Off!!!
 

Sunt extrem de furioasa si de mahnita! Baiatul meu a ramas fara pensie alimentara. Cum poate omul ala, sa se numeasca tata si sa vina numai cu pretentii? Daca-i da o pereche de strampi de 2 ori pe ani si-un kinder, oare asta ii confera titlul? Nu mai lucreaza in tara, dar lucreaza in strainatate si nu duce lipsa de absolut nimic, iar sotia lui nu face decat sa-l directioneze tot mai gresit... sa nu zici nimic tu ca parinte si sa ma lasi pe mine sa ma duc la posta ca un prost si sa aflu ca nu este nimic si apoi sa imi zica ca nu mai primeste nimic... efectiv am inlemnit... ma tot gandesc oare chiar numai el conteaza? dar visul meu asta amarat de a fi fericita intr-o viata simpla, si umana, nu conteaza? cate sacrificii si dureri... si in cateva zile e ziua baiatului meu, sa nu-i cumpar o prajitura la cofetarie? ce pot sa-i doresc lui, ca imi vine sa il trantesc de un zid acum... am tot sperat ca isi da seama de greseala pe care a facut-o si de cat rau ne-a facut, insa vad ca e din ce in ce mai rau directionat... sunt foarte trista.

Se poate aplica o procedura specifica pentru obtinerea pensiei de intretinere de la un parinte aflat in strainatate care se deruleaza conform Legii nr.36/2012 prin Ministerul Justitiei.

Ministerul Justiţiei a fost desemnat, în temeiul Legii nr. 26/1991, autoritate transmiţătoare. În cazul în care debitorul are domiciliul într-unul din statele parte la Convenţia de la New York din 1956 şi numai dacă se cunoaşte domiciliul exact al celui obligat la plata pensiei, la solicitarea creditorului, ministerul justiţiei poate transmite dosarul pe care acesta îl întocmeşte şi depune la Registratura Ministerului Justiţiei, pentru Direcţia Drept Internaţional şi Tratate.

Acest dosar cuprinde o listă de acte , o cerere tip şi o procură tip. Cererea şi procura se adresează către autoritatea centrală a statului parte la Convenţia de la New York (în funcţie de domiciliul celui obligat la pensia de întreţinere).

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. 3 din Convenţia privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate, la care România a aderat prin Legea nr. 26/1991, în afara unor dispoziţii contrare din prezenta convenţie, legea care reglementează acţiunile menţionate şi orice chestiuni conexe este legea statului debitorului, inclusiv în materie de drept internaţional privat.

Comisia rogatorie internationala in materie civila sau comerciala este actul prin care o autoritate judiciara dintr-un stat mandateaza o autoritate judiciara din alt stat sa indeplineasca, in locul si in numele sau, un act judiciar intr-un caz determinat.
La cererea partilor sau din oficiu, autoritatile judiciare romane pot sa solicite efectuarea unei comisii rogatorii in strainatate.( procedura este derulaa in fata instantei de judecata).

http://www.avocatnet.ro/content/foru...rainatate.html


Sau mai gasesti:
https://www.google.ro/search?client=...in+strainatate

Pe scurt, sunt proceduri legale, se poate.

Re:
 

Multumesc, Alin.

M-am uitat ieri pe forumul acela, la topicuri cu privire la neplata pensiei alimentare. Am vazut ca daca doua luni nu plateste, se considera abandon de familie si este un fapt penal. Totusi, cred ca unii isi scot camasa cumva si se sustrag de la plata pensiei alimentare si tot au de toate si nu li se intampla nimic. Cumva am impresia ca rugamintile si calea amiabila nu vor fi o solutie. Sper sa ma insel. Pana la urma, interesul copilului trebuie sa il protejez. Ma simt sleita, asta era chiar tot ce imi lipsea acum. :(

Da, se sustrag daca sunt lasati sa scape.
In cazul asta legea nu se sesizeaza din oficiu, trebuie sa depui reclamatie.

Nu stiu in ce tara este, dar probabil ceva UE, deci sunt destul de sigur ca poate fi extradat.

Poti sa-i spui ca ai vorbit deja cu un avocat si sa-si bage mintile in cap, pentru ca daca intarzie chiar si o singura luna, vei demara procedura juridica, indiferent ce se va intampla dupa si cum va incerca sa indrepte lucrurile.

Daca poti face asta cu o voce ferma, ma indoiesc ca va mai face figuri.
Daca se va duce la un avocat sigur ii va spune acelasi lucru, ca e mai cuminte sa-si vada de treaba lui.

Re:
 

Nu este in UE. Dar voi vedea ce sanse am sa il responsabilizez.

Simt ca imi arde toata fata de nervi. Efectiv nu imi vine sa cred cum se poate comporta. Doamne, Dumnezeul meu... l-am iubit orbeste pe acest om, care m-a bagat intr-un colaps financiar si dezechilibru emotional si acum imi spune ca eu sunt un om rau, care vrea doar bani? Oare el nu vede cat de mult ma zbat? De ce ma supune doar la umilinte? ... Imi vine sa bag capul intr-o groapa ca un strut.

Pai despre ce suma lunara vorbim?

Re:
 

Nu este suma uriasa, insa este esentiala, mai ales in aceasta perioada (450lei). 3/4 din ea merg la gradinita pentru masa si activitati. :(

Nu cred ca e cine stie ce suma pentru el, dar pentru Romania si situatia ta financiara inseamna ceva,
Daca doar pentru atata respectivul face asa circ..
Nu-l lasa sa scape usor.

Re:
 

Asa-i, insa cel mic are nevoie de ea. Este un supliment.

I-am zis ca-i un magar, nu m-am putut abtine. Ma rog lui Dumnezeu sa gasesc o cale buna si corecta de a face fata acestei situatii. Ma simt manioasa si umilita. Si imi pare rau de copil.

Buna seara!
 

Ma scuzati, nu as vrea sa deranjez cu un nou topic.

Puteti sa va rog sa ne treceti si pe noi la rugaciune si la un maslu, o perioada mai lunga de timp? Trec printr-o perioada tare proasta si cel mic este racit mai mereu. Multumesc mult anticipat.

Maica Domnului Stapana Noastra sa te acopere cu Acoperamanutul ei cel Sfant pe tine si pe copilul tau.

Re:
 

Multumesc mult.

Maria, nimic pe pamantul acesta nu se intampla fara o cauza si nimic nu e intamplator.
Spune-mi, de cate ori pe an are posibilitatea, tatal copilului sa isi vada copilul si sa se bucure de el?

In general, mamele isi "castiga" copiii in urma unui divort dupa care interzic tatilor sa isi mai vada copilul sub diverse pretexte si in urma unor alambicate conjuncturi. Astfel isi transforma propriul copil in arma impotriva celuilalt. Acesta este motivul intarzierii platii banilor, in foarte multe cazuri.
Acesta este si motivul, ma repet, pentru care tatii spun ca mamele sunt interesate doar de banii lor si atat.

In mod normal in cazul in care unul din parinti se afla in strainatate , programul de vizitare al copilului trebuie modificat in instanta, prin cumularea sa intr-o perioada propice, de regula vacanta de vara. Ar trebui ca tatal sa poata sa isi ia copilul pentru o luna sa zicem in perioada vacantei sa se bucure unul de altul.

sa nu se uite ca tatal are obligatia platii pensiei alimentare dar ar trebui sa aiba si un drept de vizitare al minorului astfel intocmit incat sa fie realizabil. Cu alte cuvinte nu are doar obligatii dar mai are si drepturi.

Nu uitati, copilul sufera cel mai mult , si se afla undeva la mijloc intre cei doi parinti.

E usor sa catalogam, sa judecam , sa clasam insa daca acum ar posta si tatal aici sa ne arate pozitia lui probabil ca am putea sa vedem cat de cat intr-o lumina corecta intreaga situatie.

Maria, am citit tot topicul.
As dori doar sa iti amintesc ca multe lucruri nu stim noi unii despre altii insa Dumnezeu stie totul despre fiecare dintre noi. Unde este loc unde ne vom putea ascunde de la fata Domnului?

Re:
 

Buna Dobrin,

Ai dreptate in tot ceea ce spui. Cunosc situatii asemanatoare celor prezentate de tine. Dar cazul meu este diferit.

Insa, sa stii ca in situatia mea, eu am fost cea data in judecata pentru programul de vizita si stabilirea pensiei alimentare. El singur cu manuta lui si-a facut programul de vizita si nu si l-a respectat decat intr-o proportie infima. De cand am nascut m-am rugat de el sa fie mai implicat, sa vina sa-l vada, sa-l scoata in parc samd. Nici nu ai idee cat de mult m-am milogit si cat de mult m-am umilit. Am luptat pentru notiunea de familie si pentru afectiunea paterna. Mereu mi s-a dat peste nas si am fost jignita. El si-a construit viata plina de bogatii si satisfcatii pe care si-a dorit-o si eu am cunoscut greutatile vietii si lipsurile de toate felul. El m-a adus la sapa de lemn si nici in ziua de azi nu mi-a spus un imi pare rau. Am plans zi de zi cred ca vreo 4 ani si mi-am revenit foarte greu. Acum inteleg mult mai multe si sunt constienta ca reusitele mele sunt diferite din toate punctele de vedere si ca greutatile ma intaresc. Insa, sa stii ca eu am facut tot ce am putut ca acest copil sa aiba tata si afectiunea lui. Cumva am banuit-o pe sotia lui ca l-a schimbat in acest fel, insa tind sa cred ca undeva acest caracter era ascuns si asta este el. Pentru ca am cerut ajutor, pentru ca am sunat si mi-am dat interesul, am fost umilita si etichetata de catre el si familia lui. El vrea doar sa isi vada de viata lui in conditiile in care sa-i fie bine. Copilul se bucura cand il vede, dar isi aduce aminte mereu de lipsa lui de interes pentru el. Tatal nu il suna si nu isi respecta promisiunile legale. Pecuniar vorbind, sper sa rezolvam amiabil. Insa mai mult de atat nu am ce face. Programul de vizita este flexibil in functie de varsta celui mic, doar tatal l-a obtinut asa cum si-a dorit. Nu m-am opus nici in instanta si mereu am incurajat vizita. Insa personal, nu sunt de acord ca de acum inainte sa aiba pretentii de nu stiu ce vizite in alta tara, cand el habar nu are ce mai face copilul lui si nu il cunoaste cum trebuie. In atatia ani, si-a aratat clar lipsa de interes si afectiune. Si daca-i ceri ceva sau te opui vreunui moft, ma aleg cu umilinte. Am rabdat enorm, dar nu mai accept bataia de joc. Si eu am crescut fara tata, dar eu nu l-am cunoscut deloc. Insa cred ca asa pasager cum este in cazul baiatului meu, este mult mai dureros si mai greu.

Sper ca ai inteles ideea. Chiar am facut tot ce am putut, dar am obosit de atata bataie de joc. Pentru copil am facut tot ce am putut. Si incerc in continuare. Sa stii ca daca-i spun ca vine pastele tatalui sau pe mail, oricum nu-i pasa. Asa ca... asta este.

Cum adica te-a adus in sapa de lemn?
Ati fost casatoriti si la partaj a luat totul?

Nu,din cate imi amintesc de acest caz Maria semnase o ipoteca pt niste bani,de la un"investitor" neserios ;bani pe care nu i-a vazut ... In tot felul ceva de genul acesta!

Maria
Eu stiu ca e greu sa cresti un copil, mai ales mama singura fiind, insa atunci cand ai decis sa traiesti in desfranare si astfel sa dai nastere unui copilas nevinovat rod al unei iubiri pacatoase ar fi trebuit sa te gandesti ca viata nu este o joaca de-a familia. In primul rand tu ai dat dovada de mare iresponsabilitate facand acest lucru, fata de copilul tau.
Ar trebui sa te pui in genunchi si sa multumesti lui Dumnezeu ca ai copilul sanatos. Chiar cunosc un caz , persoane apropiate, care traiesc necununati si au facut o fata. Ei bine, astazi fata, la 15 ani are 150 kg si e bolnava de diabet.
Deci multumeste lui Dumnezeu ca ti-a dat tie sa induri umilinte si greutati caci ce te faceai daca aveai copilul bolnav sau cu probleme?

Nu mai ponegri pe tatal copilului, nu il mai gasi numai pe el tap ispasitor caci sunteti la fel de vinovati amandoi. acum asta este.
Sper ca ai spovedit pacatul desfranarii si vorbirea de rau si gandurile cele rele indreptate impotriva tatalui copilului tau.
Ar trebui sa contactezi pe tatal copilului , cu blandete si intelepciune si sa discuti absolut toate aspectele legate de copil. Si sa acorzi si lui dreptul sa isi vada copilul si sa il cunoasca.

Slava lui Dumnezeu ca sunteti sanatosi, tu si copilul tau, ca poti munci.Nu te mai incarca cu ura incearca sa ierti ce e de iertat si cere si tu iertare celor carora le-ai gresit.

As mai dori sa iti spun, ca Dumnezeu ne iarta pentru pacatele ce le spovedim si pe care nu le mai savarsim dar cainta pentru ele ramane toata viata.

Nu pricep de ce este atat de greu sa intelegi ca pe el nu il intereseaza si niciodata nu l-a interesat acest copil. Cat de altfel nici de mine, pana la urma. Cum, iubirea lui moare peste noapte si doar banii mei conteaza? (la vremea respectiva cand totul era bine si frumos in viata mea)

Cum sa ii acord dreptul sa il vada si sa il cunoasca, cand el are acest drept si eu nu i-am interzis nimic? Am spus clar mai sus ca nu sunt de acord ca cel mic sa mearga in te miri ce tara, fara sa existe intre ei vreo legatura. Vorbesc de prezent.

Si nu inteleg de ce sa ma simt din nou vinovata? Ce-a fost in trecut, a fost si gata. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot si tot Lui ii cer iertare. Nu vreau sa ma mai gandesc la tatal copilului nici de bine, nici de rau. Nu merita. Pentru el nu am fost decat o vaca de muls bani, un pion care sa-i tina de cald o vreme si cam atat. Eu incerc sa ma pun pe picioare de o vreme si sa imi fac un viitor. L-am iertat, mi-a trecut si merg mai departe.

Sunt un om cu capul pe umeri, responsabil. Nu am nicio pretentie in plus fata de ce si-a asumat legal. Repet, imi cunosc greselile, mi le-am asumat si viata merge mai departe. Sunt recunoscatoare pentru toata aceasta lupta si am invatat multe. Dumnezeu mi-a fost alaturi si pentru asta sa stii ca sunt extrem de recunoscatoare.

Si ca un PS, trebuia sa ne casatorim, insa asta nu s-a mai intamplat, cred ca am spus mai demult. Nu promovez avortul si nu imi pare rau pentru nimic. Spuneai de ura... am avut o perioada lunga de timp in care am simtit manie si ura fata de el. Acum mi-este sila de el, atata tot. Sper ca odata cu acest sentiment, sa nu mai simt absolut nimic. El, ca persoana doar exista si atat.

Daca nu il interesa nu te dadea in judecata pentru programul de vizitare. Deci adevarul marturisit in cazul tau e undeva la mijloc.

In legatura cu banii, voi va acuzati reciproc, el spune ca tu vrei doar banii lui iar tu spui acuma ca el vroia banii tai. Deci pana la urma cum este?

Daca nu exista cainta pentru pacatele ce le facem nu exista nici pocainta. Si daca nu exista pocainta nu exista iertare. E usor sa ne amagim, gata ma duc spovedesc, ca pe poezie si am scapat. Tipic, tipic si la inima nimic. Tu crezi ca Dumnezeu poate fi pacalit?
Cum adica ce-a fost a fost si gata? Cainta si pocainta pentru pacate nu dispare toata viata , daca ai aceasta cainta , asa sa stii draga mea. Cine atinge starea de pocainta acela si plange toata viata pentru pacatele sale.

Ba ar trebui sa te gandesti la tatal copilului, sa te rogi pentru el, sa-l ierti nu sa ai scarba. Ba merita, copilul tau creste si poate isi va cauta tatal cand va fi mare. Sf. Siluan Athonitul ne invata sa ne iubim si dusmanii. Iar a incerca sa fim desavarsiti inseamna a iubi oamenii fie ei si cei care ne fac rau.

Am spus tot ce era de spus. Si e oarecum simplu de inteles. Acest om mi-a mancat banii pe vremea cand aveam de toate si mi-a calcat in picioare toate valorile morale pe care le aveam despre mine si viata in sine. Acum daca ii cer 1 leu in plus sau orice altceva pentru copil, imi spune ca numai bani am in cap. Ai inteles? Pot sa nu am o paine in casa pentru copil si lui nu-i pasa. Am fost in atatea situatii grele si n-a fost nici macar cu o vorba buna langa mine. Numai Dumnezeu stie cu adevarat prin ce am trecut si trec. Cum poti sa zici ca adevarul e la mijloc, cand la un moment dat vroia sa-mi ia baiatul de langa mine doar ca sa se razbune? Nu vreau sa conving pe nimeni cu nimic si nu tin sa demonstrez nimic, insa asa au stat lucrurile. Nu ai idee cat de mult l-am iubit si cat de mult i-am tinut partea. Pana m-am trezit la realitate, m-am dat cu capul de nu stiu cate ori de pereti. Pur si simplu, nu ma mai intereseaza de acest om care nu m-a ranit doar pe mine, ci si pe baiatul lui. Ma rog asa cum stiu pentru toti si spun Doamne ajuta, Doamne iarta, samd. Dar cred cu tarie ca in acest moment trebuie sa ma canalizez pe prezent. Daca nu spun ca mi-e mila, asta nu inseamna ca nu sufar in sufletul meu. Nu ai idee cat de mult. Eu nu am plecat sa imi caut tatal si nici nu ma intereseaza acest aspect, dar sa stii ca privind acest aspect, nu i-am denigrat o clipa imaginea paterna. Eu trebuie sa imi cresc baiatul corect si demn. Altceva, nu mai vad ce as putea adauga.

Maria, cred că cel mai bine ar fi să te detaşezi... de resentimente, învinovăţiri... Ţi-e greu, căci ai şi probleme materiale stringente, dar ai un copil pentru care poţi fi bucuroasă şi pentru a cărui creştere e nevoie să lupţi, să munceşti, să găseşti soluţii.

Nu te depărta de Dumnezeu şi nu deznădăjdui!

ps Uneori suntem "pedepsiţi" pentru greşelile noastre, alteori doar încercaţi, poate mai există şi păcate din neam... nu ştim noi căile Domnului. Dar El ne iartă, dacă şi noi iertăm.

Dumnezeu să vă ocrotească şi să vă dăruiască toate cele bune! Ispitele şi problemele apar permanent, cu intensitate mai mare sau mai mică, nu vă lăsaţi copleşită de ele! Mulţi dintre copilaşi au probleme cu răcelile şi virozele, mai ales dacă merg la grădiniţă, dar de acum să sperăm că, venind vremea caldă, va urma o perioadă mai bună din acest punct de vedere.
Post cu folos, în continuare!

Doamne ajută!

Cred ca ai nevoie sa inveti ce este pacatul, ce este pocainta si ce este iertarea.

http://www.youtube.com/watch?v=VpePdAp2CF4

Vroia sa iti ia baiatul de langa tine pentru ca e tatal lui si asa cum tu vrei sa tii copilul langa tine , asa si el vrea sa tina copilul langa el. Deci sa nu mai spui ca nu ii pasa. Razbunare e si la tine nu numai la el, asta se intampla, va razbunati unul pe altul folosind copilul.
Tu nu intelegi, ca eu inteleg ce se intampla. Aproape toate cazurile de despartiri cu copii mici la mijloc , in Romania, urmeaza acelasi stereotip. Mama ia copilul , ea devine eroina, tatal devine monstrul, si copilul arma. Dupa aceea lupta trece in alt plan. Da-mi copilul, nu iti dau copilul, da-mi bani, copilul consuma, nu-ti dau bani etc.
Cand vei inceta sa te mai indreptatesti si sa astepti mila celor din jur va veni cu adevarat Dumnezeu si suferintele tale vor lua sfarsit.

In tot ceea ce s-a intamplat in viata ta sa nu care cumva sa cazi in inselarea de a crede ca nu ai nici o vina , ca esti doar un ingeras si numai celalalt e de vina. Ca amarnic gresesti. A venit momentul sa lasi la o parte pacatele si greselile lui si sa vezi pacatele si greselile tale si atunci Dumnezeu iti va trimite in cale oameni buni care te vor ajuta.

Daca vrei sa fi corecta, atunci , cand e vorba de pacatul tau, nu mai spune "traiesc in prezent" si cand e vorba de pacatul lui "traiesc in trecut". Total gresit: el a facut, el a dres, insa eu? ce a fost a fost a trecut, traiesc in prezent. Nu. Lasa trecutul , invata din el si traieste viata frumos fara acuze, fara uri si fara scarbe. in primul rand va trebuie sa te impaci cu tine insuti, sa te cunosti pe tine si sa accepti crucea ce o ai de dus.
Pe el, ar fi bine sa il lasi in plata lui Dumnezeu.

De unde asta? De ce numai în România, iar în alte țări ar fi altfel?

Pe de altă parte aș fi de acord că nu doar unul din părinți e vinovat... așa, teoretic...
Dar mi se pare că te exprimi prea dur la adresa Mariei.
Uneori ignorăm evidențele și căutăm tot felul de explicații, scuze...

Dar dreapta socotință, calea de mijloc?

Il intretineai tu, el nu lucra, desi nu erati casatoriti, sau cum?

Poate sa le calce pe ale lui, sau ma rog, sa-ti demonstreze ca de fapt nu le avea, dar cum poate sa le incalce pe ale tale, fara colaborarea ta?

Naivitatea noastra nu e ceva pentru care sa dam vina pe altii.

Suferinta de ce natura?
Mai rau e sa fii fortata sa traiesti sub acelasi acoperis, ani de-a randul cu un sot si tata nedemn.

Am spus, in general in Romania, pentru ca totusi romanii sunt plini de prejudecati. In occident oamenii au o anume politete si demnitate si stiu sa se desparta frumos. Iarasi vorbind in general.
In general, in Romania se intampla adevarate tragedii. Oamenii se incranceneaza in procese, cu martori, cu razbunari de tot felul. Rareori copilul este dat tatalui, desi sunt multe cazuri in care mama este imorala si iresponsabila. Femei prinse in fapt, la divort castiga copilul si sunt ingerasi iar tatal devine un violent si un bataus. Nu, adevarul este la mijloc intotdeauna, ambii parteneri poarta vini pe care ar trebui sa si le constientizeze. Sigur sunt si cazuri cu soti iresponsabili, alcoolici si violenti, nu zic nu, insa imi pare rau sa vad ca intotdeauna barbatul e de vina iar femeia niciodata.

Revenind la Maria, eu cred ca ea ar trebui sa isi constientizeze greselile facute si sa invete din ele. Nu cred ca are nevoie sa se autocompatimeasca si sa se indreptateasca la nesfarsit. Amandoi sunt vinovati si ea si tatal copilului. Nu este deloc frumos sa incerce sa sensibilizeze oamenii exploatand anumite situatii dificile din viata ei.

Maria nu a ascultat de familie, a stors de bani bunici, membrii de familie, si-a suparat mama atunci cand si-a abandonat scoala si a decis sa traiasca in desfranare cu acest baiat. A dat nastere unui copilas de care acum se foloseste sa loveasca in baiatul cu care s-a iubit.

Baiatul este vinovat ca a fost dornic doar de placeri trupesti si distractie iar cand a fost pus in fata unei decizii importante - nasterea unui copilas - de care si el este responsabil - a dat bir cu fugitii.

Ei bine amandoi sunt vinovati insa de un lucru suntem siguri. Bunul Dumnezeu in mare mila Sa, iarta pe toti cei care se intorc in bratele Lui pocaindu-se. De aceea sunt mai dura un pic cu Maria, pentru ca imi doresc nespus de mult sa simta in inima ce greseli a facut, sa se caiasca si sa devina o adevarata crestin-ortodoxa, plina de iubire fata de oameni si fata de tatal copilului ei. Ar fi minunat sa se intoarca la mama sa si la toti cei pe care i-a ranit si suparat si sa spuna un sincer: va rog din suflet sa ma iertati. Sa puna punct unui trecut plin de greseli, de ura si resentimente si sa porneasca curat mai departe.

Sfatul meu pentru tine Maria este sa spovedesti tot ceea ce ai gresit si apoi cu inima curata sa pornesti in viata pe un drum frumos fara ura ci doar cu iubire. Si de ar fi sa nu il mai caute niciodata pe copilas tatal lui, sa il lasi in voia si plata lui Dumnezeu caci El Bunul stie ce face nu e nevoie sa aratam noi cu degetul. E greu, eu stiu asta si te inteleg pe deplin, insa cu tarie si putere de la Domnul vei reusi.

re
 

Multumesc pentru sugestii.

Tin sa precizez ca nu fac parte din majoritatea femeilor care isi folosesc copilul ca pe o arma si urla prin tribunale dupa bani. Nu sunt de acord cu asta.

Am facut tot ce am putut pentru baiatul meu, cum poti tu sa imi cunosti durerea si adevarul din sufletul meu? Faptul ca nu am scris aici tot, asta nu inseamna ca nu imi pare rau si ca nu ma caiesc.

Am venit pe acest forum in genunchi, epuizata din toate punctele de vedere... Mi-am spus povestea si amarul. De unde stii tu ca nu imi plang amarul din suflet zi de zi sau cum ma caiesc? Nu trece o zi fara o frantura din trecut. Este greu si mi-am plans de mila destul de mult, insa asta nu ma face o manipulatoare si un om care se autocompatimeste continuu. Sunt totusi multi ani de atunci. Sunt un om care se taraste inainte, pe burta. Unii isi revin repede, altii mai greu.

Tot ce s-a intamplat mi-a deschis larg ochii. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot si sper sa reusesc in tot ceea ce trebuie. Ma intristeaza aceasta conversatie in care simt ca trebuie sa imi prezint argumentele pentru faptele mele...

Maria, priveste atent in jurul tau si vei vedea multi oameni tarandu-se inainte, pe burta. Nu esti singura.
Intr-o oarecare masura toti suntem niste mici Iovi. Fiecare este incercat dupa masura lui. Unul pierde avere, altul se imbolnaveste, unul nu are copil, altul il are si e bolnav. Unul e sarac, altul singur. Fiecare are o suferinta. Priveste la suferintele celorlalti si vei vedea in orice clipa un om mai suferind ca tine. Dumnezeu toate le stie si toate le face cum trebuie cu bunatate si dreptate.

Nu trebuie sa prezinti nimic. Nu trebuie, ca ar insemna iarasi sa cauti indreptatiri pentru greseli. Am gresit, e suficient sa spui, fara justificari, fara argumente. Trebuie sa stii Maria ca in fata lui Dumnezeu la judecata nu mergem cu argumente si indreptatiri care sa justifice greselile facute. Invata smerenia.

Ai urmarit micul film postat de mine aici? despre pacat, pocainta si iertare?
Ei bine pacatul cel mai mare este acela de a nu ne pocai. Si atata timp cat ne cautam argumente care sa justifice greselile, inseamna ca inca nu ne-am pocait. Pocainta inseamna smerenie, inseamna infrangerea mandriei, inseamna a recunoaste ceea ce suntem. Cand vom reusi aceasta atunci nu vom mai vedea greselile celorlalti ci doar pe ale noastre.

"“- Parinte, la ce se refera unii atunci cand spun ca in Sfanta Scriptura nu exista indreptatire?

- Se refera la faptul ca, intr-un anumit mod, indreptatirea nu este justificata.

- Parinte, atunci cand ma indreptatesc, dupa aceea cuget ca indreptatirea nu este proprie monahului.

- Nu numai ca nu este proprie monahului, ci ea nu are nici o legatura cu viata duhovniceasca. Trebuie sa inteleg ca atunci cand ma indreptatesc, ma aflu intr-o stare duhovniceasca gresita. Tai comuniunea cu Dumnezeu si ma lipsesc de harul dumnezeiesc, pentru ca acesta nu vine intr-o stare duhovniceasca gresita. Din clipa in care omul justifica cele nejustificabile, se instraineaza de Dumnezeu. Intra izolator, cauciuc intre om si Dumnezeu. Poate trece curentul prin cauciuc? Nu. Se izoleaza. Nu exista un izolator mai puternic pentru harul lui Dumnezeu ca indreptatirea de sine. Este ca si cum ai ridica un zid prin care te desparti de Dumnezeu, prin care tai orice legatura cu El." Par. Paisie Aghioratul

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...m-si-dumnezeu/

Maria, cauta un duhovnic, spovedeste-te, cauta-ti familia, cere-ti iertare pentru greselile din trecut si porneste mai departe cu nadejde in Dumnezeu. Ai sa vezi ca viata ti se va schimba. Pe oamenii care sunt ai Sai, Domnul nu ii lasa!

Gata fratilor ajunge cit ati dojenit-o santem in post lasati ca se v-a descurca ea cumva si fara ajutorul lui, copilul creste si se va lamuri. A gresit... toti gresim si poate sa spovedit si gata e iertata nu?De dat sfaturi e f usor sa nu fie nimeni in pielea ei.
Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne pe noi pacatosii.

Asta am încercat să zic şi eu. Omul are nevoie şi de o vorbă bună, de ajutor, când e la ananghie... Teorie şi reproşuri sunt sigură că a auzit destule.

Eu zic ca mustrarea s-o faca parintele ei duhovnic iar noi sa ne abtinem deoarece chiar si cu cele mai bune intentii putem sa-i ranim pe acesti oameni care au nevoie de un ajutor imediat nu de lectii.
Dar asa se intampla si la mine in familie,cand eram copil ,de alergam si ma loveam ,de intram siroind de sange in casa in loc sa ma bandajeze intai sa opreasca sangele ei imi faceau capul calendar ca nu sunt atenta ba uneori mai primeam bonus si vreo palma...

Asa , asa aveti, si voi dreptatea voastra.
Dar iata ca ea scrie aici din ianuarie 2011, la perioade de timp, si de atunci tot isi plange de mila si nu vrea sa se trezeasca , sa se scuture de trecut si sa porneasca increzatoare spre o viata curata. Si noi aici ce am facut in astia trei ani? i-am alimentat starea fara a o canaliza spre ce este bun.

Hartford , asta tot incerc sa ii spun si eu, ca se va descurca si fara el, nu e nevoie nici sa-l ponegreasca si nici sa planga la nesfarsit ca el nu ii da nimic pentru copil.

Yasmina, sunt 3 ani de cand noi ii tot oblojim ranile dar la ea rana nu se vindeca. Nu vezi ca noi am administrat medicamentul gresit?

Eu am sfatuit-o asa: sa se spovedeasca , sa asculte de un duhovnic si sa mearga sa isi ceara iertare de la membrii familiei ei. Credeti ca e gresit? Daca nu face asta, va continua, aici pe forum, inca 12 ani de acum incolo pana face copilul 18 ani, sa planga si sa isi hraneasca propriul ego ranit. Eu stiu ce inseamna greutatile si stiu bine ce vorbesc. Pana nu am pus punct lamentarilor si plansul de mila mea, nu mi s-a schimbat viata. Pana nu am recunoscut , in genunchi lui Dumnezeu ca am gresit fara indreptatiri, viata nu mi s-a schimbat. Si si eu am dus acest greu 15 ani nu 6 ani ca Maria.

Eu zic decat sa o ajutam cu sfaturi mai bine cu fapta un ajutor financiar ceva cat de mic acolo sa se puna pe picioare si va iesi din impas. Asa citeste aici cum o certam si intra mai rau in depresie. Noi oamenii sintem diferiti unii trecem mai usor incercarile altii mai greu sau poate niciodata.

Imi pare normal ca sa se planga,pana la urma nu este decat o mama singura care macar a avut curajul sa lase copilul sa se nasca si nu a ales cea mai usoara cale pt ea-avortul! Macar daca a pacatuit si a cazut o data nu a lasat sufletul sa-i alunece si mai jos.
Iata ca isi ispaseste pacatul crescand singura un copil fara tata,zbatandu-se material sa faca fata,sa termine facultatea,sa plateasca chiria,gradinita.
Sa vedem asadar cine este aceasta femeie,ce face,ce doreste?Cum o putem ajuta?
Nu stim care este situatia ei in familie...Daca nu are ajutor la propriu si toti i-au intors spatele pe motivul ca este treaba ei ca a desfranat inainte de casatorie(SA INTELEG CA DACA AR FI FOST CASATORITA ar fi stors mai multe lacrimi si ar fi primit ajutor ??)

Este normal sa urmeze si partea educationala a pacatului,indreptarea ei,cainta,pocainta...dar noi nu putem decat sa-i sugeram,s-o trimitem fara a-i mai pomeni ca a avut relatii inainte de casatorie ,asta o sa-i explice parintele.

Si in vest este aceiasi poveste, stai linistita. Poti sa numeri pe degete tatii care au custodie intreaga sau jumate. In unele tari legile sunt si mai dure decat in Ro. Mai ales ca miscarea feminista a patruns mult mai mult in societate. Eu am vazut mai peste tot situatia asta. Mama ia copilul, tatal da pensia alimentara si se milogeste sa isi vada pruncul. E adevarat ca sunt si cazuri fericite, nu e ceva generalizat. Si in vest legea e de partea mamei de celele mai multe ori.

Iar cand vine vb de violenta domestica si viol, in vest legile sunt mult mai tari. De cate ori ati vazut voi in Ro ca un barbat a ajung la puscarie ptr. ca si-a batut nevasta? Sau ca a violato? (stiti ca exista si viol in casatorie)

Re:
 

E in regula, multumesc. Pana la urma, sunt benefice si astfel de conversatii.

O sa ma straduiesc mai mult sa imi fac ordine in viata si in prioritati, si de asemenea voi incerca sa fiu un crestin mai bun. Si pentru ca atat saptamana aceasta, cat si cea viitoare sunt speciale, o sa meditez mai mult la greselile mele si la modalitatea prin care pot porni din nou la drum.

Promit ca de acum inainte nu ma voi mai smiorcai pe aici. Pana la urma, sunt doar problemele mele, insa aici ma simteam mai in siguranta sa spun ce ma framanta, considerand ca sunt printre prieteni. Am in minte cateva optiuni de viitor, nu sunt chiar cele mai usoare, insa sper sa reusesc sa le aleg pe cele mai bune, ca sa ma pot descurca pe picioarele mele asa cum imi doresc de mult.

Multumesc pentru intelegere. :)

Mi se pare mie, sau site-ul si forumul sunt impanzite de reclame? Mi se tot deschid ferestre de reclame...

Dar cine te-a suparat ?

Citeste topicul.

Ma refeream la useri.Care dintre useri a suparat-o.