Daca ai rabdare sa citesti toate paginile acestui thread, ai sa gasesti si raspunsuri la intrebarile tale.

Edit: multor oameni le-ar conveni sa nu se mantuiasca cei bogati, ca le-ar mai racori invidia!

Cred că chemările pe care ni le face Hristos nu sunt la fel pentru toţi. Nu tuturor le-a cerut să-şi lase averile şi familiile şi să-L urmeze. Chiar şi în primele veacuri, când creştinii îşi puneau averile împreună, dacă nu ar fi fost şi bogaţi printre ei, nu prea ar fi avut cu ce trăi. Însă ei aveau înţelegerea aceasta dumnezeiască, a faptului că toate bunurile, averile, indiferent cine a avut priceperea să le strângă, sunt daruri ale lui Dumnezeu, iar El îi iubeşte pe toţi aşa cum un tată îşi iubeşte copiii, şi nu doreşte ca unul să aibă mai mult decât altul.

Iar în zilele noastre cei care simt îndemnul ăsta în inima lor (de a lăsa toate şi a-L urma pe Hristos) se duc la mânăstrie. Însă nu toţi primesc această chemare şi ar fi greşit să se ducă şi cei care nu o au.
Însă pot lucra poruncile Domnului în lume, prin darul pe care l-au primit, slujind lui Dumnezeu prin slujirea semenilor. Darurile sunt multe şi pe potriva lor sunt şi chemările: unul are chemare să-i ajute pe cei bolnavi să se vindece, altul să-i ajute să iasă din sărăcie, altul să-i înveţe, altul să fie... croitor (am cunoscut o persoană care din tinereţe asta a dorit şi asta a devenit, şi a făcut-o foarte bine, fiind mulţumită toată viaţa).

Şi eu sunt de părere că e mai greu să-ţi lipeşti sufletul de Dumnezeu atunci când eşti bogat; căci sunt multe ispite. Dar cine le face faţă, poate ajunge la nivelul unui mare ascet, şi va fi mai aproape de Dumnezeu decât un sărac, care nu şi-a cercat sufletul prin ispite (deşi dacă va fi fost foarte sărac, va fi fost şi ispitit: de foame, de boli, de frig, de lipsuri).

Prin urmare, nu bogăţia îl va împiedica pe cineva să se mântuiască, ci egoismul.

ar trebui,sa circule un indemn general de intoarcere la obarsii ! Romanul a fost mii de ani taran,si ar trebui incurajat sa redevina, sa fie mandru de asta !!!
Si biserica Ortodoxa ar avea ceva de spus, si de facut in problema asta !
Parerea mea !

Va rugam sa va intoarceti la sat,sa va faceti o casuta ,si sa puneti mana pe sapa :)
Cine e primul ,sa anunte pe site.Aveti insa grija ca la sat nu prea este internet,trebuie sa ajungeti tot la oras sa mai scrieti pe forum.
Daca vesnicia s-a nascut la sat,atunci in mod sigur nu se continua la bloc sau pe internet ....

Daca ne-am intoarce la sat,ar mai fi un avantaj! Am umple bisericile de acolo,caci am auzit ca au inceput sa fie cam goale pe la tara...

Buna ziua!

Nu prea am rabdare drept sa va spun, sunt prea multe postari!

Nu sunt invidioasa, daca asta sugerati, si parerile nu o sa mi le schimb chiar dupa ce o sa citesc o gramada de postari.

Am citit in jur de 10 pagini din acest thread si vreau sa va spun ce am observat eu.

In primul rand, cei bogati sau cu o pozitie financiara buna de pe acest forum incearca sa gaseasca scuze bogatilor, spun ca e ok sa iti iei o masina de lux , chiar daca altii mor de foame, si spun ca ei oricum se vor mantui daca vor crea locuriide munca si daca vor face pomana.

Cei mai saracuti sustin in schimb ca o data ce vrei sa intri in imparatia cerurilor trebuie sa renunti la chestiile materiale ( pe cat posibil). Eu sunt pentru a doua varianta.

Normal ca unui bogat nu o sa-i convina niciodata sa fie criticat pt ca se simte cu musca pe caciula!

IISUS, mantuitorul nostru a fost cat se poate de radical in ceea ce priveste bogatiii din cate stiu a fost baiat de tamplar, s-a nascut intr-o iesle, nu intr-un palat, apostolii lui au fost pescari, a hranit si vindecat in special pe saraci, deci i-a avut la inima mult mai mult decat pe bogati.

Ati spus intr-o postare de-a d-voastra ca sunteti mai degraba in favoarea bogatilor decat a saracilor pentru ca pentru ei e mult mai greu sa se mantuiasca, sunt mult mai ispititi, de acord cu d-voastra. Saracii sunt la fel de ispititi pentru ca nu su posibilitati, de acord.


Totusi eu precizez ca nu vorbesc din invidie contra bogatilor, desi asta o sa intelegeti toti cei bogati de pe acest forum, eu vreau doar sa spun ca IISUS nu a promovat bogatia si nu a acceptat-o, altfel nu ar fi spus, cum ziceam mai inainte ca mai lesne este unei camile sa intre prin urechea acului decat unui bogat sa intre in imparatia cerurilor. Bogatul respectiv a fost incercat de IISUS in mod special ca sa se demonstreze ca acestia nu pot renunta la bogatii in favoarea imparatiei lui D-zeu! Un bogat nu va putea sa se concetreze pe mantuire pentru ca va fi prea preocupat dsa faca bogatii.

Eu nu sunt bogata, neam de neamul meu nu a fost, dar tot cred ca si bogatii au sansa lor la mantuire si am si postat in acest sens. Si chiar imi doresc sa se mantuiasca.

Si apoi, am citit cum un calugar (deci om sarac), par. Teofil, ii lua apararea tanarului aceluia bogat, spunand ca intr-o evanghelie citim ca dupa ce tanarul i-a replicat ca din copilarie a pazit poruncile, lui Hristos "i-a fost drag de EL". Sib zicea parintele ca asta e un lucru extraordinar, sa te intalnesti cu Hristos si Lui sa ii fie drag de tine. Deci i-a fost drag si de un om bogat. Si Iosif, cel care L-a pus in mormant, tot bogat era. A, ca nu a fost in stare sa se desavarseasca, sa renunte la toata averea, cum a lasat femeia vaduva, e altceva. Dar nu e de condamnat, eu una nu m-am indurat ieri sa dau de pomana 1 leu, pentru ca persoana mi se parea cam tuciurie, dar ia sa imi fi lasat mie ai mei milioane, ce zgarcita as mai fi fost! Stie Dumnezeu de ce ingaduie ca unii sa ramana saraci.

Sfantul si Dreptul Iov

Sfantul si dreptul Iov a trait in Avsitida, teritoriu intre Arabia si Idumeea. Tatal sau se numea Zaret, iar mama sa, Vosora. Persoana lui Iov este una istorica, nu este o legenda sau un mit. Despre existenta istorica a lui Iov ne certifica Iezechiel care il aminteste pe Iov drept unul dintre cei mai mari drepti ai Vechiului Testament, alaturi de Noe si Daniel; Isus, fiul lui Sirah - Iov a tinut fara abatere toate caile dreptatii; Iacob - Iov este un model de rabdare pentru cei credinciosi.

Sfantul si dreptul Iov a fost un barbat cinstit, drept si temator de Dumnezeu, si foarte bogat.

Cand a implinit 70 de ani, Dumnezeu a ingaduit sa cada asupra lui cumplite ispite aduse de diavol. Intr-o singura zi, Iov si-a pierdut toata averea, si in aceeasi zi i-au murit toti fiii si fiicele. Dupa aceea el insusi a cazut in niste boli cumplite, trupul lui prefacandu-se tot intr-o rana din cap pana in picioare. Dar Iov nu a grait nimic rau impotriva lui Dumnezeu, ci a indurat tot chinul cu rabdare pana la sfarsit. De amintit sunt si cuvintele lui: "Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in pamant".

Dupa toate cele indurate, Dumnezeu i-a intors deplin sanatatea, i-a dat bogatii mai mari decat avusese inainte, si i-a daruit alti sapte fii si trei fiice, tot atatia copii cati ii murisera. Sfantul si dreptul Iov a trait inca 170 dupa aceasta mare incercare, ajungand pana la varsta de 248 de ani. In toti anii vietii lui pe pamant dreptul Iov a adus neincetat slava lui Dumnezeu.

Sfantul si Dreptul Iov este socotit de toata crestinatatea ca fiind pilda de rabdare in incercarile ingaduite de Dumnezeu.


Edit: nu stiu daca poti face diferenta intre a fi un om bogat cu iubire si frica de Dumnezeu, actionand ca atare si a fi un om bogat atasat de avere,egoist, incapabil de a-si ridica sufletul deasupra banilor.

Saracia nu este o virtute, asa cum bogatia nu este un handicap in drumul spre mantuire!

Si totusi Iisus Hristos are mai multe avertismente fata de cei bogati,nu fata de saraci.

In pilda cu saracul Lazar,in exemplu cu camila,in parabola bogatului caruia i-a rodit tarina,in tanarul cel bogat care indeplinea cele 10 porunci,dar nu era gata pentru desavarsire....etc

Pentru persoana care s-ar hotari sa faca un asemenea pas, schimbare, s-ar putea enumera si un set intreg de avantaje :

1).ai avea mereu numai harana ecologica si fara e-uri si un aer lipsit de poluare !
2).ai avea o viata nesedentara, cu toate beneficiile pt sanatate ce decurg de aici !
3).nu vei mai fi poluat tot timpul de mass-media
4).vei avea o viata fara griji, si nu vei fi stresat ca-ti da firma faliment,sau ca urla seful la tine la servici !!!
Date fiind aceste avantaje incontestabile, deja stai sa te gandesti serios...daca nu merita !

Da, hai să ne mutăm toţi la ţară! Să uităm de faptul că avem nevoie de universităţi, de turism (din care o ţară câştigă foarte mult), de educaţie etc. Apoi o să ne dăm seama că nici la ţară nu-i chiar aşa bine şi o să ne mutăm în peşteri! Eu Lilith, tu Guardian Knight!

Cu siguranta nu schimbam noi lumea...caci trendul ei ,e fixat de altcineva...!!!
Insa tu ce parere ai : tehnica, aparatura,cuceririle stiintifice, modernitatea societatii actuale, de la cine vin? De la diavol sau de la Dumnezeu?

Se zice ca uciga-l-crucea a gasit o smecherie, pentru a-l indeparta pe om de credinta,si adunandu-i pe toti impielitatii la sfat in fundu iadului le-a zis :
-Fratilor,vedem ca nu-l putem face pe om sa nu afle de credinta de biblie,nu-l putem impiedica sa nu merga din cand in cand la biserica,ba si sa faca mai rar fapte bune !
Da uitati impielitatilor ce trebuie sa facem in continuare:
-sa scornim o droaie de lucruri(aparatura, masini, vile, excursii,bani,magazine, universitati,servicii grele si bine platite...si tot felu de dracii !) numai sa-l tinem pe om tot timpu ocupat !
Numai ca sa-i ocupam timpul,si sa nu mai aiba vreme de credinta !
Ha,ha,hahahahaaaaa !!!

Simplu : cele bune si cu adevarat de folos , vin de la Dumnezeu , iar cele rele , distrugatoare in general , vin de la diavoli , dar toate sunt cu voia Lui ! Avand comparatie , avand aceasta posibilitate , o minte sanatoasa va alege tehnica , aparatura si alte cele cu folos , in rest . . .

Nici de la unul, nici de la altul, toata stiinta si tehnica este cat se poate de umana.
Nu exista stiinta/tehnica rea(diavol) sau buna(Dumnezeu) ci doar modul in care omul le foloseste poate fi considerat de societatea actuala rau sau bun.

Vin si eu.
:5:

(educatia nu este doar formala. Exista si cea din familie.. acei "7 ani". Cat despre cultura.. sa fim seriosi. Dar ai mentionat si tu filmuletele despre "ultima carte citita". Nu se mai inghesuie multi sa citeasca, prefera sa se anestezieze cu televizorul.
Se poate citi si la tara. Eu imprumutam carti de la vecinii bunicilor, cand eram in vacante la tara. Oamenii aveau carti in casa, sa stii.)

Nu am spus că oamenii de la ţară sunt proşti. Şi eu mi-am petrecut o parte din copilărie la ţară, unde am citit mult. Tot acolo mi-am scris şi primul roman. Iubesc satul românesc, merg mereu cu plăcere în vizitele rudelor de la ţară. Dar ideile extremise gen "hai să ne mutăm toţi la ţară, să nu mai existe oraşe" mi se par ilogice, utopice şi absurde.

Un Parinte monah de prin Iasi a spus asa: e bine sa ai o masina buna de care sa te folosesti, dar sa nu dai in extremism si sa cumperi cea mai tare si mai scumpa masina; poti sa pui bani la cec, la ciorap, sa castigi bine, dar daca o ruda sau un prieten vine si iti cere ajutor, sa il ajuti, nu sa fi hapsan si sa nu dai nimic; poti sa ai o casa frumoasa si ingrijita, dar normala,cu 4-5 camere, nu cu 20 de camere. Banuiesc ca se poate aplica la toate obiectele.

Sunt oameni care nu prea au bani, dar au masini mai scumpe decat casa unde stau, au 2-3 telefoane de fite, haine de firma etc. E aiurea.

Poti sa ai o masina scumpa
 

Total de acord!

Evident ca e mai bine sa locuiesti la casa (la curte) decat la bloc! Insa una e sa vrei o casa obisnuita cu 3-4 camere si cu totul alta e sa vrei vila cu etaj si camere "fara numar"cu termopane! Sa-ti cheltui bani ca sa-ti construiesti o asemenea vila mi se pare risipa inutila- chiar nu-i inteleg pe cei care fac treaba asta! Cu banii aia mai degraba ma duc sa vizitez Moscova, Sankt Petersburg sau Paris!

Cu masina personala da- uneori poate fi o necesitate (cand trebuie sa faci naveta intr-un sat izolat unde nu circula transportul in comun, cand ai rude bolnave care trebuie transportate la spital sau cand lucrezi in constructii si trebuie sa transporti rapid materiale ori muncitori sau cand esti om de afaceri), insa in rest este moft! Am intalnit multi oameni foarte comozi- chiar daca face 5 minute pe jos pana la servici sau pana la piata, sau are transport in comun el tot masina personala foloseste!
Din aceasta cauza in marile orase si in special in Bucuresti traficul este foarte aglomerat! Aici si primariile si regiile de transport urban ar trebui sa adopte masuri in asa fel incat omul sa fie atras spre transportul urban in comun - un autobuz are o poluare mult mai redusa decat sa zicem 100 de autoturisme, ca sa nu mai zic de transportul electric (tramvai, troleibuz) care este complet nepoluant!
Din pacate dupa 1990 in multe orase, in loc sa se investeasca si sa se promoveze transportul in comun electric cu tramvaie si troleibuze (asa cum se face in tari ca Elvetia ori Austria), acesta a fost distrus din interesele meschine a unor primari ori consilii locale corupte (cazul Constanta, Brasov, Sibiu, Suceava, etc)!

Masina este o necesitate pentru mine decit sa-mi i-au una ieftina si sa ma lase in drum dupa un an mai bine imi i-au una mai bunicica sa ma tine 10 ani, eu cred ca nu e pacat.

Dupa fapta, si rasplata (video)

Sunt românii cinstiţi şi curajoşi? Sunt românii gata să facă orice pentru dreptate, cinste şi adevăr?


Din 11 aprilie, Cristi Iacob şi Sorin Tofan îi pun pe români la detectorul de curaj şi onestiate şi îi premiază pe cei mai drepţi şi mai viteji, în cadrul emisiunii “După faptă, şi răsplată”.



În fiecare ediţie, cei doi prezentatori vor orchestra trei runde, una mai grea decât cealaltă, filmate cu camera ascunsă.


În ediţia de debut, în prima rundă cetăţenii sunt ispitiţi de ochiul dracului, banul. Vom vedea pe 11 aprilie câţi români ar da banii înapoi unei vânzătoare neatente, care le-a dat restul mai mult decât trebuia.


În a doua rundă, cetăţenii sunt puşi în situaţia de a da o mână de ajutor unui străin înşelat de nişte ospătari.


În ultima rundă şi cea mai grea dintre toate vom vedea câţi dintre români ar interveni într-o situaţie de viaţă şi de moarte. Despre ce poate fi vorba vedeţi în prima ediţie “După faptă, şi răsplată”.

Şi pentru ca lupta celor doi prezentatori să aibă o miză, Sorin Tofan şi Cristi Iacob vor face pariuri înaintea fiecărei runde, pe o pedeapsă, usturătoare pentru ei, amuzantă pentru telespectatori: 3 minute din viaţa lor se vor lăsa telecomandaţi unul de celălalt!


“Este o emisiune care nu judecă oamenii, ci doar îi pune faţă în faţă cu nişte situaţii de viaţă. Ne dorim să arătăm că există încă români cu calităţi umane netocite”, mărturiseşte Cristi Iacob.


“Ne vom folosi de camera ascunsă pentru a vedea dacă mai există români cu calităţi umane pe care unii dintre noi le consideră disparute”, spune Sorin Tofan.

Un Bugatti Veyron, de ex.:26:

Parintele a zis ca nu e pacat sa iei masina buna, ci sa nu exagerezi si sa iei cea mai scumpa si cea mai buna masina de pe piata, caci atunci nu mai iei masina ptr. a te folosi de ea, ci ptr. a te manifesta sau sa dai pe spate domnisoarele (am inteles ca unii baieti isi cumpara masini mai "cool" ptr. a atrage antentia fetelor).

Părintele Arsenie Boca despre bogăţie

Dacă de fapt şi de drept, proprietatea şi stăpânia lumii e a lui Dumnezeu, atunci omul e numai un fel de chiriaş, un fel de administrator şi nicidecum proprietarul absolut al lumii. Că, de se va crede stăpân absolut al lumii, seamănă cu credinţa îngerului nebun. Pentru ca să înfrâneze pe om de la o căderea ca aceasta, Dumnezeu l-a numit iconom nedrept, pe de o parte, pe motivul că n-are proprietatea absolută, ci numai proprietatea relativă; iar pe de altă parte, ca să-l ferească de căderea în nebunia îngerului rău. Aşadar, de îndată ce se dă pe sine proprietar absolut al lumii, se ciocneşte cu Dumnezeu, Îl tăgăduieşte, Îl înlătură, Îl expropriază, şi cu asta crede întocmai ca Lucifer. Nu-şi dă seama bietul om că, primind ispita, va fi zdrobit sub dărâmăturile propriei sale iubiri nebune.

Când omul se lipeşte de făptură, de avuţie, de slavă, acestea i se fac mamona, care însemnează bani sau bogăţii. Deci nu poţi sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Cu toate acestea, Dumnezeu laudă pe iconomul pârât, care şi-a făcut prieteni din mamona nedreptăţii, şi-i făgăduieşte că‑l va primi în împărăţie când o va isprăvi de risipit, după legea dumnezeiască a iubirii de oameni – se înţelege că e vorba de risipirea mamonei. De aici putem scoate înţelesul bogăţiei: nu sărăcia te mântuieşte, nici bogăţia nu te osândeşte; şi precum nici bogăţia nu te mântuieşte, aşa nici sărăcia nu te osândeşte, ci precum ai sufletul şi faţă de bogăţie şi faţă de sărăcie. Eşti sărac şi zorit cu gândul după avuţie, iată că nu te mântuieşte sărăcia. Eşti bogat, dar desfăcut cu inima de bogăţia ta, iată că nu te primejduieşte bogăţia ta. Faptul cum stai cu sufletul: şi faţă de una şi faţă de alta, de asta atârnă mântuirea sau osânda ta.
Nici bogăţia, nici sărăcia în sine n-au calitatea de a osândi sau ferici pe planul veşniciei. Atitudinea sufletului faţă de ele este cea care determină veşnicia. Pot fi bogaţi care se mântuiesc şi pot fi săraci care nu se mântuiesc sau se osândesc. Dincolo de cele văzute, poate în fondul lor, este Raiul şi Iadul, două eternităţi paralele, cu o prăpastie de netrecut între ele.

Bietul Dumnezeu, săracul, n-are unde să-şi plece capul, că bogaţii şi pana cea vicleană a cărturarilor (Ieremia 8, 8) lumii acesteia L‑au expropriat din dreptul de proprietate şi autor al lumii. Cine ştie, dacă nu cumva I-a rămas totuşi dreptul să se supere pe ei şi să le măture toate gândurile cu mamona lor cu tot. Căci dreptul de proprietate derivă din atributul de autor, mai mult ca din actul de proprietate. Deci, când clatină Dumnezeu mamona, e semn că n-a fost iconomisită bine de oameni, şi le cere socoteală; a zis doar: „Fii celor săraci ca un Tată!” (Înţelepciunea lui Isus Sirah). Deci, fiind în drepturile absolute peste valoarea economică, poate să-şi pună iconomi pe cine vrea, chiar şi pe cei ce-L tăgăduiesc. Cu această orânduire atotputernică, prin care Dumnezeu Îşi lucrează voia Sa, întrebuinţând chiar şi pe vrăjmaşii Săi, ca să-i trezească din împietrirea inimii cu care ţin Lazării la poartă.

Câtă vreme iconomisim averile după legea iubirii de oameni, Stăpânul averii ne-o menţine. Dar, dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu şi punem altă lege în iconomia lumii, avuţia se ia de la noi sau se risipeşte. Cu orice altă lege decât cea a lui Dumnezeu avuţia se risipeşte.

Părinţii au zis că singura noastră avuţie cu adevărat sunt păcatele. Căci, după ei, nu eşti proprietarul decât al lucrului pe care l-ai făcut din nimic. Iar, împlinind condiţia asta, din nimic Dumnezeu a făcut făptura, iar făptura a făcut păcatul.

Nu poţi propovădui Împărăţia Cerurilor cu plumbul materiei pe aripi. Poate că şi de aceea mai clatină Dumnezeu bogăţia bogaţilor, ca totuşi să se mai mântuiască unii din ei.

Noi însă să ne îmbogăţim în Dumnezeu: cugetându-L, iubindu‑L, împărtăşindu-ne cu El, silindu-ne a gândi şi a iubi ca El, între toate împrejurările vieţii. Iată adevărata bogăţie, care nu se va lua de la noi.

La două feluri de oameni le-a zis Dumnezeu „nebuni”: la cei ce „zic că nu este Dumnezeu” (Psalmul 52, 1) şi bogaţilor, cărora stomacul e tot dumnezeul lor (Filipeni 3, 19).

Am băgat de seamă umblând că aproape la toate porţile bogaţilor a pus Dumnezeu câte un Lazăr. La mulţi le-a arătat şi le-a atras aminte de rostul lor. Bubele lui Lazăr şi toată mizeria lui cutremură fireşte, dar groaza ne cuprinde când sub strălucirea trupească a bogatului, vedem ascunsă neagra mizerie a unui suflet fără nici o virtute, fără nici o bunătate, un om decăzut al tuturor păcatelor, bubele spurcăciunii, pe care nu i le ling nici câinii. Pe acestea i le gâdilau dracii.

Parintele Arsenie Boca despre tanarul bogat

Bogatul auzise că este viaţă veşnică. El o dorea din cauza bogăţiei sale, cu care dorea să fie veşnic. Aceasta se vede din tristeţea cu care a plecat de la Cel Veşnic. Tanărul întreabă: ce are de făcut pentru a dobandi veşnicia?

Iisus îi răspunde scurt: poruncile. Tanărul, vrand să atragă atenţia asupra sa, întreabă, care ? - şi apoi puţin îi pasă dacă la urmă minte: „Toate acestea le-am păzit din tinereţele mele !" Şi mai nădăjduia-şi o laudă, de aceea mai şi întreabă pe Iisus: „Ce dar îmi mai lipseşte ?" Dar, în loc să primească o laudă înaintea poporului, primeşte o demascare. Zici că ai împlinit toate poruncile, că iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi; iată ai prilejul să dovedeşti cu fapta, lucrul care-ţi mai lipseşte: „Vinde-ţi averile şi le dă săracilor apoi vino de-Mi urmează Mie !"

La această întorsătură a lucrurilor nu se aştepta tanărul fariseu. Averile sale nu erau adunate din iubirea de-aproapelui, ci din averea de-aproapelui. Pe urmă averea, care nu era toată legitimă, cerea şi certificat moral, recunoaşterea cinstei şi corectitudinei şi toată slava deşartă, la care a trebuit să renunţe ruşinat.

Cu această lecţie „a plecat întristat".

Tristă bogăţie. Pe urma întristării tanărului, Iisus arată marea piedică a lipirii inimii de bogăţie, cu care nu se poate intra în împărăţie. Ucenicii auzind întreabă înspăimantaţi: „Atunci cine poate să se mantuiască ?" - că fiecare are cate ceva pe langă inima lui. Dar Iisus le răspunde: „Ceea ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu". Şi Dumnezeu are multe posibilităţi de a dezlega inima bogaţilor de bogăţie. Vinovăţia bogăţiei e că ţine inima omului legată aici, şi deformează omul încat nu mai iubeşte pe oameni, ci se înarmează împotriva lor. Pentru „cinstitul" bogat, ceilalţi oameni sunt „hoţi". Bogăţia măreşte inegalitatea dintre oameni, care naşte ura.

Atitudinea sufletului faţă de bogăţie trebuie să fie ca a unui administrator al bunurilor altuia. Noi suntem iconomi. Cată vreme iconomi sim averile după legea iubirii de oameni, Stăpanul averii ne-o menţine; dar dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu, o pierdem şi ne pierdem. Trebuie să fim cu avuţia ca şi cum n-am avea-o. „Cei ce se folosesc de lumea aceasta să fie ca şi cum nu s-ar folosi de ea" (I Corinteni 7,31). Lumea întreagă, condusă după legi împotriva lui Dumnezeu, tot la Dumnezeu ajunge, dar la Dumnezeu ca „sfarşit" al lumii.

Parintele Arsenie Boca - Prislop, Dumineca XXX şi a XII-a. 18.XII. 49