|
florin.oltean75 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ser_online.gif
Senior Member Data înregistrării: 23.03.2011 Locație: Ardeal Religia: Ortodox Mesaje: 1.756 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Citat: În prealabil postat de Corinusha http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif florin oltean, deci practic noi suntem aici pe pamant asa de flori de mar si cei cu adevarat credinciosi, care L-au lasat pe Dumnezeu in inima lor (ce inseamna de fapt asta?), nu fac nimic, ca face Dumnezeu in locul lor?! Nu cred ca asta ai vrut sa zici (sper!!!), dar ceva de genul se intelege...ma rog, asa ceva inteleg eu din postarea ta, ceea ce nu mi se pare corect deloc din nici un punct de vedere. "Dumnezeu in inima" se simte in piept ca o prezenta - "Tu" - care aduce mare mangaiere, mare usurare, lumina curata, innamorare care radiaza atat inlauntru cat si in afara. Ii spunem "Duhul". Este ca un fior de iubire, ca o strafulgerare. Duhul nu obstructioneaza eul, nu il ingradeste ci il "dezleaga", il elibereaza. Inima omului este ca un vas care, in urma nevointelor spirituale incepe sa se umple de Duh. Prin Duhul, toate cate se arata mintii par cu desavarsire curate. Nu mai este simtita nicio greutate, nicio necuratie. Omul se simte ca si ridicat de la pamant in aer, intr-o plutire duioasa. Mintea este atrasa in piept unde petrece in unire intima cu acest Duh, intr-o relatie de afectiune reciproca, dezmierdare, interpatrundere Eu-Tu. Acest Duh intregeste toate perceptiile mintii. O face clara si unitara. Mintea devine subtire, limpede si linistita retragandu-se in centrul ei - adancul inimii-simtirii. Perceptia evolueaza minunat de la secventialitate si partialitate la integralitate si plinatate. Cele ale lumii care inainte pareau reale, concrete, puternice - prin Duhul apar ca fiind falsitati, minciuni, fumuri. Duhul ne ia in stapanirea Sa, ne vindeca perceptiile strambe, ne face puternici. Se simte ca o mare Putere care ne sustine si ne hraneste din interior. ------- Mintea noastra tace si incepe sa "vorbeasca" Duhul. Pentru ca Duhul este in adancul simtirii, cu acest Duh putem exprima si cuvintele rugaciunilor zilnice. Suflul cuvintelor nu isi mai are originea in mintea noastra ci in Duhul dumnezeiesc din inima. Graim rugaciunea nu de la noi, ci cu Duhul. Lasam Duhul sa vorbeasca, El sa patrunda tainicele intelesuri ale rugaciunii / contemplatiilor, lasam Duhul sa ni le arate. La inceput ne nevoim noi insine, cu intelegerea, cu rugaciunea si fapta, insa, cu timpul, lasam Duhul sa lucreze toate virtutile. |
crinrin
Senior Member Data înregistrării: 15.11.2014 Locație: nu mai sunt o frunza-n vant; am prins radacini, fara buletin Religia: Ortodox Mesaje: 130 -------------------------------------------------------------------------------- Citat: În prealabil postat de hasoj1 Vezi mesajul "Intelepciunea" umana este demna de ascultat uneori. Mai ales acolo unde nu poate fi contrariata. Recunosc ca nu sunt tocmai un crestin ascultator, fapt pentru care imi cer scuze, pentru ca nu ma multumesc numai cu un raspuns din sfera bibliei. Pai bine, dar aici, inainte de toate, suntem crestini. Daca nu te multumesti cu adancul de necruprins al Cuvantului, smerindu-te, de ce nu mergi sa stai de vorba cu niste specialisti in domeniu? Nu contest ca stiinta omeneasca a ajuns aproape de culmile care-i sunt permise, dar ea nu e totul - e doar o picatura intr-un ocean. Iar pe mine una si aceasta picatura ma smereste, pentru ca le iau pe toate de-a gata, gratie stradaniilor geniilor, a oamenilor de stiinta si a eforturilor din domeniul cercetarii. (in acatistul "Slava Lui Dumnezeu pentru toate" citeam ca operele geniilor Il marturisesc pe Dumnezeu, chiar si fara de voie...) E frumos ca vrei sa stii si sa intelegi, ai tot dreptul. ("Toate sa le incercati, tineti ce este bine..") Numai sa nu te poticnesti de pragul asta. Daca maine ai muri, crezi tu ca sufletului ingrozit in ceasul mortii i-ar mai pasa de distante si de varsta pamantului sau a universului?! Sau oare ai epuizat efortul de-a te cunoaste pe tine insuti, in primul rand, apoi sa cercetezi stiinta mantuirii sufletului? "Și Eu zic vouă: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide." Dar ce spun eu aici, nu ma lua in seama... |
Citat:
|
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1420374552 Pelerin spre Rasarit http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 24.05.2012 Religia: Protestant Mesaje: 1.339 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Pt crincrin Excelent textul ales. Evreii si samaritenii se urau de moarte. Tinand cont de reactia celor doi ucenici este posibil ca lor sa nu le fi suras ideea de prima data. De ce sa treaca printr-un loc pe care-l dispretuiau si unde erau urati, si asta inca de pe timpul parintilor lor? Totusi, tinand cont de faptul ca Mantuitorul era cu ei, au trimis mesageri.Samaritenii, care nu-i suportau pe cei din Galilea in particular si pe evrei in general i-au trimis la plimbare refuzand accesul si probabil si batjocorindu-i putin. Doar nu era sa le faca viata usoara unor evrei.Cert este ca dupa intoarcerea trimisilor celor doi ucenici, Iacov si Ioan li s-a urcat sangele in vene de nervi. Adica dupa ce ca samaritenii erau niste ticalosi, cum isi permit sa-L refuze pe Mesia, sa-L insulte in asemenea mod ? Las ca vad ticalosii aia. Si ii intreaba pe Mantuitor daca nu este de acord sa coboare putin foc din cer si sa-i prajeasca pe nenorociti.Ca doar o meritau nu-i asa? Raspunsul Mantuitorului insa este tulburator: nu le da explicatii istorice, nu cauta argumente pro si contra ci le arata lor, ucenicilor, ce ii anima pe ei de fapt: setea de razbunare, in urma unui conflict istoric, care acum isi gasise momentul perfect de realizare si nu oricum: ploaie de foc si incinerare generala in chinuri. Evident meritata in opinia celor doi ucenici setosi de putin sange si de putina dreptate ,,umana" si care uitasera de chemarea lor, in favoarea unor resentimente ,,traditionale". Insa Mantuitorul pur si simplu pleaca in alt sat. Nimic altceva, nici un repros, nici o amenintare, nici o razbunare. Doar a plecat, mai grav decat toate la un loc, pt sufletul acelor oameni. Inca o data felicitari pt textul ales. |
florin.oltean75 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 23.03.2011 Locație: Ardeal Religia: Ortodox Mesaje: 1.762 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Rugaciunile compuse de altii sunt ca niste margaritare pe care le descoperim atunci cand le citim si reflectam la sensul lor. Sunt trairi care initial nu sunt ale noastre. Prin cugetare si staruinta in rugaciune noi insine incepem sa ne aprindem de focul acestor trairi. Le achizitionam, le facem proprietatea noastra launtrica. ----- Rugaciunile altora sunt ca niste seminte aruncate in inima noastra. Exprimarea lor vocala si mentala este ca si prinderea radacinilor. Exprimarea acestor trairi spirituale cu alte cuvinte, cu cuvintele noastre, este ca si cresterea arborelui - Din acelasi trunchi (duh) se ramifica o coroana bogata de exprimari personalizate, functie de experienta noastra, pregatirea noastra intelectuala, context familial, cultural, social. --- Cuvantul Lui Dumnezeu nu este doar spre a fi citit mecanic, ci pentru a fi exprimat intr-un mod personal cu vorba si fapta. Efortul de a exprima ne uneste oarecum cu duhul intelesului pe care-l exprimam. Un singur aspect spiritual poate fi exprimat intr-o infinitudine de moduri, constructii conceptuale, simboluri - atunci cand se cunoaste clar semnificatia profunda a acestuia. Variatia exprimarii este ca o miscare de circulara care priveste permanent spre centru. O exprimare variata ne scutura de fixatii si ne adanceste intelegerea, uneste inima mai strans cu duhul rugaciunii. |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1275855357 Mosh-Neagu http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 20.04.2010 Religia: Ortodox Mesaje: 1.131 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Urmarind mesaje si thread-uri pe diverse teme si... tensiuni, am ajuns intr-o "fundătură". Oare de ce suntem atat de ciudati in sine? Ce sau cine ne influenteaza atat de puternic, astfel incat sa dorim sa aratam altora ceea ce nu suntem? Avem in sufletele noastre propriile framantari la care practic nu prea avem solutii, dar arareori dorim sau acceptam sa primim un sfat din partea cuiva, ca si cum ar atenta la personalitatea noastra si ne-am descoperi dintr-o data slabi, tocmai noi cei ce ne pozitionam de la sine "pe val"! Cine suntem noi de fapt, dincolo de toate aparentele. Am intalnit persoane care, daca le observi pe facebook, sunt de pus la rana. Dar daca se intampla sa imparti acelasi birou sau sa apelezi la un drept al tau la care persoana are obligatia sa lucreze, sa intampini cea mai oribila monstra de ostilitate si mahalagism de joasa speta. Sau, (tot pe facebook) alaturi de recomandari deosebit de folositoare ale sfintilor parinti sa descoperi interferente cu trimiteri sexuale, aluzii perverse, citate din personalitati controversate, profund antiortodoxe... Si nu poti sa nu te intrebi ce-l poate determina pe un om sa penduleze atat de mult spre extreme, intre Bine si Rau? Care este omul real, de fapt? Probabil depindem extrem de mult de starea in care ne afalam pe moment. Daca se intampla rar ca cineva sa ni se adreseze direct, nu prea avem ocazia sa refulam (exemplu facebook). Daca insa, intram in dialog cu persoane care nu ne menajeaza neaparat, chiar daca sunt in "lista de prieteni", atunci trebuie sa acceptam ca adevarul despre noi nu este chiar cel pe care dorim sa-l aratam altora, ci acela care il observa cei din jurul nostru, la modul cel mai detasat si dezinteresat. Da. Cu totii avem framantarile noastre, chiar si acei care tind sa dea mereu solutii framantarilor celorlalti. Nenorocirea este ca si cei ce vrem solutii cat si cei ce lasam impresia ca le detinem, ne scaldam in aceeasi indaradnicie in a "face ascultare"! Citeam undeva o teorie legata de "critica". Cei mai avizi critici sunt acei care n-au reusit sa scrie in viata lor ceva interesant, dar din prea multa frustrare, i-au studiat indelung pe cei care au oferit lumii ceea ce n-au putut ei si astfel si-au facut un sablon care nu le-a apartinut si nu le apartine fiindca in sine... nu-i reprezinta!!! In credinta noastra ortodoxa, cam toti ne-am facut un obicei in a judeca si critica. Asta nu inseamna ca am inteles in sine cum stau lucrurile. Cred ca cel ce a fost odata sclav al pacatului si a ajuns prin mila lui Dumnezeu sa se desprinda, se situiaza cu mult deasupra criticii si a judecarii altora, iar eventualul sfat ce i s-ar cere, ar avea notiuni atat de simple incat omul superficial este tentat sa treaca foarte usor peste el!... E greu sa vorbim de indreptare, daca drumul nostru e pe "trei carari"! E greu sa cerem sfaturi, daca le tratam cu superficialitate si aroganta. Si e cu atat mai delicat sa dam lectii de morala crestina avand venin in varful limbii! |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1395862259 CristianR http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ser_online.gif
Senior Member Data înregistrării: 26.03.2014 Religia: Ortodox Mesaje: 697 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Este mai ușor, probabil, să simți harul lui Dumnezeu atunci când trăiești ca troglodiții decât atunci când nimic nu-ți lipsește. Este unul dintre multele paradoxuri ale credinței, pe care, pentru a o trăi, trebuie să-ți întorci lumea cu susul în jos, căutându-ți fericirea, bucuria, pacea, împlinirea, în cele disprețuite de oameni: în sărăcie, în postire, în nedormire, în însingurare. |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1395862259 CristianR http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ser_online.gif
Senior Member Data înregistrării: 26.03.2014 Religia: Ortodox Mesaje: 705 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Evident, duhul nu este trup. Iar omul duhovnicesc este cel care respiră harul Duhului Sfânt. El, deși în trup și slujindu-se de acesta, trăiește în Duh și pentru Dumnezeu. A trăi duhovnicește înseamnă, deci, a face din trup un accesoriu, pe când a trăi trupește înseamnă a face din duh un accesoriu - ceea ce, de altfel, nu este posibil, pentru că normal este ca el să aibă întâietate. Dacă-l pui pe locul doi îl anulezi, te rupi de Dumnezeu. Omul credincios nu este nici numai duhovnicesc, dar nici numai trupesc și sufletesc. Însă Duhul transfigurează trupul și sufletul, dându-i o curăție și o integralitate a trăirii, fără patimă. Dragostea dintre soți, implicând sexualitatea, poate și trebuie transfigurată sau privită curat, fără a contraveni duhului. Dacă inima îți este curată, așa îți este și iubirea, și vederea. Nu iubești în celălalt doar trupul, ci și sufletul, și pe Dumnezeu care l-a alcătuit așa, și mai vezi și rostul pentru care l-a alcătuit și care este rodul ce urmează dragostei. Vreau să spun că, păstrând integralitatea și nedespărțind trupul de suflet, de duh, de rosturile sale dumnezeiești, de Dumnezeu, în ultimă instanță, rămâi în legătură cu El, în har. Păcatul este tocmai fragmentarea, a dori să ai, să folosești, să trăiești doar printr-o parte a ființei tale, în cazul sexualității ea putând fi redusă la nivelul epidermei. |
iustin10 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ser_online.gif
Senior Member Data înregistrării: 02.01.2010 Mesaje: 2.125 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Batranul Simeon dorea sa vada mantuirea,fara insa a stii ce reprezinta aceasta Putea fi vreun inger ,vreo revolutie, vreun predicator aparut in templu Desi venea la templu el nu stia ce avea sa intalneasca acolo Revelatia cea mare a lui este ca a vazut mantuirea sub forma unui Copil. A inteles astfel ca Mesia cel asteptat ,se intrupeaza ca si copil,parcurge intreg ciclul vietii,si nu apare de undeva din cer. A inteles ca Dumnezeu a ales mijloace umane , linistite ,pentru a mantui pe poporul sau si intreaga lume Revelatia lui Simeon a fost revelatia formei in care se va face mantuirea ,adica sub forma unui om nascut si avand o viata asezata,de zeci de ani,dar care vine de la Dumenzeu. Cand ti se promite'vei vedea mantuirea' ,te poti gandi la ceva abstract ,o stare de lucruri minunata care ti se va intampla Dar nu te ganedesti ca o poti vedea concret ,intr-un Copil ,si ca de fapt sensul promisiunii era acesta : "Vei fi contemporan cu inceputul mantuirii ,o vei vedea incepand cu ochii tai" Cu ochii nu vezi nimic spectaculos,doar un copil , dar cu Duhul vezi cine este acest copil, pe care il vezi cu ochii . Poate ca a intels ca acel copil este insusi Copilul lui Dumnezeu,si atunci contemplarea copilului a avut un cu totul alt sens,nu a fost o simpla vedere. |
Citat:
Nu mi se pare buna postarea, ci doar frumoasa, de suflet. Eu cred ca Simeon totusi stia ceva, pentru ca stia cine este acel copil adus lui si ca nu este unul oarecare. Nu stiu cum au inteles oamenii acel prunc. Acei care ii stiau pe Maria si Iosif, poate ca au aflat ceva de la inceput totusi, altii nu stiu cum au aflat. Adica nu mi-e clar. |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1335274448 zaharia_2009 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 05.07.2009 Locație: Romania Religia: Ortodox Mesaje: 2.252 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Parinte, mai intii imi cer iertare pt. toate ispitirile posibile in care v-am indus si pt neplacerea pe care v-am creat-o cu dialogul meu. Initial am fost placut surprins de modul in care, de data aceasta, ati propus discutia dar trebuie sa marturisesc ca spre sfirsit lucrurile s-au schimbat. Este clar ca suntem de 2 orientari diferite in ce priveste duhovnicia. Si lucrul acesta nu este grav deoarece lumea este asa de mare incit linistit ne poate incapea pe amindoi si inca mult pe deasupra. Eu fac parte din curentul rigurosilor, a traditionalistilor neaosi. Pt mine, mintuirea este simpla, ea vine in principal prin auz iar marea trasatura a crestinului practicant este ca frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii. Dupa ce le are pe acestea, i se poate picura in suflet si restul. Inaintea dumnezeirii (situatie ca si atunci cind un om intra intr-o biserica) omul trebuie sa aibe o sfiala cumite, asezata, naturala, spontan resimtita, un fior, sa nu indrasneasca nimic din proprie initiativa(desigur, fara a exagera acest concept si a-l duce in derizoriu de dorul nestatorniciei in pace si dorinta nemarturisita de polemica)si sa fie patruns de sacralitate incepind de la ideea de Dumnezeu si continuind cu iesirea din biserica si pina intra in casa lui si inchide usa si se inchide in taina, numai el si cu Dumnezeu, in camara lui. Tuturor le vorbim de dumnezeu, le tilcuim pericopele, le recomandam citirea de carti ziditoare de suflet, ii luam cu de-a fir-a-par in spovedanie si ii invatam propriuzis lupta cu ispititorul, ca asta este marea invatatura pe care trebuie sa o transmita mai intii duhovnicul deoarece mai toti nici nu stim sa identificam pacatul, ispita, patima si nici cum sa luptam cu ele. Slujim tuturor si pt toti cu toata bogatia de ierurgii si slujbe pe care le are Biserica, dar de obligat, sub nici o forma si sub nici o masca,nu putem obliga pe nimeni. Omul trece pe strada si vede cinematograf si intra in el, vede circiuma si intra in ea, vede market si musai intra in el, vede spital si ajunge la el sa intre... omul matur vede de toate si intilneste de toate in viata lui dar de intrat nu intra decit in cele in care vrea el. Si daca in biserica pe care o vede nu vrea sa intre atunci si amina intrarea, este treaba lui. Hristos insusi a spus: "...cine VOIESTE sa vina dupa mine, sa isi i-a crucea si sa-mi urmeze!" Nu sa ii cautam noi in cornite daca cumva-cumva ar voi sa faca cite ceva sau cine mai stie ce echivalente de porunci ca macar cu greutate sa putem face un pogoramint pt el. Toti crestinii sunt macar cunoscuti cu preotul de la parohie, chiar daca nu trec prin biserica, toti il saluta, ii zimbesc politicos, ii vorbesc frumos, cauta sa para sfiosi si neindrasneti la intilnirile cu el,altii chiar vin la multe slujbe si chiar ajung mai apropiati de preot in asa fel incit ai zice ca sunt ca niste mieluti care incinta ochiul si inima peotului, dar cind trecem la lucruri serioase, la taina marturisirii, eiiii, atunci lucrurile se schiba complet si se intorc pe dos si intr-o clipa de ochi vedem cum mielutii cuminti incep, defapt sa isi arate cornitele de... cine sunt ei defapt. Adica multa si raspindita superficialitate si fariseism ! De ce asa? Pt ca sa vor oamenii de care NOI tragem cu indulgenta si bunavointa sa ii bagam in Rai, iar ei mai putin, caci asa arata mai mereu faptele lor, iar Hristos ne invata ca da, oamenii se judeca dupa faptele lor si nu dupa vorbe, dupa ce ar vrea ei sa para! La om ii spui o data, de trei ori, de zece ori, daca nu stie ii areti, il inveti, daca nu poate il ajuti, dar daca nu vrea... asta sa nu credeti parinte ca se mai cheama iubirea preotului fata de fii duhovnicesti. Are alt nume... ! Nicodata nu trebuie sa ne temem ca daca cineva nu va voi sa faca, dupa puterile lui (dar mare atentie, puterile omului sunt tare mari, le vedem de exemplu in cit poate suferi de mult in cancer, si inca, cu cita acrivie culege capsuni in Spania numai ca sa aibe euroi multi, multi de tot, ca sa dea cu ei peste nas parintilor si tuturor cunoscutilor, fosti comunisti, despre cum se fac banii si ce este aia "bani"!) indemnurile Hristice, canoanele, exemplele sfintilor si sa traiasca, nu sa cugete, viata in duh si adevar... vai, l-am pierdut! Vai ce imi va face Hristos ca am pierdut o oaie ? In primul rind ca intr-o viata de duhovnic se pierd mult mai multe oi decit una singura, pt ca asa vor ele, deci tot exista pierderi, iar mai apoi sa stiti ca intii si intii Hristos nu ne va intreba de o oaie oarecare, ci in primul rind ca daca ni s-a predat dreapta credinta si am fost hirotoniti , atunci de ce am deslegat noi nevrednicii ceea ce el insusi nu a lasat sa fie deslegat? De ce facem asta? Pt ca ne dam mai cumsecade decit sfintii si chiar decit Hristos insusi si deslegam noi dupa cum ne vine... Din multa mindrie ascunsa si chipurile smerita ! Spuneam deunazi, ca de oile mincate de lup sa nu ne ingrijim noi, deoarece lupul nu prinde decit ce este neascultator si nestatornic linga pastor. Si cind nu suntem ascultatori si statornici? Cind nu vrem ! Deci, cind NU VREM ! Si pt ca nevrerea noastra ramine mereu, eterna, si condamnarea noastra la iad va fi tot eterna: "... Plecati de la mine blestematilor ca nu va cunosc!" "... caci in imparatia cerurilor nu va intra niciun bautor, desfrinat, sodomist si nici altii asemenea lor!" Iar noi cind dam canoane nu ne prefacem ca le dam, adica nu dam asa niste glume de canoane sau niste micute canoane, ca defapt doar sa ne aflam in treaba, caci daca glume dam, glume, vint sau furtuna vom secera. Toti bolnavii vin la medic deoarece voiesc sa se vindece, o spun sus si tare si o si fac, adica se supun la orice zice medicul si cit de mult zice el, dar daca doar zic ca voiesc dar nu vor medicamente amare, atunci vor ingrosa rindurile mortilor, nu ale viilor. Cind te joci cu moartea... este doar treaba ta ! Eu insumi cunosc enorias care a dat bani multi pt ridicarea bisericii, pt clopote, care din cind in cind plateste datoriile la gaz metan ale bisericii, la curent, care este prieten cu popa si cu care se si viziteaza la nevoie vecini fiind, dar care nu trece pe la biserica duminica decit sa zica un "Tatal nostru" si apoi pleaca, care a ridicat in oraselul lui case la 2 ibovnice, care la firma lui are angajati fara carte de munca, care face evaziune fiscala de se rupe, care sponsorizeaza pelerinaje de ale enoriasilor, s.a.m.d. Iar popa a primit bucuros toti banii deoarece astfel "se ajuta biserica lui Hristos", ii tot vorbeste vecinului de Dumnezeu, de mintuire, de Rai, de viata viitoare nesfirsita, iar acesta prefera tot timpul "echivalentele": nu postesc dar dau niste bani(ca la catolici, cumparam indulgente), nu ma rog, dar va platesc gazul, nu vin la biserica dar ajut saracii cu un pelerinaj, etc. Si nu va spun ce bine vazut este in urbe de popa si cum i s-a dus buhul... printre oamenii care asa inteleg viata in duh si adevar! Dar sa nu uitam si sa luam mare seama ca sunt femei gravide care tin post peste post, voit sau nu, bolnavi asisderea, de la boli usoare la cancere teribile, nevoiasi care nu isi permit multe lucruri, calatori si drumeti pe caile vietii si ale lumii incarcati de povara anilor sau a neputintelor, iar altii, sanatosi, vigurosi, barbati si femei in puterea cuvintului nu vor sa tina din te miri ce prostii de justificari: nu pot, nu obisnuiesc, imi este rau, am uitat, daca nu maninci carne nu prea ai ce sa maninci, s.a.m.d. Si asta ca vorbiram de cea mai mica nevointa, postul, ca daca intram la canon, la infrinari, la practicarea virtutiilor... ehe, ne intristam mult de tot! |
<< Continuare postare zaharia 2009 >>
Asadar, cine nu voieste sa traiasca dupa Cuvintul predat si sa mearga pe Calea ingusta si nu larga a mintuirii, este treaba lui .
Am vazut doctori care fac educatie sanitara, chiar mai mult, preventie, dar care sa tina mortis ca pacientul sa faca ce zic ei si sa il supuna la vindecare, inca nu am vazut. Bunavointa are o masura si inseamna ceva, dar eroarea/prostia este cu totul altceva. De sublima inselare, in care multi duhovnici voiesc cu buna stiinta sa se dea mai buni decit sfintii, sunt multi, prea multi vatamati ! Sigur, canoanele sunt flexibile dar nu au coeficient mare de elongatie, sa tragem de ele dupa bunul nostru plac! Ba din contra, cam mic, deoarece altfel firul rupt al Vietii nu mai poate fi innodat A face, nu este totuna cu a zice ! Numai cind il pui la canon ii trezesti constiinta si ii dai gravitatea pacatelor sale si mai ales vezi ce vrea el defapt: mintuirea sau huzurul. Mintuirea este tare grea si nu cunoaste practica indulgentelor. Ori daca tu ii dai glumite de canoane, tot in gluma ii trezesti si constiinta si defapt il ajuti sa se autominta in continuare si sa isi prelungeasca boala, in loc sa il trezesti. O restanta: de ce 5 zile? Raspunsul il aveti deja in Pateric unde sunt exemple de calcul individual al numarului de zile pt diferite situatii (cite cuvinte sa vorbesti pe zi, cite zile sa te pocaiesti, s.a.m.d.), asta de buna seama ca nu trebuie sa intelegeti ca veti gasi tabele si abace pt calcul. Sensul, ca si scopul este mult profund. In final ramin la o mirare mai veche: in tara sunt nenumarate carti(aproape sunt cele mai multe) despre vietile si invataturile parintilor romani si straini care nu s-au jucat cu a vrea sau nu sa te mintuiesti, sunt carti cu vieti de sfinti si nevoitori mireni din Rusia, din Serbia din Grecia, carti despre cersetori bulgari sau nebuni pt Hristos de pe aiurea care prin viata lor au aratat ce insemneaza si daca este adevarata "ingustimea caii mintuirii", iar in tara sunt multi, f. multi preoti de mir care sunt asa de buni sufleteste si care te desleaga atit de usor incit si duhovnicii monahi din actualitate, daca vad ca nu voiesti sa traiesti cu adevarat, iti si recomanda sa pleci de la ei deoarece nu stau sa piarda timpul pretios al mintuirii cu cine nu voieste si sa meargi la preotii mireni deoarece aceia te si desleaga numai daca te vad ca le intrii in biserica ! |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1335274448 zaharia_2009 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 05.07.2009 Locație: Romania Religia: Ortodox Mesaje: 2.252 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Un tinar monah s-a dus la gheronul sau cu nadejde mare pt a rezolva o problema care il macina mai nainte de a veni in minastire. Intrat in chilie ii spuse: - parinte, sunt 12 ani de cind sunt in minastire si ma tot framinta o idee, un gind, o problema... Uite, chiar cu 8 ani inainte de a intra in monahism am observat, si inca observ in continuare, ca Biserica face mare risipa de oameni, de credinciosi, de fii ai nadejdii. - Fiule, raspunse batrinul, de atita timp te lupta vrajmasul si iti fura linistea si tu nu te-ai marturisit pina acum de acest gind? Ia ziiii... cum face biserica risipa de fii? - Aici, ca si prin mai multe parti, nimeni nu poarta grija si nimeni nu se preocupa de a aduna, de a stringe cit mai multi credinciosi in jur, de a-i conduce pe cit mai multi la mintuire. Ba eu am observat ca de la noi multi pleaca si nu se mai intorc. Apar altii si altii care si ei stau ce stau aproape de minastire si la o vreme pleaca si nu mai vin . Putini, f. putini sunt cei care odata intrati in biserica minastirii nu mai pleaca niciodata de la noi. - Si dece crezi tu ca se intimpla asta? - Pai dumneata nu vezi parinte ? Uite, la noi se citeste la utrenie o catisma din psaltire si pe asta mai nimeni nu o intelege, multi nici nu primesc in canon Psaltirea si astfel nu sunt obisnuiti cu limbajul ei, cu sensurile ei, cu tilcuirea ei. Si unde nu pui ca daca ar fi un psalm, doua ai mai zice , dar o catisma de opt, noua psalmi plictiseste. De aceea si multi se duc pe afara in timpul Psaltirei. Mai apoi, noi aici in minastire cintam pe glasurile mici mai des si in chip calugaresc, asa, ca prin Athos, Meteora, si oamenii nu sunt obisnuiti. Daca am face si noi liturghia numai in glasul 8, asanumit "al bucuriei" atunci acesta fiind mai vioi, mai saltaret, entuziasmeaza si cuprinde, coopteaza, mai bine pe credinciosi, le insufla asa, o energie divina mai usor de simtit. De asemenea parintii nostri cind slujesc slujbele nu ies la usa diaconeasca sa primeasca pomelnicele oamenilor, ei ii dau cu slujba inainte, si pomelnicele sunt aduse doar din cind in cind la altar de cite un monah, ori mireanul vre sa fie pomenit la altar atunci cind a sosit el nu la sfirsitul liturghiei sau altadata. Nu este bine asa. Prin alte parti ies parintii din minut in minut la usa diaconeasca si ii primeste pe enoriasi, ii binecuvinteaza, schimba 2-3 vorbe cu ei, le ia pomelnicul, ii mai incurajeaza daca ii vede abatuti..., ehe, asa mai omeneste, de ! Si inca... aici la noi este ca la armata. Adica, vin calugarii mai mereu si ii rinduieste pe oameni cum sa stea in biserica pe timpul slujbei, nu ii lasa sa vorbeasca intre ei, da la femei batice, nu ii lasa sa se plimbe pe la catapeteasma, pe la icoane, sa se inchine si sti dumneata cit de drag le este mirenilor sa ajunga la catapeteasma. Alea icoane sfintite la care sa se inchine, nuuuu...? Daca un mirean incepe in timpul liturghiei, adica patruns de traire,sa faca 20-30 de inchinaciuni si vine imediat un monah si ii si spune: gata frate, inceteaza, gimnastica se face acasa, nu ii sminti pe cei mai slabi. Parca ar fi vorba de sminteala. Vezi dumneata, nu stiu cum sa iti zic eu... cind vine dorul acela profund in tine in mijlocul liturghiei si normal ca evlavia te indeamna sa faci cruci mari pe piept, sa faci inchinaciuni...ce este nepotrivit in asta? Si uite, chiar duminica am vazut cum pe un mirea, un frate de al nostru, il sfatuia sa aibe grija cum pune si pe cine pune pe pomelnic deoarece nu toti oamenii sint vrednici de pomenire la altar. Pai facind asa, mai vine cineva pe aici pe la noi ? Se vor duce in locurile in care parintii inteleg ca toti suntem la fel de pacatosi, nici unul mai bun ca altul, si toti avem nevoie de ajutor de la Dumnezeu si de pomenire la altar. Cum sa ii refuzi pe pacatosi ca doar biserica este pt. pacatosi . Si fratele tot povestea ba de una, ba de alta insa fruntea batrinului cind se descretea de uimire cind se incrunta de suparare. In cele din urma acesta ii raspunse: - Fiule, niciodata sa nu mai porti grija caprioarelor din padure ca vor fi mincate de lup si se vor pierde din fauna si padurea va saraci de viata si frumusete. Lupul nu poate sa manince decit pe cele neintarite, adica slabe, pe cele nestatornicite, pe cele care nu asculta si nu stau la culcusul lor, pe cele care nu asculta de parintii lor, pe cele naravase si rasvratite... Si ii este mai bine padurii ca se intimpla astfel deoarece se cura de vietatile neputincioase din vrerea lor, raminind in desisuri numai cele ascultatoare, viguroase, atente la primejdiile de orice fel. Astfel padurea se intareste mereu si nu va pieri niciodata, ca de aceea se si cheama "seculara". Biserica are porunca de la intemeietorul ei cum sa traiasca, ce sa faca si ce sa invete si sa ceara de la nevoitori. Asta este intemeiat de mii de ani nu pe vorbe si pe pareri, pe parerile fiecaruia, ci pe legi sau pe canoane, pe rinduiala sau tipic, si mai ales pe dogme date de insusi intemeietorul ei prin sfinti si prin ierarhia bisericii. Nu cel ce intra in padure isi impune legea ci el o respecta pe a padurii ca daca nu ... il va minca lupul ! Nu purta tu grija aceasta ca nu tu esti rinduit sa o faci. Tu poarta-ti grija ta ca iti este destul ! Iar daca dupa multi ani de nevointa si de slujbe nu ai ajuns sa intelegi lucrurile simple ale credintei atunci este vremea sa te hotarasti ce vrei sa faci: mergi mai departe inainte sau te apuci de altceva! Fratele care venise cu multa nadejde la parinte si chiar cu credinta ca, desi pina acum nu s-a gindit nimeni la asta, totusi incet-incet biserica minastirii se poate schimba devenind asa, un fel de Moll care sa satisfaca toti clientii, a plecat ingindurat si speriat foarte ca nu cumva in cele din urma sa isi piarda chiar el mintuirea. |
O sa las si eu asta aici:
Citat:
|
Citat:
26. Și lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.(Lc2,26) |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1275855357 Mosh-Neagu http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 20.04.2010 Religia: Ortodox Mesaje: 1.158 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Cred ca despre smerenie se poate vorbi la nesfarsit, dar tocmai aceasta vorbarie, se intampla sa ne prabuseasca in cele mai de jos ale cugetului, acolo unde se strecoara pe nesimtite, mandria. Pentru fiecare dintre noi, cred eu ca cel mai important lucru este sa nu ne gandim nici macar o clipa ca am fi singuri in stare sa facem ceva folositor, ci tot prin mila si harul lui Dumnezeu, care se indura si vine in intampinarea gandurilor noastre, modelandu-le si dandu-le un sens special, doar-doar vor aduce rod bun! Citind, nu pot sa nu ma intreb ce se petrece de fapt in sufletul omului? Unde si mai ales cum are loc aceasta schimbare, ce rastoarna un arsenal, un munte de concepte si false valori. Care este acel gand, acel gest special si binecuvantat de Dumnezeu, care deschide macar putin, portile sufletului, incatusate de zavoarele vanitatii, trufiei, superficialitatii, indaradniciei?... Unde, mai exact, este momentul clar, in care ne abatem din carare si cum de nu suntem indeajuns de constienti de faptul ca... ne abatem? Pentru ca, daca nu ne-am abate, toate le-am vedea intr-o alta lumina! Si, Doamne, uneori, e mult intuneric si confuzie, in gandurile noastre!... Daca l-am asculta pe Sf. Siluan (multumim Antonia) cu toata atentia si bunavointa, nu o data, ci de zeci de ori daca e nevoie, vom intelege de ce este foarte important sa-i iubim si sa-i iertam pe vrajmasii nostri, ca sa ajungem... undeva. Cat desprea ideea de a ne tine la limita deznadejdii, (Sf. Sofronie de Saharov, ucenicul, parintelui Siluan) sau sa tinem mintea in iad, fara a deznadajdui (Sf Siluan), mai intai e nevoie de multi pasi pentru a intelege. E drept, fiecare dintre noi a trecut prin momente extrem de grele, cand doar la Dumnezeu mai gaseam scparea, dar acestea sunt momente de disperare nu de deznadejde. Pentru cei ce duc o viata in rugaciune si vitute, nu exista deznadejde mai mare ca aceea de a se fi bucurat de har, iar dupa un timp, sa se fi departat de la ei. Nu exista nici consolare si nici termen de comparatie. Acesta este "iadul", care ne stoarce de toata vlaga. Este certitudinea totala ca am pacatuit, din moment ce nu mai suntem in har. Iar pacatul in sine este IAD! Cezar, foarte frumoase ganduri si sunt convins ca vin dintr-un cuget ce se mustra pe sine pentru multe neputinte. Nu te departa de la ele. Iar daca se intampla totusi sa mai si cazi, impotriva voii tale, ridica-te si ia-o de la capat. Vei cadea din ce in ce mai rar, pana cand... |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1421767161 ovidiu b. http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 13.07.2011 Religia: Ortodox Mesaje: 4.732 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Sfânta Litughie are ca obiect prefacrea darurilor și ca scop împărtășirea credincioșilor și nu doar a preotului care săvârșește Sf. Liturghie. Este adevărat că nu ne împărtășim oricum. "În zadar se săvârșește Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtășiți. Acestea le spun nu ca să vă împărtășiți oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceți vrednici. Omule, nu ești vrednic să te împărtășești? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioșilor - n.n.] nu ești vrednic să le auzi, deci, dacă (zici că) nu ești vrednic să te aprpii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebești cu nimic de ei" (Sf. Ioan Gură de Aur). Liturghia este o împreună slujire, nu preotul este slujitorul. Din însăși cunvintele noastre noi ne osândim. Noi suntem împreună slujitori cu preotul. Dovadă, toate rugăciunile, în afară de una singură din timpul Heruvicului care îl privește strict pe preot ca slujitor, sunt la plural. Și la toate rugăciunile răspundem: Amin. Ce înseamnă Amin? Așa să fie? Nu! Înseamnă altceva, mult mai adânc, mult mai dinamic. Înseamnă că eu îmi împropiez și îmi fac al meu tot ceea ce preotul spune. Preotul este capul adunării, el nu este altceva decât parte din trupul Bisericii. Deci, preotul nu spune ceva ca un mijlocitor rupt de oameni. Și eu când eu spun Amin am osândă. Când preotul spune "luați mâncați ...beți dintru acesta toți", noi ce spunem fiecare? Amin. Mințim în fața lui Dumnezeu. Noi ne jucăm cu cuvintele în Sfânta Liturghie, pur și simplu ne jucăm cu cuvintele. Nici măcar nu ne gândim, de fapt că noi ne jucăm cu vorbele. Nici nu ne gândim de fapt că a spus Hristos că pentru fiecare cuvânt deșert vom da seama. Înțelegeți? Știți ce facem noi? Noi chiar facem ritual, dar Liturghia nu este un ritual. Oamenii mai demult aveau conștiința asta foarte clară. Omul nu a fost făcut pentru reguli (săptămânal, la 3 săptămâni, la o lună, la 40 de zile), ci regulile au fost făcute pentru om. Pentru ce? Pentru ca omul să câștige ceea ce a pierdut odinoară. Și cum poate câștiga ceea ce a pierdut? Printr-un antrenament continuu ca și un sportiv care se antrenează pentru competiție. Numai că omul de unul singur nimic nu poate face. Și atunci ce trebuie omul să facă? Să se străduiască după puteri să se învrednicească de Cel fără de care nimic nu poate face. |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...n/post_old.gif 26.04.2015, 14:03:09
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1430342358 Pelerin spre Rasarit http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif Senior Member Data înregistrării: 24.05.2012 Religia: Protestant Mesaje: 1.550 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Exista un pasaj biblic in Evanghelia dupa Ioan, in capitolul 9, pasajul referitor la orbul din nastere. Este unul dintre cele mai dezbatute pasaje, inclusiv dpdv al analizei rationale. Iisus intalneste un orb din nastere iar ucenicii pun o intrebare, care reflecta cumulat mai multe interpretari ale evreilor din acele timpuri: de ce este acest om orb? Multi evrei sustineau ca o asemenea stare se datoreaza fie unui pacat al parintilor fie din cauza unui pacat al acelui om. Numai ca acest om era orb din nastere, asa se nascuse, deci nu el pacatuise, afara doar de cazul in care evreii ar fi crezut, straniu ce-i drept, ca sufletul acelui om ar fi pacatuit undeva, candva.Intradevar pacatul aduce suferinta si moarte, el exista in noi toti, dar in cazul acestui om nu era vorba de anumit pacat particular, teribil, care atrasese o asemenea pedeapsa. Starea lui nu se datora nici unui pacat anume al parintilor lui, ale carui consecinte s-ar fi rasfrant asupra lui.Iisus arata ca starea acestui om, orb din nastere, nu se datora acestor cauze.Nu spune ca nu exista aceste posibilitati ci doar arata ca ele nu sunt aplicabile in cazul acelui om. Iisus spune ca acel om s-a nascut asa ,,ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu". Foarte dur raspuns pt ratiunea si umanismul nostru. Dumnezeu, in atotputernicia Lui, a ingaduit ca acel om sa se nasca in acel mod intr-un scop precis, pentru o zi anume.Toti din jurul acelui om,mai ales fariseii ( daca ne uitam cu atentie la toata relatarea biblica a scenei) il judecasera probabil, toata viata pe acel om drept un pacatos lovit de Dumnezeu ( versetul 9.34). Nu numai ca indurase lipsa vederii dar traise si intr-un dispret public.Cat chin si dispret indurase acel om si probabil toti din jurul lui erau siguri de explicatia lor teologica, in special fariseii.Insa odata vindecat acest om nu se apuca nici de analize teologice si nici nu ii face reprosuri lui Dumnezeu pt tot timpul cat fusese orb, multi ar fi facut asta, fie si in sufletul lor. Orbul nostru din nastere stia un singur lucru: ,, eu una stiu: ca eram orb si acuma vad". Mai mult orbul nostru da martuire si despre neprihanirea Celui care l-a vindecat, constientizand ca o asemenea vindecare nu putea veni decst printr-un om al lui Dumnezeu. Tot rationamentul orbului este atat de clar si de simplu: ,,Eram orb si am fost vindecat si Cel ce m-a vindecat este trimis de Dumnezeu". Fara alte analize, intrebari, reprosuri sau speculatii. Dumnezeu asa l-a hotarat si cand a fost vindecat, fara alte intrebari, omul acela i-a dat slava lui Dumnezeu. Cati dintre noi oare nu am fi tabarat asupra Mantuitorului cu un puhoi de intrebari, nu omul acela. Ceea ce doresc sa spun este urmatorul lucru: exista o limita la care ratiunea se opreste si ea nu poate patrunde toate judecatile lui Dumnezeu, cateodata este mai cuminte sa te bucuria de ceea ce EL face, sa-i aduci multumire si sa lasi in seama Lui aspecte pe care, de cele mai multe ori, nu le vom putea purta cu mintea noastra. |
Citat:
Straniu, pentru ca "evreii aceia care ar fi crezut ca sufletul acelui om ar fi pacatuit undeva, candva" - nu erau evrei oarecare, ci ucenicii Lui. Iar Iisus nu condamna aceasta stranietate, ci o exclude ca o cauzalitate de pe acelasi palier rational cu pacatele parintilor - o cauzalitate mai veridica. |
Citat:
|
Ioan_Cezar's Avatar
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline Senior Member Data înregistrării: 17.06.2014 Religia: Ortodox Mesaje: 1.336 Implicit Baticul, atât cât am văzut și pipăit eu, e un obiect foarte delicat. Cu adevărat e potrivit pentru natura feminină. Dar vai, femeile au fost învățate că sensibilitatea e o slăbiciune, delicatețea o vulnerabilitate, feminitatea ceva rău și așa mai departe. Ele râvnesc, nu știu prin ce năzărire capie, la statutul de bărbat. Ce poate fi mai stupid? Și totuși, tocmai asta e norma zilei. Femeile de azi, în general, se tem să își descopere feminitatea. Nu sunt pregătite să o accepte și să o cultive. Sunt teribiliste, grosolane, ambițioase, vulgare, supracompetitive - deci fade. Conduite masculinizate la tot pasul - verbal, intonativ, mimico-gestual, postural etc. Cu adevărat eu văd în femeile contemporane, aproape în toate câte cunosc ori întâlnesc, o specie degenerată. Mai sunt și excepții, slavă Domnului! Fete care au avut parte de o educație/înțelegere sănătoasă. Cărora nu le e rușine să poarte batic, fustă, rochie, ci se simt în acord cu propria natură și menire avînd căpșorul împodobit cu un batic frumos iar trupul foșnind sub o rochie adorabilă... Am văzut, ce-i drept, și femei care purtau batic urât și fuste/rochii amărâte. Erau totuși frumoase, în sărăcia lor, întrucât nu își pierduseră feminitatea. Femei de la țară, parcă din alte lumi/timpuri/planetă - apropos de extratereștri!...:) __________________ |
Mihailc http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 15.03.2008 Mesaje: 2.803 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Igor_Paslusnik: cred că profesorii tăi ar intra în pământ de rușine să vadă ce scrii tu pe-aici. Pe bune... Dacă prin ortodoxie înțelegi telenovela pietistă cu iz sectar din mintea ta, nici prin cap nu mi-ar trece să devin ortodox. Nu-mi pierd vremea să-ți demontez balivernele, sunt prea multe și amestecate într-un ghiveci indigest, iar timpul vieții e scurt și prețios. Îmi exprim doar speranța că nu sunt mulți cei care te iau în serios. Și mai sper ca ÎPS Ioan Selejan să nu facă greșeala să te admită vreodată la hirotonie. Încă stau să mă gândesc dacă o să-ți pun sau nu o "pilă" în scop preventiv. |
Una din cele mai bune postari pe 2015 !
20:45:52
ovidiu b. Senior Member Data înregistrării: 13.07.2011 Religia: Ortodox Mesaje: 5.299 Am spus cât se poate de clar că era nevoie de o mângâiere, de un cuvânt, de o prezență a unsului Domnului în mijlocul poporului care suferea și nicidecum de o asemenea atitudine (miștocăreală cu jurnaliștii). Și am mai spus că nu era nevoie de o slujbă specială la fața locului. Ce treabă are Biserica cu ce spun jurnaliștii sau lumea, cu ce vrea lumea sau cu ce ar fi spus lumea (prejudecăți de la care ați plecat cei care mi-ați răspuns)? Este uimitor cum se aduc tot felul de justificări inutile și refuzăm să învățăm din greșelile noastre, deși PF Daniel și-a cerut iertare. Asta nu înseamnă că aș avea ceva cu Patriarhul BOR, ci am vrut să subliniez că avem și noi bubele noastre și că, uneori, nemulțumirile celor rupți de Biserică sunt justificate. Hai să nu ne mai credem buricul pământului că nu suntem. Și prigoana asta o merităm, poate așa ne vom trezi la realitate. Sunt multe (foarte multe) lucruri în Biserică care sunt tratate cu multă superficialitate. ps: dacă presa are o atitudine ostilă față de Biserică, eu trebuie să adopt aceeași atitudine? |
Nu cumva trebuia la topicul cu postari-obsesive-gresite?
Ce oi fi vazut tu bun la asta nu reusesc sa imi dau seama. Uite una si mai buna: AlinB Mesaje: 15.252 Citat:
|
Citat:
|
ahilpterodactil http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ser_online.gif
Senior Member Data înregistrării: 02.11.2015 Mesaje: 363 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Citat: În prealabil postat de Misuar http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif Aceasta realitate trezeste niste intrebari. De ce ingaduie Dumnezeu exista unor false religii, falsi profeti, false doctrine? De ce l-ar osandi Dumnezeu pe om pentru o alegere gresita? De cele mai multe ori ( marea lor majoritate), nici macar nu e o alegere. Omul urmeaza religia familiei sale, cu buna credinta si speranta. Aceasta alegere, capitala pentru om, este facuta de om dupa puterea discernamantului sau, a puterii lui, putere inzestrata de Dumnezeu. De ce nu ii da Dumnezeu putere omului sa faca alegerea corecta? Ce parere aveti? Speculez in marginea ingaduintei lui Dumnezeu desi cred ca e pierdere de vreme si, dupa unii, chiar pacat. Prefer sa (imi) spun, mai intai, ca nu stiu de ce ingaduie atatea si atatea. Sa zicem ca din iubire si intelepciune, ambele peste puterea noastra obisnuita de a iubi si pricepe. Ca tot veni vorba despre teste, adeseori parintii si invatatorii pun copilul/elevul intr-o situatie complexa care permite alegeri. E o strategie didactica buna de a oferi un camp de stimuli si nu doar un singur stimul, lasind copilul/elevul sa faca un proces decizional, sa analizeze, sa compare, sa cantareasca, sa hotarasca. Ajuta la o mai buna lamurire, ajuta la invatare. Una prin descoperire, cu implicatii si cu miza personala. Nu doar copilul se simte implicat firesc in cunoastere dar si invatatorul il cunoaste pe aceasta cale pe copil, ii vede resursele, tendintele, limitele. Urmind ca, in baza acestei lamuriri sa aleaga o noua situatie de stimulare, adecvata copilului si tinzind totodata spre scopurile invatarii. In mod similar, imi imaginez, procedeaza si Dumnezeu cu omul. Ii da sa incerce si sa aleaga, pentru a se lamuri prin proprie experienta, prin consecintele alegerii. Osandirea pe care o atribuim lui Dumnezeu este in primul rand, cred, rezultatul alegerilor noastre. Intr-un fel, Dumnezeu semneaza/intareste/definitiveaza ceea ce omul Ii propune. Domnul propune iar omul dispune, urmind ca, intr-un sfarsit Domnul sa spuna doar atat: faca-se voia ta! Aceasta cred ca este o idee plauzibila despre Judecata. Pentru mine are sens aceasta presupunere, atat de mult incat face parte din credinta mea. Chiar daca omul urmeaza alegerea familiei lui, ca orientare generala, la un moment dat tot se va confrunta cu situatii speciale, foarte personale, in care va lua decizii unice pentru care poarta o raspundere, a lui si doar a lui. Crestinismul e unul dar crestinii sunt multi... In parte se aseamana intre ei, in multe se deosebesc nefiind superpozabili intre ei. Ca urmare, apare o problema noua si spinoasa: raportarea la celalalt. Problema alteritatii. A celuilalt si a Celuilalt. Puterea de a alege e in fiecare om, impreuna cu multe alte daruri, cu un context personal, cu mosteniri, cu de toate... Dar nu mereu alegem sa ... alegem cu adevarat personal. E mai comod sa urmam orbeste, pasivi. Ne satisface si nevoia de apartenenta, securizanta. Iar a ramane statornic intr-o alegere poate fi foarte dureros, inspaimantator. Poate costa viata. Si alegem adeseori sa ne oprim aici, fara a cerceta mai departe... Unii, insa, trec peste aceste frici si piedici. Ei au credinta, dor intens de Dumnezeu, harnicie si ajutor potrivit. Ferice de acestia! Iubirea lui Dumnezeu este limanul odihnitor al framantarilor omului. Aceasta iubire conduce sufletul pe un drum care poate si merita sa fie urmat. Dar noi iubim, adeseori, asa cum ni se sugereaza, amestecat... Si ratacim, dureros si pagubos. Multi au dat marturie si vor mai da, se pare! |
ioan67
Senior Member Data înregistrării: 30.07.2016 Mesaje: 282 Citat: În prealabil postat de Mihnea Dragomir A fi militar este o meserie foarte onorabila, iar Biserica a avut mereu stima pentru acest corp profesional. ******************************************* Mie-mi spui!... Doar am trait ratacirea asta toata adolescenta, facui liceu si scoala militara, sarmanul de mine. Si ai dreptate ca Biserica a avut mereu stima pentru soldati. Cate Cruciade a supervizat Papa si Apusul? De cate ori ati vrut voi sa eliberati Sfantul Mormant de cotropitorii cei haini si blestemati? Uitind ca mormantul cel sfant e acela din inima omului, unde zace rastignit Hristos? Sigur ca Biserica a iubit pe soldati. Ce frumosi erau cavalerii, pe caii lor focosi, nu-i asa? Prin ei ati jefuit si Rasaritul si toate celelalte colturi ale lumii. Cu sabia ati pus voi Crucea in viitoarele voastra imperii si colonii. In numele Domnului, cu sabia si tunul ati distrus civilizatii, continente, comunitati. Nu voi, soldatii, ati dat foc caselor unde mamele isi alaptau pruncii? Nu voi, soldatii, ati carat tone de aur la picioarele Papalitatii? Nu sunteti voi innecati in oceane de sange omenesc ale caror valuri va acopera catedralele? Sigur ca voi, Biserica inchipuita, iubiti soldatii! Ce faceati voi fara puterea spadei si a tunului? Ca doara de Mila lui Hristos nu v-a pasat prea mult.... Ce va interesa pe voi, cautatorii de aur, cand El va striga "Imparatia Mea nu e din lumea aceasta!"? Voi aveati treaba cu imparatia voastra, la care va inchinati si azi, inchipuindu-va cu uimitoare inocenta, crestini. |
Da, dar am fost aspru cu Mihnea. Imi imaginez ca l-am ranit. Si imi pare rau.
Eu stiu ca Mihnea Il iubeste pe Dumnezeu si ca e logodit, in inima lui, cu Mireasa Domnului, Biserica. Ii cer iertare pe aceasta cale lui Mihnea, frate al meu. Nu am vrut sa-l necajesc, atunci cand m-am lasat purtat de focul amaraciunii care, aprinzindu-se nu stiu cum in sufletul meu, voia sa arda nedreptatea. Nu e nedreptatea lui Mihnea, ci a altora. Fratele nostru doar gusta din ea, neintelegind uneori ce face. Ca si noi ceilalti, dealtfel, care nu stim uneori ce facem. sa ma iertati, Doamne ajuta! |
Citat:
Asprimea are si ea un rol benefic până la urmă, pedagogic si se practică intre prieteni :) Doamne ajută! |
Citat:
|
Dacă acel comentariu a ajuns să fie "cea mai bună postare" recentă, este probabil din cauză că forumul ăsta s-a subțiat într-atât încât nu prea mai ai ce alege.
Aprecierea ta însă, deși nemeritată – după cum cred că se va vedea pe parcursul interviului – mă bucură și mă obligă, așa că voi accepta invitația, chiar dacă nu mă număr printre cei care se simt foarte confortabil în a vorbi despre sine. Dar am convingerea că întrebările pe care le vei lansa vor fi mai valoroase decât răspunsurile date și vor fi de folos atât mie, cât și altora. Ideea în sine de a lansa aceste interviuri o găsesc foarte interesantă, răscolitoare chiar, cu mari șanse de a ne scoate din amorțeală. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 15:42:50. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.