Când spune că "casatoria trebuie sa fie in slujba unui ideal mai mare" ce mai vorbeşti de plăcere? Chiar nu poţi face diferenţa?

Nimeni nu spune să nu ne bucurăm de iubirea ce binecuvântată chiar de Dumenzeu, dar să nu despărţim rostul instinctului procreerii de plăcerea ce-l însoţeşte, alegându-şi plăcerea şi refuzându-i rostul.

Apropo Ştefane, din nou sfidezi Predania. Scrie foarte clar acolo de "-Onania (sa nu se confunde cu malahia) este pacatul care-l fac doi soti casatoriti care intrebuinteaza mijloace de a nu face copii". Hai te rog, spune-mi, nici asta nu are valoare pentru tine? Şi asta e zero?

fiecare ia ce crede ca e mai bine pentru el si mai ales cat poate duce



ba DA, cea a Sf. Vasile cel Mare care e TOTAL diferita de cea a lui Ioan Hrisostom in legatura cu acest subiect



nu eu stabilesc ce invataturi sunt sfinte. Exista un arbitru: Biblia



eu am vorbit de placerea fizica dintre 2 soti si NU despre orice placere



asa si? Ce legatura este intre ceea ce ai zis tu si dovada ca Adam si Eva NU au avut placeri fizice in Eden (asa cum sustii tu)

am spus care este idealul mai mare: Mantuirea, apoi nasterea de copii. Eu NU am afirmat ca idealul unei casatorii este sexul

care predanie?

Iată cuvinte vii care vor dăinui, cuvinte care au fost valabile atunci, acum şi până în veac:

"Când este evitată concepţia copilului, este nepermisă şi ruşinoasă chiar împreunarea cu soţia legitimă” – Sf. Augustin.

Sf. Ioan Gura de Aur spune că se poate întâmpla şi desfrânare între soţi atunci când soţii nu au ca scop împlinirea iubirii şi naşterea de prunci, ci se urmează instincul carnal, adică provocarea sexuală, sau consumarea plăcerii.

Din scrierile patristice aflăm că imboldul trupesc a fost lăsat de Ziditorul spre naşterea de prunci, căci judecata dreaptă cu privire la împreunare trebuie să vadă scopul ei în naşterea de prunci. Deci cel ce urmăreşte plăcerea greşeşte în judecată, socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Aşadar, unul ca acesta face rea întrebuinţare (abuzează) de femeie, împreunându-se cu ea. - Sfântul Maxim Mărturisitorul

Citeste tot...
Ideea este ca nasterea de copii si ferirea de desfranare nu sunt scopul exclusiv al casatoriei.

Miroase a sectarism...cu toate scuzele de rigoare.

Iniţial spuneai că nu ai nimic cu Sf Ioan Gură de Aur, acum dintr-o dată ţi-a devenit icomod?

Păi tu tot ce am postat eu ai desfiinţat. Mă refer la poziţia unor sfinţi.

Îţi recomand să te mai documentezi şi când găseşti să-mi aduci şi mie cine susţine plăcerea...mă refer la cei din gaşca ortodoxă, nu din alte culte...

Păi cei care au ajuns la nivelul omului înainte de decădere au spus ce au spus. Nu eu.

Cum s-ar inmultit neamul omenesc si ce soarta ar fi avut daca nu gresea Adam in rai ?

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca " scopul de mai inainte al lui Dumnezeu a fost sa nu ne nastem prin legatura nuntii, din stricaciune " . Dar calcarea poruncii a facut ca oamenii sa se inmulteasca prin nunta, intrucat Adam a nesocotit legea data de Dumnezeu. Deci, toti cei ce se nasc din Adam " se zamislesc intru faradelegi " , cazand sub osanda protoparintelui. Aceasta o spune proorocul David zicand : " in pacate m-a nascut maica mea " . Deci Eva, maica noastra, a tuturor, a nascut in pacat, adica din placere. De aceea, si noi cazand sub osanda maicii noastre Eva, zicem ca ne nastem in pacate ( Filocalia, vol. II, pag. 210 ) .

"Unii Sfinti Parinti afirma ca, daca Adam nu ar fi gresit, neamul omenesc s-ar fi inmultit prin cuvant. In aceasta privinta spune Sfantul Vasile cel Mare : " Ce zici, omule ? Este oare vreun lucru cu neputinta la Dumnezeu ? Oare Dumnezeu, Care inmulteste neamul multor feluri de pasari fara impreunare, nu putea face acest lucru si cu neamul omenesc ?... " ( Exaimeron, Cuvantul 8).

"Iar daca intrebi ce soarta ar fi avut Adam daca nu gresea in rai, la aceasta zic ca " Dumnezeu l-a facut pe om pentru ca sa se impartaseasca de bucuria de a fi in preajma lui Dumnezeu si de fericirea de a cunoaste, de a-L slavi pe Dumnezeu " . El este incununarea intregii zidiri, este o lume mica, cum spun Sfintii Parinti. Prin trupul sau, omul face legatura cu lumea vazuta, iar prin suflet el face legatura cu Dumnezeu. Omul a fost facut sa fie faptura aleasa a slavei dumnezeiesti. Rostul sau in rai era sa implineasca porunca lui Dumnezeu si sa lucreze prin harul Duhului Sfant la desavarsirea sa, ajungand prin participare sa fie dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu" ([i] Invatatura de credinta Ortodoxa, pag. 71-73 )

Subiectului discuţiei dintre mine şi Ştefan este dacă e sau nu păcat ferirea de avea copii în cadrul căsătoriei. Te rog citeşte istoricul ...se pare că nu eşti în temă...te rog nu înclina polemica în alt sens. Înţeleg unde baţi...noi discutăm strict despre desfrânarea în căsătorie, despre admiterea sau nu a contraceptivelor în cadrul familiei, nu despre scopul Tainei în sine.

As dori o precizare: abstinenta este vazuta ca ferire de a avea copii? Daca nu, atunci ramane sa vedem, asa cum am intrebat la inceput: cine si cum practica abstinenta? Cine si cum reuseste sa se sfinteasca reciproc, sot si sotie, prin intermediul abstinentei?

Mai exista o intrebare adiacenta: facerea de prunci este o datorie? Daca da, ce inseamna concret: in fiecare luna trebuie sa incercam sa avem copil?

De ce nu pui aceste probleme duhovnicului tău? E mult mai potrivit.

Din punctul meu de vedere sunt întrebări incomode. A vorbi de intimitatea ta cu soţia pe un forum pare puţin deplasat. Apoi riscul de fi interpretate greşit anumite trăiri...Aşa văd eu lucrurile, asta nu înseamnă că nu există posibilitatea să greşesc..

După cum au mai precizat şi alţi useri căsătoria nu este o fabrică de prunci. Pruncii sunt rodul iubirii dintre soţi, consecinţa iubirii, dar cu precizarea - căsătoria nu este nici binecuvântarea plăcerii dintre soţi sau după cum spunea fratele Cezar pe un alt topic, "Taina căsătoriei nu e un articol de lege privind legalizarea vieţii sexuale". Copii ar trebui lăsaţi să vină normal, de la sine nu cu programări, calendare sau alte planuri. De cele mai multe ori planul nostru nu se potriveşte cu cel al lui Dumenzeu.

Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce şi cât ne este nouă de folos. Sunt cupluri care traiesc fără să se ferească şi au 3-4 copii, iar alţii de de aceeaşi vârstă au poate 7-8. Iar dacă eşti hotărât să nu te opreşti, mă refer la numărul de copii, dacă îi faci în curăţie trupească şi sufletească, cu credinţă în Dumnezeu, atunci Dumnezeu îţi va ajuta să le oferi cele necesare creşterii lor.

Şi invers...nu vrem copii? Să trăim ca fraţii! Nu ca desfrânaţii.

Dacă între soţi există iubire şi aceştia îşi doresc să aibă copii, este normal ca din această iubire, ei să dea curs şi venirii pe a lume a copiilor. Dar a privi fiecare lună, an sau periodă din viaţă ca pe o normă de atins, mi se are o gândire destul de redusă. Dacă noi ne-am lăsa în voia lui Dumnezeu, aceste gânduri nu le-am avea...

Am avut in vedere si eu patru situatii reale pe care le cunosc. Intr-un caz, ea a murit la varsta de 40 de ani, lasandu-si orfani doi copii minunati. In doua astfel de cazuri cei doi s-au despartit dupa ce au avut mai multi copii.

Doi astfel de soti mai sunt impreuna, au un copil, dar el nu e credincios, iar ea e pentru el un obiect sexual si femeie de serviciu. Am dormit odata intr-o camera vecina cu a lor si din ora in ora scartaia patul...

Mare lucru este ca intr-o familie amandoi sotii sa stie sa tina un post, sa se roage, sa fie cumpatati in toate si sa fie capabili sa iubeasca cu adevarat, nu sa se foloseasca in chip egoist de celalalt.

Să meargă împreună la biserică... De aici porneşte şi unitatea, din lucrururile comune...care poate la început par banale (să spunem mâncatul). Când amândoi trag la "car" e mai uşor, când unul cade în amorţire, vine celălalt din spate şi-l ajută să se dezmorţească şi invers...dar dacă numai unui trage e mult mai greu..

Cred ca tine de infantilismul nostru, in general, sa ne plasam in buricul universului si, adiacent, sa credem in adancul inimii ca lumea intreaga a fost facuta pentru noi, adica pentru eu.
Un cosmos hristocentric, o lume in centrul careia este Hristos, ofera exact perspectiva inversa.
Aceste doua pozitii sunt net diferite, sunt chiar opuse.
Probabil ca in adancul inimii ne lupta intrebarea: eu sau Domnul?
Cred ca e tema comuna a tuturor nevrozelor. A celor vesnic nelamuriti si nemultumiti. A potrivnicilor pacii sufletesti, a victimelor datoriei false, catre lumesc. A celor sterili sufleteste, a celor acri, a celor moralisti, a celor pentru care iubirea e un moft si o dulcegarie. A celor care s-au casatorit sa faca sex legal. A celor fricosi si mediocri si, in fond, putin inteligenti intrucat se lipsesc singuri de un partener de viata fara egal: de Bunul Dumnezeu.

Cand copilul din noi (rebel, imatur, egofilic - intrucat exista si acesta, nu doar copilul inocent si creativ, nu doar copilul ascultator si dornic sa invete si sa creasca frumos) isi vede amenintata placerea pentru jucarie, atunci el face taraboi, protesteaza si sufera cu adevarat ca orice copil amenintat cu separarea de jucarie.
Acest copil ne imboldeste spre jucarii de tot felul, de care nu se mai satura si ne robeste pe de-antregul lor. Ar voi sa ne jucam, noi in intregime, toata ziua cu jucariile lui preferate. Ne inmoaie mainile pentru munca, ni le invartoseaza pentru placeri... Ne ingreuiaza capul pentru priveghere, ne inchide pleoapele de somn, ne tine motaind la rugaciune sau la studiu, ne tine insa treji in crasma si pe sub cearceafuri pana-n zori...

Salbaticitul acesta al poftelor e asadar susceptibil de a fi baza idolilor in noi insine.

NImic nu ii este mai nesuferit decat a-i vorbi despre idoli ca idol. El crede si voieste sa credem si noi ca, despre idoli, trebuie sa vorbim in termeni de dumnezei. Ba chiar ne sugereaza ca e vorba chiar de Dumnezeu.
Astfel, de nu avem vigilenta si putere e posibil chiar sa ne convinga o vreme (adica o viata intreaga, caz in care spunem ca imbatrinim in rau) ca iata, l-am gasit pe Dumnezeu. Sau, ma rog, ca suntem aproape, ca suntem pe drumul cel bun.
NImic mai fals, nimic mai perfid.

Aum leg toate astea de adictii. Care sunt multe. Varii dependente, de toate cele...
Caracteristic unei astfel de legaturi surpatoare de suflet, cum e dependenta, este ca ea ne ofera pe termen scurt, al satisfacerii, o sama de destinderi si placeri. Un bun anxiolitic, un furnizor de incredere pe termen scurt, un voal inselator pe ochii pierzaniei noastre, dependenta ne tine in sclavia cu jucarii a idolatriei noastre genrealizate si ne face pe drept cuvant potrivnici lui Dumnezeu. Suntem prizonieri si luptam cu Insusi Eliberatorul nostru. Si cu oamenii Lui, pe care ii consideram in chip si fel, dusmanindu-i.

Adictia sexuala e la fel ca orice adictie. Unii cred ca daca nu curvesc (la adulter ma refer, la concubinaj si altele asemenea, ca altminteri tot curvie este, dar mascata de faptul ca oamenii sunt casatoriti), nu beau, nu fumeaza, nu se drogheaza, nu se tin mandri la modul vadit, au asadar tot dreptul sa faca sex cu duiumul, scuturind patul ora de ora... Si, pentru a-si justifica aceasta manifestare adictiva in dosul careia se afla frica cutremuratoare de moarte si de asfixie in marasmele personale, bietii oameni care suntem ne imaginam fel de fel de scuze. Punem moara gandirii sa macine saci de faina stricata si ne mai si laudam cu ea, ca-i marfa buna.

Eu cred ca oamenii care isi vad partenerul ca pe obiect de satisfactie sexuala si fac sex la modul abuziv, fara nici un discernamant si invocind tot felul de argumente care mai de care mai sucite in mintea lor robita placerii, eu cred ca toti acestia sunt oameni grav bolnav sufleteste, sunt psihologic obsesionali si ca atare au nevoie de tratament psihologic si desigur duhovnicesc. Iar cand cuget la acesti oameni, ma includ si pe mine, intrucat nu ma consider cu adevarat un despatimit fata de viata sexuala. Desi am o oarecare experienta a abstinentei, intre anumiti parametri.

Cata vreme omul nu se afla pe drumul recuperarii relatiei sale cu Dumnezeu, adica pe drumul vindecarii si implicit al mantuirii, el strica totul, intreaga sare a lumii care s-a pus in el prin Botez.

Anticiparea faptului ca abstinenta mi-ar aduce mari necazuri, ca ma voi imbolnavi etc. este doar in parte justificata. Ea de fapt face parte dintr-un mecanism pervers al bolii mele care voieste sa ma tina in pacat.
Motivul pentru care ma pot imbolnavi este real si se numeste mandria mea si aplecarea spre desfrau. Da, ma imbolnaveste abstinenta cata vreme o tin in mintea mea mandra si razvratita ca pe un lucru rau.

Dar cand mintea se smereste prin post si rugaciune, prin meditatia la ceasul mortii, prin spovedanie deasa si participare la slujbe, pe scurt prin vietuirea crestina, cand Centrul vietii mele e Hristos, cand imi pasa cum imi petrec vremea incercind sa aduc roade spre a nu fi taiat de la vita, spre a nu mi se taia conducta cu seva, cu har... Atunci abstinenta e vazuta in alta lumina si e traita ca orice nevointa, chit ca poate fi grea, cu bucurie si nadejde. In chip luminos.

Cu cat un om e mai dotat in energie sexuala si totodat vede abstinenta ca nevointa intru sfintire, ca prilej de curatire de pacate, ca mod jertfelnic de apropiere de Dumnezeu, cu atat cresterea lui duhovniceasca cred ca e mai consistenta.
Dar daca vede abstinenta ca pe un blestem, atunci nu pot decat sa il deplang. Isi bate singur cuie in talpa.

Ce sens acordam abstinentei? Aici, in aceasta dilema, cred ca e lupta cea mai inversunata dinlauntrul inimii noastre.

Cu adevărat, aşa se pune problema. Şi vreau să întăresc cuvântul tău cu cel al părintelui Galeriu, care exact asta spunea: Nu face rău abstinenţa decât dacă eşti preocupat de ea (iar atunci poate şi să te îmbolnăvească), dacă n-o trăieşti ca pe o jertfă adusă lui Dumnezeu.

iarasi parerea ta personala



am spus eu ca mi-a devenit incomod? Chiar deloc



atat timp cat Biblia si mai ales NT NU combate placerea fizica dintre 2 soti, nu stiu unde ar fi problema...?!



s-ar fi inmultit prin cuvant? Glumesti nu? Si ma rog in ce consta acest tip de inmultire? Din cate imi amintesc Biblia spune asta: "Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"(Geneza 1:28). Spune aici ca Dumnezeu i-ar fi spus omului: cresteti si va inmultiti PRIN CUVANT? NU! Asa ca totul e o speculatie sau, ca sa repet, parerea personala a cuiva.
PS: cred ca e mai bine sa punem punct discutiei noastre. Cum bine ai vazut eu mi-am tot sustinut punctul meu personal de vedere si nu am cedat, asa cum la fel ai procedat si tu. Nici daca am discuta 100 de ani tot la celasi rezultat am ajunge. Cred ca cel mai bine ar fi sa lasam si pe alti useri sa-si spuna si punctul lor de vedere (eu cel putin asa am sa fac) fara sa acaparam acest topic.
Bunul Dumnezeu sa ne miluiasca PE TOTI!

Era vorba despre înainte căderea din Rai. :1: În această privinţă spune Sfantul Vasile cel Mare: "Ce zici, omule? Este oare vreun lucru cu neputinta la Dumnezeu? Oare Dumnezeu, Care inmulteste neamul multor feluri de pasari fara impreunare, nu putea face acest lucru si cu neamul omenesc?..." Nu mai continui...având în vedere cerinţa ta.

De acord cu tine. Ai mare dreptate. Fiecare cu punctul lui de vedere. Noi l-am cam spus. Te rog să mă ierţi dacă ţi-am adus nelinişte sau tuburare sau altceva ţi-am greşit.

Doamne ajută!

ABSTINETA SEXUALA NU IMPLICA LIPSA PACATULUI SEXUAL! Fecioria inimii este una fecioria trupeasca este altceva.
Din nefericire, multi din cei ce sunt feciori la trup nu sunt feciori la inima, minte si duhovniceste... multi au cazut si in madrie si slava desarta... NU spun asta blamand fecioria trupeasca -Doamne Fereste!- ci fac aceste afrimatii pentru a arata de multe ori in posturi, abstinente se pune prea mare accent pe DETERMNISM si nu pe SMENERINE. Adica omul considera ca prin faptele postului FORTEAZA (determina) pe Dumneze sa faca ceva... ca Dumnezeu nu mai are incotro si trebuie neaparat sa respecte acest "contract" (troc, schimb) in care omul ofera faptele sterpe ale abstinentei, postiri si Dumnezeu obligat trebuie neaparat sa dea omului ceea ce cere.

Postul, abstinenta (trupeasca si sufleteasca, duhovniceasca) trebuie sa aiba un singur scop: SMERENIA, NEPATIMIREA, DISCERNAMANTUL DUHOVNICESC... conlucrarea cu harul Duhului Sfant... spune Sfintii Parinti De aceea in priveheri, posturi trebuie mare mare grija duhovniceasca ca nu cumva demonii mandriei si ai slavei desarte sa nu ne rapuna...

Degeaba ma abtin de la activitatea sexuala normala in cadrul familiei daca abia astept se treaca postul ca sa... "infrupt cu lacomie precum un animal flamand..."
Asa este si cu postul... cu cat slabeste mintea (partea duhovniceasca, mentala-afectiva) cu atat sporeste asprimea manifestarilor exterioare, spune Sfintii Parinti.

Cumpatarea, nepatimirea, firescul nu tine de asprimea postului, ci de smerenie spun Sfintii Parinti. Desigur ca postul este de mare ajutor pentru smerenie... insa nu in toate cazurile caci poate aduce si mandrie si slava desarta...

De aceea, asemenea filocaliei, consider ca atentia noastre trebuie sa fie catre ABSTINENTA la pacate si patimi.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

stai linistit, nu mi-ai adus nici un fel de tulburare. Si eu imi cer scuze daca te-am suparat cu ceva. Doamne ajuta!

Îndrăznesc să întăresc mai mult cuvântul spunând că orice nevoinţă am face, dacă n-o trăim cu nobleţe sufletească ca pe o jertfă adusă lui Dumnezeu, toate ostenelile noastre sunt în zadar. Postul şi privigherea şi orice asceză, împreună cu nevoinţa pentru tăierea patimilor sufleteşti sunt de de folos atunci când sunt făcute pentru dragostea lui Hristos. Dacă nu ne nevoim pentru a ne dezrădăcina patimile sufleteşti, ci facem numai o asceză trupească seacă, ne vom hrăni patimile cu mândria.

În acest sens l-aş cita pe Cuv Paisie Aghiritul:"Să te nevoieşti cu vitejie, nobleţe, mărinimie! Să lucrezi pentru Hristos cu mărinimie".

Nu activitatea sexuala fireasca este rea ci intrebuintearea ei poate fi rea.
Precum in Psatire este scrsi in Duhul Sfant "Bogatia de ar curge nu va lipiti inima de ea", asa este si in cazul activitatii sexuale: "De ar fi posibila exacerbarea activitatii sexuale nu va lipiti inma de asa ceva".
Deci precum banii nu sunt rai in sine ci intrebuintearea lor poate fi rea asa este si cu activitatea sexuala, nu sexul in sine este rau ci reaua intrebuintare.

In concluzie nu trebuie sa fin robiti, stapaniti de nimic: bani, sex... etc.

Speculatiile acestea cu tenta schizofrenica ca activitatea sexuala umana este nefireasca fac un mare deserviciu Tainei Sfintei Casatorii. Oamenii ajung sa fie frustrati si chiar blonavi psihic din cauza unui sentiment de vinovatie "fabricat" obsendant.
"Acolo s-au temut de frica unde nu era frica"... acolo au nascocit vinovatii unde nu exista.

Asadar, intrucat omul are ontologic activitatea sexuala, consider inadecvata presupunerea ca Adam si Eva aveau organele genitale ori doar de "frumusete" ori nu le aveau si au "aparut" (au fost create) doar dupa cadere... (am intalnit si asemenea asertiuni elucubrante din punct de vedere ontologic atnropologic).

Trupul pnevmatizat este altceva... nu intram in amanunte. Trupul lui Adam nu a fost nicidecum creat pnevmatizat! Indumnezeirea in har este posibila numai si numai intru Hristos Iisus. La inviere toti oamenii vor avea trupurile pnevmatizate insa Adam nu a fost creat cu un astfel de trup caci "Se seamana trup firesc si inviaza trup Duhonvicesc" spune Sfantul Pavel inechivoc.

Hristos Iisus insusi nu a blamant acvitvitatea sexuala fireasca insa a subliniat fericirea celor ce aleg inca din aceasta viata vietuirea ingereasca....

Vai de cei ce asociaza pacatul stramosesc cu activitatea sexuala. Vai de cei ce induc stari de vinovatie oamenilor casatoriti ce au o activitate sexuala fireasca: "nici abuz nici refuz" (Pr. Arsenie Boca).

In epoca noastra este posibila fecundarea "in vitro"... care nu este "fireasca" insa paote fe considerata "la limita firescului", insa in curand va fi posibila dezvoltarea embrionilor umani in afara pantecului mamei... iata pericolele adevarate! Naivii "crestini" care considera ca activitatea sexuala fireasca in cadrul casatoriei este pacat, probabil se vor grabi sa accepte nefirescul... de parca omul ar fi un morman de celule, fara activitatea duhovniceasca, fara congnitie specifica umana in care componenta afectiva este fundamentala pentru persoana umana, mai ales in primele luni si ani de viata...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

ce intelegi tu prin activitate sexuala fireasca?

O singură dată pe an.

Părintele Gherasim Sf Munte cam asta spune, foarte simpatic, ne vorbeşte de mouşul Noia: http://www.youtube.com/watch?v=09kurlyyG4M

Îmi place exprimarea "atunci e mai mare dulceţa păcatului" vorbind de înfrânare.

Faza cu "fara impreunare"...mare tampenie! Pe vremea lui nu se stia/nu se observase ca tottusi, pasarile copuleaza. Da, sunt pesti, insecte, diverse alte artropode, care se inmultesc ginogenetic, si mai ales partenogenetic; puricii-de-plante, cat dureaza generatiile exclusiv femele in anotimpul cald, practic se cloneaza.
Am ajuns sa luam de indreptar pentru orice ce se scria pe vremea cand, desi mantuirea era (teoretic totusi!) prima preocupare, totusi cunoasterea lumii in care traim si a noastra insine era cam zero.
Poate ar trebui nascocit alt cuvant pentru "sfinti" Pentru ca se suprapune faptul ca Singur Dumnezeu e negresalnic, si evident Preasfant, cu faptul ca si unii oameni au devenit sfinti, desi sunt/au fost pasibili de eroare, ca orice fiinta creata, muritoare sau nu, sexuata sau nu, sentienta sau nu.

Cred că toți care au răspuns la topic practică abstinența sexuală. Correct me if I'm wrong ! :)

Practicam crestinismul , incercam sa traim cat mai aproape de invataturile Mantuitorului Hristos din Scripturi, de scrierile Sfintilor Parinti si asta se oglindeste in relatiile noastre trupesti prin inlocuirea sexului , a patimilor cu adevarata iubire crestina care implica intreaga fiinta- inclusiv trupul -.

Stimate Tedosie, afirmatia dvs este departe de invatatura filocalica.
Asociati in mod eronat activitatea sexuala fireasca in cadrul casatoriei cu PATIMA rea.
Conform asertiunii dvs haideti sa numai mancam caci si mancatul este o PATIMA, haideti sa nu mai bem apa, caci si bautul este o patima.

Monahii intr-adevar aleg renuntarea la orice activitate sexuala FIREASCA... nu pentru ca aceasta ar fi rea, ci pentru ca doresc sa se dedice unei vietuiri mai inalte angelice, adica nazuiesc pe culmi mai inalte duhovnicesti.

Precum nu mancatul in sinte este rau caci este firesc a manca, ci doar daca mancatul devine patima prin lacomie... si precum nu bautul in sine este rau, caci a bea apa este firesc... ci doar daca bautul devine patima betiei este rau... asa este si cu activitatea sexuala fireasca, daca se face normal in cadrul casatoriei este buna insa daca devine patima (si din nefericire in foarte multe cazuri asa se intampla, chiar si la cei casatoriti) este rea patima sexuala (dependenta de sex).

Recomand sa studiati scrierile Sfantului Maxim Marturisitorul care vorbeste inechivoc de spre patimi... ca nu orice placere senzoriala este patima rea. Spre exemplu cand omul insetat bea apa si simte placerea de a bea apa asta nu este rau, asa si omul infometat care manaca atat cat trebuie si simte placerea de a manca nu este rea placerea aceasta (caci rea este doar placerea care depaseste masura fireasca, in cazul mancarii lacomia pantecelui, mancarea doar de dragul senzatiei de placere, gustului bun... si nu pentru nutritie)... asa este si cu activitatea sexuala normala in cadrul familiei binecuvantate de Dumnezeu in cadrul tainei Sfinteii Cununii (NU ESTE VORBA DE POGORAMANT, de ingaduinta - Doamne fereste o asemnea cugetare draceasca!). Daca cei doi soti traiesc firesc in iubire: duhovniceasca, sufleteasca, trupeasca ei pasesc pe calea mantuirii, a indumnezeirii prin har...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Frate este gresita afrimatia dumintale din punct de vedere filocalic caci nu cantitatea conteaza ci calitatea.

Spre exeplu pot fi unii oameni care sa aiba acitivitate fireasca o data pe saptamana insa sa nu fie impatimiti sexual (robiti de dorinta placerii impreunarii trupesti firesti intre barbat si femeie)... si pot fi altii care au activitate sexuala doar o data pe an... si atunci "rup locul" (si la propriu si la figurat, ca niste animale... sau mai rau) si mai mult, tot restul anului abia asteapa sa vina ziua aia... deci acestia din urma sunt robi pacatului.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Am uitat să completez: 'şi chiar şi atunci din obligaţie'.

Frate Stefan Florin, nu conteaza ce inteleg eu ci conteaza ce spun Sfintii Parinti.

Astfel, in scrierile Sfintilor Parinti se afrima inechivoc: orice casatorie intre un barbat si o femeie trebuie sa se bazeze pe dragoste onesta manifestata: duhovniceste, sufleteste (afectiv si intelectual) si trupeste.

Aceasta dragoste fireasca intre barbat si femeie este binecuvanta de Dumnezeu in Sfanta Taina a Cununiei cand cei doi soti conlucreaza cu harul lui Dumnezeu in toate manifestarile dragostei dintre ei: duhovniceste, sufleteste (afectiv si intelectual) si trupeste (DA si trupeste, adica si in activitatea sexuala fireasca! Oare nu citim Sfanta Scriptura sa vedem cum Preoti Sfinti, casatoriti au dat nastere la Sfinti? Oare Sfantul Ioan Botezatorul nu era fiu de Preot? Oare Sfantul Ilie tesviteanul nu era fiu de preot?... dar ce zic, si prooroci precum Samson...).

Astfel scopul casatoriei este mantuirea si pentru ca in casatorie este firesc (normal) sa apara si rodul dragostei (duhonvnicesti, sufletesti si trupesti) celor doi soti: copii; evident ca manifestarea dragostei trupesti intre cei doi soti implica si activitatea sexuala fireasca (cu placerea asociata, tandrete, mangaiere, orgasm). Toate acestea sunt firesti... problema este doar atunci cand ne departam de la scopul firesc: dragostea, cand sotii nu mai cauta implinirea reciproca.... ci doar placerea asociata activitatii sexuale (orgasme etc.)

Astfel nu exista o formula: daca sotii au activitate sexuala doar o data pe an aceasta nu conduce la impatimire sexuala si daca au activitate sexuala fireasca o data pe saptamana ajung impatimiti... NU, nu este asa. Sunt perioade si perioade... cei ce doresc mantuirea sunt condusi de harul lui Dumnezeu.
Sunt cupluri care nu pot avea copii din diverse motive... si acestea au activitate sexuala mai frecventa (ca doar nu trimit prin posta scrisoari catre barza sa aduca copilul) si asta nu inseamna ca fac ceva rau. Sunt cupluri care au deja cativa copii si atunci activitatea (hormonala, afectiva) fireasca modifica comportamentul inclusiv cel sexual, atat la barbat cat si la femeie si atunci se rareste activitatea sexuala intre soti.

In concluzie, retinem: REGULA activitatii sexuale nu implica o formula matematica (daca sotii se impreuneaza sexual firesc de x ori pe an e bine si daca se impreuneaza de y ori e rau), ci regula este urmatoarea (conform Sfintilor Parinti): sotii trebuie sa se ajute reciproc prin dragoste (duhovniceasca, sufleteasca-afectiva si intelectuala, trupeasca) sa nu devina robi placerii (senzoriale dar si afective si intelectuale si chiar duhovnicesti) asociate cu activitatea sexuala.

Sa nu considere cineva ca activitatea sexuala ii opreste pe soti de la conlucrarea cu harul lui Dumnezeu pe cele mai inalte culmi duhovnicesti ale hristificarii: sfintenia, indumnezeirea prin har.
Ofer un singur exemplu: Sfantului Antonie cel mare Dumnezeu i-a aratat um om care era mai "mare" duhovniceste decat el: Curelarul din Alexadria, om casatorit, cu familie!
Asadar sa luam aminte!
VAI VAI VAI de cei ce invata eronat ca activitatea sexuala fireasca in cadrul familiei este ceva rau (doar ingaduit de Dumnezeu ca o concesie) si nu ceva firesc in cadrul casatoriei. Frustrari de acest gen ale sotilor au efecte devastatoare asupra copiilor care inca din pantecele mamei lor devin partasi ale starilor afective si duhovnicesti ale parintilor. Chiar si sotii pot ajunge sa nu isi mai poata manifesta iubirea fireasca dintre ei (duhovnicesca, sufleteasca-afectiva si intelectuala, trupeasca) ceea ce este contrar scopului casatoriei, care este mantuirea (si nu doar nasterea de prunci asa cum eronat invata unii, caci sunt si cupluri casatorite care nu pot avea copii, dar se mantuiesc)

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. AMIN.

Doamne fereste!
Orice se face din obligatie este robie...

Dumnezeu binecuvinteaza activitatile umane (inclusiv cele specifice familiei si implicit activitatea sexuala) firesti bazate pe dragoste: duhovniceasca, sufleteasca-afectiva si intelectuala, trupeasca (inclusiv cea sexuala fireasca, insa numai si numai in Taina Sfintei Cununii).

Insa vai de cei ce ajug robi placerilor: sexuale (desfranare), lacomie, avaritie, manie, invidie, trandavie, slava desarta, mandrie...

Doamne ajuta.

Presupun ca 'abstinenta autentica" nu e nici atunci cand ajungi sa-ti vezi sotul si sotia si sa ti se inhibe orice reactie, orice pofta, orice placere trupeasca. Si nici atunci cand ti-ar mai placea dar din motive de varsta sau sanatate nu te mai ajuta fizicul. Probabil aceasta "erezie" vrea sa insemne sa si vrei, sa si poti, dar sa te abtii deliberat. Pai si atunci nu e pacat sa risipesti darurile pe care ti le-a dat Dumnezeu? E ca si cum ai avea in fata o farfurie cu o mancare super apetisanta, gatita de tine impreuna cu sotia, din sudoarea fruntii voastre, pe care ai mai mancat-o si ti-a placut, si cu toate astea ai da-o la o parte si ai arunca-o la gunoi. Acum daca stii ca e o perioada de post, macar te intelegi cu sotia sa gatiti ceva potrivit si adecvat perioadei. Daca ea iti face o friptura la cuptor si ti-o pune in fata cand stie ca e post, urat din partea ei. Sau urat din partea barbatului care stiind ca e post ii comanda imperios sotiei chiftelutze marinate, iar ea neavand incotro trebuie sa i le prepare si sa i le serveasca, inghitind in sec, ca i-ar placea si ei, dar... La fel de greu e cand unul dintre soti odata cu varsta ia in greutate si nu trebuie sa mai manance, iar celalalt e slab si uscat....
Stiti ca pe vremea lui Ceusescu, era lege data ca femeile care au avut doua nasteri prin cezariana, aveau "dreptul" sa intrerupa chirurgical sarcinile urmatoare pentru ca se considera riscant pentru sanatatea femeii o noua sarcina. Si asa cum omul are prostul obicei sa ia totul ad literam, bietii oameni considerau ca acest lucru nu este nicidecum un pacat, si ca nici macar nu e nociv pentru sanatatea lor. Cica barbatii le spuneau nevestelor "ce daca ramai gravida, doar ai voie sa ....". Era chiar o "binecuvantare" pentru toata lumea... Doamne, iarta-ne!!! In fine, nu era aici locul si momentul dar aveam demult aceasta durere legata de acest aspect de "moralitate".
Cat despre topicul initial... nu stiu ce s-ar mai putea spune. Nu am auzit nici eu ca vreun cuplu casatorit sa primeasca un astfel de canon, fara sa existe alte motive de ordin medical, sa le spunem - cum ar fi, cel mai cunoscut, recomandarea medicala pentru femeie de a nu mai ramane insarcinata. Mai grav e atunci cand exista o trauma de ordin psihic (grava) la unul dintre soti, care il face sa refuze impreunarea, sau il impiedica sa mai simta dorinta sau placere - o agresiune, un viol - Doamne fereste. Sau chiar trauma pierderii unui copil sau a pierderilor repetate de sarcina, ar putea sa ii induca femeii mai ales o teama de a mai risca o noua experienta de acest gen.
Poate, totusi exista si situatii cand li se cere sotilor o perioada de "post" mai indelungata, pentru diverse pricini - ori de penitenta, ori de implinire a unui canon pentru un anume scop spiritual. Nu mai stiu exact ce spun canoanele ca trebuie sa faca sotii/sotiile celor care, din pacate, comit adulter. Dar mi se pare ca in acest caz, daca hotarasc sa nu se desparta, cel vinovat trebuie sa implineasca un canon care implica printre altele si o perioada mai lunga de abstinenta. Dar nu stiu sigur. S-ar putea spune ca e nedrept pentru cel inselat, dar...oricum, daca vrea sa traiasca dupa canoane, soarta ii e pecetluita, si din pacate nu si-a pecetluit-o singur, nici nu i-a pecetluit-o Dumnezeu, ci i-a facut-o persoana cea mai apropiata si cea care ar fi trebuit sa fie una cu el/el...Dar pana la urma asta tot spre mantuirea lui poate fii ...

Eugen7
s-a mai spus deja dar poate sunt prea multe postari, asa ca succint :
Cand activitatea sexuala este fireasca ea are ca scop nasterea de prunci , inmultirea conform Scripturii "cresteti si va inmultiti" si o putem numi dragoste caci e in Domnul Cel ce este Iubire iar placerea aferenta actului nu e un pacat .
Inima, constiinta, cugetul nostru face judecata cat a fost spre scopul logic rational sau aiurea desarta dorinta de a extrage placerea sexuala. Cand se cauta doar asta e deja batjocura patimilor.Nu e complicat de zis sau inteles doar de facut aici nu se poate lauda nimeni firea umana e neputincioasa patima foarte tare doar Infinitul Bunatatii Domnului poate face izbavire in dar.
A propos de comparatia cu mancarea , daca nu manaci mori daca nu se reproduc oamenii se sfarseste neamul omenesc , e adevarat , dar sa mananci desi esti satul ( femeia insarcinata deja dar nu ne oprim ) eventual sa vomiti sau sa scuipi din gura ( onanii calendar prezervativ etc ) doar ca sa mai bagi iar cam asta nu e in regula chiar daca e in cadrul casatoriei . Poate ca aceasta neintelegere duce la atatea casatorii nereusite.
Parintele Arsenie Boca si nu numai au tot spus .

Lumea se schimba. Daca romanii mancau pana vomitau ca apoi sa manance din nou, mai mult, acum e la moda anorexia. In loc sa multumim lui Dumnezeu ca avem ce manca, scuipam sau vomitam ce-am mancat sa nu ne ingrasam. Ultima fitza, dupa ce secole de-a randul omul si in special femeia trebuia sa aiba rezerve corporale, acum trebuie sa ne duca vantul. Mai stii ca dupa asta n-o sa vina si moda abstinentei? N-o sa mai auzi ca cutare vedeta tine regim raw-vegan, ci ca un cuplu celebru ....

Pai cam asa... da... din pacate...

Asa este. Afirmatia dvs de mai sus este filocalica.

Subscriu asertiunii dvs.

Doresc sa adaug ca sotii frustratii sexual care "intorc icoana cand au activitatea sexuala fireasca in cadrul casatoriei, ca manifestarea fireasca a dragostei dintre ei, rodul acestei impreunari trupesti firesti fiind pruncii"... ar face bine sa puna icoana in fata ochilor caci Dumnezeu si Sfintii nu se rusineaza de firesc ci de nefiresc (Dumnezeu si sfintii ne cunosc goliciunea, ne-au vazut goi... la Sfatul Botez si nu numai, si nu s-au mai intors icoanele cu fata la perte) si mai mult...
cum putem zamisli si naste prunci spre sfintenie daca nu avem in fata ochilor modelele, daca nu conlucram cu harul Duhului Sfant in procreere si consideram ca activitatea sexuala este pacatoasa, rea si parasita de harul lui Dumnezeu... cum poate iesi ceva bun din ceva rau? daca semanam rau cum putem alege roada buna?

Asadar sa ne rusinam de pacate si nu de firesc. In casatorie este normala unirea fireasca intre soti ca manifestare a iubirii ce are ca rod pruncii. ( Repet: Nu exista o regula: daca te impreunezi de x ori esti sfant daca te impreunezi de y ori ajungi in iad, ci asa cum spune si Teodoise, constiinta noastra si ajutorul harului Duhului Sfant ne regleaza inclusiv activitatea sexuala).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Uneori, ma mira naivitatea unor afirmatii. Ma gandesc a sunt scrise de calugari care n-au habar de asa ceva. Cum, Doamne pazeste, sa ai ca 'scop' conceperea unui copil cand faci dragoste intre soti? Chiar daca nu te pazesti in nici un fel, voi chiar credeti ca se aseaza sotul binecredincios langa sotie si ii spune: Hai, draga, s afacem dragoste ca sa avem si noi un copil.
Este de-a dreptul absurd.
Ca ar fi rod firesc, da, dar de fiecare data?
Si ce este cu sotii nefertili? Ei de ce sa mai faca dragoste atunci?
Si cum e aia, ca 'nu pentru placere'? Adica cum, un cuplu care se iubeste credeti ca de asta este impreuna trupeste, doar de placere? Placerea e si ea o roada fireasca, la fel ca si zamislirea. Nu un scop. (Nu vorbesc aici decat de un uplu care se iubeste si se respecta)

este absurd sa aiba relatii intime cu scopul de a face un copil?