Budismul este crestinism sub alta infatisare.

Crestinismul este budism exprimat cu alte cuvinte.

Toate aspectele cheie sunt similare.

-----

Cum te ajuta invatatura budista sa scapi de patimi in solutie crestina?

----------------

Sa luam de exemplu analogia precizata anterior: pacatosenie-suferinta / cei doi piloni de baza care ofera rationalitate celor doua religii.

Cum constientizeaza crestinul ca este pacatos? Pur conceptual - prin validarea de credinta ca Adam a existat si a fost pacatos ("in pacate am fost nascuti") precum si din greselile personale observabile.

Alegem sa ne privim ca persoane pacatoase fiindca alegem sa credem ca Adam a existat si a fost pacatos. O pacatosenie ontologica asumata prin actul de credinta.

Aceasta forma de constientizare este mai mult intr-o zona a conceptualului nu intr-o zona a experientei imediate, directe, continue, clipa de clipa.


Cum constientizeaza budistul ca este pacatos? Constientizand ca toate experientele sale de zi cu zi sunt de fapt in natura suferintei.
Ca ochiul pacatuieste cu fiecare privire, ca urechea pacatuieste cu fiecare auzire. Ca intreaga sa fiinta este de fapt cufundata in pacatosenie. Ca nu trebuie sa-si imagineze un iad ca sa tina mintea acolo, ci constientizeaza ca este deja intr-o mare de flacari.

Cum striga o astfel de persoana catre Dumnezeu?

Nu.Si dracul este mare teolog.Poate sa-ti expuna Scriptura cu alte
cuvinte, dar asta nu-l face crestin.Dracul este anti-crestin.

Crestinul:
-isi face cruce
-crede numai si numai in Dumnezeul Trinitar:Tatal, Fiul, Duhul-Sfant.
-poate sa spuna Crezul
-asculta si cere sfat de la Dumnezeu.
-se inchina numai si numai Dumnezeului Trinitar.
-o recunoaste si slaveste pe Maica Domnului
-recunoaste si pretuieste pe sfintii si mucenicii sfiintiti ai Domnului
-cinsteste in icoane pe cei care s-au desavarsit si au capatat Lumina
Dumnezeiasca astfel incat ei nu mai traiesc, ci Hristos traieste in ei.
-are Inger pazitor(Taina Sfantului Botez)
-se spovedeste si se impartaseste.
-pune in practica vorbele Evangheliei.

Budismul are alte principii, alta "iconografie".

A se traduce: Cum face dracul marketing religios, in care sa-ti vanda
solutiile sale, imbracate astfel incat sa fie compatibile la prima vedere
cu principiile crestine.

Scopul diavolului prin astfel de metode de manipulare este acela sa te
determine pe tine, ca prin liber-arbitru sa-i primesti invatatura demonica

Insa cei care au trezvia-mintii, nu se vor lasa pacaliti

Ma duc sa-mi fac cornete de seminte cu astfel de teorii.
Te apuca somnul...
Nu se amesteca lumina cu intunericul(fie si acesta un intuneric "luminat"
chipurile).
http://www.almeea.ro/un-calugar-budi...etin-adevarul/

Hahaha, vechea poveste cu calugarul. Din pacate (sau fericire, depinde cum o privesti), este o inventie. Nu exista nici o dovada de autenticitate, si cel mai probabil a fost inventata de un om talentat in ale literaturii de pe net.

Seamana cu povestea asta:
http://nypost.com/2015/01/16/teen-ad...ing-to-heaven/

Saracii, au scris si publicat o carte despre ce a descris baiatul, numai ca sa afle ca e inventata povestea, si ca trebuie sa o retraga de pe piata :))

Asta in schimb nu a retractat nimic :)

http://en.wikipedia.org/wiki/Heaven_Is_for_Real

Ai sa zici si ca Buha e Iisus Hristos dar in alte haine.

Ca sa faci afirmatia asta penibila trebuie sa nu cunosti nici una din ele.

Nu nu sunt.
Crestinismul spune ca nu poti obtine mantuire decat prin credinta (activa) in Jertfa de pe Cruce.
Hristos este elementul principal.

Budhistmul ca zeitatile sunt o ipoteza inutila, "eliberarea" (care NU este tot una cu mantuirea) se obtine printr-un soi de practica filosofica.
In contextul asta, Hristos este un element optional.

Mai vorbim si despre conceptul de reincarnare, condamnat in crestinism?

Asa se intampla cand citesti tot felul de gunoaie moderniste pretins budiste si nu esti in stare sa citesti macar Noul Testament cap coada.

confunzi notiunea de "suferinta" din buhism cu cea de "pacat".
Un om masochist nu are neaparat nevoie sa scape de suferinta. Din perspectiva orientala, oricum trece prin ciclul mai multor vieti, unele se pot dovedi amuzante.

In schimb pacatul duce la despartirea de Dumnezeu si consecintele acestei despartiri, in masura in care este voluntara, prin moarte, trec in eternitate.

Buhistul nu are nevoie de nici un Dumnezeu.
E posibil insa sa fi fost introdus in scrieri moderne, pentru a face buhismul "accesibil" societatii occidentale, deiste.

Alin, e "budism", nu "buhism". Ai scrii gresit, si tot o repeti. :)) Ce tastatura ai?

Normal ca nu, la cata faima si cati bani o luat cu cartea si filmul. Nu cred in ce scrie acolo, in wiki, ca a descris baiatul, dar sunt curios, totusi.

Cultul ascuns al bufnitelor rasaritene

Cred ca ai gresit link -ul :)
Uita-te mai bine prin jur..

Cred ca se refera la buddhism( cuvant englez).Iar tu te referi la budism(neologism).

Buda e locul in care ne integram cu placere, de cate ori e nevoie. Ce aveti cu taramul faiantei si gresiei?
:35:

Eram sigur ca acolo te-ndrepti cu gandul.Oricine ar face asta la prima vedere.:65:

cum le mai incurci, amice! Pai cum sa fie crestinismul budhism sub o alta infatisare, mai ales ca budismul nu este o religie ci un sistem filozofic?

Exista vreo deosebire de esenta intre religie si filozofie?

Nu, pentru ca ambele sunt la baza "cautari".

Ambele cauta sensul cel mai profund al realitatii.

Religia postuleaza: "Dumnezeu" - insa Dumnezeu in esenta Sa este intangibil, de neatins (Dumnezeu nu face parte din existente. Toate cate le spunem in chip afirmativ cu privire la Dumnezeu nu indica natura acestuia - Sf. Ioan Damaschin) / punct de vedere congruent cu cel budist privind Adevarul Ultim.

Ceea ce il face pe om profund religios este cautarea, nu asumarea unei anumite identitati.

Un copac se aseamana foarte mult cu o scobitoare.

Daca taiem cat trebuie din copac ambele sunt la fel.

gresit amice! Un sistem filozofic exclude divinitatea din cautarile sale, pe cand o religie pune divinitatea in centrul ei. O religie NU cauta nimic, ea ofera raspunsuri.Si fizica cauta raspunsuri, dar il exclude pe Dumnezeu

Un sistem filozofic poate exclude sau nu divinitatea. Important este modul in care persoana utilizeaza rationamentul filozofic.

Persoana poate include sau nu divinitatea in rationamente.

"Religia" nu cauta nimic - persoana insa trebuie sa caute.
"Fizica" nu cauta nimic - persoana insa trebuie sa caute.

Legatura dintre cele doua este evidenta - natura Lui Dumnezeu poate fi dedusa prin rationament fizic.

Religia propune dogma, insa prin rationament "fizic" aceasta poate fi analizata si explicata.

Calea de Mijloc

Calea de Mijloc este o intelepciune speciala, un mod profund de raportare a perceptiei vizavi de extreme, polaritati.

Calea de Mijloc cumuleaza doua principii:
- principiul constientizarii simultane a extremelor ("unificarea extremelor" in campul perceptiei)
- echilibrarea perceptiei prin mentinerea echidistantei fata de polaritati


Efectul psihologic al “Caii de Mijloc” este multiplu:
-potenteaza cunoasterea extremelor, fiindca polaritatile se informeaza/potenteaza reciproc
-absoarbe un spectru larg de experiente, pentru ca filtrul opunerii/rezistentei instinctive la anumite forme de experiente este indepartat gradual
-integreaza extremele intr-un tot, intr-o unime, care in cele din urma este transcensa

-------------------
Aceasta este teoria. Cum este ea aplicata in practica?

------

Sa luam cel mai simplu exemplu: un mar otravit (alegoric - din €œPomul Cunoasterii€ pentru ca acea muscatura a condus la moartea a miliarde de oameni, necesitatea mortii unui Dumnezeu cu recuperare partiala a pierderilor).

Un mar otravit arata frumos pe dinafara, promite un gust extraordinar (alegoric – cunostere extraordinara pentru Adam) dar de fapt este otrava care provoaca o experienta in natura suferintei.

Avem o polaritate: o infatisare care promite un bine – de fapt otrava care provoaca suferinta.

Calea de Mijloc nu propune o reactie imediata ci o intelegere profunda, simultana a defazajului dintre ceea ce apare si ceea ce este. Lasa intelegerea extremelor sa se matureze in opozitie. Nu respinge otrava, nu se agata de bine ci penetreaza cognitiv ambele polaritati simultan – le aduce la coincidenta in campul constientizarii.

Pentru ca este important de decodificat patternul de baza prin care suferinta este ascunsa in toate aspectele care ne apar atractive. Aspectele sunt fluide, imbraca miriade de infatisari.

Sensul “marului otravit” poate fi extrapolat la toata realitatea: “lumea inselatoare” din care ne infruptam cu totii.

Desi ne asteptam ca lumea sa ne sature foamea interioara aceasta ne inseala de fiecare data, creind in noi o multitudine de dorinte si adictii. Cercul vicios poate fi rupt doar intelegand in profunzime mecanismul, intelegand sursa suferintei si modul ei de propagare in campul experientei.

Lumea apare cateodata rea, cateodata buna. Insa Lumea, de fapt este tot timpul in opozitie fata de Dumnezeu. Cine alege Lumea este “impotriva” Lui Dumnezeu.

Lumea este in opozitie fata de Dumnezeu pentru ca Lumea este de fapt doar un ocean de suferinta iar Dumnezeu fericirea, binele adevarat.

Fericirea lumii este otravitoare. Insa nu suntem capabili, suficient de antrenati sa percepem aceasta direct, cu proprii nostri ochi intelegatori. De aceea avem nevoie de forta ratiunii, pentru a dezvalui desertaciunea, putreziciunea lumii in toate aspectele ei.

Odata ce ochii mintii se deschid si vad otravurile, mintea continua sa mentina aceasta constientizare, nu o uita lipindu-se doar de Dumnezeu.

Prin Calea de Mijloc se mentine constientizarea putreziciunii lumii clipa de clipa simultan cu constientizarea Lui Dumnezeu. In acest fel inima se misca transcendent cu mare putere spre Dumnezeu. Parca am avea foc si aer.

Uitand de putreziciunea lumii este ca si cum am obstructiona aerul care mentine arderea. Dumnezeu se estompeaza.


Daca uitam fie gandul desertaciunii, fie gandul catre Dumnezeu pierdem Calea de Mijloc. Mintea trebuie sa le mentina pe ambele intr-un mod armonios, echilibrat. Acest echilibru cognitiv genereaza o mare patrundere.

Cel ce are gandul putreziciunii lumii are deja perspectiva Lui Dumnezeu, are compasiune pentru toate fiintele.

Cel ce nu vede ca toate fiintele lumii, de fapt se afla in mare suferinta, cum poate avea Marea Compasiune a Lui Dumnezeu, mila catre toata faptura?

Nu chiar!Dumnezeu este Viata si Existenta eterna pe cand Adevarul Ultim este un principiu!

Gresit.
Doar prin revelatia Harului in contextul curatirii de pacate.
Care pacat nu e tot una cu suferinta.

Budhistul ii tot da cu suferinta, dar nu suferinta e problema ci pacatul.

Conceptul de pacat nu exista in schimb in budhism.

Poate doar la niste strutocamiloi care cred ca pot face o tocanita din amandoua.

"Eu sunt Calea, __Adevarul__ si Viata"

Dumnezeu spune despre El Insusi ca este si "metoda" si "principiu".

Sa-L credem.

Curatirea de pacate (care este necesara) implica un set intern de rationamente corecte, printre care si intangibilitatea Lui Dumnezeu, dedusa "fizic" - prin observarea si rationarea fenomenelor.

Ca Harul desavarseste ceea ce incepe omul este adevarat, tot printr-o analogie fizica. Un corp ceresc care intra in campul gravitational al unei planete incepe sa fie atras intr-un mod accelerat de aceasta (mecanica clasica newtoniana ).

Daca suferinta nu ar fi o problema atunci nici pacatul nu ar fi o problema.

Suferinta este o consecinta inerenta a pacatului.

Le avem la pachet. Nu pot fi disociate.

Ca nu exista concept de pacat in budism este, evident un neadevar.

Iar daca un strutocamiloi te ajuta sa treci desertul ignorantei (strutul mai rapid, camiloiul mai rezistent) de ce sa nu-l folosesti?

In budism suferinta este generata de dorinta!Anihiland dorinta nu mai exista suferinta si atingem starea de NIRVANA.Budismul neaga existenta sufletelor individuale considerandu-le iluzii.Neexistand asa ceva nu este pacat ci stare de ignoranta!Neexistand dorinta nu poti pacatui!Si pacatul este oiluzie in
budism!

Termenul "dorinta" este o traducere inexacta - ceea ce permite proiectarea unei umbre nihiliste asupra budismului.

Bineinteles, foarte convenabile unei propagande anti-budism.

"Vrei sa intelegi ce este cu budismul? A...e cu suprimarea totala a dorintei!"

Cei cu o inteligenta mai modesta nu suspecteaza o exagerare, chiar pot crede ca despre asa ceva este vorba in budism.


--------------

Termenul originar utilizat de Buddha in primul sau discurs este "tanha" - care literal inseamna "sete".


Prelegerile ulterioare insa il elucideaza, nu ca dorinta in totalitatea afectului uman, ci ca patima -
'€œsete de cele lumesti'€, viciu.

Ba mai mult, Buddha merge mai departe clarificand si cauza patimei ca fiind â'œavidiaâ€' â-“ adica '€œnecunoasterea'€.

'€œNecunoastereaâ' ca maica a suferintei -€“ ca sursa a tuturor relelor.

'€œNecunoastereaâ' in iconografia budista, reprezinta prima veriga din ciclul cauzalitatii unei existente suferinde ( intr-un model de 12 inele – lantul care tine captive toate fiintele samsarice).

Cercul vicios al viciului poate fi intrerupt doar prin cunoasterea Adevarului cu privire la natura realitatii. Altfel continuam sa ne raportam patimas, interminabil, la realitatea inconjuratoare.


Daca luam in considerare ceea ce a spus Iisus: '€œAdevarul va va face liberi'€, compatibilitatea de esenta dintre cele doua religii este evidenta.

In romaneste, in aceasta forma, suna aberant.

Nu anihiland afectul uman se obtine Nirvana.

In budism se cultiva dorintele virtuoase si se lupta impotriva patimilor.

O asemanare evidenta cu crestinismul.

Nirvana inseamna “stingere/incetare”. Ce fel de incetare? Incetarea patimilor.

Deci Nirvana inseamna Nepatimire.

Nirvana, conform sutrelor are multe niveluri (“multe locasuri in ceruri”).


Din nou o eroare.

Budismul nu neaga existenta sufletelor individuale – ci afirma ca fiecare suflet individual plateste sau este rasplatit exclusiv in baza faptelor sale – cauzalitate cunoscuta ca Lege – legea karmei – care nu poate fi eludata.

Budismul neaga existenta prin sine a sufletului, existenta sa intrinseca, ceea ce este cu totul altceva.

De asemenea, budismul nu neaga existenta pacatelor. O alta exagerare imputata acestei religii. Pacatele sunt fenomene dependente de alte fenomene. In consecinta nu detin o natura proprie, o realitate ultima esentiala, ceea ce este cu totul altceva.

-------------

Invatam citind, raportandu-ne la mai multe surse, comparand si analizand.

Numai bine Ratacitorule.

As dori sa imi spui daca poti care este denumirea numai pt suflet in Budism!Dupa cat am studiat eu doar termenul de "vedagu" ar avea cat de cat asemanare cu notiunea de suflet din crestinism.Jiva desi s-ar asemana cu notiunea ebraica de suflet viu,se refera mai mult la natura spirituala a omului in general.Attan inseamna suflare spirit,iar in comunicare directa inseamna EU.E vorba despre notiunea de atman din sanscrita.Dar in literatura sutta cuvantul attan are sensul de conceptie corecta despre spirit si nu de suflet!Atunci imi indicati si mie in ce cos se descrie o notiune similara cu cea de suflet ca in crestinism!

In Budism, cea mai apropiata notiune de 'sufletul crestin' este = vayu = (suflu)

Organismul uman este animat de multe sufluri toate avand insa originea in cel mai subtil suflu care salasuieste in adancul inimii.

Acest vayu este indestructibil in conceptia budista.

Supravietuieste dezintegrarii corpului, si poarta toata informatia referitoare la actiunile precedente.

Suflul cel mai subtire nu are defel o anumita concretete, niciun fel de substantialitate.

Acest suflu este baza manifestarii mintii celei mai subtiri (citta). Cele doua sunt nedespartite suflu si minte / minte si suflu.

Interactiunea dintre cele doua genereaza vorbirea.

In simbioza dintre cel mai subtire subtire suflu (vayu) si cea mai subtire minte (citta) isi gaseste originea orice forma exprimare.

Astfel ca prin purificarea vorbirii se purifica simultan: suflet & minte.

Revin:IN BUDISM OMULESTE COMPUS DIN 5 AGREGATE
(1) rūpa - corpul, materialitatea carnea, părul, dinții, sângele, oasele, temperatura corporală forta muscilor, etc
(2) vedanā - senzațiile :bucurie, tristețe, indiferență ,spaimaetc
(3) samjñā - percepțiile văzul, auzul, gustul, percepția tactilă, olfactivă și spirituală etc
(4) samskāra - activitatea minții (voință, concentrare, vigilență, respect, confuzie, calm,
(5) vijñāna - conștiința.

Budda zice ca sub aceste invelisuri nu exista ici un attan

Dar hindusii sustin ca exista un attan!!!

Budistii sustin spre deosebire de hindusi anatta adica inexistenta lui attan.Ceea ce sustii a imi explica este un amestec nereusit si hilar de hinduism si Mahayana asa cum se intampla in pseudobudismul European!

A spune ca este "nereusit si hilar" presupune sa pretuiesti aceasta religie, sa-i patrunzi cu adevarat miezul.

-------

Buddha a fost un erou, un deschizator de drumuri pentru timpurile sale.

A realizat un salt urias in stiinta contemplativa.

Afirmand ca sub invelisuri nu este niciun atman (suflet/spirit) a pus bazele cognitiei apofatice a Sinelui.

Afirmatia are valoare meditativa actionala, pragmatica, nu valoare filosofica ontologica.

Anata este cel mai profund mod de a te adanci in Sine, explicata magistral in Mahayana/Vajrayana (budism tibetan).

----------

Teoria ortodoxa este tot un produs de evolutie doctrinara.

Dogmele ortodoxe nu se regasesc in clar in Biblie - sunt interpretari validate si impuse de Biserica.

Putem spune ca este un amestec nereusit de invataturi sau pseudo-crestinism?

Ce aburesti tu acolo nu este budhism.

Este New Age.

Dar va folositi de numele lui Budha pentru un mambojambo modern care dpdv spiritual nu ajuta pe nimeni cu nimic.

Ba chiar dimpotriva, ii flauseaza orgoliul si il mentine in intuneric spiritual dar cu iluzia contrarie, ca e mai "progresist" duhovniceste decat omul de rand.

In principiu, Dumnezeu trebuie sa aiba un nume pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare mambojambo dinlauntrul nostru.

Este nevoie de o referinta, de un punct fix ca sa rastorni pamantul.


Ca vrei sa o numesti/clasifici New Age este pur perceptia ta.

Eu am punctat precis asemanari intre budism si crestinism - nu am divagat pe subiect, nu am facut asertiuni gratuite - pareri fara o justificare, fara o minima demonstratie.

Unora poate le foloseste sa cunoasca ca exista o psihologie comuna, trans-religie, care nu depinde de denominatiuni - altora nu.

Fiecare cantareste ce este bine pentru el insusi.

Omul cand judeca pe altul o face de cele mai multe ori privindu-se pe sine in oglinda - fara sa-si dea seama. Vede in altul ceea ce este deja inlauntrul lui.

Fals!In crestinism nu se cere iesirea din lume!

Citeste cu atentie ce scrie in paranteza.

Iesirea din lume esentialmente inseamna iesirea din patima (corectarea miscarilor launtrice). Acesta este sensul profund.

Este obiectivul principal atat in crestinism cat si in budism. Nicio diferenta.

----------------

Iar El i-a zis: Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pe multi; si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca sa spuna celor chemati: Veniti, ca iata toate sunt gata. si au inceput unul cate unul, sa-si ceara iertare. Cel dintai i-a zis: tarina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad; te rog iarta-ma. si altul a zis: Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc; te rog iarta-ma. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni. si intorcandu-se, sluga a spus stapanului sau acestea. Atunci, maniindu-se, stapanul casei a zis: Iesi indata in pietele si ulitele cetatii, si pe saraci, si pe neputinciosi, si pe orbi, si pe schiopi adu-i aici. si a zis sluga: Doamne, s-a facut precum ai poruncit si tot mai este loc. si a zis stapanul catre sluga: Iesi la drumuri si la garduri si sileste sa intre, ca sa mi se umple casa, Caci zic voua: Nici unul din barbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea. (Luca 14, 16-24)


Nu poti sluji la doi stapani, si lui Dumnezeu, si lui Mamona.

Fals!Lumea nu inseamna patima!Insusi Mantuitorul a venit in lume!Aiureala ceea ce spui!Dar tu nu vorbesti despre budism ci despre ceva ce nici tu nu stii ce este!

Lumea/lumescul/pamantul este patima.

Daca nu ar fi astfel de ce ne-am mai ruga "precum in cer asa si pe pamant"?

Ne rugam astfel, pentru ca 'cerul' este perfect iar 'lumea' imperfecta.

Iisus nu a venit in lume pentru ca lumea este desavarsita.

Iisus a venit in lume pentru ca aceasta traieste in patima ("in intuneric") pentru a despatimi pe cei patimasi care cred in El.

---

Daca utilizezi valori booleene - ar trebui sa le sustii de afirmatii argumentate logic.

Cu timpul vei intelege mai multe.

Toate la vremea lor.

`Adevarul va va face liberi`

Ce fel de adevar? Ce calitate are acest adevar? Care este natura acestui adevar?

Rational-analitic intrebam astfel, pentru ca mintea noastra sesizeaza multe feluri de adevar.

De exemplu, faptul ca observam ca este zi si nu este noapte este o forma de adevar particular.

Multitudinea de adevaruri fizice, matematice, etc.,de asemenea, adevaruri particulare.

Toate aceste adevaruri genereaza anumite forme de libertate.

Insa despre ce adevar vorbeste Dumnezeu?
Si ce tip de libertate genereaza adevarul despre care vorbeste Dumnezeu?

------------

Dumnezeu vorbeste despre adevarul care este El Insusi. Despre natura Sa, pe care in momentul de fata nu o putem sesiza, cunoaste direct.

Natura Lui Dumnezeu este nevazuta, infinit de adanca, de neatins. Chiar daca temporar S-a intrupat, natura Lui Dumnezeu a fost, este si va fi abisala, intangibila. Intruparea este doar o mana de ajutor intinsa omului - pentru ca prin vedere trupeasca - mintea omului sa poata fi directionata catre netrupesc.

Spunem ca este ‘de necunoscut’ nu pentru ca nu poate fi experimentata natura Lui Dumnezeu ci pentru ca nimic nu poate defini aceasta forma de cognitie - o cognitie care transcende insasi actul cognitiei.

Acest mod abisal, care se afla dincolo de orice repere, limite sau atingeri este modul de existenta dumnezeiesc. Adevarul despre sursa a tot ceea ce recunoastem ca Viata si Non-Viata.

------

Insa despre ce ‘libertate’ vorbeste Dumnezeu?

O libertate de care se bucura El Insusi, transcendenta, inconceptibila.

Pentru ca este promisa libertatea inseamna ca in prezent nu suntem cu adevarat liberi. Ca traim intr-o anumita forma de robie. Ca suntem prizonieri intr-o inchisoare.

Robia nu inseamna bucurie adevarata ci o forma de existenta patrunsa de suferinta.

Cel mai grav aspect al robiei este faptul ca nu este constientizata ca atare, asa cum nebunul nu isi constientizeaza nebunia.

De aceea, primul pas catre libertate este deschiderea ochilor mintii si vederea inchisorii in care ne aflam de fapt. O inchisoare bine camuflata, care insa ‘musca’ din noi sistematic.


-------------
Care este cauza robiei?
Cum se produce efectul eliberarii?

Cauza profunda a robiei este ruptura dintre eul nostru si Dumnezeu.

O ruptura de identificare.

Omul nu se recunoaste pe sine prin Dumnezeu, ca sursa a sa, ci prin formele inselatoare, trecatoare ale lumii, inclusiv prin trupul sau muritor, putrezitor.

Dumnezeu ne invita sa-L cunoastem, sa ne adancim in ceea ce este El in intimitatea Sa.

Efectul eliberarii se produce numai atunci cand eul se recunoaste pe sine prin Dumnezeu, prin ultima Sa natura, abisala, adevarata, nepieritoare, atemporala.

Alta cale nu este.

Miza este mare si nu este cale de mijloc. Ori ramanem robi, ori vom fi liberi.

De fiecare data cand ne identificam prin formele lumii cream cauze cu efecte in mentinerea starii de robie.

De fiecare data cand ne identificam prin Dumnezeu cream cauze cu efecte in obtinerea eliberarii.

Fiecare sa ia aminte la sine.

Ridica Doamne ispita si nu se va mantui nimeni.

Omul este un fenomen in schimbare, in devenire.

Desavarsirea la care este chemat omul presupune curatarea completa de pacate. Altfel, in inima si in mintea omului raman diverse intunecimi (Fiti desavarsiti asa cum Tatal vostru din ceruri este desavarsit).

Omul isi poate constientiza anumite slabiciuni, incuibate in suflet, numai atunci cand se afla in anumite situatii/circumstante care sa le scoata la iveala.

In principiu tot ceea ce vedem si atingem este ispita, pentru ca in momentul de fata nu suntem capabili sa relationam cognitiv corect cu tot ceea ce ne inconjoara. Incorect, pentru ca nu-L percepem pe Dumnezeu in fiecare cuanta de experienta cognitiva.

Deci “lumea” (ca opus aL Lui Dumnezeu) nu este lumea in sine, ci perceptia noastra deformata despre lume, care-L exclude pe Dumnezeu.

In esenta nu este decat o singura lucrare: readucerea Lui Dumnezeu in lume prin mintea si inima noastra.

Gustarea Trupului prin impartasanie este Nasterea - nasterea Lui in inima noastra, iar unirea deplina cu El, prin biruirea “lumii”, este moartea omului vechi si Invierea luminoasa a Lui Dumnezeu in sufletul rascumparat.

E o clasificare istorica. In Budhism nu exista povestile alea.

Le-ati spus budhism pentru a avea cat de cat un soi de prestanta, dar adevarul este ca asa cum ai spus tu (pentru tine) e doar "mambojambo", in spatele lor sunt niste "Guru" moderni care traiesc de pe spatele unor prosti.

Citatele care le dai tu nu vin din budhism ce tot felul de "dezvoltari" moderne care pe alocuri chiar se opun budhismului asa cum a fost el la origini.

Nu, nu exista decat in imaginatia ta sau a MISA -nilor care nu cunosc nici o religie ci doar ce le spune "Guru" despre ele si Guru le spune atat cat prostul sa se simta "luminat" si "intelept" facand o ciulama din toate.

Fara doar si poate si avem dreptul sa ne opunem atunci cand altii spun aberatii despre credinta noastra, incercand sa asimileze ceea ce nu cunosc unei filosofii goale pe care ei o impartasesc.

Nu e vorba de oameni ci de aiurelile care le spui.

Alin,

Poti sa ramai tu insuti cand asculti aiureli sau intelepciune,
sau te aprinzi la extreme?

Poti sa ramai tu insuti cand esti laudat sau criticat,
sau te clintesc cuvintele?

Poti sa ramai tu insuti in suferinta sau in bucurie,
sau esti miscat launtric de cele doua?

Cand ai castigat stabilitatea inimii,
incepi sa gusti miezul adevarului.

Si nu e mambojambo, ci putere.

Cum poti sa o obtii daca nu cunosti natura ultima a fluctuatiilor?