Ordonanţa nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare

Art. 15. - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

http://www.cji.ro/wp-content/uploads...ca-Final-2.pdf

http://www.b1.ro/stiri/eveniment/ple...ie-100455.html

€œE băşcălia o valoare atît de înaltă, încît merită să învrăjbim lumea de dragul ei? Merită un banc bun consecinţa unei hecatombe? Care sunt graniţele tolerabile ale batjocurii? Poate fi ea un sens de viaţă? În articolul 10 (punctul 2) al celebrei ”Convenţii pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale” se spune, totuşi, că orice libertate comportă îndatoriri şi poate fi supusă unor €condiţii, restrîngeri şi sancţiuni€, €necesare într-o societate democratică”. Chiar şi codul nostru civil (art. 15) stabileşte c㠀nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul, ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe€. Constituţia României, atîta cîtă e, interzice şi ea €îndemnul la ură religioas〝 şi €incitarea la discriminare€. În aceste condiţii, idolatrizarea €libertăţii de expresie” devine o licenţă primejdioasă, o formă de exaltare €post-modern〝. €Anything goes!€ Administrarea inteligentă şi cuviincioasă a libertăţii de expresie e una dintre probele profesionistului adevărat. Dacă, pentru a face rating, sau pentru a-ţi face un profil interesant, alegi obscenitatea, kitsch-ul, impertinenţa demolatoare, hărţuirea grobă, €angajarea €trendy€, nu se cheamă că îţi exerciţi libertatea de expresie, ci că abuzezi de ea şi că, în fond, pui umărul la compromiterea unei valori obţinute cu greu, la capătul unor îndelungi sacrificii.€, afirmă fostul ministru.

Pe scurt: cred că am dreptul, în numele libertăţii de expresie, să cer public limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie€, concluzionează Andrei Ples™u.

Ca de obicei, jos palaria, maestre Plesu!

Cruciadele, arsul pe rug al " vrajitoarelor" si "ereticilor"....
Desigur, vrajitoarele fiind incriminate printre altele d epidemia de ciuma care a decimat Europa in Evul mediu....

Asa este, aveti dreptate, cu mentiunea ca nu au fost facute de crestinii ortodocsi.

In fine, nu sunt 100% convinsa ca au facut-o nici alti crestini, sau daca s-a intamplat asta a fost o crima a speciei umane, nu a Bisericii lui Dumnezeu ( biserica = Hristos + credinciosii Lui ), insa acum trebuie sa dam socoteala in fata necredinciosilor, care, in caz ca nu ati remarcat, deja ne baga in aceeasi oala pe toti credinciosii si pe noi crestinii si pe musulmani, adica pe toti care credem si urmam o divinitate, un Dumnezeu... si culmea e ca daca ii intrebi pe ei, pe atei, ei de ce nu ucid, ce ii impiedica sa o faca ( daca nu frica de Dumnezeu), spun ca bunul simt si iubirea de oameni ( care artrebui sa fie de la natura, sau de la propria constiinta evoluata) si ne acuza pe noi ca defapt credinta noastra in Dumnezeu este cea care ne instiga la ura fata de necredinciosi si ne tine in intunericul medieval...( desi, daca incerc sa ma pun in pielea amaratilor afectati de ciuma in Evul Mediu, e foarte posibil ca sarmanii sa creada ca ii bate Dumnezeu pt pacatele lor si ale semenilor, si sa le vina ura pe cei mai pacatosi dintre acestia - pe adulterini, pe sarlatani, hoti, etc, si sa-i ia la omor...iar Dumnezeu vazand ca ii sunt incalcate si mai rau poruncile inclusiv cele pt care S-a rastignit - iubirea de aproape, sa se intristeze si sa ii lase sa piara de ciuma, sperand ca pana in final se vor pocai si se vor smeri, recunoscandu-si neputinta....)

Andrei Plesu despre Crimă, libertate, religie
 

Extras din http://adevarul.ro/news/eveniment/cr...b34/index.html

Cred că aproape nimic n-a rămas nespus cu privire la tragedia petrecută zilele trecute la Paris. Lucrurile sunt, mai mult decît în alte cazuri, deopotrivă simple şi greu sistematizabile.

Confuzia vine din faptul că (cel puţin) trei probleme distincte au fost aduse de desfăşurarea evenimentelor în acelaşi plan, cînd, de fapt, ţin de planuri diferite. Prin contaminare reciprocă, cele trei probleme îşi pierd contururile, ceea ce suspendă înţelegerea corectă a fiecăreia în parte.

1. Crima. Luată în sine, chiar şi fără legătură cu circumstanţele specifice ale cazului "Charlie Hebdo", crima este odioasă. Nicio crimă nu poate fi scuzată (probabil cu excepţia celei comise - accidental - în legitimă apărare). Cu atît mai puţin, crima conotată religios. Din punctul meu de vedere, a ucide în numele lui Dumnezeu (şi - cinstit vorbind - nici creştinismul n-a fost scutit, în anumite momente ale istoriei sale, de fanatismul sîngeros al unor "militanţi" zeloşi) este un păcat "strigător la cer". Aş îndrăzni să spun că e un păcat împotriva Duhului Sfînt, de vreme ce refuză libertatea Duhului "de a bate încotro vrea" şi presupune uzurparea Judecăţii divine prin suficienţa isterică a judecăţii omeneşti. Asasinii de la Paris nu au, aşadar, nicio justificare, nicio "motivaţie" acceptabilă, nicio "circumstanţă atenuantă". Nu poţi decît să condamni fapta, să deplîngi soarta victimelor, să fii solidar cu suferinţa indusă la nivelul întregii planete de cîţiva bezmetici.

2. Libertatea de expresie. Întrucat crima s-a petrecut în redacţia unei gazete, în urma unor caricaturi socotite de musulmani ca fiind blasfematoare, tema crimei a fost asociată strict temei dreptului la liberă exprimare. În realitate, e vorba de două subiecte diferite, pe care doar circumstanţele recente le-au adus laolaltă. Pentru orice jurnalist, pentru orice scriitor, pentru oricine se manifestă public, problema "libertăţii de expresie" trebuie să fie materia unei reflecţii constante. Ea este temeiul etic al meseriei, cheia legitimităţii ei, virtutea şi riscul ei cotidian. Nenorocirea de la "Charlie Hebdo" nu e decît un caz extrem, de natură să confere noţiunii cu pricina un palpit dramatic, un nimb de "imperativ absolut", o aură mistică. "Nu există limite pentru libertatea de expresie!" spun, surescitaţi, gazetarii şi "oamenii de bine" din întreaga lume. "Nimic nu poate îndreptăţi glonţul care ţinteşte spre creion!" Aşa e! Oricît de inacceptabil ar fi, pentru unii, conţinutul unei fraze sau al unei caricaturi, "corecţia" nu poate veni pe ţeava puştii. E una dintre achiziţiile salutare ale civilizaţiei noastre. Pe de altă parte, "libertatea de expresie" nu trebuie definită doar în condiţii de criză, de negociere acută. Sigur că, dacă am de ales între crimă şi libertatea de expresie, aleg libertatea de expresie. Numai că nu pot avea o imagine rezonabilă şi nuanţată a "libertăţii de expresie", dacă o analizez doar în condiţii de provocare ultimativă. Problema nu e ce fac cu libertatea de expresie, cînd sunt cu pistolul la tîmplă. Problema e ce fac cu această libertate în exerciţiul zilnic al profesiunii. Ce răspunderi îmi creează acest drept? Ce responsabilitate îmi revine, cînd mi se dă voie să mă comport liber? Dacă vrem să dezbatem cu folos acest subiect, trebuie să gîndim cuviincios, calm, fără emotivitatea colaterală a unei împrejurări fierbinţi. Or, toate reglementările lumii vorbesc despre inevitabile, necesare, igienice limite ale acestei preţioase libertăţi.

E oare permis să putem spune orice despre oricine şi despre orice? Şi dacă avem dreptul să ne riscăm viaţa pentru opiniile noastre, avem dreptul să punem în pericol şi viaţa altora (care, eventual, sunt de altă opinie)? E băşcălia o valoare atît de înaltă, încît merită să învrăjbim lumea de dragul ei? Merită un banc bun consecinţa unei hecatombe? Care sunt graniţele tolerabile ale batjocurii? Poate fi ea un sens de viaţă? În articolul 10 (punctul 2) al celebrei "Convenţii pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale" se spune, totuşi, că orice libertate comportă îndatoriri şi poate fi supusă unor "condiţii, restrîngeri şi sancţiuni", "necesare într-o societate democratică". Chiar şi codul nostru civil (art. 15) stabileşte că "nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul, ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe". Constituţia României, atîta cîtă e, interzice şi ea "îndemnul la ură religioasă" şi "incitarea la discriminare". În aceste condiţii, idolatrizarea "libertăţii de expresie" devine o licenţă primejdioasă, o formă de exaltare "post-modernă". "Anything goes!" Administrarea inteligentă şi cuviincioasă a libertăţii de expresie e una dintre probele profesionistului adevărat.

Dacă, pentru a face rating, sau pentru a-ţi face un profil interesant, alegi obscenitatea, kitsch-ul, impertinenţa demolatoare, hărţuirea grobă, "angajarea trendy", nu se cheamă că îţi exerciţi libertatea de expresie, ci că abuzezi de ea şi că, în fond, pui umărul la compromiterea unei valori obţinute cu greu, la capătul unor îndelungi sacrificii.

Pe scurt: cred că am dreptul, în numele libertăţii de expresie, să cer public limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie, mai exact să cer legiuitorului şi spiritului civic, dar şi bunei cuviinţe, civilizaţiei interioare, bunului simţ să mă ajute.

3. Religia. În marginea dezastrului parizian, au apărut, inevitabil, irităriile curente la adresa religiei în genere. Fie (în tabăra creştină) anatema la adresa islamismului, fie (în ampla tabără atee, secularizată, "luminată") - stigmatizarea oricărei religii, ca fiind o supravieţuire ilicită şi subversivă a "obscurantismului" în plină şi binecuvîntată modernitate. Nu putem intra, acum, în detalii. Dar ceea ce s-a întîmplat la Paris nu se datorează, cred, în primul rînd, unei tensiuni de ordin religios.

În fundal, văd mai curînd mari stîngăcii politice, mari neglijenţe sociale, mari lacune juridice, mari şi subtile derapaje psihologice. Oricum, e limpede că se pronunţă asupra subiectului inşi care nu-i stăpînesc substanţa. N-au citit Biblia, n-au citit Coranul, n-au reflectat niciodată serios asupra unei agende spirituale autentice. Sunt doar înregimentaţi euforic în ideologii la modă, în jubilaţia contestării, în "războiul" voios, fără riscuri, al "provocării" ca mod de viaţă.

Nu credinta este principala problema, ci nevoia de organizare sociala (segregare) si propovaduire. Atunci nici nu mai are importanta in ce/cine crezi pentru ca segregarea in sine este o forma de conflict. Intensitatea acestui conflict poate fi influentata de detaliile tehnice ale credintei, dar acest lucru este mai putin important pentru ca nu este necesar pentru a diviza societatea de la bun-inceput.

Pentru mine, apartenta religioasa a unei persoane este un detaliu insuficient pentru efectuarea unei judecati de ordin moral. Faptul ca X este sunit, ateu, protestant, druz, nu imi spune absolut nimic despre moralitatea acestuia. Din pacate reciproca nu pare a fi valabila.
Niciodata nu voi putea raspunde la intrebarea "ce parere ai despre crestini?" decat prin "depinde". Mi-ar fi placut sa vad aceeasi ezitare si din partea credinciosilor cand vine vorba despre cei ce nu subscriu filosofiei lor de viata/moarte.

Convingerile filosofice despre viata/moarte si (non)apartenenta religioasa nu trebuie niciodata sa fie suficiente pentru a stabili daca cineva este moral sau imoral.

Imi doresc o lume in care toate aceste convingeri filosofice sa fie traite in intimitatea personala sau facute publice doar ca fapt divers, iara nu cu titlul de adevar absolut in numele careia se cer diverse beneficii sau suplimentare de drepturi. ...Dar pentru acest deziderat am de gand sa lupt cu armele democratiei, nu cu cele ale Evului Mediu.

Subscriu acestei dorinte!

Pt cei doi domni atei: nu cunoasteti istoria lumii. Orice credinta religioasa semnificativa considera ca detine adevarul,il predica si cheama oameni in comunitatea lor. Pentru nici un membru al unei comunitati religioase doctrina nu este o filozofie discutabila ci un adevar dogmatic. Niciodata, in istoria lumii,nu a existat un moment in care marea majoritate a oamenilor sa isi traiasca credinta precum o imaginati dvs.Din simplul fapt ca aceea nu ar fi o credinta ci orice altceva. Mai tineti cont de un aspect: in nici un moment istoric populatia lumii, intr-o majoritate a ei,nu a impartasit ateismul ca si convingere.In toate perioadele istoriei omenirea, in esenta ei, a fost majoritar religioasa. Acest lucru determina o concluzie corelativa: orice om care apartine unei credinte isi va forma o opinie despre cei din jur sau despre viata in concordanta cu invatatura acelei credinte.Eu nu analizez, va rog sa tineti cont, care este credinta corecta ci doar va transmit ca dorinta dvs, din perspectiva istoriei lumii, nu va fi niciodata abordarea unei majoritati ci doar a unei minoritati. Daca tineti cont de aceste aspecte aveti sanse mult mai bune de a intelege psihologia fiintei umane plecand de la un simplu fapt,atat de simplu: sa crezi intr-o idee religioasa inseamna sa te implici, nu doar sa teoretizezi. Mai voi nu l-ati citit never ever pe Mircea Eliade? :)

Cruciadele au fost razboaie sfinte de contraatac al crestinilor. In aceste razboaie, sfintii cruciati se luptau cu oameni inarmati, ambele tabere stiind ca e vorba de un razboi. Nu am auzit ca acei cavaleri sa lupte cu desenatori si contabili, dv ati auzit ?

Vrajitoarele erau delincvente potrivit legii de atunci. Ele se ocupau cu practici diabolice, nu se ocupau cu caricaturi. Desenatorii asasinati, contabilul si politistii care-i pazeau nu incalcasera legile de acum. Sesizati diferenta ?

Ereticii despre care vorbiti nu erau dintre necredinciosi, fata de care Biserica nu avea nicio competenta. Ei isi spuneau credinciosi si refuzasera sa abjure in urma unei hotarari dogmatice legitime, venite de la o autoritate competenta, larg recunoscuta. Dimpotriva, desenatorii de la Charlie nu isi spun credinciosi. Nicio autoritate larg recunoscuta nu i-a pus sa abjure nimic, fiindca ei nu credeau in nimic. Sesizati diferenta ?

in sfarsit, atat in cazul vrajitoarelor, cat si al ereticilor, tribunale legitime, a caror competenta nu a fost pusa de nimeni la indoiala, in urma anchetei autoritatii legitime a Bisericii, Sfantul Oficiu, in care se recoltau marturii in fata notarilor si probe materiale, in urma si a ascultarii avocatilor si inculpatilor insisi la ultimul cuvant, au pronuntat sentinte de condamnare (sau de achitare) conform legislatiei de atunci.

Dimpotriva, in cazul de care ne ocupam niciun tribunal legitim nu a facut nicio ancheta. Niciun notar nu a inregistrat nicio marturie contra lor. Nicio autoritate unanim recunoscuta in lumea musulmana, ceva echivalent Sfantului Oficiu nu-i condamnase. Ei nu au avut drept la aparare. Nici la ultimul cuvant. Nici la o judecata dreapta, conforma legilor de azi ale Frantei.
Nici acum nu sesizati diferenta ?

Scriem ca sa ne aflam in treaba. Toate sunt convingeri filozofice, inclusiv ca unii au libertatea sa scrie orice sau ca unii nu au dreptul sa-i ucida pe altii.
Crestinii si ceilalti oameni religiosi macar au un avantaj. Creatorul ne spune ce trebuie si ce nu trebuie sa facem.
Ateii nu au nimic, doar convingeri filozofice. Ca nu e scris nicaieri in piatra ca tu ai dreptul sa scrii prostii pe forum sau Ahmed nu are dreptul sa-ti ia gatul.

Tare, Iuliu. :))

Istoricitatea nu reprezinta un argument valid in favoarea echitatii sau a dreptatii. ... Si daca ar fi fost valid nu v-ar fi ajutat nicidecat cauzei. Din cate stiu eu, istoria lumii abunda de conflicte religioase.

:))))) Ati pus pus punctul pe i. Exact asta ii reprosez eu religiei. De ce faceti astfel de afirmatii cu atata senintate ...ma depaseste. N-as accepta nici intr-o mie de vieti sa ma complac intr-o situatie precum cea prezentata, daramite sa si ader la o astfel de doctrina.


Ar fi fost culmea. Eu insumi acum cateva sute de ani as fi fost, fara indoiala, un mare credincios. Cum sa fi fost altfel daca nu stiam nici ce e aia ploaie sau raceala. De aceea am si vorbit despre evolutie, pe mai multe planuri. Aceasta este cea care desemneaza trendul actual. Stim din ce in ce mai multe si suntem din ce in ce mai putin ignoranti.
Ateismul si gradul de civilizatie evolueaza, nu alterneaza in decursul istoriei.

Repet: ceea ce spuneti si am ingrosat este profund imoral din punctul meu de vedere, indiferent de ceea ce spune istoria. Rar mi-a fost dat sa vad lucruri revoltatoare spuse cu atata seninatate. Eu va pot argumenta de ce este imoral si un principiu nesanatos si va provoc sa faceti si dumneavoastra acelasi lucru. Poate pentru unii pare deja evident ceea ce incerc sa spun.

Sa te implici nu este echivalentul "orice om care apartine unei credinte isi va forma o opinie despre cei din jur". Oricum, implicarea este o alta idee pe care eu o gasesc respingatoare.

Completez:
Ceea ce ieri era numit act de justitie astazi este numit act terorist. Nici acum nu sesizezi diferenta?

Ateii au auzit de notiunea de respect si o stiu foarte bine, doar ca ei nu au respect fata de orice credinta, asta e de fapt problema.

http://www.protectiacopilului6.ro/Fi...i-export-3.jpg

Inlcusiv pe acest forum, daca ateii ar da dovada de un minim respect fata de credinta ortodoxa, totul ar fi altfel.

Albert Einstein: Am învăţat să respect misterul.

Erich Fromm: Respectul este abilitatea de a vedea o persoană aşa cum este, de a fi conştient de individualitatea sa unică. Respectul înseamnă grija ca cealaltă persoană să crească şi să se dezvolte aşa cum este.

Nathaniel Branden: Este o dovadă copleşitoare că, cu cât nivelul respectului de sine este mai înalt, cu atât îi vom trata pe ceilalţi cu mai mult respect, mai multă bunătate şi generozitate.

Charles Baudelaire: Există doar trei fiinţe demne de respect: preotul, soldatul, poetul. A şti, a ucide, a crea.

Dan Chişu: Definiţia ateismului: Mă salut respectuos cu Dumnezeu de Paşte şi de Crăciun

Alta prostie cu "ateismul evolueaza " :)

Cand eram eu mic care erau caii de bataie ai ateismului ?

1. Savantii sovietici - Oamenii de stiinta sovietici descopereau orice. Asta in antiteza cu obscurantismul religios care nu descoperise niciodata nimic.
2. Ancient Aliens - Si atunci ca si acum, regimul incuraja chestia asta. Apareau carti fie traduse ( cum a fost Amintiri despre viitor ) fie ale unor autori romani. Care este explicatia ? Pai e simplu, astfel de carti sau emisiuni tin publicul captiv in acelasi materialism.
3. Inchizitia, Galileo, pamantul rotund sau care se invarte etc.

Nu s-a schimbat nimic. Doar ca acum experimentul din lagarul socialist se va repeta la scara planetara.

Hai spuneti-ne domnule Inorog, avortul este imoral sau nu ? Sau cu ce este mai imorala uciderea marilor artisti de la Cearli decat avortul ?

Este imoral daca este facut cand sanatatea mamei nu este in pericol. Ar trebui sa se investeasca mai mult in raspandirea metodelor de contraceptie, ca sa se evita avorturile.

Clar este un cu totul alt subiect de discutie (ar putea fi purtat pe un alt topic), dar de ce este "moral" avortul cat sanatatea mamei este pusa in pericol? Cine ne da noua dreptul sa alegem cine sa traiasca si cine nu? De unde stim cine este mai bun si in functie de ce judecam ce este "mai bun"?

Da este o diferenta. Dar nu este o diferenta substantiala. Ambele situatii, teroristii actuali si "justitiarii catolici" care ardeau pe rug "vrajitoare" sau eretici (cei care aveau alta perereri decat ceea ce invatau ei, inclusiv in materie de stiinta) sunt criminali abominabili care se folosesc de "credinta" pentru a face rau.
Crima nu este justificata, cu atat mai putin folosind "religia iubirii" ca arma.

SAVATIE BAȘTOVOI: Despre moarte și caricaturi

http://chisinaulcultural.md/?p=416

"Ce este o caricatură? Aș putea răspunde la această întrebare ca un copil educat de caricaturi. Nu aș greși dacă aș spune că m-am născut într-o țară-caricatură: URSS, că îmi înveleam bucățile de pîine cu unt pe care mi le luam la școală în gazeta ”Pravda” care era plină de caricaturi, că învățam într-o școală care avea un panou cu caricaturi, că îmi cumpăram înghețată și limonadă de la o alimentară pe peretele căreia era o caricatură, că citeam cărți pionierești ilustrate cu caricaturi, că uneori și oamenii îmi păreau caricaturi decupate din gazete.

Într-un cuvînt, eram înnebunit de caricaturi. Am studiat pictura și, la rîndul meu, am desenat caricaturi.

Caricatura este o invenție a modernității. În antichitate, cînd locul fiecăruia în societate era clar și unde ponegrirea simbolurilor și a imaginii imperiale erau pedepsite cu moartea, caricatura nu își avea locul.

Răsfoind, de-a lungul scurtei mele vieți, reviste și cărți despre istoria omenirii, cu ce a avut ea rău și bun, am observat următorul lucru: caricaturile se înmulțesc atunci cînd cei care le fac nu pot ucide. Caricaturile apar înaintea unei revoluții, dispar în perioada măcelului și reapar pe timp de ”pace”, dar nu ca operă a partizanilor, ci ca armă a sistemului.

Caricatura a ucis sute de milioane de oameni de la Revoluția Franceză pînă azi.

În Rusia țaristă niște oameni au început să lipească pe ziduri caricaturi în care țarul, bancherul și preotul erau reprezentați într-o cușcă, iar oamenii de pe stradă îi priveau rîzînd. Peste cîțiva ani țarul a fost asasinat și sute de mii de preoți lichidați sau deportați în lagăre, unde majoritatea au murit în chinuri.

Totul a început de la caricaturi, epigrame, glume, dacă vreți. După ce milioane de oameni au fost uciși și regimul socialist s-a instaurat în Rusia și țările cucerite prin crimă, a fost declarată perioada de pace, de libertate a expresiei, de justiție echitabilă. A venit vremea cînd oamenilor care desenaseră oarecînd caricaturi li s-a zis că nu mai au voie să împuște preoți, comercianți și pe urmașii familiilor aristocrate chiar așa, pe stradă. Atunci ei s-au întors iarăși la caricaturi – aceste caricaturi au umplut Uniunea Sovietică și erau expresia celei mai sincere uri de clasă, ură care a ucis sute de milioane de oameni.

Charlie Hebdo, prin caricaturile religioase cu caracter pornografic pe care le-au răspîndit, a exprimat aceeași ură sinceră față de credințele altor oameni, care nu cred ca ei.

Această ură contravine legilor Franței și ordinii democratice, totuși ea a fost încurajată, iar acum e aclamată de spuma națiunilor europene.

Franța, ca și URSS, a avut orgoliul să proclame libertatea cu ghilotina și baioneta. Cînd rîurile de sînge s-au scurs în pămînt și din pămînt au crescut iarbă și flori, regimul instaurat a declarat vreme de pace și a făgăduit să apere libertatea, chiar și cea religioasă. Imperiile moderne nu au avut onestitatea imperiului antic roman în care religiile se întîmpla să fie interzise prin lege, cum a fost și cazul creștinismului, ci au făgăduit în chip mincinos libertatea de exprimare cu gîndul ascuns de a extirpa în timp orice urmă de religiozitate. În acest scop au fost folosite batalioanele de scriitori, artiști, actori, bufoni, jurnaliști, caricaturiști care umilesc, batjocuresc, murdăresc pe toți cei care cred altfel decît sistemul.

Ceea ce nu poate face statul ”democratic” cu sabia, a încredințat să o facă celor de la Charlie Hebdo și altora ca ei, de care e plină lumea.

Asistăm la un proces grotesc de reeducare la care sînt supuși oamenii de diferite credințe în tot spațiul Europei. Tragedia care a avut loc în aceste zile în Franța anunță eșecul reeducării de tip Pitești, cînd preoții erau torturați fizic prin bătăi cumplite, iar psihic prin impunerea să înghită fecale și să bea urină într-un ritual demonic care batjocorea Taina Sfintei Împărtășanii. Acum, cînd acest lucru nu se mai poate face în România, toți cei care urăsc pe Hristos se bucură cînd văd caricaturile murdare de la Charlie Hebdo și le venerează ca pe niște icoane.

Din păcate, isteria a cuprins întreaga Europă. Există mărturia prin care se confirmă că cei doi frați vinovați de crima de la Charlie au fost împușcați de poliție, deși nu au opus rezistență și nu au luat ostateci. Mărturia a fost făcută de Michel Catalano, omul care a petrecut o oră în firma sa cu cei doi asasini, bînd cafea cu ei, deși presa a trîmbițat că managerul fusese luat ostatec.

Cîți oameni mai trebuie să moară pentru a apăra reputația unor caricaturi mizerabile și pornografice? Nici autorii acestora și nici alții nu au meritat să sfîrșească astfel. Viața este un preț mult prea scump și care poate fi plătit o singură dată.

Opriți-vă! Și dacă nu puteți desena ceva frumos, priviți-vă pur și simplu. Frumusețea chipului uman a trezit dintotdeauna admirația. Strădania de a strîmba ceea ce este frumos vine de la diavol, chiar și la cei pentru care diavolul nu există."

Pentru ca in cazul in care sanatatea este pusa in pericol, exista riscul sa-i pierzi pe amandoi, ceea ce nu ar fi tocmai ideal, nu?

O sarcina este ceva foarte sensibil. Cand ceva merge rau, de obicei merge pana la capat daca nu intervii.

Irelevant, atat timp cat la final tot fiecare decide, in urma trecerii prin propriul filtru, ce anume trebuie sau nu sa faca, interpretand dupa bunul plac ce este de actualitate, ce "se adresa oamenilor din acea vreme", ce e cu sens metaforic, ce e cat se poate de real, ce paragraf primeaza etc.

Pentru ca in unele cazuri nimic inseamna totul. Este o idee cu care eu unul ma multumesc. Nu caut sa fiu centrul Universului.

O fi evoluand si ateismul. Eu spuneam doar ca e o consecinta a evolutiei, ceea ce e alta mancare de peste.

Daca intre tine si a ucide nu sta decat prounca a sasea, nu vreau sa vad ce monstru zace in tine la prima pierdere de memorie :))).

La scara universala si in termeni absoluti avortul nu este nici moral, nici imoral.

Pentru mine insumi: depinde. Depinde de circumsante, inclusiv de timp si loc. Depide si de data exacta la care ofer raspusul. Spre exemplu, desi se intampla rar, nu tot ceea ce era pentru mine perfect moral la 17 ani, 27 de zile si 5 ore este moral si in prezent, sau chiar 10 minute mai tarziu.

Depinde.

Ca tot veni vorba: ce este mai imoral? Furtul sau pedofilia? Pe ce va bazati raspunsul?

Deci, in aceeasi situatie sunt si criminalii ortodocsi care au ars eretici pe rug, fiindca aveau alta credinta decat ei ? Ce parere aveti despre criminalii ortodocsi abominabili, incepand cu Constantin cel "intocmai cu apostolii" ? Sau aveti dubii ca a fost un criminal in rand cu Stefan cel Mare si Sfant ? Chiar va rog sa ma lamuriti din ce motiv considerati ca Sfantul cruciat Ludovic al IX-lea, care le-a dat o lectie dreapta arabilor ar fi criminal abominabil, pe cata vreme Sfantul Stefan, care le-a dat o lectie turcilor, ar fi Mare si Sfant ? Nu de alta, dar sunt curios cum ajung ortodocsii sa aiba asemenea judecati cu doua masuri.

Voi sunteti mandrii de crimele facute? Presupun ca vorbesti in numele elitei, sau in spiritul ei.

Acum pe viitor sa ne asteptam din nou la tribunale "legitime", care sa condamne pe cei care nu sunt protejati de " cei protectori"?

Spunea cineva ca cei care au plecat din tara rau o sa le para. Acum inteleg.

"Frumoasă" lecţie.

La scara universului nici daca ar da unul cu o bomba care sa ne termine pe toti nu am putea spune ca e moral sau imoral. Ba mai mult, s-ar putea sa nu mai aiba cine sa cantareasca asta. Deci din nou hai sa scriem ca sa ne aflam in treaba.

"Dupa cum se stie omorul e imoral". Nu avem nevoie de un personaj imaginar sa ne spuna asta, ne-am dat noi seama singuri. Afara de cazurile in care hotaram tot noi ca omorul e moral. Cine suntem noi nu prea mai conteaza, de obicei aflam de la televizor ce am hotarat sa facem. :71:

Inorogule ateismul nu are unde sa evolueze,sau in raport de ce sa evolueze pt ca nu ofera nimic omului, este cea mai clara dovada de cat de straini pot fi unii de gandirea umana. Pe om il framanta doua mari probleme: rostul lui in lume si calea lui dupa moarte. La prima atei ofera drept cauza, in cel mai bun caz, un accident iar la a doua nimic, in afara anihilationismului, adica disparitia si atat. Ce este si mai bizar este ca imi vorbesti de morala,intrucat in raport de gandirea lumii,de-a lungul timpului, ateismul este imoral, profund imoral.Nu este nici macar un sistem filosofic, pt ca nu ofera un sistem de gandire, ci unul de negare si de limitare a fiintei umane la observabil,si nici categoria asta elucidata. Eu nu am nici o problema cu oamenii care isi doresc drept creator un bolovan cosmic, nici cu cei care isi recunosc stramosii in maimute si cu atat mai putin cu cei care cred ca, dupa moarte,se stinge lumina complet si definitiv. Iti cedez tie locul la filmul acesta, be my guest :) PS: pana acum,in afara opiniilor tale, mai poti oferi ceva demn de atentia tuturor sau este, asa, o discutie precum in Poiana lui Iocan? Intreb asta ca sa pot reflecta la utilitatea participarii subsemnatului la discutie. In trecut cand ti-am cerut sa analizezi public anumite aspecte m-ai lasat admirand peretii, in lipsa de altceva.


Fa o prezentare a viziunii ateiste, cea mai buna prezentare a ta.Cat de ampla poti,cu orice argument vrei,din orice sfera.Daca nici asta nu intereseaza...:) Zi pe larg ca sa intelegem toti cum vezi tu viata, omul, morala,ce vrei tu. Sau daca nu a viziunii ateiste macar a viziunii tale, indiferent unde o incadrezi.

ADN-ul nici nu stie nimic si nici nu i-ar pasa de nimic. ADN-ul doar exista si noi dansam dupa cum canta el. Dar cumva stim ca unele actiuni sunt morale si altele nu.

Oamenii de stiinta de la Oxford au descoperit gena Jesuis Cearli. :)

Riscul de a-i pierde pe amandoi exista si daca nu spune un medic asta. Dar sansa de a le fi totusi bine a amandurora o ignoram?

Care judecata cu doua masuri? A spus cineva ca aceeasi practica la catolici este abominabila, iar la ortodocsi dovada de sfintenie?
Nu. Nu contest ca au existat sau ca exista si astazi ortodocsi dezaxati. Diferenta majora este ca BO a pastrat invatatura apostolica in schimb BC si-a adaptat "invataturile" la nevoile proprii de putere. Si a tot introdus invataturi aberante:
- indulgentele, vanzarea iertarii pacatelor;
- excesul de fapte bune; Si ca un "administrator" constiincios papa hotara cui mai dadea din ele;
- inchizitia si arderea pe rug;
etc

http://www.foxnews.com/world/2015/01...re-reportedly/

"De Charlie ati auzit toti. Da de Boko Haram din Nigeria ati auzit? Cam deodata cu ''masacrul Charlie'' din Paris, ''islamistii'' astia au kilarit 2000 - doua mii nu 12 - cu explozibile si mitraliere, intr-un singur oras intr-o singura zi, majoritatea femei si copii care nu au reusit sa fuga.
La Paris 50 de sefi de stat, lideri globali au participat la un mars, revoltati de moartea celor 12 francezi, mass media si social media se intrec in ''emotii'' pe tot globul. 2000 de Nigerieni morti, majoritatea femei si copii, nu conteaza. "

Je suis Ammar Muhammad Hamoodi!: http://adevarul.ro/news/societate/je...5e9/index.html


"Ai auzit de Ammar Muhammad Hamoodi? Probabil că nu. Nu s-a născut la Paris. Nu a trăit acolo. Nici nu a murit acolo. Nu a fost terorist. Nici erou. Nici jurnalist. N-a apărut pe niciun breaking news, în văzul unei lumi lipite cu pupilele de ecranele îngălbenite. Nu a plâns nimeni după el. Niciunul dintre noi. Nu ne-am revoltat. Nu am strigat. Nu am ameninţat.
Nu ne-am pus mesaje pe Facebook. Nu i-am dat Share. Nu i-am dat Like! Nu ne-am pus poza de profil cu „Je suis Ammar Muhammad Hamoodi!”. Nu am făcut nimic.

Din viaţa lui Ammar ne-au mai rămas doar câteva cifre, pierdute pe internet, în prima listă făcută publică de organizaţia „Iraq Body Count” cu numele a o sută de civili ucişi în războiul din Irak. Vârsta - 1 an, ziua morţii - 5 aprilie 2003.

Stăm toţi cu ochii lipiţi de ecrane. În Franţa, nu e bine. Noi suntem Charlie!

De Noor Elhuda Saad Hamoodi ai auzit? Probabil că nu. Nici pentru mortul ăsta nu am făcut nimic. Numele îi apare în aceeaşi listă neagră de 100, iar cifrele care ne-au rămas din viaţa puiului de om sunt şi mai puţine. Vârstă – „baby”, ziua morţii – 5 aprilie 2003. Locul: tot Basra.

În altă lume, cea pentru care nu vrem să facem loc, numărătoarea morţii merge şi mai departe. Războiul din Irak a luat, ieri, 41 de suflete. Acum două zile, în acel 7 ianuarie sângeros din Paris, acelaşi război a mai înghiţit 53 de oameni. În primele şapte zile din an, bilanţul e şi mai sumbru: 364 de civili au fost ucişi. Numărătorile din alte lumi tot trec pe lângă noi. Doar astăzi, până la ora asta, când tu citeşti aceste rânduri, 712.854.295 de oameni nu au acces la nicio sursă de apă potabilă. Tot astăzi, tot până la ora asta, statisticile online ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că 23.390 de oameni, din lumea altora, au murit de foame. Şi tot de foame, în puţinele zile care au trecut de la începutul acestui an, au murit 268.513 suflete din lumea altora. Niciunul nu a fost Charlie!"