Sophia, nu spun sfintii parinti lucrurile extreme de care zici. Si Alin ti-a spus asta, sunt date ca sfaturi eventual unele lucruri, si nu toate interdictiile pe care le citezi.
Ca parintele Cleopa si Arsenie au niste texte mai dure, este treaba lor; sa zicem ca vorbesc oamenilor care au nevoie de asta, in cel mai bun caz. Nu trebuie luati ca litera de evanghelie. Sunt niste pareri - exista multe altele in ortodoxie. Citeste si alte carti despre cununie, ai sa vezi. De ex. Evdokimov 5Taina Iubirii) sau Laroche (Un singur trup).

Cum ti-a spus si Alin (care este cam dur cu tine, totusi), nu pune laolalta extremele cu invatatura Bisericii in general, care a fost intotdeauna echilibrata.
Fiecare trebuie sa isi gaseasca calea lui si atunci viata de cuplu devine o cale spre mantuire, si nu un obstacol!

Un raspuns la o postare mai veche:

Eu am invatat ca trebuie sa incercam sa facem tot ceea ce facem 'a pentru Domnul' (asa zice sf Pavel).
Ca nu reusim decat in mica masura, la inceput, nu este un motiv sa excludem toate aceste activitati pe care le facem din datorie sau dragostea de copii si sot (deci nu 'direct' pt Dumnezeu) ca fiind potential facute pentru Dumnezeu. Caci datoria eu o vad ca venind de la Dumnezeu, creatorul tuturor si izvorul tuturor bunatatilor. Facem, modest, ce putem. Nu ne dam mari ca spalam vasele pentru Dumnezeu, nu asta vroiam sa spun.
Intr-un fel, astea sunt poate lucruri pe care daca le facem cat putem noi de bine ne apropie mai mult de Dumnezeu decat un lucru pe care noi zicem ca il facem pentru Dumnezeu - postul, de exemplu. In pilda cu Judecata de ex., Hristos nu ii pune ln dreapta Sa pe cei care au postit, ci pe cei care si-au ajutat aproapele, zicand ca 'pe El l-au ajutat' (iar ei nici nu stiau asta! ca se mira: cand te-am vazut noi flamand, etc?)
Sa stii ca sunt de acord cu ce zici, ca in cuplu fiecare trebuie sa se gandeasca la celalalt. Viata de cuplu este o daruire continua. Si de asta este o cale spre mantuire.
Poate parea departe de subiect aceasta discutie dar mie mi se pare ca nu este, pentru ca e vorba de viata de cuplu in general si importanta ei pentru drumul nostru catre Dumnezeu.

Deci, pana la urma, tu ti-ai impus anumite reguli stricte pentru ca asa ti-a spus constiinta. Dar mai jos scriai ca trebuie sa facem ascultare, nu sa cautam in canoane daca ce ne-a spus duhovnicul se gaseste in canoane ;-)
Cum scriam mai sus, mi se pare ca un duhovnici intelept intotdeauna tine seama de cum este fiul lui spiritual, ce este bine pentru el, si cu ce pareri vine la spovedanie.

Interesant, eu una nu merg nici la sala, nu imi vopsesc nici parul si nu ma fardez. De imbracat ma imbrac cum mi se pare mie ca imi sta bine dar cu un buget minimal. Nu m-am gandit niciodata ca ar trebui sa acord timp si mai putin decat atat felului cum arat, in post. M-am gandit poate doar ca nu prea se cuvine sa merg la coafor tocmai in saptamana mare , asta da ;-)
Nu zic ca aceste lucruri le facem neaparat pentru Dumnezeu, aici fiecare sa se cerceteze pe sine. Dar mi se pare ca este normal sa facem un efort pentru a ne ingriji, atat pentru sot, cat si pentru cei din jur, daca suntem mireni. Si in masura in care este un fel de datorie, este pentru Dumnezeu.
In rest, pot intra aici si slabiciuni omenesti, dar cred ca nu este asa important.. Cred ca in general avem pacatemai mari cu care trebuie sa ne luptam mai intai.

Nu postim numai ca sa ne bucuram dupa aia de acel lucru, dar si.
Postim:
- ca sa ne dam seama ca Dumnezeu este Primul (omul nu traieste numai cu paine, ci si..)
- ca sa invatam sa invatam sa avem o relatie nepasionala cu creatia (o relatie asa cum a vrut-o Dumnezeu in rai), o relatie curata adica, sa nu punem creatia inaintea lui Dumnezeu ci sa o traim 'euharistic' (adica, dand multumire si vazand prin ea tot pe Dumnezeu) Aici intra bucuria de dupa post.

Nu am zis calaltii sunt cei care au aceasta relatie pasionala: noi toti o avem! (sigur ca si eu o am - si incerc sa scap de ea si eu) De aici importanta postului. Niciodata nu am negat asta. Ce am negat a fost doar interpretarea ta ca postul ar fi starea fireasca a omului, si doi, ca postul ar fi o lege imuabila cu reguli de neinfrant (ca altfel esti in pacat).

Da, asta este sensul vietii. Dar Dumnezeu crezi ca vrea sa il cunoastem numai prin rugaciune cu cuvinte si post, cand el ne-a dat toate celelalte lucruri pe care trebuie majoritatea oricum sa le facem de dimineata pana seara? Nu si prin ele, toate, il gasim pe Dumnezeu?

Liberul arbitru inseamna sa avem libertate de alegere. De ce sa alegi doar calea raului? Poti la fel de bine sa alegi calea binelui. Ai cumva impresia ca am eu vreun rol in a stabili daca ai ales binele sau raul? Nu eu, Dumnezeu.
Noi aici discutam despre ce inseamna a alege binele, spre placul lui Dumnezeu. Totusi nu ne constrang decat ideile, care ne plac.

mai ales pentru Sophia:

"Scopul evanghelic al nuntii crestine, dupa porunca lui Dumnezeu (Fac. 1,28, 2,16-24) si dupa invatatura Bisericii Ortodoxe, este unirea prin iubire a celor doi soti in numele Domnului prin nasterea de copii, spre inmultirea nemaului omenesc. Apoi, ajutorarea sotilor intre ei, pentru usurarea vietii; infranarea trupeasca si evitarea desfraului si a imoralitatii in lume. Toate aceste scopuri sa fie intru preamarirea lui Dumnezeu. (Invatatura de credinta ortodoxa, 1992, p.401, Dictionar teologic, Pr. I. Bria, 1991, pp. 95-96)" (Ne vorbeste parintele Cleopa, vol.5).

Edit: Din aceeasi carte am aflat ceva ce nu stiam pana acum: un motiv canonic al divortului il poate constitui si refuzul sotului sau sotiei de a naste copii, mai ales cand partenerul /a ii pericliteaza celuilalt viata, in acest sens. Totodata, sotul poate divorta de sotie daca aceasta face un avort intentionat... Pe langa acestea, fireste, se numara adulterul, apostazia celuilalt, moartea unui sot sau intrarea lui in monahism. o sotie poate cere divortul daca sotul ei a acuzat-o in public, pe nedrept, de adulter, dar si daca femeia sau barbatul participa fara invoirea celuilalt la petreceri si ospete necuviincioase.

Ai voie să faci orice, poţi să te şi sinucizi dacă vrei, dar ar trebui să te gândeşti serios şi la consecinţe. Nu toate pe care le-ai putea face în viaţă îţi sunt de folos după moarte. Dacă Dumnezeu a zis "Să nu ucizi!", iar tu nu ţii cont de această poruncă, iată cum te pomeneşti că te lupţi cu Dumnezeu.
Nu mai face pe cocoşul, întrebându-te cu emfază că "ce? n-am voie să nu fac copii?" . Ai voie să n-ai voie, dar atunci nu te mai căsători. Dar, dacă te-ai căsătorit, atunci nu mai ai voie. Lasă-i şi pe copiii să vină la Cel care i-a chemat la El.

Mai da' sex'oshi mai sunteti, nu v-ati plictisit...Sa ne mantuim prin sex ! Sex'o'shi din toata Romania si nu numai, uniti-va in mantuiala...Da, da, sa ne maintuim prin sex !!! Iupeeee ! La sex, spre mantuire, fuga mars ! Care nu mai poate...asta e, ramaneti nemantuiti.
Cica, unia cand nu au ce face, mai fac 'niste' sex...:13::36::102:

Sa sexati cu spor !:24:

Lumineaza-ne mai frate, stii tu cine primeste mantuirea si cine nu ?

Da, ce zicerea mea, asta da de inteles, cum ca as stii ? Io intrebasi cam asa : Ce are coada vacii cu stampila prefecturii ? Sau, de ce sa vorbim, daca nu zicem mai nimica ? Asa, ca intreb si io : Ce are sexu' in comun cu mantuirea ?

Probabil că ar avea , după "normele"impuse de tabloidele de pe piaţa noastră , gen :Cancan, Click, Libertatea . . . căci Sfinţii Părinţi sunt depăşiţi , după "multa"minte a unora !

nimic.doua plane diferite
sexul -plan orizontal:)
mantuirea-vertical,definit de un punct omul si dreapta om-Dumnezeu.

fiecare e liber sa aleaga rezolvarea problemei...pe orizontala sau pe verticala.

glykys, da-mi te rog voie sa completez ce ai scris, cu cuvintele Sf. Ioan Gura de Aur:
"Doua sunt pricinile pentru care s-a randuit nunta: sa dobandim intreaga intelepciune si sa devenim parinti. Cand a intrat pofta (in fire) a venit si nunta, ca sa ne taie lipsa de masura si sa ne induplece sa avem o singura femeie. Caci nasterea de prunci nu o savarseste deloc nunta, ci acel cuvant al lui Dumnezeu << cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul>> (Facerea 1, 28)
(din Omilii la casatorie, pg.6)
Acestea doua, sa dobandim intreaga intelepciune si sa devenim parinti, realizeaza asemenarea cu Dumnezeu. Din aceasta perspectiva, a avea multi copii pune omul intr-o asemanare uluitoare cu Dumnezeu, care ingaduie, iubeste si poarta de grija de cat mai multi oameni.
Sunt multe de spus; de aceea va recomand Omiliile, pe care le gasiti pe Scribd. Se merita citite.

N-ai inteles ce am vrut sa spun. Liberul arbitru inseamna posibilitatea alegerii intre bine si rau. Si nu are nici o legatura cu tine, facusem referinta doar la un mesaj de-al tau in care tu pareai sa spui ca pot sa gandesc ce vreau dar implicai ca nu am dreptate ;-)

De unde stii ca nu am inteles?!? De multe ori imi lasi aceeasi impresie, dar nu ti-o trantesc asa direct in fata, ci dau o explicatie.
Daca crede cineva, ca Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru ca acoperire a raului, se inseala. Dar El vrea sa alegem corect, singuri si neobligati de nimic, deci in deplina libertate. Dumnezeu nu vrea sa alegem ceea ce e rau.

[quote=glykys;248366]mai ales pentru Sophia:

"Scopul evanghelic al nuntii crestine, dupa porunca lui Dumnezeu (Fac. 1,28, 2,16-24) si dupa invatatura Bisericii Ortodoxe, este unirea prin iubire a celor doi soti in numele Domnului prin nasterea de copii, spre inmultirea neamului omenesc. Apoi, ajutorarea sotilor intre ei, pentru usurarea vietii; infranarea trupeasca si evitarea desfraului si a imoralitatii in lume. Toate aceste scopuri sa fie intru preamarirea lui Dumnezeu. (Invatatura de credinta ortodoxa, 1992, p.401, Dictionar teologic, Pr. I. Bria, 1991, pp. 95-96)" (Ne vorbeste parintele Cleopa, vol.5).

Pai ce sa inteles mai Glykys? Scopul nuntii crestine este...infranarea trupeasca (?). Tu singura ai scris bolduit fraza.
Si asta pus in aceeasi fraza cu desfraul si imoralitatea! Adica asta fac oamenii casatoriti.
Of Doamne. Nu este asa!

@Fani
Liberul arbitru inseamna mai degraba sa alegi calea optima. Rau si bun sunt notiuni relative. Eu vorbeam de a alege de ex. intre mai multe solutii bune, pe cea optima pentru fiecare caz in parte.

[quote=sophia;249044]Nu, Sophia, eu prin asta inteleg ca oamenii casatoriti nu sunt desfranati! Alegand sa se casatoreasca, ei nu pacatuiesc prin desfrau si imoralitate! Se infraneaza trupeste adica nu curvesc, cum ar fi facut daca nu erau casatoriti. Nu spune ca sotii sa nu aiba relatii sexuale, pentru ca asta ar contrazice prima idee, cea cu unirea prin iubire....

Tot de la parintele Cleopa citire
 

28. - Care este randuiala de infranare (curatie) si traire conjugala a sotilor? - Biserica nu a fixat sotilor un program de convietuire, caci nu poate intra in amanuntele zilnice. Ci, a lasat totul la stiinta lor si la posibilitatea de a se iconomisi unul pe altul, potrivit cu natura, cu mijloacele si cu idealul fiecaruia. In general, sotii au datoria de a se ajuta unul pe altul, atat la bine cat si la necaz, si mai ales la boala si in greutatile vietii in general. Credinciosia unuia fata de altul trebuie sfanta; copiii sa fie bine crescuti, gospodaria bine chibzuita si demnitatea morala si sociala cu grija pastrata, cum zice si Sfantul Apostol Pavel: Casatoria sa fie cinstita intru toate si patul nespurcat, iar pe desfranati si pe preadesfranati ii va judeca Dumnezeu (Evrei 13, 4). Un Parinte bisericesc zice: „Cei ce sunt legati prin casatorie, trebuie sa-ti fie lor judecatori, fiindca au auzit pe Pavel care scrie ca este lucru cuviincios a se departa unul de altul pentru un timp, prin consimtamant, pentru ca sa staruiasca in rugaciune si apoi iar sa se apropie” (I Cor. 7, 4; Sfantul Dionisie, 3). Celor casatoriti legal le zice acelasi Sfant Apostol: Sa nu va lipsiti unul de altul decat numai prin intelegere, pe un anumit timp, ca sa va indeletniciti cu rugaciunea si apoi iar sa va impreunati ca sa nu va ispiteasca pe voi satana pentru neingranarea voastra. Si aceasta o zic dupa sfat, iar nu din porunca (I Cor. 7, 5-6). „Insa este de trebuienta a se feri de impreunare sambata si Duminica si in zilele de post, pentru ca in aceste zile se aduce Domnului jertfa cea duhovniceasca” (Timotei, canonul 13). „Nu s-a oprit barbatul si femeia de la impreunare trupeasca, decat numai cand vor a se pregati pentru rugaciune si Sfanta Impartasanie” (Pravila Mare, 170). Sfantul Simeon al Tesalonicului invata pe cei casatoriti: „Trebuie sa stim ca cei ce se insotesc prin nunta s-au legat de la Dumnezeu si sunt curati cu chemarea Celui curat. Deci, trebuie sa pazeasca unul fata de altul nunta neintinata si sa vietuiasca in pace si evlavie. Cei ce s-au unit de la Dumnezeu cu cinste, curatie si dragoste, sa pazeasca insotirea intr-un cuget, cu pace, ca un mare dar, pentru ca vor raspunde inaintea Domnului, alaturi de celelalte indatoriri dumnezeiesti, ingrijindu-se nu numai de trup, ci si de sufletul lor. Caci numai asa Dumnezeu va fi cu ei. Sa-si creasca copiii cu frica de Dumnezeu (Ef. 6, 4), sa faca milostenie si sa se mantuiasca” (Sf. Simeon Tesaloniceanul, op. cit., cap. 262). Pravila Mare a lui Matei Basarab, cap. 170, spune urmatoarele despre curatenia trupeasca a celor doi soti: „Barbatul si femeia sa nu se afle in pofta trupului, nici sambata, nici Duminica, ca in aceste zile mai mult se face dumnezeiasca Liturghie. Insa sambata pentru sufletele celor morti, iar Duminica pentru Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Insa aceasta sa fie cu intelegerea amandurora, adica sa fie cu voia barbatului si a femeii”. Iar Molitfelnicul mare, numit Trebnic, pagina 519, spune despre infranarea trupeasca a sotilor: „In cele patru posturi, precum si miercurea si vinerea este bine ca sotii sa se infraneze de la impreunarea trupeasca, ca semn ca iubim pe Dumnezeu”. Asadar, zilele de infranare trupeasca ale sotilor sunt cele patru posturi, mircurea, vinerea, sambata, Duminica si toate zilele de post si sarbatorile de peste an. Sotii trebuie sa aiba doua zile de curatie inainte sa mearga la biserica, iar cand vor sa se impartasasca, in afara de cele patru posturi, sa tina cel putin o saptamana de curatie inainte de a primi Preacuratele Taine si trei zile dupa Sfanta Impartasanie.

Mai multe cititi aici - http://www.scribd.com/doc/2283918/Ne...#fullscreen:on, de la pagina 22/73.


32. Cum se cuvine sa impartim dragostea noastra fata de Dumnezeu, fata de aproapele si fata de noi insine?
Citim in Mantuirea pacatosilor ca trebuie sa avem catre noi insine inima de judecator, catre aproapele inima de mama, iar catre Dumnezeu inima de fiu. Pe Dumnezeu suntem datori sa-l iubim din toata inima noastra, din toata puterea si virtutea, fiind gata sa ne dam viata pentru El, asa cum au facut sfintii mucenici, cuviosi si ierarhi, care s-au jertfit pentru dragostea lui Hristos si pentru Evanghelie. Pe aproapele nostru sa-l iubim ca pe noi insine, adica asa cum ne iubim pe noi, cum ne ingrijim, ne hranim, sa ajutam, tot asa de cuvine sa iubim, sa miluim, hranim, sa ajutam si sa indrumam pe calea mantuirii pe aproapele nostru. Iar pe noi insine se cuvine sa ne osandim permanent si sa ne mustram pentru pacatele noastre, socotindu-ne mai pacatosi decat toti oamenii. Asa de vom face, asa de vom iubi pe Dumnezeu si pe aproapele, iar pe noi, de ne vom judeca cu smerenie, ne vom mantui cu adevarat si vom fi primiti in imparatia cerurilor.

Da ,intradevar nu vrea asta de la noi dar multe dintre asa zisele rele sunt inventate si inchipuite de noi ca fiind rele si ca fiind venite in chip misterios de la Dumnezeu prin tot felul de prooroci moderni..(stim noi cine!).
Am mai atins noi mai devreme acest subiect cu infrinarile de tot felul inchipuite de noi si neporuncite de Dumnezeu sau de Hristos.
Tii minte ca dupa tine si altii de pe aici cei ce postesc
NU ar mai trebui sa:

Mearga la WC, sa faca dus CALD...ca genereaza placere
Respire..ca genereaza placere
Manince gustos..ca genereaza placere
Sa-si scoata ochii si sa-si taie limba ca pot cadea in pacat ca cine stie ce au vazut sau ce au spus

Este foarte grav Anca(si multi altii)..sper sa-ti revii!

Ai umor, Andrei. Nu am afirmat nici eu, si nici altcineva asa aberatii. Dar tu urmeaza-le in masura in care te bucura.

Si ca raspunsul sa fie si mai clar si lipsit de orice confuzie, iti trimit cuvintele Sf. Ioan Gura de Aur, despre ce sa facem si ce nu:

"Fii bogat! Asta vreau si eu! Fii lacom si rapeste! Aici (in cele duhovnicesti) asta nu e rusine. Aici a nu fi lacom este vinovatie, aici a nu rapi este osanda. Ce inseamna asta? "Imparatia cerurilor" zice, "se ia cu sila, si cei ce se silesc o rapesc" (Matei 11, 12) Fii silitor acolo! Fii rapitor! Nu micsora ceea ce e rapit! Caci nici virtutea nu se imparte, nici dreapta cinstire, si imparatia cerurilor nu se micsoreaza.

Atunci sporeste virtutea cand rapesti. Atunci se micsoreaza cele trupesti, cand rapesti. Si e lamurit ca e vorba de a rapi cele duhovnicesti....
Asadar, sa nu sedem in saracie, ci sa alegem bogatia. Bogatia lui Dumnezeu este ca sa fie multi care sa se bucure de imparatie. "Cel Ce imbogateste pe toti", zice, "pe toti cei ce-L cheama pe El" (Romani 10, 12). sporeste averea Lui! Si o vei spori daca rapesti, daca te lacomesti, daca silesti. Cu adevarat e nevoie de silire.

- Cum asa?

- Fiindca multi sunt cei ce ne opresc: ...grijile, treburile lumesti, impreuna cu acestea dracii si insusi diavolul, conducatorul dracilor. Asadar, e trebuinta de silire, e trebuinta de rabdare. Cel ce se sileste este in chinuri.

- Cum?

- Pe toate le rabda si sta [tare] in fata nevoilor.

- Cum?

- Se apuca de cele aproape cu neputinta. Deci, daca asa sunt cei ce se silesc, iar noi nici de cele ce ne stau in putere nu ne apucam, cand vom avea parte de ele? Cand ne vom bucura de cele ravnite? "Cei ce se silesc", zice, "rapesc imparatia cerurilor". E trebuinta de silire si de rapire. Caci nu ne este pur si simplu pusa inainte imparatia, nici de-a gata.

Cel ce rapeste este intotdeauna treaz, desteptat, se framanta si se ingrijeste ca sa faca la vreme potrivita rapirea. Nu vedeti ca cel ce vrea sa rapeasca privegheaza toata noaptea? Toata noaptea sta inarmat.

Deci, daca cei ce rapesc cele lumesti, si noaptea privegheaza si sunt inarmati, cum, daca vrem sa rapim cele duhovnicesti, care au trebuinta de mai mare ravna decat acestea, noi dormim si sforaim si ziua pururea petrecem neinarmati si goi? Caci cel ce petrece in pacate este neinarmat si gol, si dupa cum cel ce petrece intru dreptate este inarmat.

Dar noi nu ne ingradim cu milostenia, nu ne gatim candele aprinse, nu ne inconjuram cu arme duhovnicesti, nu ne invatam calea care duce acolo, nu suntem treji, nu suntem desteptati. De aceea nu putem rapi nimic.
http://www.scribd.com/doc/19294703/S...ata-de-Familie

Uite de asta nu-mi plac lucrarile astea....se contrazic.
Si pentru ca tot se discuta de la un fir la altul si se contrazice lumea. !Nu, cum sa postesti sambata si duminica, este pacat!"
Uite am inegrit exact ceea ce spune par. Cleopa si alti ca el si care dau peste cap totul in ceea ce priveste casnicia.
Eu nu pricep ce are infranarea cu jertfa pentru Dumnezeu. De ce nu putem s-o aducem in alte zile, atunci cand putem noi?
Mai scrie clar ca pentru impartasanie trebuie abstinenta. Deci tot la vorbele mele se ajunge: cai casatoriti sunt fie murdari in actul lor, fie nu este suficient timp sau atentie pentru Dumnezeu.
Deci pana la urma tot incompatibilitate este intre credinta si casnicie.

Si citind ultima fraza: sotii trebuie sa tie in afara postului cel putin o saptamana de curatie si trei zile dupa, pentru a primi Sfanta Impartasanie, atunci cum se impaca deasa impartasanie, cu viata de familie.
Cum fac oamenii care se duc si se imprtasasesc la fiecare liturghie? Nu fac abstinenta? Ori sunt dezlegati de preot.

Eu asta ma chinui sa va explic. Acum am si citatul. Si de aia am probleme cu monahi ca parintele Cleopa.
Eu cum sa fac atunci? Ma las de sot si atunci ma duc in fiecare zi si ma impartasesc? Asta vreau sa pricep si eu si voi!
Nu se pot face amandoua. Voi nu vedeti? Of, ca m-ati inebunit cu contradictiile astea.

Sophia, eu cred ca aici e cheia tuturor neintelegerilor tale.
Infranarea ca jertfa pentru Dumnezeu.. poate o sa-ti explice cineva partea asta.
Pentru partea a doua, iti voi spune doar ca noi, crestinii, suntem toti madulare ale Bisericii si mie mi se pare frumos ca macar teoretic, ne infranam si postim in aceleasi perioade, din aceeasi nevoie si pentru acelasi scop. Imi place mult cand incep posturile mari de exemplu, si se predica la Biserica in legatura cu lucrul asta, si am si eu sentimentul ca fac parte dintr-o comunitate care, chiar daca nu va duce la bun sfarsit postul, macar va incerca. Noi suntem in general destul de dezbinati, si fiecare-i dupa capul lui, insa macar pe teritoriul asta, al credintei, al infranarilor si sarbatorilor, ne intalnim intr-un cuget si intr-un duh (repet, teoretic :105: ).
Uneori, cand imi vine sa incalc regula asta, ma ajuta faptul ca ma gandesc ca hai ma, eu cedez asa usor, si exista out there oameni mai in varsta, oameni mai tineri, care totusi pot sa se infraneze, care au mai multa dragoste, si eu sunt asa lucru slab si gata vreau sa o las balta? Dar nu o vad ca pe o competitie, ci.. nu stiu, parca as fi si eu un soldat care ramane cu burta la umbra sub un copac in timp e restul ostirii se indreapta spre sarbatoare.

Iar sarbatorile, in ceea ce ma priveste, nu au mare lucru in comun cu mancarea. Mai mult imi plac pregatirile decat mancatul propriu-zis :) Asta si din cauza ca intotdeauna incarcatul stomacului cu mancare a reprezentat pentru mine sfarsitul unui anume duh pe care uneori il dobandisem in post. Despre impreunat nu mai zic altceva decat ca Doamne ai mila si nu ma lasa sa fac asa ceva in sarbatori. Chiar daca vreau eu, fa Tu sa nu fie conditii :D

Si mai cred ca Dumnezeu ne ajuta enorm cu infranarea. Eu stiu din experienta mea, ca atatia ani nu am fost in stare nici sa-mi strunesc vointa, faceam si eu ce puteam, dar foarte repede depuneam armele si ziceam ca o las balta. Cred ca daca Dumnezeu vede ca vrei, chiar si daca nu pricepi prea clar de ce vrei, te ajuta si te tine pe calea aceea. Mira-m-as sa zica cineva, Doamne, vreau sa ma infranez, dar nu pot, ajuta-ma Tu, si Dumnezeu sa nu-l sustina.

Dar daca nici nu vrem, si nici nu vedem utilitatea, atunci na, cum sa te ajute pentru ceva pentru care nu Ii ceri ajutorul? Cred ca daca nu incerci infranarea o sa ramai mereu cu impresia ca esti neputincioasa si ca nu esti in stare.

Eu zic sa incerci si o sa ai mari surprize, unele placute :) dar cu ajutorul lui Dumnezeu, nu cu de la sine putere. Numai sa vrei si sa nu pleci din start cu ideea ah, ca nu are rost, de ce nu pot face cum vreau eu, nu o sa pot oricum, oamenii au neputinte, eu sunt neputincioasa etc. Tu pleaca cu nadejdea ca o sa poti, daca te ajuta Dumnezeu, si de restul o sa se ocupe El.

am si eu 2 intrebari pur teoretice legate de subiect pentru cine doreste sa raspunda:

1.daca doresc sa ma casatoresc cu o fata si locuiesc cu chirie intr-o garsoniera fiindca nu am casa si am salariul 1500 roni ,folosirea anticonceptionalelor este considerata un pacat? adica mai incolo pot face un copil eventual dar mai multi este fizic imposibil .spatiul locativ, si restrictiile financiare nu permit.

2.sexul oral (sau mai bine zis stimularea orala ce precede actul sexual pr-zis intre soti si face parte din preludiu) il considerati un pacat? si daca da eventual cu argumente.

Citatul dat de tine nu este din Scriptura sau vreun text dogmatic sinodal, iar cel innegrit nici macar nu este din canoane. Asa ca de ce sa il consideram general valabil?

@Jane - nu e vorba sa nu poti sa te infranezi. Ca poti, categoric, doar daca nu ai ceva dereglari psihice sau hormonale.
E vorba de ceva mai grav: ajungi, asa ca mine, sa ai indoieli ori asupra casniciei, ori a credintei.
Adica la ce mai esti casatorit, daca nu este permis, nu este in regula, trebuie infranare si trebuie sa fii numai pentru Dumnezeu?
Sau cum sa mai poti fi credincios si a lui Dumnezeu, daca esti si casatorit si ai si niste datorii lumesti.
Si nu e vorba aici nici de placeri si nici de destrabalare neaparat, ci de a fi cu sotul/sotia ta, de a concepe prunci.
Ajungi sa-ti imaginezi si sa simti (si mai rau) ca totul este oribil si ca nu trebuie s-o mai faci. Ca te pedepseste Dumnezeu...
Si ajungi in final sa iei o hotarare: casnicie, sau biserica.

La partea cu alimentatia este cumva mai simpla rezolvarea - cazi, ti se face rau si "ai iesit din joc" oricum, automat.
Eu de mult timp nu mai fac pregatiri de sarbatori. Nu am cu ce. Si nu mancatul de sarbatori este o problema, ci a nu manca mai nimic in rest, si mai ales nimic din ce ai nevoie la problemele tale.

Legat de serbarea si abstinenta/jertfa in comun:
Astea sunt lucruri private ale omului, legate pana la urma si de biologia fiecaruia. Nu prea se pot face in comun. Adica te rogi in comun la biserica, sau ma rog acasa, faci anumite lucruri, serbari in comun, dar nu poti sa trimeti pe toti odata la apasare pe buton in pat, sau la fel sa-i trimeti tot la apasare de buton, la plimbare.
Sau sa dai la toti aceeasi mancare si pe aceeasi perioada indelungata: si unul cade de diabet, altul de anemie, altul de alergie, altul de stomac, etc., la gravide nu le dai, la copii nu le dai, la lauze nu le dai, etc. si etc.

Si acele perioade cand fiecare din noi nu poate din anumite motive si in loc de asta se dedica mai mult lui Dumnezeu (cu rugaciune, ceva social, mers la biserica), fie asta in zile care nu sunt stabilite (joi, marti etc.), tot jertfa se numeste. O jertfa impusa poate tot de Dumnezeu, cine stie?

Nu suntem facuti toti la stanta, sa fim si sa functionam la fel.

Da este.
E ca si cand ai intreba daca poti sa faci 10 avorturi cu scuza ca mai tarziu vei face si un copil.

A mai deschis cineva un topic zilele trecute pe o tema identica.
Era un nickname creat "adhoc", va apartine cumva?

Daca nu stiti, topicul a fost sters si utilizatorul la fel, din motive pe care nu le cunosc personal dar le intuiesc si le consider evidente.

Luati asta ca pe un sfat.

@Fani - eu am dat o bucata din citatul pus de Glykys din parintele Cleopa. De unde le-a luat dansul acum, nu stiu.

Eu cred ca este la latitudinea cuplului sa hotarasca in acest caz. (despre contraceptie, care nu este tot una cu avortul)

Pai da, Sophia, dar intrebarea a fost de ce le iei de bune si ca autoritate indiscutabila?

De la el, ca si alte lucruri.
Este parerea lui personala, care poata fi luata ca sfat.
Sa imi arate cineva in alta parte aceasta regula, mai ales cea cu 'curatia' inainte de impartasanie o saptamana si dupa trei, pana acum nimeni nu a fost in stare.

Exact, de ce te chinui singura? Daca te uiti mai bine invatatura profunda a Bisericii este alta, si este foarte compatibila cu viata de cuplu a fiecaruia care incearca sa se fereasca de pacate. pacetele fiina altele, nu incalcarea unor reguli.

Depinde de metode.
Contraceptivele orale si sterilietul se pare ca sunt avortive.

Sophia, parintele Cleopa nu este pentru impartasania deasa, ci o data la o luna. Il intreaba un credincios intr-un volum daca e bine sa se impartaseasca omul o data pe sapatamana si el ii spune nu, nu e bine, ci o data pe luna. Asadar, are un sistem de gandire coerent, nu e nici o contradictie. Deci nu te lasi deloc de sot si nici nu te impartasesti in fiecare zi. Sunt sigura ca pentru cei cu impartasania deasa nu sunt aceste abstinente, pentru ca, vorba ta, ar fi o contradictie.
Acuma, cei mai multi dintre noi ne impartasim in timpul posturilor bisericesti, care oricum trebuie tinute. Chiar si sambetele si duminicile din timpul posturilor bisericesti. Deci nu ar fi nici o abstinenta extra. in plus, daca ai citit primele sale randuri, spune clar ca infranarea trebuie sa tina cont de partener. Deci daca el nu vrea cu nici un chip, nu poti sa treci peste vointa lui. Dar lasim impartasania pe altadata, asa vad eu lucrurile.
Oricum, ce prezinta parintele Cleopa este o norma ideala, pe care numai credinciosii mai sporiti reusesc sa o infaptuiasca. De aceea ai parinte duhovnic, ca sa il intrebi toate aceste lucruri si sa iti fixeze el masura pentru tine. Deci, te rog, nu mai pleca urechea la vorbele noastre de pe forum, ci asculta-ti duhovnicul si procedeaza exact cum iti va zice el!

ce legatura are avortul cu folosirea anticonceptionalelor? as putea spune ca sunt 2 termeni in antiteza.

nu, nu eram eu, dar nu inteleg dc i s-a pus pumnul in gura respectivului utilizator? din cate stiu eu crestinismul este religia libertatii si a liberului arbitru dar se pare ca acestea nu se aplica si in cadrul acestui forum. poate respectivul/a avea o nelamurire la care se putea raspunde cu argumente legate de sfanta scriptura si traditie.
cred intr-un dialog civilizat cu argumente si contraargumente cu orice persoana.
crestinismul nu are tabu-uri ,nu este un set de reguli si restrictii ,este religia iubirii.

Pilulele anticonceptionale pot provoca avort.

http://www.provitacraiova.ro/articol...ceptionale.php

pilula este un inhibitor al ovulatiei , nu provoaca nici un avort. mai documentati-va .

in alta ordine de idei, daca intr-adevar vreti sa stiti parerea celor de pe acest forum despre acest subiect (cu argumente si citate din Sfanta Scriptura si traditie) va sugerez sa folositi mai intai functia de search a forumului caci s-a scris pe aceasta tema foarte muuuuuuuult.

De aceea poate ca oamenii nu mai au rabdare sa dezbata iar si iar si iar acelasi subiect pe un milion de topicuri, de fiecare data cand un nou utilizator vine cu aceeasi intrebare.

eu ti-as sugera sa te mai documentezi tu. Nu inhiba nimic ci omoara ovulul.

tocmai ti-am dat link sa te documentezi. Sunt alti oameni mai invatati ca mine sau ca tine.

Desigur ca inhiba ovulatia, dar sunt sanse ca femeia sa ramana insarcinata si folosind pastilele. In acest caz embrionul format va muri din cauza folosirii pastilelor.

Ramane ca voi sa alegeti.

N-ar fi o problema ca omoara ovulul, caci in fiecare luna moare cate un ovul la femei daca nu e folosit, asa cum mor si milioane de oua barbatesti. Problema e ca pot omori embrionul deja format prin fecundare, aka copilul.

Sper ca te-a lamurit Doriana.
Vezi link -ul provita.

Este si religia bunului simt.
Dar nu esti tu cel care deschisesei un topic de genul "In ultima vreme doar sex pe acest forum"?
Apropo, am observat ca a fost sters si ala.

Deci ar trebui sa fii fericit.