Deci, ce am spus eu este ceea ce am vazut la acea adunare, nu am cules idei de nici unde, am fost acolo , am vazut si am povestit ce am vazut. daca adevarul despre vorbirea in limbi se gaseste in Biblie, eu zic sa nu mai blasfemiati Biblia si sa lasati acolo unde ii e locul ``vorbirea in limbi``, in Biblie. Pentru ca pentru mine este foarte importanta parerea lui Dumnezeu, scrisa in paginile Scripturii, am considerat ca trebuie sa spun ce vad si sa atrag atentia oamenilor despre asa zisa adevarata voastra vorbire in limbi. Am vazut la aceea adunare oameni de care stiu exact ce lucruri rele au facut (furturi, betii, de conditie foarte joasa umana) care acum erau acolo mari ``vorbitori in limbi``. cu siguranta ca daca Dumnezeu ar ingadui sa vorbeasca cineva in limbi ar face-o cu oameni care toata viata au fost si sunt evlaviosi. Desi Dumnezeu vobeste oamenilor pe intelesul fiecaruia si nu e necesar sa trimta duhul vorbirii in limbi ca sa transmita ceva , prin cineva care chipurile vorbeste in limbi. daca scopul vorbirii in limbi nu e transmiterea de mesaje celorlalti oameni , atunci care e scopul ei? Nu de a insela oamenii si de ai atrage in cursa diavoleasca? voi toti sunteti inselati, dar nu puteti vedea asta.
Vorbirea in limbi este o mare inselatorie diavoleasca.
Nu arunc cu pietre in nimeni, spun doar ce am vazut co ochii mei, pe mine nu ma poate pacali nimeni, cel mult m-a pacalit o penticostala cand m-a facut sa merg la adunarea acea diavoleasca.
Spui ca nu imi ajunge banca mea. Eu nu am treaba cu banca ta, stai in ea cat vrei, nu o ravnesc. Doar atrag atentia sa nu se aseze si altii in banca ta ca subreda tare.
In tot ceea ce am spus am fost decenta, am povestit exact ce s-a intamplat si nimic mai mult.
Nu ma pune nimeni sa fac nimic, sunt libera sa imi spun parerea si concluziile la care am ajuns privind la acea caraghioasa adunare si totul din dorinta de a stii si ceilalti cum se desfasoara o astfel de adunare.
in rest Dumnezeu e deasupra tuturor, deci si a mea, sa lasam pe el sa ne judece.

Doctorfaustus mergi la o adunare de a lor, asa cum am facut eu, si stai si priveste aceea asa zisa vorbire in limbi si ai sa vezi ca am dreptate. nu e nici o limba, e exact cum am explicat. isi lasa mintea libera si spun ce le vine in minte chioar daca nu este un cuvant ci doar tipat sau vaiet. desi din cand in cand ai sa auzi si cuvinte in romana. fireste.

Problema nu sta in lucrurile pe cate le-ati vazut ci cu concluziile pe care le-ati tras.

Ati vazut o femeie pacatoasa care vorbea in limbi.
Asta e marea dumneavoastra observatie.
Eu trebuie sa va anunt o veste proasta: TOTI cei care vorbesc in limbi sunt pacatosi.
Si cei care nu vorbesc.

Daca cu adevarat ati vazut sau auzit ceva nebiblic, periculos, grav sau mai stiu eu cum, va rog postati.
Dar vorbiti despre fapte nu va grabiti sa emiteti concluzii aiuritoare, gen:
Pentru ca riscati sa proferati hule la adresa Duhului Sfant.
Vorbirea in limbi este un dar al Lui, al Duhului Sfant.

Dobrin, linisteste-te, e treaba ta ce faci pana la urma. Fiecare va da socoteala de faptele lui. Cum am mai spus, ortodocsii care vin in Bisericile penticostale se impart in doua: unii raman ca le place si Il intalnesc pe Dumnezeu, altii ies si incep sa huleasca. Tu ai ales sa faci parte din a doua categorie, e alegerea ta si o respectam.

Insa nu pretinde ca stii tu cum ar trebui sa fie vorbirea in limbi , sau ca te intereseaza parerea lui Dumnezeu cand nici macar nu te-ai uitat ce scrie in Biblie de vorbirea in limbi si spui ca ea ar trebui sa ramana in Biblie. Apostolul Pavel spune "voiesc ca TOTI sa vorbiti in limbi" . Intelegi? Toti. Nu numai supersfintii sau ingerii. Darurile Duhului Sfant [toate cele noua] sunt necesare pentru slujire si zidire in aceasta lume . Nu sunt premii pentru sfintenie , ci unelte necesare in slujire. Premiile pentru sfintenie le vom primi in cer; deocamdata muncim pentru ele, iar darurlile Duhului Sfant ne sunt date ca sa ne ajute in munca noastra. Am explicat pe pagina 25 la ce foloseste vorbirea in limbi, vad ca nu ai citit si iar ma intrebi, ok, reiau:

PS.. Vorbirea in limbi nu e obligatorie, asa cum nu e obligatorie proorocia sau darul de vindecare. Insa pocainta este obligatorie. fara ea nu vom ajunge in cer. De aceea eu zic sa ne vedem de pocainta noastra, sa nu ne alunece piciorul de grija vorbitorilor in limbi. :58:

Vorbirea in limbi EXISTA!
 

Buna tuturor!

Eu eram dintre cei care nu credeau in vorbirea in limbi, ca de obicei Toma necredinciosul, pana nu vede nu crede. Am o prietena catolica, frantuzoaica, care vorbeste in limbi, insa mereu cuvinte fara nici un sens pentru noi, pentru ca nu pricepe nimeni ceea ce zice, nici ea si nici altii. Dar este convinsa ca sunt rugaciuni. Si cum imi este draga aceasta prietena, am lasat-o in pace, daca ea vrea sa creada ca vorbeste in limbi dupa cum scrie Sf. Ap. Pavel, de ce sa ii stric credinta? O va lamuri pana la urma Domnul unde este adevarul. Se vede insa treaba ca Domnul m-a lamurit mai degraba pe mine, caci o alta prietena catolica, tot frantuzoaica, mi-a povestit ceea ce s-a intamplat in pelerinajul facut anul acesta in Israel. S-a dus in pelerinaj cu un grup de harismatici francezi, grup in care se afla si o femeie care vorbea in limbi, si la fel ca si in cazul prietenei mele, nimeni nu intelegea ce zice, nici ea si nici altii. Ajung ei in Israel, si la un moment dat, pe platoul Golan, o apuca dintr-o data pe aceasta femeie vorbirea in limbi. Dar surpriza, de data asta cineva a inteles ceea ce zicea! Ghida pe care o aveau acolo a inteles perfect ceea ce zicea femeia pentru ca era un kadish evreiesc, spus in aramaica, adica niste rugaciuni pentru morti iar in locul unde a inceput aceasta vorbire in limbi fusesera omorati foarte multi oameni, tot ghida le-a spus. Si nu a fost singurul episod. Mai tarziu, iar a inceput femeia sa vorbeasca in limbi, si iar nu intelegea nimeni. Iar de data asta ghida nu mai era cu ei, asa ca cineva din grup a avut inspiratia sa filmeze cu un celular. Au aratat apoi ghidei, care iar a inteles: femeia zicea in siriana "miluieste!", si repeta mereu si mereu acelasi lucru.
Asa ca, avand aceasta marturie, am intrebat-o pe aceasta prietena cum au aparut harismaticii. Si raspunsul ei a fost: a inceput in America unde un grup de credinciosi a inceput sa isi puna intrebarea cum este posibil sa nu mai existe darurile Duhului Sfant descrise in Biblie in timp ce Duhul Sfant este neschimbat? Asa ca au inceput sa se roage si sa ceara aceste daruri. Si se vede ca le-au primit! Iar din America miscarea s-a extins ajungand si in Franta. Eu inca nu am verificat pe net ca sa vad daca intr-adevar din America a pornit totul si in ce an, ideea insa este ca acesti harismatici primesc aceste daruri ale Duhului Sfant pur si simplu pentru ca le cer prin rugaciune.

Din ce ai scris mai sus nu rezulta decat tot faptul ca sunt niste sectanti...si nimic altceva.

In plus nu cred ca a spus cineva ca nu crede ca exista un anumit fenomen, pentru ca se vede ca exista din plin, si sub diverse forme ( mai mult sau mai putin demne de vizionat), numai ca eu cred ca a fost inteles prost de acea miscare invaluita in semne de intrebare, si astfel i-au lipit eticheta de vorbire in limbi gresit.

Si apoi cu ce ma ajuta pe mine ca o femeie striga pe undeva " miluieste" in siriana...mai exact ce ar insemna pentru mine acest lucru, sau pentru crestini?(ca sa nu spun ca si eu daca as pleca prin Israel probabil as arunca o privire intr-un ghid de conversatie...si pentru niste oameni normali, nu ar fi nicio minune daca as reusi sa invat ceva cuvinte...insa deh!)

Nu sunt sectanti, ci sunt harismatici din cadrul Bisercii Catolice, recunoscuti de Roma.
Si eu am fost in Israel (nu cu harismaticii) si inainte sa merg am citit dintr-un ghid limba ebraica. Sirienii stiti ce limba vorbesc astazi? Araba! Nimeni nu pleaca in Israel studiind inainte aramaica si siriana, siriana fiind o limba care nu se mai vorbeste ci este studiata doar in anumite facultati de specialisti interesati. Ce interes sa aiba femeia sa faca teatru? Asta suna ca si cu evreii cand au zis ca Iisus nu a inviat ci corpul Lui a fost furat. Daca nu aveti credinta, treaba dumneavoastra, insa nu-i frumos sa ii defaimati pe altii fara sa cunoasteti, si inca cu ce argumente: "cu ce ma ajuta pe mine ca o femeie striga pe undeva " miluieste" in siriana"! Pai cu ce ii ajuta pe chinezi de exemplu, ca dumneavoastra strigati in romaneste "Doamne miluieste!"? Chiar asa sa fie?...

Dar de ce ar trebui sa te ajute pe tine neaparat? "Miluieste" este o rugaciune, se adreseaza lui Dumnezeu. Ghici la ce e buna o rugaciune... S-a intamplat ca altii sa o inteleaga, ca sa nu mai strige gurile rele ca sunt sunete neintelese. Nu-i bai, ca gurile rele gasesc altceva de strigat, oricum...

Asta sa iti raspunda penticostalii/harismaticii...ca ei stiu cel mai bine, insa eu iti pot spune doar ca cei care practica aceasta activitate ( si sunt obsedati de primirea "darului" exclusiv)...au fost infestati de miscarea aparuta in America, si care a fost permanent imbogatita cu tot felul de manifestari....

Dar tu esti harismatic, este?

Ce a fost la penticostalii din america este acum la penticostalii din romania, ca doar acolo isi au originea, din miscarea americano-penticostala.
Ce este acum la penticostalii din america va fii in viitor la penticostalii din romania.
America este o tara cu un amalgam de culturi, si fireste ca traditiile fiecaruia s-au cam amestecat. Acolo religia este extrem de pestrita. din ceva asa de pestrit ce putea sa iasa decat ceva tot atat de pestrit. asta e miscarea penticostala plecata din america si avand ramuri extrem de pestrite astazi in europa.

Pe care nu il detine nimeni in zilele noastre. deci nu proferez hule la adresa Duhului Sfant.
Atrag atentia ca nu exista astazi vorbirea in limbi si ca ceea ce se intampla la adunarile penticostale este inselatorie pe fata. Daca le descoperi acest adevar, in fapt miscarea penticostala nu reprezinta nimic . decat o adunatura care caricaturizeaza tot ce e sfant sub umbrela asa zisei ``vorbiri in limbi``.
Tot ce se intampla la acele adunari este nebiblic.
- muzica populara cu versuri din Biblie ( care a fost compusa sa exprima sentimente de dragoste pentru vecina, pentru iubita, pentru sotia, pentru copii, pentru dor de patrie, de sat, de camin, pentru iubire de pahar, de joc, PENTRU ORICE ALTCEVA DECAT PENTRU DUMNEZEU)
- muzica usoara si dance cu versuri din Biblie (IDEM)
- bazinele de la subsolul cladirii respective unde are loc asa zisul botez ( bazine de inot efectiv pe care probabil un mare vorbitor in limbi la transformat in sfant pentru botezul in Duh)
si daca trebuie mai insirui.
Desi adunarile lor la atat se rezuma: cuvantari, cantece laice ce se succed ca la spectacol cu aplauze, rugaciunea fantoma cu tipete, proiectie pe ecran a unor verste din Biblie, salutul vecinului si cam atat.

Cei care raman, raman ca le place, exact, le place spectacolul pe care il faceti, si aici nu e nimic sfant si nici Dumnezeu ca sa il poata cunoaste. cei care incearca sa atraga atentia nu sunt hulitori. hulitori sunt cei care vorbesc de rau pe cele Sfinte. Dar adunarile penticostale nu sunt nici Sfinte si nici nu au nimic Sfant in ele.

1. Ce a fost vorbirea in limbi ?

- Vorbirea in limbi a fost un dar al lui Dumnezeu dat in mod special Sfintilor Apostoli si necesar in vremea aceea pentru ca feluritele neamuri sa inteleaga in limbile lor Descoperirea Dumnezeiasca, dupa cum ne dovedesc cuvintele urmatoare :

" Parti, mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadochia, in Pont si in Asia, in Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene si romanii in treacat, iudei si prozeliti, cretani si arabi ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu " ( Faptele Apostolilor 2, 9-11 ).

2. Ce este astazi vorbirea in limbi ?

- Astazi, asa-zisa vorbire in limbi este un fel de bolboroseala, deoarece pretinsa graire in limbi nu este vorbita de nici un popor. Ori, atunci, Sfintii Apostoli vorbeau o limba inteleasa de cei de fata :

" Iata nu sunt acestia care vorbesc toti galileeni si cum ii auzim noi in limba noastra, in care ne-am nascut ? " ( Faptele Apostolilor 2, 6 ).

3. Ce zice Sfanta Scriptura privitor la aceasta bolboroseala ?

- Sfanta Scriptura spune urmatoarele :

" Daca prin limbi nu veti da cuvant lesne de inteles, cum vor cunoaste ce ati grait ? Veti fi niste oameni care graiesc in vant " ( I Corinteni 14, 9 ).

Si in alt loc spune :

" Daca s-ar aduna Biserica toata laolalta si toti ar vorbi in limbi si ar intra nestiutorii si necredinciosii, nu vor zice oare ca sunteti nebuni ? " ( I Corinteni 14, 23 ).

Sfantul Apostol Pavel este categoric in aceasta privinta zicand :

" In biserica vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea ca sa invat si pe altii, decat zece mii de cuvinte in limbi " ( I Corinteni 14, 19 ).

Asadar, toate trebuie folosite spre zidirea Bisericii, dupa indemnul :

" De vreme ce ravniti dupa daruri duhovnicesti, cautati sa prisositi in ele spre zidirea Bisericii " ( I Corinteni 14, 12 ).

Vorbirea in limbi este darul lui Dumnezeu, dar inseamna asa: sa poata vorbi in limba auditorului, adica daca un preot misionar se duce in China sa vesteasca cuvantul lui Dumnezeu sa poata sa vorbeasca chinezilor fara sa fi invatat chineza. Daca se duce in tribul african `x` sa poata sa vorbeasca in dialectul lor.
Un aspect important: nu e necesar translator, deja este inselatorie daca exista vorbitorul si translatorul. sa fie inteles de oameni, nu vorbesti in siriana francezilor, si nici in catalana chinezilor.
borboroseala, murmurul, si tipatul si vaietul adunarilor penticostale nu e vorbitul in limbi. de rugat te rogi in limba ta ca Dumnezeu te intelege cu siguranta nu e nevoie sa te schimonosesti si nici sa te maimutaresti.
cand te adresezi altcuiva spre invataminte trebuie sa te adresezi in limba lui. adevaratul vorbitor in limbi stie limba cui se adreseaza fara sa o fi invatat in prealabil.
este numita limba ingereasca pentru ca doar ingerii pot vorbi in orice limba, in limba omului indiferent de unde provine el, ca e chinez, japonez, francez, american, sirian sau african. Pentru om acest fenomen este aproape imposibil. Adunam in noi atatea pacate ale celor dinaintea noastra , ale noastre, incat este aproape imposibil sa aiba cineva acest dar si cu siguranta ca daca undeva pe acest pamant exista un om cu asemenea dar nu apare in astfel de adunari, ci isi vede smerit de lucrarea sa.

Vreti sa aruncati cu pietre si nu gasiti o tinta...:))

V-am rugat sa postati aspectele cele mai grave si mai periculoase pe care sustineti ca le-ati vazut in Biserica Penticostala.

Si dumneavoastra ati prezentat:

1. Muzica.

- Este adevarat nu Il slavim pe Dumnezeu pe melodii grecesti.
- Ii cantam laude pe melodii romanesti.

Muzica populara cu versuri din Biblie de care vorbiti se canta si in Biserica Ortodoxa. Se numesc pricesne si, in unele biserici se canta chiar in timpul slujbei.

2. Aveti bazine de botez la subsolul cladirii!!!

- Este adevarat. Nu folosim cristelnite pentru botez pentru ca noi botezam oamenii la maturitate. De aceea folosim baptistiere, bazine cu apa pentru botez.

Bazinele de la subsolul cladirii se folosesc si de catre ortodocsi atunci cand boteaza adultii.

Da, recunosc, avem si cuvantari (predici). Va puteti imagina?
Si lumea se roaga. Toti. Si se canta. Incredibil.
Ba chiar indraznesc sa se salute unii pe altii si sa dea mana. Nu se poate asa ceva.
Si tot astfel de...grozavii :)

Sa dea Dumnezeu sa fie acestea cele mai mari pacate ale noastre!
Din nefericire nu-i asa. Avem slabiciuni multe si mari. Doar ca nu-ti este dat dumitale sa le vezi :)

Povestile pe care le tot spuneti s-au tratat pe multe topicuri.
Vorbirea in limbi este folosita inclusiv la ceea ce spuneti dumneavoastra dar nu se limiteaza la aceste cazuri.

Nu e nimic rau sa cititi putin si din Biblie.
De exemplu 1 Corinteni 14:27. Dacă grăieşte cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând să grăiască şi unul să tălmăcească.

Pricesnele au linia melodica compusa exclusiv din credinta si iubire de Dumnezeu. Nu o sa vedeti o melodie de la priceazna intr-un concert laic pe cand o melodie din adunarile voastre cu siguranta sunt cantate in concerte laice de unde le-ati si imprumutat. Nu originea melodiei este esenta ci scopul cu care a fost compus. Nu conteaza ca e romaneasca sau greceasca cum ziceti, conteaza ca cel care a compus-o sa priveasca textul Bibliei si plin de inspiratie sa o compuna.

In bisericile ortodoxe nu exista bazine la subsolul cladirii. In cladirile penticostalilor exista piscine interioare pentru asa zisul botez.(baptistierele voastre sunt simple piscine cu nimic sfant in ele). Cladirile penticostale sunt sali de spectacole cu piscina interioara. Atat. nu prea seamana cu ce scrie in Biblie.

daca nu ati avea spectacolele putini ar mai fi in adunarile voastre. o imensa uratenie ascunsa sub o masca spoita. lumea nu se roaga: lumea se schimonoseste, murmura si tipa.
cand isi dau mana si se saluta se stramba fals iar chipul lor spune multe. un salut plin de ipocrizie si nimic bun. vedem aproape zilnic oameni zambareti, cu masti pe fata dar care ascund in spate multe.
Aveti dreptate, cu grozaviile, acel ``multe alte grozavii`` nu sunt nimic, sunt multe alte lucruri pe care le fac unii oamenii cand ratacesc pe cai gresite.

``avem slabiciuni multe si mari, doar ca nu iti este dat dumitale sa le vezi.``
e bine ca recunoasteti ca aveti slabiciuni multe si mari. asta confirma inca odata ca am avut dreptate. nu imi este dat mie sa le vad, nici nu are asta importanta atata timp cat ele exista si chiar dvs le recunoasteti.

In legatura cu salutul la comanda, si datul mainii in adunare.
Acest gest de salut si de dat mana exprima bucuria vederii unei persoane , este facut spontan din propriile simtaminte. Atunci cand il faci la comanda si la intamplare, acum sa va salutati si se intorc si saluta pe x sau y care il vede poate pentru prima data, in stanga sau in dreapta lui, nu mai exprima nici bucurie nici nimic decat ipocrizie.
un grup de oameni condusi de altul sa faca gesturi false.

Am priceput aluzia. puteati fi mai iscusit.

Unii colegi de forum [ortodocsi ] nu ar fi de acord cu tine. Daca citesti topicul in urma vei afla despre ortodocsi care vorbesc in limbi, mireni si clerici. Nu mai spun ca ideea cum ca darul s-ar fi sfarsit nu e in nici un caz biblica si nu o puteti demonstra, mai ales ca acum inca exista 6500 limbi care nici macar nu au o traducere a Bibliei, nici atat sa se numeasca suficient evanghelizate. Ideea dupa care te ghidezi este: "daca eu nu am nu exista, mai ales ca asa am fost invatata"....mda...

Apropo, in ce calitate si cu ce autoritate "atragi atentia ca nu exista astazi vorbirea in limbi " ?

Si cine nu te lasa sa fii sincera cand dai mana si sa iubesti persoana respectiva? Nu fi falsa, iubeste sincer. Sau atunci cand ti s-a spus sa-i da mana iti venea mai bine sa-i dai un vant de sectar eretic ce e? Daca nu ai dragostea de a saluta pe cineva si a-l binecuvanta, ia de fa niste matanii de pocainta. Ajuta mai mult.

Deci mai e o problema la fel de serioasa ca si celelalte. Cladirile...
Cum erau doamna cladirile descrise in Biblie?

Harul Domnului nostru Iisus Hristos si Dragostea lui Dumnezeu Tatal si Impartasirea Sfantului Duh sa fie cu noi cu toti!

Vorbirea in limbi exista si azi la ortodocsi, nu insa in aceeasi structura ca la penticostali si nu atat de des deoarece nu este necesar
Si parintele Cleopa a fost un vorbitor in limbi in sensul ortodox al cuvantului
Deasemenea darul prorociei este prezent si in ortodoxie cu toate ca unii penticostali m-au acuzat ca el nu exista
Suntem o Biserica Apostolica asa cum marturisim in crez, iar ca Biserica Apostolica detinem toate darurile apostolilor intr-o mai mare sau mai mica masura

Harismaticii nu sunt "obsedati" decat de un singur lucru: sa faca cat mai bine voia lui Dumnezeu. Nu vad ce este rau in asta. Iar cum in Biblie au gasit ca trebuie sa ceara daruri de la Dumnezeu, pai iata ca cer, asa ca fac ceea ce li se spune in Biblie. Bravo lor!
Cat despre mine, nu sunt deloc harismatica pentru ca nu am credinta atat de mare. Si nici nu caut un dar anume, desi mi-ar placea sa il am pe cel al vindecarii si pe cel al propovaduirii Evangheliei, sau cum este numit in Biblie: al proorocirii, si dintre toate darurile, Ap. Pavel zice sa il cerem in special pe acesta al proorociei (a vestirii Evangheliei). Insa nu prea m-am incumetat sa ma rog serios pentru aceste daruri, nu am suficienta credinta pentru asta, din pacate. Dar ii admir pe cei care o au.

Nu stiu daca masura de credinta ar fi o problema.
Daca ar fi nevoie de o credinta mare nimeni, probabil, nu ar primi nimic.
E nevoie de o credinta mica, mica, cat un graunte de mustar.
Cam atat de mica precum a tatalui de mai jos.
Marcu 9:

23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.
24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.

Tot eu am spus in postul 293 asa:
Pentru om acest fenomen este aproape imposibil. Adunam in noi atatea pacate ale celor dinaintea noastra , ale noastre, incat este aproape imposibil sa aiba cineva acest dar si cu siguranta ca daca undeva pe acest pamant exista un om cu asemenea dar nu apare in astfel de adunari, ci isi vede smerit de lucrarea sa.

deci vezi ca nu neg existenta unui astfel de om, in zilele noastre.

Tu niciodata nu ai sa stii ideea dupa care ma ghidez eu. Nu stii ce am si ce nu am , nu stii cum am fost si cum sunt invatata, si daca sunt invatata sau sunt o autodidacta.
ideea ``daca eu nu am nu exista`` este cea mai aberanta pe care am putut-o citi si pe care am sa incerc sa o uit chiar in clipa asta.

Nu rastalmacii cuvintele mele si nu incerca sa dai alt sens celor spuse de mine ca nu tine.Pentru tine mai explic odata ca poate ai sa intelegi.
Atunci cand la comanda celui de la tribuna m-am intors si eu ca toti ceilalti, am vazut o femeie cu o privire pierduta care in clipa cand a dat ochii cu mine i s-a intiparit brusc un zambet fals pe fata, simteam asta asa cum toti simtim cateodata falsitatea altora, mi-a intins mana, a spus pace sora, si tot la fel de brusc i-a disparut zambetul si s-a intors. Nu am simtit iubirea de care vorbiti si nici binecuvantarea ei si era si firesc de altfel pentru ca ma vedea pentru prima data. Deci salutul la comanda si la intamplare nu exprima iubire si nici sinceritate ci doar o mare ipocrizie.
Mataniile de pocainta isi au rostul sau , se fac atunci cand trebuie si cum trebuie, in camara ta, in camara sufletului tau , nestiut de nimeni decat doar de bunul Dumnezeu.
Din credinta nu facem nici bravada si nici nu dam in habotnicie

Acest mesaj al tau nu mi-a aratat nici iubire nici binecuvantare decat doar inversunare. Eu nu m-am adresat nimanui special cand am povestit modul de desfasurare a acestor adunari, iar daca unii s-au simtit lezati asa e in viata.

Apropo Doriana
cand am vazut la acea adunare pe femeia de langa mine, saraca, cu un batic pe cap, trista si parca pierduta, nu mi-a venit sa ii fac un vant, mi-a venit sa o scutur sa o trezesc din nebunia aia, sa ii spun cat de rau imi pare de ea, cata mila imi e de ea, ca inteleg ca s-a refugiat acolo din prea multa suferinta si durere.
Din pacate prea multi oameni, capituleaza in acest mod, in fata suferintelor si necazurilor. Sufletul lor incercat cedeaza si se pierd.
Adeptii acestor secte exact acest lucru speculeaza, sufletul ranit. Am vazut acolo fosti copii ai strazii, batrane sarace, barbati cu pacate multe in trecut. Mai sunt si cativa putini, in aceste adunari care au anumite interese: Ex: am cunoscut o familie care a primit bani sa plateasca unde trebuie ca sa inchida niste dosare penale rezultate in urma unui accident de masina cu 3 raniti foarte grav.

Vedeti care spune ca este roada Duhului? Duhul este cel care il face pe om din trupesc, duhovnicesc. A fi duhovnicesc inseamna a fi in comuniune cu Duhul lui Dumnezeu si din aceasta comuniune se naste roada ce reprezinta trairea corecta in Hristos. Omului duhovnicesc, cu scopul clar de a intarii si folosii Biserica, Domnul ii poate face daruri duhovnicesti, cum este si vorbirea in limbi. Conditia pentru a primi un dar duhovnicesc pare a fi, deci, starea de duhovnicie. In Biserica ortodoxa starea de duhovnicie se castiga prin lucrarea constanta, rabdatoare si anevoioasa, concretizata in smerenie si rugaciune. Conform invataturii Bisericii noastre mandria este starea care il departeaza pe om cel mai rapid si cel mai brutal de starea de om-duhovnicesc, impingandu-l spre starea de om-trupesc.
Deci, necesitatea de a castiga duhovnicia apriori primirii darurilor duhovnicesti face ca pentru un crestin ortodox atentia sa cada, aproape total, asupra acelor actiuni care conduc spre trasformarea interioara inspre duhovnicie. Drumul acesta, spre a deveni vas ales al lui Dumnezeu, in zilele noastre este unul din ce in ce mai anevoios de parcurs (datorita slabirii noastre, mai ales), asa incat se observa ca darurile duhovnicesti apar tot mai rar.

Eroarea in care se prezinta, de obicei, fratii nostri penticostali nu este legata de duhovnicia in sine (multi sunt oameni cu potential spiritual deosebit ), ci este legata de inversarea pozitiei celor doua “solicitari”. Astfel, nu se mai solicita cu importanta maxima obtinerea starii de comuniune in smerenie si rugaciune cu Hristos, Datatorul Darurilor, ci se conditioneaza intrarea in aceasta comuniune de un anumit dar, vorbirea in limbi, care devine un fel de semn distinctiv, strict necesar atat pentru a asigura siguranta ca omul, credinciosul, se afla in legatura cu El, cat si pentru a asigura o identitate unica pentru marturisirea de credinta a congregatiei. Imi permit sa spun ca este o eroare, iertati-ma, fiindca eu vad duhovnicia interioara ca fiind altarul si darurile duhovnicesti fiind jertfa de pe altar; jertfa nu poate trece inaintea altarului! De-a lungul timpului s-au cautat si s-au fixat o serie de invataturi ce au scopul de a intarii aceasta inversare de roluri, unele puse in practica cu succes de vreme ce multi oameni au considerat corect acest mod de prezentare a lui Hristos. In acelasi timp, in Biserica ortodoxa foarte multi, chiar daca nu au cerut daruri inainte de a se pregati temeinic pentru primirea lor, au renuntat la obligatia de a parasi omul trupesc si de a-l zidi pe cel duhovnicesc atunci cand au pornit spre Hristos Domnul. Acestia, sunt tot mai multi in Biserica azi, cauta sa-L faca pe El trupesc ca sa nu mai trebuiasca sa se schimbe ei. Asa ceva nu este posibil insa! Azi chiar daca se arata cu degetul catre acestia, din exterior, spunandu-se “iata ortodocsii!” (uneori si cu scopul de a justifica ratacirea), sunt sigur ca in Biserica nu acestia sunt reprezentantii, iar cei care totusi se folosesc de slabiciunea altora ca sa se sustina pe ei dau dovada de multa rautate!

In concluzie, darurile duhovnicesti, deci si vorbirea in limbi, sunt daruri nu necesitati esentiale; nu poti cladi Biserica lui Hristos, Cel care este esential si necesar prin excelenta, pe lucruri neesentiale. Daca vreau (solicit) ca Domnul sa foloseasca Biserica printr-un dar duhovnicesc, eu stiu asa: 1) nu cred ca darul imi va fi facut mie, fiindca eu nu merit; 2) darul va fi dat atunci cand Domnul stie ca este folositor, nu atunci cand cineva il va cere din dorinta de a fi altfel decat fratele lui.

Mi se tot spune de multi frati neoprotestanti, pe care ii respect cu adevarat ca pe niste frati, ca au credinta in lucrarea preotiei mele si ca sunt siguri ca Duhul lui Dumnezeu lucreaza in multi crestini ortodocsi. Eu nu cred ca sunt sinceri, fiindca daca Duhul lucreaza prin mine si astfel eu in dragostea Duhului ii spun “frate esti ratacit”, iar el nu asculta atunci fie este mincinos cand spune ca vede Duhul in mine, fie este fatarnic si vrasmas Bisericii. Ascultarea pe care o solicit atunci nu este spre mine ci spre Hristos Dumnezeu.

Eu nu vreau sa vorbesc in limbi intr-o adunare alaturi de fratele meu Iacob sau de sora mea Doriana (iertati-ma ca va folosesc, dar va am la inima!) ci vreau sa-i pot imbratisa in Duhul lui Dumnezeu, in Dragostea si in Smerenia lui Hristos. Vreau sa pot sa plang cu ei cand sunt tristi, sa ma bucur cu ei cand sunt bucurosi, sa cant cu ei lauda lui Dumnezeu... Adica “sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o Fiinta si nedespartita” (slujba Sf. Liturghii). Oare daca asta imi doresc si daca lupt pentru asta nu sunt suficient de “in Duhul lui Hristos”? Trebuie sa cer sa si vorbesc in limbi? Daca trebuie si aceasta sunt in mare pericol, fratilor! Sunt prea pacatos ca sa primesc daruri de la Domnul; de mi-ar darui Domnul zile si intelepciune sa pot sa-mi ispasesc aici greselile mele cele multe! Rugati-va si fratiile voastre pentru mine!

Nu credinta este aceasta, ci smerenia in urma marturisirii tocmai a necredintei! Smerenia care inalta! In ortodoxie chiar acest relativ non-sens face diferenta intre invatatura buna si cea gresita; adica sa te simti pe tine mic, mic de tot, mai mic decat toti ceilalti frati si poate Domnul te va vedea atunci ca pe staulul vitelor si se va naste in tine! Noi cautam azi sa ne aratam ca palate mari si minunate, plini de fapte zgomotoase si minuni, dar cu usile zavorate. Iar pentru ca Hristos nu poate intra (nu vrea) in acestea, atunci ne cladim idoli pe care-i cinstim! Orice este in afara iubirii propovaduite noua de Hristos este idol!

Darurile Duhului Sfant sunt necesare pentru zidire, nu pentru slujire; pentru slujire este Iubirea; si pana nu te arati slujitor vrednic nu-ti va da Domnul, Stapanul lucrarii, unelte, doar ca asa au (sau au avut) altii! Este cineva care sa sustina ca in Biserica Apostolica Ortodoxa vasul Iubirii s-a spart candva asa ca a fost nevoie de un alt vas? Acesta ar trebui sa fie foarte atent pentru ca vasul pe care-l considera impropriu Duhului Sfant este tinut in maini de Mantuitorul, Sfintii Apostoli si Maica Domnului si de toti sfintii mucenici si este modelat chiar de Insusi Dumnezeu! Mare curaj, sau nebunie poate, trebuie sa ai ca sa arunci acest vas si sa-l inlocuiesti cu altul care este facut de oameni, chiar daca seamana, pe ici pe colo, cu Vasul lui Dumnezeu.

Stii, draga mea sora, ce imi pare de neinteles? Cum s-a intamplat aceasta aici, pe locul unde chiar Sfantul Apostol Andrei a intemeiat Biserica? Inteleg ca este posibil in America sau pe aiurea, dar aici sangele martirilor pentru Hristos inca se vede clar deasupra pamantului daca ai suficienta rabdare si smerenie sa ingenunchezi in rugaciune si sa-ti pleci fruntea pana jos!

Iarta-ma si sa nu fii grabnica spre "certuri de cuvinte" ci grabnica sa fii spre ascultare si blandete; in acestea se afla Hristos, pentru ca El este "bland si smerit cu inima" !

Iar eu ti-am spus :

Se pare ca vorbim in paralel si ne intelegem separat. Desigur, e vina mea. Intr-un lucru ai dreptate: nu am suficienta dragoste crestineasca si nici nu am pretins ca as avea. Imi cunosc lipsa la acest capitol si tare as mai vrea sa se schimbe ceva...Dar nu stiu cum ai cataloga mesajele tale de pe ultimele pagini, in care te-ai straduit din greu sa scoti cat mai multe vorbe rele despre niste oameni ca si tine, cu bune si rele, cu necazuri si bucurii. Probabil asta este adevarata dragoste crestineasca , dar nu stiu de ce, pe mine nu ma inspira. Daca ceea ce faci te face fericita, continua si nu ma lua in seama. Si te rog sa ma ierti daca te-am suparat. :77:

Probabil nu am definit clar notiunea de slujire...Daca un om vindeca pe altul prin darul de vindecare al Duhului Sfant [de exemplu] se cheama ca a slujit aproapelui sau si Domnului, caci Domnul era in inima celui pe care l-a vindecat. Desigur ca toate se fac prin Iubire, caci Iubirea este mediul in care se dezvolta darurile. Si desigur ca nu se dau prea multe daruri pruncilor, caci orice dar e o sabie cu doua taisuri si presupune o responsabilitate in plus. Ce sa faca un prunc cu uneltele? El trebuie sa invete sa manance, sa mearga, sa invete carte...Pe masura ce omul creste in credinta primeste mai mult.

Parinte, nu va uitati la ce izbeste ochiul. Desi pare ca am aflat si stim cum stau lucrurile, dincolo de toate parerile si impresiile noastre, exista un plan al lui Dumnezeu necunoscut noua. Si tot ce se intampla se intampla cu un scop; chiar si lucrurile mai putin placute au rostul lor si se vor intampla chiar daca am vrea sa le taiem de pe lista. Si slava lui Dumnezeu ca e asa. La sfarsitul lucrurilor, cand vom intelege planul lui Dumnezeu, ne vom da seama ca tot ce face El este bun si desavarsit si ca fiecare cuvant spus a avut rostul lui in implinirea acestui plan. Ma iertati...

"Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gândurilor Tale;Vestit-am şi am grăit: înmulţitu-s-au peste număr."

Doamne ajuta, Doriana,

Referindu-ma strict la "vorbirea in limbi" si ceea ce ai scris tu mai sus, as vrea sa te intreb ceva: in ce mod vrea Dumnezeu sa lucreze atunci cand Iti da un asemenea "dar"? Ce responsabilitate ai tu daca ai primit acest dar? Si de ce sa nu poti ridica glasul sa strigi "Doamne, nu sunt vrednic"? Asta ar trebui sa faceti voi: la orice primire de "dar" sau aratare a vointei Domnului, sa strigati "Doamne, nu suntem vrednici". Asta e smerenie, Doriana... Asta inseamna a alunga diavolul, daca este prezent si a-L primi pe Domnul. Pentru ca Domnului Ii place smerenia, diavolului nu....

Nice to see you again, lacrimioara...

Este absolut adevarat ca nu suntem vrednici de darurile lui Dumnezeu si a recunoaste asta inseamna smerenie. Insa exista o smerenie mai mare decat asta: desi stiu ca nu sunt vrednic, nu ma mai uit la mine, caci eu voi fi prea mic in ochii mei. Ma uit la El , care e vrednic , si primesc orice imi da fara sa ma contrazic cu El pe motiv ca nu sunt vrednic. De dragul Lui calc si pe frica de a nu face fata unui dar sau unei slujbe si merg inainte cu incredere in El. E bine sa ne vedem nevrednicia, dar sa nu insistam prea mult asupra ei, admirand-o; tinta noastra trebuie sa fie Hristos.

Darul vorbirii in limbi e cel mai mic dintre daruri; de aceea era atat de des intalnit in Biserica primara. Nu am idee la ce s-a gandit Dumnezeu cand l-a dat, dar stiu ce efecte a avut. Ucenicii se rugau in camera de sus si deodata s-au coborat asuora lor niste limbi ca de foc si au inceput sa vorbeasca in limbi. Apoi s-au adunat oamenii. Multi au inteles ce se vorbea si au fost evanghelizati. Dar , dupa cum spune Sf Ap Pavel, de multe ori vorbirea nu era inteleasa de nimeni si avea efectul unei rugaciuni.
Omul care vorbeste in limbi trebuie sa fie atent ca sa-si pastreze inima curata pentru a nu face loc unor vorbiri neinspirate si de a se ruga atunci cand ii da Duhul sa se roage sau sa vorbeasca. Mai ales in cazul in care darul este folosit pentru evanghelizare omul trebuie sa fie foarte curat, altfel risca sa distorsioneze mesajul.

Mai greu este cu darul proorociei sau vindecarii, sau minunilor, care sunt niste daruri foarte greu de purtat, iar cel care le are este atacat in permanenta de vrajmas tocmai pentru a-l descuraja cu scopul sa nu le mai practice. Si, dupa cum se vede in ziua de azi, vrajmasului i-a iesit planul chiar foarte bine. Exista multi oameni cu daruri deosebite, dar care au renuntat sa le mai foloseasca de frica de a nu mai fi loviti. Si cum ar mai lucra Dumnezeu prin ei daca ar alunga frica si s-ar rededica Domnului...

Cand te stii mic si nevrednic fie ridici glasul inspre pocainta (ca Petru, sau ca talharul de pe cruce, sau ca toti sfintii Bisericii), fie fugi si apoi deznadajduiesti si te pierzi (ca Iuda, sau ca Arie, sau ca toti ratacitii de la porunca iubirii de Domnul). Sa taci doar...? Nu am auzit nici macar de un singur caz in care un crestin ce s-a simtit, prin Duhul, mic, mic de tot, sa taca! Dar cei care striga cu lacrimi "Doamne nu sunt vrednic ca sa intri in casa mea, spune numai cu cuvantul..." sunt multimi nenumarate; si toti s-au sfintit!

Domnul sa ne apere!

Daca intrebarea mi se asdreseaza, ei bine, nu-mi amintesc sa fi spus ca umblu dupa daruri. Cum am spus, ele presupun o mare responsabilitate. Iar eu nu am venit la Domnul pentru daruri, ci ca sa am viata. Insa nu voi sta in calea lui Dumnezeu daca El vrea sa-mi dea ceva. Daca declaram ca suntem ai Lui trebuie sa ascultam de El in toate lucrurile, chiar si in cele care ni se par greu de purtat.


Inteleg ca aveti o durere mare, parinte si imi pare rau ca e asa. Cei ce arunca cu pietre sunt peste tot, numai ca fiecare arunca in cel ce nu e ca el. Desi traiesc intre penticostali, nu tin minte sa fi vazut vreunul care sa vina la Hristos dupa daruri. Si asta pentru ca darurile nu se primesc usor, iar atunci cand te pocaiesti te vezi atat de mic si nenorocit incat nici nu te gandescti sa mai primesti si ceva. Cred ca sunt niste povestiri care circula printre ortodocsi, vis-a-vis de alte culte, dar multe nu sunt reale. Dincolo de uscaturile pe care le-ati intalnit si v-au necajit exista oameni normali, cu bune si rele, care Il cauta pe Dumnezeu cum pot si ei.

Eu imi dau seama ca nu pot intra in dispute teologice cu un preot. Nu as avea nici o sansa . :) Insa imi amintesc cum a fost cand am stat eu inaintea lui Dumnezeu si mi-am vazut pacatul si nevrednicia. Nu am mai avut glas sa spun ceva, doar sa Il ascult. Asa s-a intamplat in fata parintelui Arsenie si in alte randuri. De aceea am scris ceea ce am scris.

Nu m-ai suparat catusi de putin, adevarat vorbim in paralel. Dar eu stiu cu siguranta ca daca cineva rataceste in credinta ia si mustra-l, ca Biblia spre mustrare este si spre indreptare este, si spre mentinere pe calea cea buna a lui Dumnezeu este. Oare dragostea crestineasca ce este? sa aratam iubire celor de langa noi. Oare iubirea este doar zambet si bucurie? iubire este si pentru buni si pentru rai. Pentru rai iubire aste atunci cand ii arati ce sa faca si cum sa faca sa devina bun. Si pe cel rau il faci bun cu vorba buna mai intai, si cu mustrare mai apoi. Si totul din iubire. Cand nu exista dragoste crestineasca atunci stai deoparte , egoist, si taci.
Cum sa nu te iau in seama? oare esti tu o fiinta neinsemnata? Eu zic ca nu.

``si EL cauta oameni disponibili si dedicati``
Oare asa face Dumnezeu? cauta oameni disponibili si dedicati? Oare de ce trebuie sa inversam rolurile? Nu noi trebui sa cautam pe Dumnezeu? iata aici ``adevarul`` penticostal: Un ``Dumnezeu`` care sta si cauta oameni disponibili si dedicati pentru a le da daruri.
Stii tu cine sta si cauta printre oameni , pe cei disponibili si dedicati?