Exista teoria conforma careia, arta defineste personalitatea si trairile artistului.
Am citit Petite, nu mai stiu unde, dar este evident ca multe dintre idei se pot combate sau se pot completa, noi retinem partile care ni se par sugestive, bine-nteles influientate si de propria personalitate . Nu neg ca si tu ai dreptate, bine-nteles . Oricum, aproape intotdeauna exista mult mai multe laturi ale situatiei si acestea ar putea fi comentate si filozofate la infinit.

Teoretic, dar practic ? . . .

Practic ?...tot aia e !

aha . . .
:104:

Spune-mi ce vrei sa auzi ( sa citesti ) ?...si-ti voi spune ! (scrie )

Cum ma distrez eu ?
Eu nu ma distrez, eu traiesc !

ca tot s-a discutat atat de dragoste,de relatii intime de orgasm in casnicie...ma gandeam la Parintele Staniloae care ar trebui sa fie un model pentru noi mirenii.El a fost casatorit,a avut copii dar a zis ca toata viata lui a trait in abstinenta ,a facut dragoste doar cand a avut copii,doar pentru conceperea de copii,si a recunoscut ca a fost foarte greu dar cu harul lui Dumnezeu s-a putut.
Eu nu cred ca as putea sa traiesc asa dar macar avem un model de crestin care fiind casatorit si cu copii a fost abstinent si a cautat toata viata lui curatirea de patimi,luminarea si indumnezeirea ,cele 3 trepte pe care trebuie sa le parcurga crestinul ca sa se mantuiasca,sa ajunga in Rai.

As da cateva fraze din : [COLOR=Red]PARINTELE DUMITRU STANILOAE :
ASCETICA SI MISTICA BISERICII ORTODOXE

DESPRE IUBIRE:[/COLOR]

"La unirea cu Dumnezeu nu se poate ajunge decat prin rugaciunea curata.Dar unirea cu Dumnezeu e mai presus si de rugaciunea curata.Ea inseamna DRAGOSTEA DESAVARSITA.Si pe aceasta nu o da omul de la sine,ci ii vine din Dumnezeu. Caci inainte de a fi starea de rugaciune curata,omul trebuie sa se fi curatit de patimi.Dar curatirea de patimi este una cu cresterea dragostei lui Dumnezeu.Astfel,dragostea lui Dumnezeu picurandu-se cu anticipatie in suflet il intareste in linistea nepatimirii si in rugaciunea curata.Iar prin aceasta vine in el si mai multa dragoste.Mai bine zis,acum lucreaza in el numai dragostea dumnezeiasca, sau Duhul Sfant.

Deci este o stransa legatura intre dragoste si nepatimire (lipsa de patimi).Dragostea presupune nepatimirea si o intareste la randul ei,pentru faptul ca ea este opusul patimilor,care reprezinta egoismul.UNDE SUNT PATIMI NU POATE FI DRAGOSTE.DE ACEEA IUBIREA VINE IN SUFLET IN TOATA AMPLOAREA EI DUPA CE AM AJUNS LA NEPATIMIRE,DUPA CE NE-AM ELIBERAT DE PATIMI. ť

Ť Iubirea insumeaza toate celelalte virtuti,daca prin fiecare virtute se omoara o patima.Dar iubirea e fructul imediat al rugaciunii.Toate virtutile ajuta mintii sa ajunga la dragostea de Dumnezeu,dar,mai mult decat toate,rugaciunea curata.Daca patimile inseamna intr-un cuvant iubirea de sine,iubirea de Dumnezeu este opusul iubirii de sine.<Cel ce se iubeste pe sine nu poate iubi pe Dumnezeu>,zice Sfantul Diadoh.Dar cel ce nu se iubeste pe sine din pricina bogatiei covarsitoare a iubirii lui Dumnezeu,Il iubeste pe Dumnezeu,fiindca unul ca acesta nu cauta niciodata slava sa,ci pe a lui Dumnezeu.Caci cel ce se iubeste pe sine cauta slava sa,iar cel ce iubeste pe Dumnezeu iubeste slava Celui ce l-a facut pe el. ť

Ť Dar dragostea de Dumnezeu pe cea mai inalta treapta nu este numai libertate de patimi,ci este darul lui Dumnezeu ce se coboara in sufletul ajuns in aceasta stare. ť

Ť Daca rugaciunea porneste de jos,desigur ajutata de harul ascuns al Duhului Sfant,dragostea culminanta este raspunsul de sus al lui Dumnezeu.Prin ea ni se face descoperita si simtita Dumnezeirea. ť

Ť Alta este dragostea naturala a sufletului,si alta,cea care vine in el de la Duhul Sfant.Cea dintai e moderata si este pusa in miscare si de vointa noastra atunci cand vrem.De aceea si e rapita cu usurinta de duhurile rele,cand nu tinem cu tarie la hotararea noastra.Cealalta asa de mult aprinde sufletul de dragoste catre dumnezeu,incat toate partile lui se lipesc de dulceata negraita a acestei iubiri,printr-o afectiune negraita si infinita.Caci mintea,umplandu-se atunci de lucrarea duhovniceasca,se face ca un izvor din care tasnesc dragostea si bucuria. ť (Sfantul Diadoh al Foticeii)

�Spre deosebire de CATOLICISM,CARE NU ADMITE ENERGIILE NECREATE ALE LUI DUMNEZEU SI CARE DE ACEEA TREBUIE SA CONSIDERE SI DRAGOSTEA UN DAR CREAT,ORTODOXIA CONSIDERA DRAGOSTEA O ENERGIE NECREATA,COMUNICATA DE DUHUL SFANT,O ENERGIE DUMNEZEIASCA SI INDUMNEZEITOARE,PRIN CARE PARTICIPAM REAL LA VIATA SFINTEI TREIMI.<Iubirea vine de la Dumnezeu>,zice Sfantul Ioan (I,4,7).Dar aceasta iubire presupune,dupa Sfantul Vasile,o dispozitie proprie a naturii create,o samanta sau o putere de iubire aflata in fiinta omului,chemat sa ajunga la desavarsire prin dragoste.�

�Omul are capacitatea virtuala de a deveni subiect al dragostei dumnezeiesti si intr-o masura oarecare si tinde spre aceasta .In aceasta sta chinul dumnezeiesc in el.Dar dragostea insasi in deplinatatea ei nu o poate avea de la sine,ci o primeste de la Dumnezeu ,ceea ce inseamna ca asemanarea nu o poate dobandi decat in comuniune cu Dumnezeu.
Desi,adica,in chip se ascunde virtualitatea asemnarii,virtualitatea aceasta nu poate deveni actualitate de la sine,ci numai sub flacara lucrarii sau a iubirii dumnezeiesti.
Natura in starea pura nu o gasim,ci sau in stare de subnatura,sau in stare de natura penetrata de har.Deci nici dragostea naturala nu o cunoastem in puritatea ei.Dragostea pe care o vedem la om,in afara legaturii cu Dumnezeu, nu este nici macar dragostea naturala.Marile deficiente ale dragostei acesteia ne arata ca adevarata dragoste nu poate fi decat un dar al lui Dumnezeu.Cand a ajuns natura la starea ei sanatoasa,in dragostea ei este si harul dumnezeiesc.
Dar in aceasta dragoste naturala este activ si omul.Insa mai sus de aceasta treapta se afla cel in care lucreaza exclusiv dragostea lui Dumnezeu.Propriu-zis,putem distinge in dragoste trei trepte :
a)Tendintele de simpatie naturala din starea naturii cazute din har ;
b)Dragostea crestina,care folosind aceste tendinte creste din harul dumnezeiesc si din eforturile proprii ;aceasta are o crestere si devine ferma ;ea duce natura pana la un fel de implinire a ei ;la inceput ea este putin ferma,pe urma tot mai ferma si intensa.Sfantul Diadoh o are in vedere uneori pe prima,alteori pe a doua,cand vorbeste de dragostea naturala.La inceputurile ei,dragostea a doua,fiind sovaitoare,poate fi usor confundata cu simpatia naturala,mai bine zis,cu cea a celui lipsit de har.Dar pe masura ce progreseaza,se fortifica,se apropie de dragostea ca extaz,care e dar exclusiv de sus.Dragostea a doua,sau crestina,pregaste sufletul pentru extaz.Acestea doua pot fi iarasi cuprinse uneori sub acelasi nume,mai ales cand este vorba de cele mai inalte trepte ale celei dintai.
c)in sfarsit,este dragostea ca extaz sau ca dar exclusiv de sus.Aceasta vine dupa pregatirea indelungata prin a doua si tine clipe scurte,ca din ea sa castige forta noua cea de a doua si sa-si continue cresterea.Daca in cursul celei de a doua omul se ridica la starea naturii restabilite in har,dragostea ca dar exclusiv il ridica peste limitele naturii.Noi,cand vorbim adeseori de dragostea adevarata,vorbim de dragostea a doua,in opozitie cu cea dintai ,coplesita de egoism.Dar inca nici ea nu este dragostea ca putere exclusiv dumnezeiasca.

Dragostea deplina inseamna o victorie totala a omului asupra lui insusi,nu in sensul ca s-ar dispretui pe sine in urma unei descurajari,ci in sensul ca afirma pozitiv viata,dar considera ca adevarata viata sta in grija exclusiva de altii si in uitarea de sine.Cel ce are dragostea adevarata in sine experiaza o infinitate a puterii de a se darui,pe care evident ca nu o poate avea de la sine.
Dragostea dumnezeiasca are o fermitate pe care nici o vicisitudine nu o poate clatina,ceea ce este strain dragostei naturale.Cel ce are aceasta dragoste simte in sine un izvor pururea tasnitor de lumina si de bucurie.Aceste virtuti nu le poate avea dragostea naturala,care cade atat de repede si pe care o slabeste orice rau pe care il sufera.
Iubirea dumnezeiasca ce se coboara in om presupune o victorie asupra egoismului manifestat prin patimi si,fiind o iesire pozitiva a omului din sine,este in acelasi timp iubire de Dumnezeu si iubire de semeni.Desigur,puterea iubirii fiind de la Dumnezeu si obtinandu-se prin atintirea sufletului spre Dumnezeu prin rugaciune,este just sa se spuna ca iubirea de Dumnezeu este izvorul iubirii de oameni,nu invers.Nu de la iubirea de oameni se ajunge la iubirea de Dumnezeu,ci de la iubirea de Dumnezeu se ajunge la iubirea de oameni,ultima fiind o prelungire a celei dintai.Cand incepe cineva sa simta cu imbelsugare dragostea lui Dumnezeu ,incepe sa iubeasca si pe aproapele intru simtirea duhului.Aceasta nu inseamna ca uneori iubirea de oameni poate lipsi.Iubirea de oameni este fructul necesar al iubirii de Dumnezeu.
Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu poate sa nu iubeasca si pe tot omul ca pe sine insusi,zice Sfantul Maxim Marturisitorul,desi nu are placere de patimile ce le necuratite inca ale aproapelui.Sfintii ajung la desavarsire si la asemanarea cu Dumnezeu atunci cand izvoraste iubirea lor fata de toti oamenii.Iubirea de Dumnezeu nu admite nici cea mai mica umbra in iubirea fata de semeni.Cel ce mai vede in inima sa o umbra in iubirea fata de vreun om oarecare pentru cine stie ce greseala,este cu totul strain de iubirea de Dumnezeu.Caci iubirea de Dumnezeu nu sufera catusi de putin ura fata de vreun om.Precum Dumnezeu iubeste pe toti la fel,pe cel virtuos slavindu-l,iar de cel rau milostivindu-Se si cautand sa-l indrepte,tot asa,cel ce iubeste pe Dumnezeu iubeste pe toti la fel,pe cel virtuos pentru firea si pentru voia lui cea buna,iar pe cel rau pentru firea lui si din compatimirea ce o are fata de el ca fata de unul ce petrece in intuneric.
Puterea unei astfel de iubiri fata de semeni se explica prin faptul ca ea nu este decat iubirea lui Dumnezeu coborata in suflet si indreptata pe de o parte spre Dumnezeu,pe de alta spre oameni.Sfantul Isaac Sirul vede insa o opozitie intre iubirea lumii si iubirea de oameni.NU POT CASTIGA DRAGOSTEA DE OAMENI CEI CE IUBESC LUMEA. ť

Ť IUBIREA ESTE,DUPA CALITATEA EI,ASEMANARE CU DUMNEZEU PE CAT ESTE CU PUTINTA MURITORILOR ;DUPA LUCRAREA EI,ESTE O BETIE A SUFLETULUI ;DUPA EFECTUL EI,ESTE IZVOR AL CREDINTEI,ABIS AL INDELUNGII RABDARI ť (SFANTUL IOAN SCARARUL, ťSCARA ť)

Sfantul Isaac Sirul descrie astfel infinitatea iubirii ce coboara in inima de la Dumnezeu :Iubirea care are pe Dumnezeu de cauza este ca un izvor tasnitor ,care nu-si intrerupe niciodata curgerea.Caci Insusi El este izvorul iubirii,si materia care o alimenteaza nu se sfarseste niciodata�Niciodata nu-i lipseste celui ce s-a invrednicit de ea materia care-l poarta spre pomenirea lui Dumnezeu,incat si in somn sta de vorba cu Dumnezeu.De aceea ,inima celui ce o simte nu mai poate sa se desparta de ea,ci pe masura iubirii venite asupra lui se observa in el o schimbare neobisnuita.Iar semnele sensibile ale acestei schimbari sunt :fata omului devine aprinsa,plina de farmec,trupul lui se incalzeste,frica si rusinea se departeaza de la el si devine asa zicand extatic.Puterea care strange mintea fuge de la el,iesindu-si oarecum din sine.Moartea infricosata o socoteste bucurie,si niciodata contemplatia mintii nu mai sufera vreo intrerupere in intelegerea celor ceresti.De aceasta betie duhovniceasca au fost beti apostolii si martirii,cei dintai strabatand lumea intru osteneala si osandire,ceilalti varsandu-si sangele ca pe o apa din madularele taiate si suferind chinurile cele mai mari fara sa slabeasca cu sufletul.Iubirea dumnezeiasca este asadar o betie,intrucat copleseste cu entuziasmul ei judecata lumeasca a mintii si simtirea trupului.Ea muta in alt plan de realitate pe cel partas de ea.Vede o alta lume,a carei logica intuneca logica vietii obisnuite,primeste simtirea altor stari,copleseste simtirea durerilor si placerilor trupesti.De aceea,MARTIRII PAR NEBUNI LUMII ACESTEIA,DAR EI SUNT ADEVARATII INTELEPTI.
Sfantul Ioan Scararul declara ca iubirea dumnezeiasca ii face pe cei partasi de ea sa nu mai simta nici placerea de mancare,sau chiar sa nu o mai pofteasca des.Iubirea este asadar o forta care,alimentand sufletul,revarsa si in trup putere,incat acesta nu mai are nevoie de mancare regulata pentru a-si sustine forta vitala. Ť
MAREA TAINA A IUBIRII ESTE UNIREA PE CARE EA O REALIZEAZA INTRE CEI CE SE IUBESC,FARA DESFIINTAREA LOR CA SUBIECTE LIBERE.Legatura stabilita de iubire nu consta numai in faptul ca cei ce se iubesc cugeta cu placere unul la altul,asadar in orientarea intentiei fiecaruia spre celalalt,ci in faptul ca fiecare il primeste pe celalalt in sine.INTRE CEI CE SE IUBESC NU ESTE SEPARATIE.Pe de alta parte,ar fi simplist sa concepem iubirea numai ca o comunicare de energie de la unul la a ltul,precum ar fi cu totul gresit sa fie considerata ca o identificare de euri. ť

Ť Cel iubit nu-si trimite numai energia in fiinta celui iubitor,ci pe sine insusi intreg,fara sa inceteze de a ramane si in sine.E o proiectare a fiintei sale intregi prin energia sa in sufletul celui iubitor.Iar chipul celui iubit nu se impune silnic,ci e primit si pastrat cu bucurie,mai bine zis e absorbit de cel iubitor,incat nu stii care trimite cu chipul sau mai multa energie de la sine la celalalt :cel iubit sau cel ce iubeste.
Desigur,aceasta reciproca comunicare de energie are loc in alt fel intre doi oameni decat intre Dumnezeu si om.Aici in primul rand Dumnezeu Isi trimite energia in om.Iar iubirea dumnezeiasca coborand in om il face pe acesta sa absoarba proiectia chipului lui Dumnezeu in sine.Dar energia dumnezeiasca odata comunicata omului,aceasta se intoarce spre Dumnezeu si in aceasta intoarcere a ei ea imbraca forma afectiunii subiectului uman,trezita de energia dumnezeiasca.Caci nu numai Dumnezeu iubeste pe om ,ci si omul Il iubeste pe urma pe Dumnezeu,sau isi trimite si el spre Dumnezeu o energie proprie si afectiunea subiectului propriu. ť

Ť In iubire eu nu ma traiesc numai pe mine sau numai prin mine,ci si pe semen sau prin semen,fara ca el sa inceteze de a fi un subiect independent de mine.Aceasta inseamna ca nu-l am ca obiect al meu,ca parte a individualitatii mele,ci in legatura libera cu mine,nu ca al meu,ci ca al nostru.
Daca tu mi te daruiesti liber fara a inceta de a fi suveran,nesubordonat mie ca obiect,iar eu ma daruiesc tie la fel,inseamna ca nici eu,nici tu nu devenim proprietatea exclusiva a unuia,ci eu sunt al tau fara a inceta sa fiu si al meu,si tu esti al meu fara a-ti pierde libertatea,fara a inceta sa fii si al tau.Eu sunt al nostru si ti esti al nostru.Propriu-zis ,nici eu,nici tu nu suntem ai nostri in sens de obiecte comune ci tu si eu ne experiem ca o unitate de subiecte libere,atat de legate ,incat nu se pot desparti,ca o unitate traita de fiecare din cele doua subiecte,subiectul tau fiindu-mi tot asa de intim,de necesar ca si al meu,ba chiar constituind pentru mine,sau pentru subiectul meu,centrul de preocupare si izvorul de traire,asa cum subiectul meu constituie pentru tine un asemenea centru si izvor.Suntem doi intr-o unitate,fiecare privind la celalalt.Tu imi esti necesar mie,tii de existenta mea,fara a fi incorporat in eul meu,si eu,de existenta ta,fara a fi incorporat in tine."

( Nu reusesc sa-mi scriu mesajul decat citand; am ales acest mesaj, fara legatura cu ce se spune aici...)
As vrea totusi sa revenim la tema discutata, caci nu-mi da pace ideea de a apropia sexul si orgasmul de Dumnezeu.
Dar ce spune biblia? Iasa vedem:

Epistola catre Corinteni 7.
1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, BINE ESTE PETNRU OM SA NU SE ATINGA DE FEMEIE.
2. DAR DIN CAUZA DESFRANARII, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.
3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.
6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel. 8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.

Deci din cele de mai sus, nu prea reiese acelasi lucru cu ce incearca unii sa afirme pe aici.
Dar, ce-i drept, New-Age-istii se folosesc de energia sexuala pentru a-l intalni pe dumnezeul lor... nu-l mai numesc ca sa nu deranjez. Dar in orice caz nu pe Iisus Hristos.
Vad ca stam si intoarcem adevarul cum ne convine. Dar acela nu mai e adevar, ci plasmuire.

Pai, ca sa zic asa, nu tu ai inceput discutia asta, eu am scris inaintea ta, iar eu vorbeam de casatorie. :-)
Te pot urmari, dar am mereu impresia ca vorbim despre lucruri diferite. Mie mi se pare ca nu imi raspunzi, nici tu nici anna de altfel, la argumentatia mea.

Cand am zis ca nu trebuie sa ne straduim pentru Dumnezeu sau sa nu indeplinim poruncile lui Hristos?
Le putem indeplini si altfel decat traind precum calugarii. Exista dpoua cai: cea de renuntare la lume, si cea de transfigurare a lumii.
Se mai intalnesc intre ele (si mirenii postesc si se infraneaza, si calugarii se mai bucura de cele lumesti cu multumire). Dar sunt diferite.

1. Au existat, dar sunt cazuri foarte speciale. Daca e pe asa, au existat si femei care se mascau in barbati si mergeau la manastiri de barbati ca sa duca o viata mai aspra, este asta neaparat un model de urmat pentru oricine? Inchipuie-ti ce scandal ar fi si ce banuieli...
2. Nu, indumnezeirea nu e rezervata calugarilor; insa mirenii se indumnezeiesc altfel decat calugarii.
Exista multi sfinti casatoriti, unii cu copii (suntem pe cale sa alcatuim o lista, sotul meu si cu mine). Ei cum s-au indumnezeit? Unii prin martiriu, altii insa printr-o viata crestina de familie.

A iubi lumea in sensul acestui text inseamna a iubi raul din lume, lumea cazuta.
Exista si ideea de lume ca Imparatia lui Dumnezeu prezenta deja in ea. Uite ca eu nu-s asa buna la citate (halal 'doamna profesoara'), din pacate, si nu gasesc acum...
Dar ma gandesc la nunta la care Hristos schimbat apa in vin; si la toate parabolele cu nunti. De exemplu. Cineva, parca georgeval sau heaven, il citeaza pe Steinhardt in alt topic despre subiectul asta. Daca vede poate sa-mi sara in ajutor..

Nu este dat tuturor sa fie nebuni intru Hristos. Este o cale unora, da. Dar este o cale foarte stramta. (Daca nu cumva vorbesti metaforic, sau in sensul sfantului Pavel, cu nebunia crucii, nu in sensul de nebun intru Hristos care o face pe nebunul ca sa nu il considere ceilalti sfant)

Putem sa fim atunci cand conditiile o cer. De exemplu eu admir foarte mult textul lui Steinhardt care este la inceputul Jurnalului fericirii, cele trei cai sau testament politic.
Si in alte situatii din lumea moderna ni se poate cere sa fim asa, sa murim lumii, sa devenim nebuni sau vagabonzi.
Insa in multe alte situatii ni se cere sa traim cu bucurie si multumire lucrurile bune pe care ni le da Dumnezeu, sa le suportam pe cele rele cu rabdare, sa facem binele acceptand greutatile care ies din asta.. (uite-te la rugaciunile din slujba de cununie.. se zice 'sa se veseleasca cu nevasta sa', de exemplu)
Greutatile si necazurile vin singure, nu e nevoie sa le cautam. Sa ne bucuram insa si de lucrurile frumoase.
Prea sunt multi care se plang. Hai sa radem macar noi, crestinii.

Chiar nu inteleg indignarea ta, prietene.
Care este problema? Tot lasi sa se inteleaga ca este revoltator ce se scrie pe aici. Ce daca vorbim de chestii sexuale?
Cine crede ca asta ii face rau, sa nu mai citeasca.
Dar eu cred ca este sanatos sa vorbim despre ele.

Eu cred ca subiectul asta este de asa fel incat experienta proprie conteaza foarte mult.
Daca ai trait lucruri din astea, pacatesau chiar perversiuni in domeniul sexualitatii, si te-ai curatat de ele, evident este mult mai greu sa vezi curatenia si chiar sfintenia lor initiala; te temi sa nu cazi din nou in ceea ce ai vindecat prin spovedanie. Dar daca nu ai trait astfel de lucruri, sau nu intr-o masura foarte mare? (caci toti mai pacatuim, macar cu gandul) Uite, pentru ca m-ai intrebat si pentru ca este necesar pentru discutie, pot sa spun: eu nu am avut relatii intime inainte de casatorie. De ce nu as vedea un lucru frumos si chiar o imagine a raiului in viata intima impreuna cu sotul meu?

Ba poti, dar asta nu inseamna ca e adevarat.

Iti recomand www.amazon.com pentru cartile ortodoxe in engleza. Gasesti o gramada. Cele de la St Vladimir press nici nu sunt atat de scumpe (dupa standardele europene de vest cel putin)

Nu inteleg, de ce n-ar fi adevarat? Nimeni nu mi-a raspuns la argumentatia mea pana acum.

1. Din cate stiu eu pana acum, Imparatia lui Dumnezeu prezenta in lume este lucrarea Sf. Duh. Cine nu cauta aceasta Imparatie, nu o va gasi nici aici, nici dincolo.
Nu am gasit inca nicaieri ca Imparatia lui Dumnezeu este creatia.

2. a iubi raul din lume este interpretarea ta personala (daca nu o sustii cu ..ceva scris de sf parinti).
Eu il citez pe Sf. Apostol Pavel:
"Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. " (I Corinteni 10:23)
Evident, Sf Apostol nu se refera la pacate, ci la lucruri realmente ingaduite!

[quote=Anca-Miha;151435Dar ce spune biblia? Iasa vedem:

Epistola catre Corinteni 7.
1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, BINE ESTE PENTRU OM SA NU SE ATINGA DE FEMEIE.
2. DAR DIN CAUZA DESFRANARII, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.
[/QUOTE]

Casatoria ne-a fost data din cauza desfranarii noastre; nu ca preinchipuire a raiului, ci ca sa nu desfranam.
Raiul il putem percepe doar in inima, prin rugaciune, nu prin atingere de alta persoana.

Aici, sfantul Pavel spune ci ca sunt sfaturi de ale lui. Avea o viziune de om celibatar, pe care nu vroia sa o impuna neaparat tuturor.

Mai spune interesant pentru subiectul nostru si 'sa nu ne lipsim unii de altii decat pentru un timp scurt, pentru rugaciune' (poate iti amintesti comentariile sfantului Ioan Gura de Aur la acest verset) (asta, pentru cei care propun posturi interminabile la alaptat etc NB eu alaptez copilul si va avea un an vineri; unele mame alapteaza si doi ani)

Ce ai subliniat tu arata ca sexualitatea este bine canalizata in cadrul casatoriei, caci altfel sexualitatea umana este greu de stapanit si poate duce la pacat (desfranare). daca este insa traita in cadrul casatoriei, este altceva.

Poate ne citezi si pasajul in care vorbeste de nunta, cu Hristos si Biserica.

Asta este o gandire origenista, scuza-ma, anca.. Trupul e spre rau, sufletul spre bine.
nu asa gandesc parintii bisericii. Vezi ce scria mihailt mai sus.

Uiti si de ce spune sfantul Pavel, ca nunta este o mare taina pentru ca cei doi inchipuie 'Hristos si biserica'.
Ca unirea intr-un trup (cu tot ce implica ea) a celor doi este o imagine a unirii mistice..
Eu tot amintesc de asta dar am impresia ca majoritatea parca nu vad. Atata puritanism a intrat in biserica...

Incep sa obosesc, ca la noi e noapte..
1. Imparatia lui Dumnezeu este deja prezenta si in acelasi timp o asteptal. este unul din paradoxulrile crestinislului. Da, este lucrarea sfantului Duh, si trebuie cautata. O putem gasi fiind botezati, unsi cu mir si participand la Hristos prin impartasanie. Si ducand o viata crestina, in general.
2. Nu este interpretarea mea, este una clasica; 'lumea' aici este un termen teologic, tehnic, nu inseamna lumea in sensul din DEX. (Cine imi sare in ajutor?) De aia zic ca sunt obosita, o sa mai scriu de asta dupa ce o sa gassc si citate. Din pacate maine abia seara o sa mai ajung pe net, asa ca cine stie cate zeci de pagibi s-or mai scrie aici pana aunci.. :-)
3. Sf Pavel vorbeste aici despre masura...

Fani, te rog sa ma ierti ca iti spun, dar devine deranjanta tendinta ta permanenta de a relativiza tot ce e legat de Biserica. Acum il relativizam si pe apostolul Pavel?!? Sau am ajuns noi, cei casatoriti sa avem mai mult Duh Sfant decat apostolii?!?
Cred ca rad toti diavolii de noi, ca nu mai credem nici in biblie cum trebuie, inlocuind-o cu interpretarile noastre dupa bunul plac. Sau am uitat ca Sfanta Scriptura nu se interpreteaza liber de catre fiecare, caci nu noua ne-a fost data, ci oamenilor sfinti ai lui Dumnezeu?!?
Am devenit precum lucratorii din vie: impunem noi conditii, IN LOC SA NE BUCURAM DE BUNATATEA SI DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU FATA DE OAMENI, CARORA LE-A DARUIT TAINA CUNUNIEI PETNRU A-I SALVA DE LA PIEIRE SI A LE DA POSIBILITATEA MANTUIRII. Dar nu ne e de ajuns; noi vrem sa traim raiul pe pamant, desi suntem plini de pacate.

Pai, unde am relativizat eu ce este legat de Biserica sau mai ales ce spune sf. Pavel? Ceea ce am scris aici este o interpretare clasica a spuselor lui, pe care am citit-o si de care am invatat. Nu am scos-o din capul meu.

Tu urmaresti logica discutiei?
A. Traditie 1
B. Tu ii re-interpretezi mesajul, in sensul ca lumea ESTE buna, deci trebuie iubita pentru ca are in ea Imparatia lui Dumnezeu
c. Eu iti atrag atentia ca Imparatia lui Dumnezeu are cu totul alt sens, nu este deloc lumea materiala (spune Iisus ca Imparatia lui nu e din aceasta lume!)
Concluzia:
Tu uiti de unde a pornit discutia (adica Traditie 1 are dreptate, iar tu deturnezi nepermis sensul scripturii) si ma trimiti in banca cu o concluzie general valabila, dar nerelevanta pt discutia de fata!

Ziceam ca ma culc.. Hm.
Doar atat: in ceea ce scrii uiti de inviere. Noi suntem deja morti lumii si inviati in Hristos. Lumea o sa invie si ea. Pune si ingredientele astea in prajitura si vezi ce iese.
Noapte buna.

Tu realizezi ca vrei intotdeauna sa ai ultimul cuvant no matter what? (si inainte de culcare!)
ok, noapte buna!

Nu. Merci. Ba da, stiu, este unul din defectele mele. :-(
Quod erat demonstrandum. hi hi

Iata relativizarea, caci Sf. Apostol Pavel avea Duh Sfant. Chiar daca vorbeste de la el, are o intelegere superioara, pe care noi nu o putem egala. Nu impune nimic, dar ne spune ce e de preferat.

Nu am zis ca trupul este spre rau; dar e facut din materie si inclinat spre pacate.
Ma refeream la Rugaciunea inimii.

Nu este neaparat un lucru rau, daca argumentul este bun.

Exact Anca, dacă ! . . .

De la parintele Arsenie Papacioc:
"
Părinte, se cuvine să mergem la plajă la mare?
Da. Ar fi o greşeală mare să nu vă duceţi! Pentru că soarele e un doctor nemaipomenit de bun şi de scump, care ni se dă gratuit. Însă, şi acolo să fii stăpân pe tine. Nu te duce să păcătuieşti! Iar dacă îţi vin gânduri necuviincioase, stinge-le cu rugăciunea, şi tu te foloseşti de soare. Căci nu se poate fără rugăciune, nu se poate fără trăire, nu se poate fără trezvie. Doar nu te duci acolo să măsori trupurile oamenilor! Dacă te duci aşa, e inutilă şi întrebarea, te duci ca un păcătos!"


(din "Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc" volumul 3.)

@Anna21
Creatia este INCLUSA in Imparatia lui Dumnezeu, si depind de noi asa cum spune si P Papacioc mai sus sa mergem "la plaja" pentru desfrinare sau pentru vindecare cu soarele

La fel si Sf Ap. Pavel cu "toate sunt pentru folosul meu dar nu toate sunt folositoare"

Deci totul se rezuma la cum interpretezi experientele pe care alegi sa le ai si cum iti pastrezi inima si cugetul curat sau te dedai la lucruri necuviincioase. Mai exista insa si varianta a treia pe care Ap Pavel nu a inclus-o si care a aparut mai tirziu si care reprezinta o orbire, nu o crestere, cea a habotniciei si a fobiilor de tot felul, cind credinciosul incepe din tot felul de frici sa numeasca spurcat si generator de pacate cam tot cel inconjoara, uitind ca totul este minunat si vine din Creatie.

de aceea ne si rugam cit mai mult pentru ca mintea noastra sa nu se intunece cu acest fanatism si negativism de care este si acest forum strabatut si cu care ne luptam impreuna cu Fani, Mihail, Ory ,Cristi si altii

Voi sunteti din cele de jos
 

Mai Andrei, tu poti mentine discutia la un anumit nivel sau trebuie sa coboram in permanenta in cotidian si in experientele tale particulare?

"Imparatia lui Dumnezeu" este definita destul de precis in literatura patristica, nu este ceea ce ti se nazare tie!
Cand spun masa, casa, soare.. presupun ca au acelasi inteles pt toti.. tu vii si spui, stai ca eu am mancat pe o buturuga si am dormit sub un copac si ma acuzi pe mine ca folosesc gresit cuvintele.
Imparatia lui Dumnezeu nu este fantasmagoria din mintea fiecaruia!

Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta.

Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.


Deci de unde esti TU, Andrei, cu toate experientele tale (in care limitarea ta le numesti gustare de rai!)? De unde? Din "cele de jos"!


Acum poti sa dai drumul mandriei din tine sa contrazici scriptura?

TU LUPTI CU MINE, in mintea ta? Nu-mi vine sa cred!
Eu fanatica?
Argumenteaza UNDE NU AM FOST IN ACORD CU INVATATURA BISERICII? Eu am argumentat tot cu citate! Iar parerile personale le-am exprimat ca atare!

SA-TI AMINTESC, ANDREI, CA TU NU AI STIUT DE SFANTA TREIME PANA CAND NU TI_AM ZIS EU?
apoi iti dai seama ca totusi am dreptate si incerci sa o "dregi":
sursa: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...?t=4553&page=8

Sa mai postez si ereziile de pe alte topicuri (new age si alte..)?

Unde este luminarea aia din capul tau?

Ca fapt divers.. a spune ca orgasmul din relatia ta cu logodnica (=curvie) este o "gustare a raiului" (ceea ce m-a indignat si a pornit discutia despre puritanism) este cea mai mica dintre prostiile pe care le-ai insirat pe-aici.


dar banuiesc ca daca tu te simti "curat" si iubesti natura, totul este in regula, nu?

Rog banarea sorei Anna care insista sa propovaduiasca erezii gnostice hulind incontinuu creatia lui Dumnezeu si numindu-o rea.
Acum vad ca s-a apucat sa contrazica si pe parintele Arsenie Papacioc.
Daca nu e sa fie banata poate sa isi schimbe acolo campul religie si sa puna gnostic iar nu ortodox.

Citeaza-ma!
UNDE AM SPUS EU CA ESTE CREATIA REA?

Rastalmacesti Sfanta Scriptura incontinuu mai soro.
Cand Dumnezeu Iisus Hristos a zis ca Dansul este din cele de sus s-a referit la lipsa pacatului.
Cand a zis ca Imparatia sa nu e din lumea aceasta s-a referit la lumea pacatului iar nu la creatia Preasfintei Treimi in care se include natura adica Terra si cu marile si oceanele de pe dansa,Luna,Soarele,stelele.
Normal ca acelea fac parte din Imparatia lui Dumnezeu.
S-a scris mai devreme destul de clar :
crestinul ortodox e botezat prin afundare de trei ori in apa sfintita,e miruns cu ulei aromat sfintit deci Duhul Sfant se comunica noua prin materie.
Mai mult ca la crestini ortodocsi se sfintesc granele,de Botezul Domnului se sfintesc apele si am aratat ca Patriarhul crestin ortodox al Ierusalimului sfinteste in fiecare an apele Iordanului.

La care lume se refera Sfantul Ioan Teologul cand zice:
"15.Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;
16.Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.
17.Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. "
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan,capitolul 2)
La care lume se refera Sfantul Ioan Teologul?Nu oare la noi, la oameni?Se refera la unii oameni.Asta inseamna si lumea trece si pofta ei.La poftele pacatoase.
Poate oare natura sa pofteasca ceva nefiind insufletita si rationala?
Deci nu se refera la natura.

Ca sa se confirme aceasta zice:
"13. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte."
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan,capitolul 3)
Oare natura neavand suflet rational uraste pe cineva?
Sau animalul poate sa urasca pe cineva?Nu cred.
Nu e clar ca se refera la faptul ca unii oameni urasc pe crestini fiind inselati de diavoli sa faca aceasta?

Sau cand zice iarasi:
" 5. Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă"
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan,capitolul 2)
Adica cum graiesc ca din creatia lui Dumnezeu?
Sau ii asculta natura?
Sau plantele?
Sau animalele?
Nu cred ca plantele,animalele ascultau pe Sfinti.
Dar cei inselati de duhuri rele nu ascultau pe Sfinti.

Tot ce te roaga Mihail este sa nu mai acuzi fara sa fie cazul, numai pentru ca nu ai capacitatea de a intelege ce este scris ab pe negru. Tu de fapt nu citesti ci COMPLETEZI CU INTELEGEREA TA care este evident incetosata de starile prin care treci.

Este trist ca nu te poti observa pentru a vedea ca aproape tot ce scrii aste imbibat de o nemultumire si dispret pentru lumea in care traiesti si care este PARTE din Creatie.

Nimeni nu a contestat faptul ca Imparatia este acolo, undeva insa si lumea in care traim face parte din Creatie, si ghici ce?....NU E REA! si nu trebuie sa fugim de ea, ca ne impacatoseste ci sa urmam ceea ce ne-a PORUNCIT Mintuitorul sa facem aici:

Sa ne iubim! ...dar asta nu inseamna ca trebuie sa iubesti omul dar sa dispretuiesti pamintul pe care calca...deoarece daca alegi sa gindesti asa, te-ai indepartat de iubire si deja esti in pierdere(in denial, doar te prefaci mintindu-te!), si NU MAI ASCULTI DE Mintuitor