Draga dillema, as vrea sa mai pot sa am un copil, oricum ar fi, dar pentru mine e prea tarziu. Am insa doi copii minunati. Ceea ce-ti doresc si tie.
Copiii proveniti din relatii intamplatoare sunt aruncati la orfelinate. Sunt oameni in lumea aceasta mare care au infiat copii abandonati si imi aduc aminte de o familie din SUA, care avea 3 copii si au luat un copil handicapat din Romania. Au spus, ca acest copil le-a adus fericirea in familie. I-am vazut la TV intr-o emisiune.
Eu iti inteleg nelinistea, dar noi nu stim ce copil se naste si in ciuda necazurilor, din cauza unui eventual handicap, cate bucurii mai aduce un asemenea copil.

De cand a aparut pe forum acest topic, am citit ce a scris Dr. Kenneth McAll in "Vindecarea arborelui genealogic" ed. Harisma, printre altele despre avort. M-am cutremurat. Doar nestiinta poate scuza avortul. Dar cine citeste despre cercetarile oamenilor de stiinta, din care a rezultat clar ca FATUL ARE VIATA DIN MOMENTUL CONCEPERII, nu mai poate face avort voit fara mustrari de constiinta. Poate nu la varsta tineretii, cand sunt alte prioritati. Dar vine un moment in viata fiecaruia in care te gandesti la greseli si atunci inevitabil te gandesti si la aceste greseli.
Nu ajuta sa acuzam pe cineva. Ajuta sa spunem oamenilor, femeilor care e adevarul. Din pacate nu s-a stiut de la inceput ca fatul are viata atat de timpuriu. Dar acum se stie. Sa nu ne astupam urechile, ci mai degraba sa ne gandim la consecintele faptelor noastre. Consecintele nu le alegem noi; mai ales pe cele negative. Cand treci strada pe rosu, nu e obligatoriu sa te calce masina, dar nu poti fi surprins daca se intampla. Incalcarea acestei reguli simple poate avea urmari fatale. La fel si a concepe un copil.
Imi pui intrebari la care nu pot raspunde. Pe mine Dumnezeu m-a tinut departe de extrauterine, violuri... Doamne fereste, ca nu doresc nimanui. Daca ducem o viata curata, Dumnezeu are grija de noi. La tinerete viata inseamna mult. Acum mi-as da viata pentru un copil. Dar decizia aceasta este foarte personala si necesit multa dragoste.

Amin!

Asa sa fie!As vrea sa mentionez un amanunt care mie mi s-a parut a fi destul de important si concludent,si care pe toti ne-ar putea pune pe ganduri intr-o oarecare masura:am aflat ceva mai tarziu,la funeraliile Printesei Diana(Lady Di),transmise la T.V.ca se adauga 1 un an in plus pe cruce,sau pe steagul decedatului, acesti ani fiind nu varsta indicata in buletin,ci se adauga cele 9noua luni sau 7sapte luni(pt.cei nascuti prematur),acesta fiind acel an in plus adaugat pe cruce,pe steagul defunctului,s.a.m.d.
Si daca nu ar fi pacat,atunci de ce toate,care fac intrerupere de sarcina,se intristeaza,au un gol in inima si suflet,simt ca le lipseste ceva, sau mai exact cineva,de ce plang si se caiesc,daca acesta nu ar fi un pacat ci o inchipuire,o fantasma,imaginatie, sau o parere egoista de a pune capat zilelor unui nenascut care isi cere dreptul la viata si caruia nu i se acorda acest drept, din egoism sau din cu totul alte motive(lipsurile:lipsa banilor,a intelegerii sotului si apropiatilor care influenteaza in mod negativ la luarea unei decizii gresite si in pripa?

Este clar ca nici dillema nu este fericita, o sa-i treca si furia pe barbati si preoti :) Se va linisti ...

Doamne ajuta!

Liviu

Dillema,am fost putin suparata,dar mi-am dat seama ca am gresit.Nu-ti cer altceva decat sa ma ierti.
Jeny,iti multumim ca ne faci intotdeauna bine.
Colors,sa speram ca Dillema va vedea altfel lucrurile si intr-adevar se va linisti.
Hristos s-a inaltat!

Sa-ti fie rushine Coloros, neghiob orb ... si iarta-ma ca te-am facut asha in aceasta zi de sarbatoare, totusi te mai respect pt poeziile tale frumoase!:(:hmmm:

Domnule, Sebastiana, desi pare ca viziunile tale ar fi neimportante ca foarte multe din ele vin de la cel rau sa shtii ca s-ar putea sa fie si de la Domnul... desi imi par oarecum de la cel rau, pentru ca adevarata conceptie vine un pic inaintea dragostei... deci doar pentru asta imi par viziunile tale neadevarate... dar cred ca sfanta Sebastiana te ocroteshte cum si pe mine ma ocroteshte sfantul Maxim marturisitorul...

???Vsovi,eu am spus o parere si nu cred ca un Sfant sau vreo Sfanta dintr-o icoana care are Sfanta Cruce in mana dreapta si mataniile in mana stanga, si care te invata lucruri bune,poate fi ceva de la cel rau,cu atat mai mult cu cat imi spunea destul de clar,sa fac voia Lui Dumnezeu si nu pe a mea,iar dupa aceea eu ma trezeam linistita, si nu speriata sau ingrozita.Crezi ce vrei tu,nu am de gand sa iti dau explicatii suplimentare,caci nu cred ca este cazul.Tot ce stiu in legatura cu ac.Topic,este ca avortul ramane tot crima pana la urma,oricum am spune noi ca e alba,ca e neagra,Dumnezeu nu ingaduie crima prin porunca data de EL:"sa nu ucizi".

Da, Sebastiana, asta ne-a invatzat, dar am scris greshit si te rog sa ma iertzi, si trebuie sa amintesc cum ca asha ne-a invatzat un m.batran si inca cineva ca in general visele nu sunt prea bune fiindca sunt cusute cu atza alba banuiesc, asta am vrut sa zic, dar apoi am observat ca asha cum am scris se referau mai mult la visele tale... care asha cum le descri am impresia ca ai dreptate in ce zici... eu n-am ajuns la a 6 sau a 7 porunca sunt doar la a 4 ??? deci mai am pana acolo (ajung peste cateva zile), asha ca nu te supara pe mine :dontgetit::)

Cea care trebuie sa mai citeasca esti dumneata. Cu regret, deoarece vad ca nu raspunzi concret la argumentele pe care ti le-am adus, parasesc acest dialog al surzilor, cu ultima mentiune ca pentru orice instigare la crima (caci asta faci), vei da socoteala intr-o zi. Fie ca vrei fie ca nu.

Draga irina, mi se pare ca tu esti cea care iti acoperi singura urechile la argumentele aduse de mine. Pe cine am instigat la crima? Arata-mi tu cuvintele mele, cand am afirmat "da-i in cap vecinului"(pentru ca asta e crima). Dar vai, nici la avort nu am instigat pe nimeni, daca citesti cu atentie. Asa ca invata sa ai bun simt si sa nu ma acuzi de lucruri pe care nu le-am zis. De acord cu tine, este un dialog al surzilor, insa nu este vina mea. Eu citesc, spre deosebire de tine si altceva in afara de Biblie, incerc sa imi largesc orizontul, sa nu fiu limitata. Motivul pentru care am adaugat acest post este ca imi place sa am ultimul cuvant si daca esti o persoana de cuvant, nu vei mai raspunde. Toate cele bune!

Voi reproduce aici un pasaj din cartea Dr. Kenneth McAll "Vindecarea arborelui genealogic":

"Dintr-o suita de de cazuri de pacienti cu felurite dignoze, stari depresive, epilepsie, schizofrenie, tentative de sinucidere si asa mai departe, il vom reproduce spre pilda pe urmatorul caz: Joan, o copila de noua ani, este adusa la Dr. Kenneth McAll. Sunt studiate concluziile echipei de medici generalisti, marturiile parintilor, precum si rapoartele dirigintei clasei. Incepand cu varsta de cinci ani buna dispozitie de mai inainte a copilei se schimba busc.

Joan devine greu cooperabila, cu un comportment irational, intra in crize, fata i se schimonoseste, tipa minute in sir la mama ei: "Ma inspaimanta, ma ingheata" raspunde mama. Cade uneori in inconstienta, prabusindu-se, alteori alearga prin fata masinilor. E legata in hamuri. "Te urasc", ii striga ea parintelui sau, "nu esti tatal meu; de ce m-am nascut?" Alta data, intr-una din acele stari irationale isi ameninta fratele cu un cutit. La scoala, de asemenea isi pierde cu usurinta controlul si are izbucniri emotionale, nu se poate controla.

Dr. Kenneth McAll, incercand sa-i intocmeasc Arborele Genealogic, e preocupat sa descopere vreun stramos parasit, neincredintat ajutorului Dumnezeiesc, vreun caz de sinucidere. Dar de-a lungul ultimelor generatii nu descopera nimic.

Apoi o cheama pe Joan in camera de consultatie. Scena devine tot mai intens emotionala. Copila vine, se aseaza pe genunchii medicului. Intre altele el o intreaba cati frati si surori mai are. Raspunsul este surprinzator: "Am trei frati si trei surori". "Dar, Joan, mama spune ca tu ai trei frati si doua surori". Joan devine extrem de furioasa, sare de pe genunchii lui si bate din picior zicand:"Am trei surori nu doua! O vezi pe femeia aceea care sta acolo?" aratand catre mama ei. "Este o criminala. A aruncat-o in WC pe sora mea. Sora mea este prietena mea: eu o cunosc. O cheama Melissa". Mama izbucneste in in lacrimi si striga:"Atentie, va avea o criza".Tatal lui Joan se inroseste la fata, se cearta cu sotia sa. In timp ce se certau, Dr. Kenneth McAll marturiseste: "Am tinut-o strans pe Joan si i-am zis: Hai sa ne rugam tu si cu mine, Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cerandu-I sa aiba grija de Melissa". Ne-am rugat "Doamne Iisuse Hristoase, Te rugam sa ai grija de Melissa si sa o iei si pe ea in imparatie Ta."

Era evident ca Joan atinsese un punct nevralgic al parintilor ei. mai tarziu mama a spus ca avusese un avort accidental datorita neindemanarii unui medic, inaintea nasterii lui Joan.
Uimitor e faptul ca mama nu mentionase incidentul fata de Joan si nimeni nu cunoscuse numele pe care ea voise sa-l dea copilei: Melissa.

Dar ce face Dr. Kenneth McAll intr-o asemenea situatie- mai mult, in asemenea situatii, deoarece el ne incredinteaza ca a avut 1400 de cazuri asemanatoare. Pentru fiecare din acestea el cere savarsirea Sfintei Liturghii prin care sufletul fiintei retezate de la radacina vietii este incredintat Iubirii, jertfei Mantuitorului. In cazul lui Joan, el marturiseste ca dupa Sfanta Liturghie pentru Melissa, viata acelei familii s-a schimbat. Izbucnirile emotionale ale lui Joan, comportamentul ei irational precum si incapacitatea ei de a se concentra au disparut complet si nu s-au mai repetat niciodata.Formele de epilepsie au incetat si s-a sistat si tratamentul."

Dr. McAll pune aici o problema de-a dreptul cruciala pentru milioane, miliarde de suflete care au inceput sa existe din insusi momentul conceptiei, dar nu au apucat lumina zilei, nu din voia lor si astfel nici Botezul. Biserica, prin canoanele randuite si aplicate la taina Sfintei Marturisiri, se ocupa staruitor de sarmanele femei, care savarsesc avorturi cu sau fara voie. Dar din nefericire, se ocupa mai putin de fetii odrasliti in sanul matern si sacrificati, asasinati in insasi "casa vietii lor" (" MAma mea sa-mi fi fost mormant si pantecele ei sa fi ramas vesnic impovarat". Ieremia 20.17)
Extras din studiul introductiv de Pr. Galeriu la cartea " Vindecarea arborelui genealogic"

Erzbet:Eu citesc, spre deosebire de tine si altceva in afara de Biblie, incerc sa imi largesc orizontul, sa nu fiu limitata
Draga Erzbet: Nici nu stii cat de bine te inteleg. Asa am procedat si eu toata viata. Am vrut sa stiu de toate si sa-mi largesc orizontul. Am studiat si am citit. Dar intr-o zi am realizat ca tocmai biblia si apropierea de Dumnezeu imi deschid alte perspective. Abia atunci ti se largeste cu adevarat orizontul. Intr-o zi imi vei da dreptate, nu acum.
Cu toata dragostea, Anca

Anca, poate va fi asa cum spui tu, nu neg. Dar probabil daca nu incercai inainte sa cunosti cat mai mult,nu ajungeai la concluzia la care ai ajuns acum, poate este un proces prin care trebuie sa trec, poate nu, inca nu stiu. Oricum, iti multumesc pentru raspuns si pentru ca nu ai criticat mesajul meu adresat Irinei :P

Era luna februarie cand am aflat ca sunt insarcinata...eram inca la liceu ultimul an... i`am dat vestea prietenului mei speram ca-mi va spune sa il pastram .. dar din pacate nu a spus asa...ma obliga intr-un fel..sa fac avort ca suntem prea tineri ca nu avem ce sa ii oferim si alte chestii...intr-un final am acceptat...in schimb nu dupa mult timp am avut o mica cearta si m-a lasat singura ...timpul trecea iar eu aveam 3 luni umblam pe la doctori ma rugam de ei ...dar nimeni nu vroia ... intr-un final am hotarat sa merg la ecograf ... era asa mic si dulce ... un ghemotoc de copilas ...iar o asistenta lauda copilasul ca e perfect sanatos ... ca doamne ajuta...o sa am un copil minunat...nestiind ce vreau eu sa fac...prietenul in care am avut incredere si cu care am fost impreuna un an si ceva...m-a lasat singura...deja simteam cum misca propriul meu copilas in mine ... nu avea stare ... l-am iubit mai mult ca orice...iar a venit ziua in care a aflat mama mea ...m-a dus la spital si m-au internat.. dupa 2 zile mi-au dat ceva pastile(acele pastile intrerup sarcina pana la 6 luni) eu aveam 4 luni jumatate .. mi-a dat prima tura de pastile ... nu simtisem nimic..dupa a doua tura am simtit cum misca foarte tare copilasul meu(se chinuia...era in ghearele mortzii) iar dintr-o data nu am mai simtit nimic...a murit copilasul meu ... a treia serie de pastile ...mi-au provocat contractii...erau tot mai puternice...dupa cateva ore mi s-a rupt apa...si am nascut...am nascut copilul omorat de mine...iar in loc sa fie ca la o nastere...sa-mi dea copilasul in brate sa fiu bucuroasa...ei mi l-au luat...era mic inca...era mic de felul lui c-am cat palma...dar era bine...era fetita mea,alexandra...ingerul meu pe care nu il pot uita si nu il voi uita niciodata...dupa ce s-a intamplat am avut vise in care plangea si ma intreba de ce am lasat-o? de ce nu am tinut-o? mi se sfasie sufletul.Tot ce imi doresc acum mi-as da si viata sa o vad cum ar arata...sau sa o am iar in pantece...dak o pastram acum aveam 7 spre 8 luni.

NU VA UCIDETI COPILASUL ASA CUM AM FACUT EU! acum mi-as da viata sa o vad doar o secunda!

Loredana

Alaltaieri am trecut si eu printr-un avort...

Sunt inca la liceu si printr-o coincidenta am ramas insarcinata.Prietenul meu a fost langa mine si m-a sustinut. Am hotarat ca e mai bine sa fac avort, mama nu putea sa afle, mai am scoala de terminat, nu as avea cu ce sa cresc un copil...

Am gasit un dr renumit care sa imi faca avortul. Saptamana trecuta m-am programat si alaltaieri a avut loc crima...

Inainte de avort dr-ul mi-a facut ecografie. Eram in 7 saptamani, totusi la ecograf s-a cazut un corp de bebelus ghemuit. dr a spus: ce copil frumos! apoi ne-au dus undeva in subsol... mai era o femeie care a facut avort. Ne-am imbracat in camasi de noapte si stateam pe pat. E a a intrat prima si a iesit dupa nici 20 minute. Mi-a spus zambind, sub efectul sedativului: nu-ti fie frica, nu simti nimic, nu doare!

Asistenta m-a condus in camera de macelarit. Era un miros puternic de dezinfectant. M-am intins pe masa... am primit anestezie generala si pe cand a intrat doctorul, am adormit. In timpul avortului l-am visat pe copilasul meu. Avea gene lungi cum are tatal lui.Eram intr-un camp. M-a intrebat: De ce faci asta? I-am spus: Eu nu vreau sa fac asta, iar el m-a intrebat: Atunci totusi, de ce faci asta?

Nu stiu cum am ajuns in cealalta camera in pat... nu tin minte nimic... stiu doar ca m-am trezit si mi-am dat seama ca am dormit vreo 20 minute. Am iesit afara cu ultimele puteri... totul se invartea in jurul meu.. afara era prietenul meu cu inca un amic. Am realizat ce am facut... primul meu gand a fost ca sunt o criminala...

Ia-m cerut batiste si am inceput sa plang. A aparut imediat asistenta si a spus ca atata timp cat sunt acolo sa nu plang ca fac imagine proasta clinicii.. M-am dus iar la ecograf, iar monitorul a aratat ca uterul meu este gol... pacat ca nu exista si un monitor, care ar fi aratat ca si sufletul meu e gol...

M-am dus acasa si am dormit vreo ore, iar cand m-am trezit eram uda, am transpirat...

Azi-noapte l-am visat din nou in acelasi cadru.S-a uitat la mine si a spus: Vezi, acum sunt mort. M-au omorat. I-am spus sa ma ia cu el, dar a spus ca nu poate sa faca asta, nu i se da voie... si ca nu pot pleca, voi avea parte de o intamplare in curand... mai multe nu a putut sa imi spuna...

Fetelor, doamnelor, va spun, nu faceti avort!

Poate credeti ca in viitor un alt copil va umple golul lasat de acesta, dar va spun... fiecare copil e unic in felul lui si nici unul nu poate fi inlocuit de nimeni si nimic...

Ilona

chipul meu ... chipul unei criminale ...
În săptămâna avortului eram deja prăbuşită, am mers la o clinică particulară care nu efectuează chiuretaje în zilele de sărbătoare , m-au programat pentru data de 2 Februarie era într-o marţi …… ar fi trebuit luni dar era sărbătoare.

M-am trezit amorţită şi sfârşită în dimineaţa aceea, nu mai simţeam nimic….nici durere nici tristeţe ….eram deja goală …. Deja moartă …ningea….am mers o parte din drum pe jos prin zăpadă…îmi simţeam copilaşul viu …aveam greţuri mi-era foame …pofteam….el trăia şi simţeam asta… şi mă gândeam cum în câteva ore nu o să mai simt nimic din asta. Cu cât mă apropiam de clinică, cu atât îmi era mai rău…. Simţeam sfârşeală şi că mă prăbuşesc….. şi ca un condamnat la moarte prietenul mă ducea de braţ şi mă privea din când în când şi nu spunea nimic….dar era trist şi îngrijorat.

Am ajuns la clinica unde mai aşteptau câteva femei toate mai tinere. M-am „pregătit” pentru crimă, m-am schimbat şi am intrat în aşteptare.

Una din tinerele de acolo era la primul copil….i se spusese de medici ca nu ar fi avut copii niciodată dar era gravidă acum. Nu – şi dorea copilul pentru că nu era pregătită fiind la facultate, am ascultat-o şi mă gândeam că nu ştie ce o aşteaptă….eu ştiam…… Spunea „încă sunt la facultate şi nu îl vreau, vreau să mă realizez profesional….nu o să-mi distrug viaţa pentru un copil”. Avea să vadă după scurt timp că alta era realitatea….. A fost să fie prima care a intrat la chiuretaj…..Se făcea anestezie generală….Când au adus –o eu aşteptam cu celelalte femei la rând….Striga şi plângea” Copilaşul meeeeeeu! Primul meu copilaş…..Ce-am făcut Doamne????

Mi-am omorât copilaşul meu… Doamne n-am să mai fac asta niciodată”. Şi plângea de ne-am zguduit toate…. Se făcuse tăcere….Medicul era şi el trist şi încerca să o consoleze….A plecat de acolo prăbuşită, la braţul prietenului ei……Nu mai era persoana trufaşă care venise….Era ceea ce aveam să fiu şi eu curând”o moartă vie”….Un momentul acela tot ce mai era în momentul acela s-a prăbuşit….. Nu mai doream decât să mor…..Nu mai simţeam nimic, eram deja moartă.

Mi-a venit rândul…. Am intrat în „camera morţii” şi am simţit miros de moarte… Am evitat să mă uit la instrumentele cu care se ucidea….A intrat medicul şi m-a consultat….Ştiţi ce mi-a mai spus? „Ar trebuie să nu mai faceţi avorturi pentru că aveţi ceva probleme în urma lor.” Am izbucnit în plâns şi am spus”Nu spuneţi asta doctore pentru că eu îmi doresc acest copil”. Şi mi-a spus”Atunci lasă – ţi copilul , doamna!”. Şi am spus că nu am o situaţie stabilă care să – mi permită să-l ţin….E o prostie…Am spus să mă disculp…. Medicul a lăsat capul în jos, dar înainte de asta mi-a aruncat o privire plină de reproş(nu voi uita niciodată privirea ceea care mă condamna). Şi nu am mai spus nimic….

Mă simţeam ca un animal dus la tăiere, mai aveam timp să iau o decizie, cea corectă, dar nu mai puteam să iau nici una…..Ştiu că atunci mi-am dorit să mor în timpul chiuretajului….

A văzut acul care urma să mă ducă la necunoştinţă şi serul din el…. am văzut pereţii albi ai cabinetului….albi şi trişti….am simţit prezenţa morţii în cabinet….mirosea a moarte….am închis ochii şi nu am mai simţit decât înţepătura acului…Apoi ceva s-a întâmplat …ceva ciudat….visam că mă dau pe un topogan portocaliu care avea din loc în loc pernuţe…pe una era un ursuleţ…m-am dat în topoganul acela care mă ducea undeva în jos…Apoi brusc m-am trezit că pluteam în cabinet şi mă loveam de pereţi…mă simţeam uşoară ca un fulg…Am văzut ca într-un negativ pe medicul care îşi făcea treaba…pe anestezistă şi asistentă lângă mine…Apoi am ieşit pe uşă şi l-am văzut pe P. în salon aşteptând…am auzit voci care-mi spuneau „ gata, s-a terminat…încet, te ducem noi la pat”…Când am ajuns în pat am simţit o durere fizică copleşitoare în tot corpul. Nu era durerea după avort ci altceva, ceva ce mă strivea…îmi tăia respiraţia…Am strigat medicul şi mi-a spus că nu am de ce să simt asta…dar eu simţeam cum ceva mă presează şi mă sufocă…

Nu l-am recunoscut nici pe P…eram inconştientă…transformată…o oroare a crimei…asta eram…Încă nu credeam că am avortat…dar am văzut sânge…şi atunci am ştiut că s-a terminat…Nu am putut pleca de la clinică decât după patru ore…nu puteam sta în picioare…mi-era rău…cumplit de rău…Celelalte au plecat pe picioarele lor …eu nu am putut…În locul grijii de a nu şti ce o să fac cu copilul meu, dacă îl voi naşte, au apărut durerea, disperarea şi dorinţa de a muri…mult mai cumplite decât prima…

Am ajuns acasă unde sora mea m-a întâmpinat cu ochii trişti…şi acolo totul era sub amprenta morţii…totul era cenuşiu şi nimeni nu vorbea, ca şi cum crima nu se înfăptuise sau ca şi cum tot ce se întâmplase era ceva normal…A urmat o oră de somn agitat cu stări de rău şi confuzie…apoi o cafea ca „să ne revenim la realitate”.Toţi încercam să trecem sub aspectul realităţii crima înfăptuită…Toţi negam că s-ar fi întâmplat ceva…dar moartea era acolo…pândea…Tocmai luase o fiinţă…fiinţa pe care am iubit-o şi apoi am ucis-o…Mă pândea la colţ şi pe mine ca să mă ucidă apoi în fiecare zi, puţin câte puţin…De multe ori m-am întrebat cum arată moartea…atunci, în ziua aceea, moartea avea chipul meu…chipul unei criminale…

Un copil nu e o povara
La fel ca si Gabriela de cand sunt insarcinata(aproape 2 luni deacum),tot citesc articole despre avort ,despre copii ...povestiri ale unor femei care au acceptat sa faca avort.

De Craciun anul trecut am plecat si eu in tara fericita ca imi voi vedea familia si pe vechiul meu prieten pe care nu incetasem sa il iubesc niciodata.Toata perioada cat am stat in tara am stat la el.Intr-o seara,venind de la parinti mei mi-a zis ca ma iubeste enorm ca nu vrea sa ma piarda si ca isi doreste mult,enorm sa avem un copil.

I-am zis ca si eu il iubesc si ca imi doresc un copil daoar ca imi e frica ca nu cumva sa se schimbe si sa nu mai vrea copilul.Dar el a zis nu te iubesc niciodata nu se va intampla asta ai incredere voi face tot ce pot sa fie bine...Pe 1 ianuarie am plecat din tara iar pe 6 ianuarie am aflat ca sunt insarcinata.L-am sunat imediat in secunda urmatoare sa ii dau vestea care ne doream amandoi sa o auzim.A fost fericit la fel si eu ...Dupa cateva zile le-a zis parintilor lui iar acestia s-au suparat tare si l-au indemnat sa imi cera sa fac avort pe motiv ca nu e momentul inca sa avem copii..i-am zis mereu ca nu fac indiferent ce sar intampla...Ma sustinut la inceput dar dupa o perioada a inceput sa imi zica ca nu il mai vrea ca putem avea mai tarziu, ca nu avem una,ca nu aveam alta ...ca vrea un viitor ca vrea facultati si multe chestii de genul ...intr-un cuvant incepuse sa ma abandoneze.Am trecut printr-o perioada de cosmar cand nu stiam ce sa fac singura departe de casa printre straini,plangeam si ma rugam.Nu vroiam sa imi omor propriul copil,vroiam sa fie doar un cosmar din care sa ma trezesc si sa fie bine.Sub presiunile lui si a mamei lui de 3 ori am zis fac avort ..dar defiecare data Dumnezeu mi-a oferit posibilitati sa nu fac avort...In urma cu 2saptamani m-am hotarat l-am sunat si i-am zis"m-am hotarat nu fac avort imi pastrez copilul".La care mi-a zis bine eu in cazul asta nu vreau sa stiu de copil si nu mai vreau sa stiu nici de tine,pe mine sa nu ma inplici in viatya ta niciodata cu nimic.I-am zis bine si am inchis tel.Acum inca mai sufar,inca doare durerea care el a provocat-o in mine dar pt copilul meu care se va naste in max 7 luni vreau sa merg mai departe si ma rog lui Dumnezeu sa imi dea sanatate si putere sa aduc pe lume ceea ce in curand va deveni insasi viata mea-copilul meu.

Si la fel ca si Gabriele, iubitiva copii si nu faceti avort, nu va ganditi ce o sa faceti cu ce o sa-l cresteti ,ca nu puteti face scoala ca nu o sa mai fiti fericite ca lumea o sa vb ..Dumnezeu e mare si bun nu ne lasa el pe noi...iar daca Dumnezeu vrea sa fim fericite sa putem face una alta ne va da si chiar cu un copil care pana la urma nu e o povara nu e un strain e parte din noi.

Si nu mergeti pe teoria ca daca are o saptamana nu e un copil e ...nu stiu alceva.E suflet care Dumnezeu a pus in tine iar trupul va loa infatisare dupa suflet ...

Insfarsit in mai putin de 7 luni voi fi mamica cu ajutorul lui Dumnezeu,ma rog infiecare seara sa fie bine si stiu si cred ca Dumnezeu nu ma va lasa.

Multa sanatate tuturor mamicilor din lume si Dumnezeu sa va lumineze minte si sa va dea putere sa mergeti mai departe!Domane ajuta!

Elena

Stiam ca e o crima
Imi este inca teama sa vorbesc despre asta. Am 22 de ani si in urma cu 2 ani am ramas insarcinata in urma unui viol. Nu-mi venea sa cred - aveam deja 6 saptamani de sarcina. La inceput eram incapabila sa gandesc limpede. Totusi stiam ca nu e de competenta mea sa decid intre viata si moarte. La inceput o prietena mi-a aratat compasiune si parea interesata de starea mea, dar dupa un timp mi-a zis ca nu mai are chef sa-mi asculte problemele. Eram dezorientata, deznadajduita si dezamagita. Am jurat atunci ca nu ma voi mai destainui nimanui, de teama sa nu fiu respinsa din nou. Dupa multe ezitari si ganduri de sinucidere m-am decis sa fac avort, desi nu eram pe deplin convinsa. Stiam ca e o crima.

Se apropia ziua programata pentru interventie. Am avut atacuri de panica; noaptea visam ca micutul pe care trebuia sa-l avortez ma intreba plangand de ce vreau sa o fac. Apoi ma trezeam uda de transpiratie. Scena aceasta imi apare deseori si astazi in minte. Nu pot scapa de ea. Imi amintesc fiecare detaliu.

Primul gand dupa ce m-am trezit din narcoza a fost: "Ce prostie am facut!" Apoi am inceput sa plang si nu m-am oprit toata ziua. Eram incapabila sa fac ceva. Simteam o nevoie imperioasa sa vorbesc cu cineva, insa am fost mereu respinsa. Asta m-a determinat sa ma gandesc la sinucidere. Dar o voce interioara imi spunea: "Nu te da batuta. Viata este prea pretioasa pentru a o distruge." M-am decis sa uit, sa alung din minte tot ce s-a intamplat si pot spune ca aproape am reusit. Doar cand vedeam copii mici sau femei insarcinate, imi intorceam capul. Nu puteam sa-i vad, ma simteam murdara. Ma gandeam cat de mare ar fi burta mea, daca ... Ma gandeam sa accept ideea ca sunt o criminala.

Dupa un an am ajuns la concluzia ca nu mai pot continu in felul acesta. Trebuia sa "iau taurul de coarne", si sa inteleg tot ce s-a intamplat. Mi-am procurat diferite materiale informative despre avort si am discutat cu alte femei afectate. Cu cat ma gandeam mai mult la cele intamplate, cu atat mai mult ieseau la iveala sentimentele pe care incercam sa le suprim. Mai intai m-a coplesit vinovatia, apoi am devenit mai irascibila si plangeam foarte des, inchipuindu-mi ca nu voi mai avea niciodata copii. Relatiile mele cu ceilalti s-au schimbat foarte mult. Am devenit precauta si critica. Asa am pierdut multi prieteni care nu mai puteau sa suporte accesele mele de depresie si tristete. Dar astfel am aflat si cine sunt adevaratii mei prieteni, cei are imi suporta toanele si momentele de tristete. Le sunt recunoscatoare. Stiu ca daca nu continui sa ma ocup de mine, ma voi distruge. Dupa atat timp inca ma simt vinovata.

Magda

Vis cu multumesc ...
As raspunde si eu acestei sectiuni si mai ales Magdei ... si eu trec printr-o situatie foarte dificila. Violul la tine a fost fizic. La mine a fost moral. Adica a facut tot posibilul sa ma lase insarcinata apoi m-a parasit. Toti prietenii lui imi spuneau sa fac avort...chiar si prietenele lui care ma sfatuiau astfel stand cu un copil in brate...am pornit in cautare...nu stiam daca fac bine...am vorbit cu toti prietenii comuni cu el, cu rudele lui, cu prietenii mei care i-am selectat in a le spune, persoane care stiam ca ma vor intelege sau speram...care m-au inteles. Parintii la inceput au fost alaturi cu timpul pareau a fi ingroziti...merg in continuare la preoti si am vorbit cu psihologi.

Cand doctorul meu a zis sa fac avort si ca este ceva normal .... nu m-am putut abtine din plans...

Ce m-a facut sa scriu a fost visul tau in care puiul tau te intreba de ce? ... eu l-am visat dupa ce mi-au propus toti sa avortez iar eu am spus cu incapatanare NU spunandu-mi : MULTUMESC ...e ciudat dar e adevarat...

Sper sa ma ajute Dumnezeu!

Metoda avortului prin chiuretaj
Este metoda cea mai des utilizatǎ la noi în ţarǎ. La început se dilatǎ colul uterin pentru ca medicul sǎ poatǎ pǎtrunde cu insrumentele necesare în cavitatea uterinǎ. Cu ajutorul unui instrument care seamǎnǎ cu un cleşte, se extrage copilul care astfel este rupt în bucǎţi. Dupǎ ce se extrag toate fragmentele copilului, cu ajutorul unei chiurete se scoate placenta. Pacienta pierde mult sânge. Se controleazǎ dacǎ copilul a fost scos în totalitate prin ,reconstituirea" lui cu ajutorul fragmentelor extrase. Cu toate acestea se ajunge frecvent la infecţii, perforǎri uterine, soldate uneori cu extragerea uterului sau chiar cu moartea femeii.

Metoda avortului prin aspiraţie
Este o metodǎ mai modernǎ care a început sǎ fie practicatǎ şi la noi în ţarǎ. Prin colul uterin dilatat, medicul introduce în cavitatea uterinǎ un tub flexibil din plastic. Sub presiune, copilul este rupt în bucǎţi şi aspirat cu o forţǎ de 10-30 de ori mai mare decât cea al unui aspirator. La început sunt rupte picioarele şi mâinile, iar apoi coloana vertebralǎ, capul rǎmânând pe loc. Acesta fiind prea mare pentru a fi aspirat, medicul îl va sfǎrâma cu ajutorul unui instrument, dupǎ care va fi aspirat.

Metoda avortului cu hormonul prostaglandine
Aceastǎ metodǎ nu este încǎ folositǎ la noi în ţarǎ dar este folositǎ în ţǎrile occidentale când femeia nu-şi doreşte copilul. Acest medicament (prostaglandine) este injectat direct în musculatura uterului provocand contractii mai puternice decat cele naturale. Copilul va fi sfaramat si expulzat practic din uter, insa uneori supravieţuieşte câteva ore dupǎ aceastǎ manevrǎ.

Avortul cu medicamentul RU 486 (Mifepristone)
Aceastǎ substanţǎ chimicǎ este un antihormon acre blocheazǎ Progesteronul, un hormon necesar sarcinii. Acest hormon este administrat în primele 7 sǎptǎmâni de sarcinǎ, de patru ori într-un interval de 12 zile. Astfel, încet dar sigur, este distrusǎ placentǎ iar copilul se va sufoca. Prin aceastǎ metodǎ poate fi omorât un copil în varstǎ de pânǎ la 49 de zile! Sângerǎrile care urmeazǎ sunt semnificative, ele sunt cu atât mai mari cu cât copilul este mai în vârstǎ şi pot dura o sǎptǎmânǎ. În cazul în care copilul trǎieşte va fi omorât cu o injecţie.

Avort prin histerotomie (operaţie cezarianǎ)
Aceastǎ metodǎ este de fapt o intervenţie chirugicalǎ prin intermediul cǎreia este deschis uterul femeii şi se extrage copilul care apoi este "aruncat". Aproape toţi copiii supravieţuiesc acestei operaţii, motiv pentru care ei vor fi omorâţi prin injecţii letale sau sunt pur şi simplu lǎsaţi sǎ moarǎ. Ei mor astfel dupǎ câteva ore, dupǎ un chin prelungit.

Neliniste
Am trecut prin momente groaznice...crezand ca sunt insarcinata...Plangeam aproape in fiecare seara nu stiam ce sa fac la cine sa ii povestesc prin ce momente trec...Imi era teama sa vorbesc cu mama mea aveam doar 16 ani, imi era rusine...I-am povestit prietenului meu "necazul" sau "fericirea"...Mi-a spus Catty nu plange daca esti insarcinata il vom creste...Ma uitam in ochii lui si nu imi venea sa cred ce spune imi trecea prin minte "Omul asta este idiot eu la 16 ani cu un copil pe brate?"...Am plecat acasa plangand...A 2a zi la scoala aveam educatiie sexuala...Au fost 2 profesoare si ne-au explicat si despre avort etc...Eu traiesc in Spania de 2 ani si aici avortul este "ilegal" ...Se face avort doar in condiitile: 1 Sarcina este rezultata din urma unui viol 2.Daca mama sau fatul saunt in pericol.Eu va spun ce au spus profesoarele (nu stiu daca este adevarat ca nu m-am interesat).Dupa toate auzite am ajuns acasa si l-am sunat pe Ramon si i-am spus sa imi i-a un test de sarcina...A venit in 30 de min si mi-a spus : "UITE TE-AM ADUS ASTA DACA IESE POZITIV NICI PRIN MINTEA TA DE COPILA SA NU ITI TREACA CA AM SA TE LAS SA OMOTI O FIINTA MAI BINE ZIS COPIILUL NOSTRU"...A 2 zii dimineata cand eram sg in casa l-am sunat si i-am spus: "Vino la mine nu ma lasa singura "....A venit, iar eu am intrat la baie am facut testul si dupa l-am lasat pe el sa se uite era NEGATIV.Am fost cea mai fericita dupa Terra...Vazand acest film am sa fiu foarte precauta sa nu ajung sa imi ucid propiul copil

Catty

Si eu as mai adauga in final ca avortul este mai grav decat a omora un om nascut.
De asemenea oricine a facut avort ii va vedea imediat urmarile iar ceilalti copii care se vor naste ii vor razbuna sangele fratelui lor.
Iar cu ceilalti nu vei avea bucurie Pentru ca zice parintele Arsenie Boca .
Copii nefacuti strica pe cei facuti!
Asa ca mamelor care faceti asa ceva intoarceti-va la Dumnezeu ca El are o randuiala mult mai mare decat ne putem noi imagina.

Ai dreptate, draga mea, toate isi au rostul lor.

eu unul nu inteleg care este rostul a 13 posturi consecutive in care spui acelasi lucru, dar in fine...

degeaba incearca unii sa se bata cu pumnul in piept in piept ca e asa sau ca e invers pentru ca pana cand se dezvolta neuronii (adica prin luna a 3-a sau a 4-a), un embrion nu este mai viu decat o ridiche.

mi se pare lipsa de bun simt sa incerci sa te bagi ca musca... intr-o decizie care ar trebui sa fie personala...

macs:mi se pare lipsa de bun simt sa incerci sa te bagi ca musca

Asa e , macs; exact ceea ce faci tu prin afirmatia ta. Toata lumea a venit cu argumente fondat, nu cu pareri subiective. Oamenii de stiinta au declarat ca fatul are viata din momentul conceperii. Dar ca sa afli trebuie sa citesti ceea ce s-a postat. Ca barbat, ceea ce cred ca esti, nu prea te intereseaza soarta femeii, vad.

pardon, ce fac?
voi vreti sa interziceti avortul, adica sa luati deciziile pentru alte persoane, si eu sunt cel care se baga?

Draga macs, dar nimeni nu poate lua o decizie pentru altcineva, nici daca am vrea asta, nu am putea. Fiecare are creier sa ia decizia potrivita pentru el, dar, pentru ca este un DAR, nu putem sa ne acoperim urechile si sa ne inchidem gura cand vine vorba de pacat...iar de un sfat oricine are nevoie. Ca sfatul nu e potrivit pentru fiecare in parte, ca parerile sunt diferite, in functie de religie - in cazul de fata - asta este. Fiecare alege ce este bun si ce vrea...
Dar aici este un forum crestin si sfaturile se dau din punct de vedere religios nu legal!!!

Adica vrei sa spui ca BOR nu ar interzice avorturile daca ar putea din punct de vedere legal?(sau ca nu acesta este scopul?).

dar interzicerea avortului, propusa pe acest thread, este o problema legala, iar eu la asta m-am referit :)

In primul rand acesta este o parere personala
Deoarece este un forum ortodox cred ca fiecare are dreptul sa-si spuna parerea si in plus nu oblig pe nimeni sa fie de acord cu mine ..
NU stiu de ce te-a deranjat pe tine de parca ti-as fi ordonat eu ceva.
Cat despre cele 13 postari: *Cunostiinta cea din patanie sau invataturile din durere singura cale care poate invata ceva pe oameni.
spune Arsenie Boca
Pacat ca noi oamenii pana nu ne lovim cu capul de tocul de sus nu-l vedem pragul de jos???

:D Erzbet, a avea ultimul cuvant nu inseamna neaparat a avea si dreptate. Este instigare la crima sa spui ca avortul tine de libertatea femeii, pentru ca sunt doua persoane la mijloc, nu una, si asta e argumentul principal pe care il ocolesti in raspunsurile dtale: UNDE E LIBERTATEA FATULUI? Problema lui "personala" nu exista? Inca ceva: desigur ca BOR ar interzice avortul daca ar putea, dar asta nu are nici o legatura cu faptul ca aici discutam din punct de vedere religios, nu legal.

-dinpacate sunt shi lucruri mai rele... :|??? ... de parca te-ai putea amesteca lundu-i cuiva deciziile... poi au fost perioade cand era interzis dar shi cand nu era interzis de legislatzia in vigoare... iar inainte de asta la avort murea shi femeia respectiva ca se dadea pe mana unei babe, ... iar maiinainte uneori mureau cu totzii (barbat, femeie, viitor copil) chiar daca ishi doreau sa aiba un copilash, doar din motive de saracie sau soarta cruda sau neglijentza sau lipsa de carte... sau mai rau, le mureau copilashii de catziva anishori din totfelul de lucruri simple, chiar shi de la raceala uneori cu toata stradania celor din jur...

Asha ma intzeles din Biblie, deci e un fel de citat:
Adica i-ai dat un sfat pentru neavort?, atunci ia infiaza copilul respectivei, asumare la propriu (crescut, imbracat, shcoala, bani, mancare...), nu l-ai dat?, nu ai sprijinit moral mamica in acea grea incercare?, atunci ia shi dumneata din anatemizare si din durerea ei, ca mai mult al tau este pacatul, ca i-ai stricat decizia! Dar sa nu ma apuc sa judec fiindca zice bine Lavrentziu acolo la subsol.

Deshi ash fi vrut sa reushesc sa aplic sfatul lui Cozia... (daca taceai philosoph ramaneai)... dinpacate sunt shi lucruri mai rele: "ai mult tzi se cere mult, ai putzin? nici Dumnezeu nu-tzi mai cere!" vorba trista a romanului. :dozingoff:???

Sigur. De ce sa ne mai nastem daca e posibil sa ne cada drobul de sare in cap...

Am sa povestesc aici ceva incredibil,trist,din pacate,dar adevarat.O ruda de-a mea care avea 77 ani,varsta la care a si decedat,inainte sa moara mi-a povestit ce a visat chiar la cateva zile inainte de deces.Realiza in visul ei ca era intr-o caruta plina de copii,acestia fiind copilasi(prunci)peste tot:pe umerii ei,pe capul ei,in bratele ei,in spatele ei, si ca aceasta caruta era pe marginea unei prapastii(aceasta prapastie fiind,de fapt, iadul)si aceasta ruda a facut f.multe avorturi,din pacate.Ceasul mortii ei i-a sosit exact in locul in care ea i-a avortat,din pacate intr-un loc necurat,in acel loc a si intrat in coma.La spital,la morga,rudele apropiate au gasit-o cu 2 doi prunci decedati in brate,spre bataie de joc,dar si ca o ironie a soartei.Dumnezeu sa o ierte,caci are multe de iertat!

Sebastiana draga, se poate spune ca a fost vorba intr-un fel de ironie a sortzii, doar ca intrepretarea e greshita, ca la morga, cadavrele zilei se pun separat inainte de cercetarea lor, pe o alta masa shi nu pe cea unde se fac anumite proceduri, shi probabil din lipsa de spatziu au fost puse in bratzele dansei. In schimb visul se prea poate sa fie adevarat, ca are ceva duhovnicesc in el, doar ca visele nu trebuiesc socotite ca foarte rar sunt de la Domnul, asha parca ne invatza acelashi MBatran shi cineva, cred ca tzi-am mai zis. :) shi stiu ca ai tastat greshit ( : p ) ???