In nici un caz ceea ce tu ai trait acasa la patintii tai nu este o traire crestin ortodoxa.

Cineva spunea „dacă vrei să vorbești cu mine definește-ți termenii”.

Eu cred că facem multe confuzii pe forum pentru că acelorași termeni le dăm o conotație diferită.

Pentru NP creștin este cel care are o doctrină scripturală și o viață așijderea.

Și eu am afirmat că pentru mine un mormon nu este un creștin. De ce? El are o doctrină cu totul străină de Biblie. Nu am vrut să spun că el e hindus.

Într-un fel asemănător dacă cineva ( din NP, BO, BC) nu are o viață care să arate că în el sălășluiește credința, dacă vorbele și faptele lui îl arată că Dumnezeu nu e în viața lui, noi nu-l considerăm creștin, indiferent ce nume poartă.

E probabil o gluma proasta, invatata la cateheza aia inaltatoare...diferita total de ceea ce se intampla in Ortodoxie, care e caracterizata de farisei, credinciosi superficiali, care se invart ca niste curci botezate...prin Biserici, si asculta preoti incompetenti, cu totii un calabalac de mayasi-ortodocsi, sau ortodocsi-budhisti???...:4:

Mie cam asa imi suna textele astea incoerente totalmente:" Eu sunt ortodoxa, dar nu sunt crestina...am fost, o perioada nu am mai fost crestina, am fost nix...credeam in Iisus, dar nu credeam...eram ceva, dar in acelasi timp nu eram, mai eram si botezata, dar m-am scuturat de blestemul ala, fara nicio insemnatate...pentru mine fostul ortodox, care nu eram crestin, eram doar ceva abstract, iar cand scoteam o perla pe gura...deveneam instant mayas...iar acum, sunt botezat (oare de ce, ca doar puteam sa cred in Hristos, si fara sa ma botez, ca doar botezul nu inseamna nimic fara credinta, si oricum nu il pot cauta pe Hristos, ortodoxa fiind...si mai cu seama boteazata)...Acum sunt crestina, dar nu ortodoxa...ci ortodoxa, fara crestina...sau botzata crestina, dar nu si ortodoxa...ci boteazata extraterestra, in Biserica Ortodoxa, dar nu crestina...dar sunt crestina, oare sunt, ce sunt...? ":24:

Mie imi suna cam incoerent ce zici soră Andrusca, exprimă-te și tu mai clar! :24:

Hmm, ce te face sa crezi ca eu nu stiu ce conotatie vor sa dea NP acestei expresii " Ortodox, dar nu crestin"?

Daaar, mormonii sunt crestini...si nu altceva, iar daca e sa fim sinceri, crestinismul nu poate fi crestinism pana la un punct, dupa care e nimic, exista trepte duhovnicesti poate, dar sub nici una din acestea nu inceteaza cineva sa fie crestin...transformandu-se in altceva !!!

Nu, termenul de crestin...se refera in egala masura la toti cei care cred in Hristos, cred in El...si nu in zeul Visna!:4:

Trairea unui crestin, nu are cum sa fie evaluata de catre un penticostal, sau un adventist...pentru ca am repetat acest concept de zeci de ori, un om daca e vazut beat in sant...nu isi schimba optiunea, iar faptul ca e beat, nu inseamna ca se converteste la un alt cult, sau alta religie...ci doar ca e acelasi crestin, mai slab...sau surprins intr-o cadere, si judecat ciudat de urat, si de limitat de catre un sectant...care crestin fiind, il vede pe un alt crestin, ca pe un necrestin, doar pentru ca..pacatuieste!!!!!:39:

Eu daca maine ma voi ameti, nu voi inceta nicio clipa sa fiu crestina ortodoxa, ci doar as avea o cadere...dar fiind aceeasi crestina ortodoxa, de dinainte de acest incident...si ramanand in continuare!

Sper sa ma fi facut inteleasa...subliniez, crestina fiind...si nu mayasa!

Si apropos, daca spun pe aici lucruri nepotrivite...ce ajung, ca am inteles ca sunt retrogradata din functia de crestin pe loc, deci ma poti ajuta?

Pai ce vrei, am dezvoltat putin ideea " Eram Ortodoxa, dar nu eram crestina!"

Dar m-am exprimat foarte clar..."sunt crestina ortodoxa, dar numai ortodoxa, fara crestina...cred in Iisus, dar nu sunt crestina...sunt altceva, si va rog nu imi cereti sa detaliez si mai mult...pentru ca sunt Ortodoxa, fara crestina...iar cand pacatuiesc, fac parte din secta AUM...dar eu sunt crestina din cand in cand, adica numai, si numai atunci cat sunt pura...ca dupa, sunt o pagana, si ma integrez in absolut...dar numai din cand in cand, cat nu sunt ortodoxa budhista crestina..mai exact!":24:

Andrusco, ai un stil ... :D

Nu eu, cei cu expresia " Eram ortodox, dar nu crestin"...au un mare stil, eu doar incerc sa descifrez aceste mistere...crestine-necrestine :eek::40:

Faptul că ai pus întrebarea. Eu, naiv și am și sărit să explic...

Iarăși ne lovim de modul în care definim termenii. Dacă termenul „cred în Hristos” îl definim la fel agreez cu afirmația ta.
Eu chiar nu înțeleg, pe bune. Sunt un NP obișnuit.
Vorbești de o escapadă a tipului la birtul din colț sau de un bețiv care nu are nici un gând să se schimbe?

Sincer nu prea. Eu am mai citit postări ale ortodocșilor dar îmi cam pari și tu o „raritate” prin BO.

Păi, stai un pic, în primul rând, ai primit titlul de creștin din partea unui NP? Din ce să fii retrogradată?:1:



Acum pe bune, ce este un creștin? Eu am dat definiția mea. Vrei s-o dai și tu pe a ta? Ai dat deja una de fapt: cel care crede în Hristos. Dezvoltă puțin. Nu contează cum trăiește, ce crede, cum vorbește?

Ca și creeație literară e foarte faină.
Nu are aproape deloc de-a face cu ideea de la care ai pornit, dar oare nu tocmai asta înseamnă talent?

Este o confuzie de termeni.
Tie ti s-a explicat ca botezul este 'marturia unui cuget curat', ca 'cine crede si se va boteza va fi mantuit". In acesta situatie totul este foarte clar pentru tine. Ai reusit sa crezi, mai bine zis sa simti, sa experimentezi o traire noua ,o mare iubire ,o mare revelatie a dragostei Lui Dumnezeu, sa intelegi Cuvantul explicat convingator si inteligent de buni oratori si totul intr-o atmosfera vesela, cu oameni manierati si binecrescuti, cu orchestre si coruri superbe, cantareti fini si calzi . Cine n-ar fi fost miscat? Cine nu si-ar dori asa ceva, o astfel de companie, venind de undeva unde, dupa spusa ta, se lalaia ceva neiteligibil.
In aceasta situatie era normal pentru tine sa alegi ceea ce ai inteles si ti-a facut placere si ca urmare sa aderi prin botez la aceasta adunare.
Cunosc foarte bine toate acestea pentru ca le-am trait din plin si nimeni si nimic nu m-ar fi putut clinti de acolo.Nu ma interesa calitatea membrilor pentru ca simtirea era de ajuns si sincera sa fiu m-am simtit foarte iubita, toata lumea ma ridica in slavi, toti erau buni cu mine, nu-mi aduc aminte ca cineva sa ma fi ranit in vreun fel.Eu nu am ce reprosa nimanui nimic, dimpotriva mi-au fost mereu sprijin.
Problemele mele au fost de alta natura.Dupa un timp am simtit ca eu nu mai primesc hrana sufleteasca suficienta, nu intelegeam de ce dupa ce eu cu toata fiinta m-am dedicat Lui Dumnezeu si am facut tot ceea ce mi s-a cerut , am urmat intocmai 'instructiunile', nu mai puteam sa inaintez spiritual. Atunci am inteles ca lipseste ceva .Am cautat numai si numai in mine, vina mea mereu si mereu.Pentru tot ceea ce mi s-a intamplat m-am acuzat doar pe mine, am inceput sa ma rog,Doamne, arata-mi unde este locul meu in Biserica Ta cea vie, unde pot eu functiona ,anii au trecut, au aparut dupa 89 o multitudine de grupari noi, au venit multi straini, de fiecare data aveam impresia ca acolo este cel mai bine , ca da, asta cautam, dar totul pana la o vreme. M-am intors din nou la baptisti, unde era dezastru spiritual. Nimeni nu m-a apostrofat sau sa ma urmaresca mai ales ca am schimbat orasul.Ultima predica la care am participat a fost Studiul biblic al lui Iosif Ton.
In predica ne cerea sa ne analizam optiunile. Ceva de genul:"Spune-mi ce-ti doresti ca sa-ti spun cine esti!" Atunci am spus din toata inima, dupa o viata de cautari :"Vreu sa-L cunosc pe El si puterea Invierii Lui si sa ma fac asemenea cu moartea Lui".Sa nu-ti inchipui ca ma gandeam cumva la Ortodoxie.Dar Dumnezeu mi-a implinit aceasta rugaciune 4 luni mai tarziu primind Taina Sf. Botez. Te rog sa ma crezi ca de atunci s-au deschis cu totul si cu totul alte perspective si orizonturi spirituale, alta viziune si o continua uimire si recunostinta de ceea ce descopar, N-am avut nici o clipa de indoiala sau de confuzie.
Minunea convertirii, adica 'lamuririi' mele este alta minune.Imi pare rau pentru toti cei ce ce nu cunosc aceasta comoara.

:)
 

Citeste etica protestanta si spiritul capitalismului ca sati fac o idee .PT LITANU IN LEGATURA CU BISERICILE TRADITIONALISTE...

:4:
Definitia ta are un scop, judeca (cel putin eu asta simt din start)...pe cand a mea ar fi o realitate, extrem de obiectiva, pentru ca mie daca imi spune cineva...cu ochii injectati de bautura, ca e crestin...eu chiar il cred, pentru stiu sa aud fiecare litera, si astfel daca omul spune " Sunt crestin!!", eu asta inteleg, si am obligatia sa aud ce imi zice el, in orice stare ar fi...si nu sa aud ce imi spun eu!
Atat escapada unui tip crestin, cat si a betivul care nu are de gand sa se schimbe ( desi asta presupune o atenta monitorizare, si o interventie dupa o saptamana, ca sa poti afirma ca nu are de gand sa se schimbe, desi, poate ca el in fiecare zi incearca...si nu reuseste) sunt crestini, crestini pacatosi, mai putin pacatosi..cu caderi, unul mai puternic decat celalat...dar CRESTINI.
Mda, imi pare rau ca fac nota discordanta, desi ma si bucur in acelasi timp, pentru ca asta ar inseamna ca ceilalti sunt buni, numai eu oaia neagra... :46:
Pai nici un ortodox nu primeste titlul de crestin din partea unui NP, dar sunt retrogradati fara mila de catre NP...cu totii la gramada, ca la Auschwitz, preotii farisei, crestinii ortodocsi superficiali si pacatosi, in fruntea clasamentului pacatosilor de pe Terra.
Da, acela e doar inceputul definitiei...care nu trebuie omis, si care e de fapt ideea centrala a Crestinismului.

Conteaza foarte mult cum traieste, ce crede, si ce vorbeste un crestin, orice crestin...pentru ca asta reflecta starea lui duhovniceasca, transfigurarea lui, si frumusetea sufletului sau, daaar...nu putem cu totii sa ne manifestam la fel, sa parcurgem la unison drumul spre mantuire, pentru ca suntem diferiti, unii mai slabi, altii mai puternici, unii mai perseverenti, altii mai luand si pauze...dar cu totii fiind crestini, o data ce am optat pentru Crestinism, sau nu am luat-o pe alte cai...necrestine.

Nu poti spune despre cineva care cade, ca nu mai e crestin...in virtutea acestui lucru, pentru ca e ca si cum te pronunti asupra sufletului lui, suflet pe care numai el si-l cunoaste, si Dumnezeu...in rest fiecare privind cu ochii sufletului sau...spre al altora, dar fara a fi indicat sa tragem astfel de concluzii dramatice.

Cum sa zici despre altcineva ca nu e crestin pentru ca bea, dar acelasi protestant...afirma vreodata acest lucru despre el...atunci cand barfeste, judeca, sau e valabil numai pentru ortodocsii " superficiali" si necrestini?:39:

Faptul ca nu te-ai regasit tu la baptisti nu justifica postarea cu pricina in care apar tot felul de prostioare. Cred ca povestirea respectiva are legatura exclusiv cu cerculetul tau de credinciosi, nu cu biserica respectiva in general.
Eu nu imi bat joc de nimeni in mod voit, daca prin exprimarea unei opinii totusi o fac, e deja o alta problema. Cunosc chestiunea despre care spui, nu numai ca de multe ori se intampla sa arate cu degetul pe ortodocsi, dar si pe altii din suita NP, care inca nu au ajuns la "desavarsire" ca ei.

Foarte bine le fac acesti impostori daca unii se duc si stau cu gura cascata pe principiul "Pica para malaiata, in gura lu' natafleata". Tu crezi ca ai scapat de ei dar s-ar putea sa fi dat de unii mai mari, timpul o va demonstra. In credinta, nu trebuie privit la oameni ca ne ia durerea de cap.

Nu pot să spun decât un sincer „mulțumim!”, Grabriella.
Nu cred că un NP ar fi putut să descrie biserica lui în termenii în care o faci tu. Ar fi fost din partea lui lipsă de modestie. Pe lângă asta tu ești mult mai credibilă pentru că, ortodoxă fiind, spui totuși că în Biserica Baptistă:

crezi,
experimentezi o traire noua ,

o mare iubire ,
o mare revelatie a dragostei Lui Dumnezeu,

intelegi Cuvantul explicat convingator si inteligent de buni oratori
totul intr-o atmosfera vesela, cu oameni manierati si binecrescuti,
cu orchestre si coruri superbe, cantareti fini si calzi .

Eu, punându-mi-se în față niște aspecte urâte din bisericile NP a trebuit să recunosc că sunt adevărate fiindcă așa erau.
Aș fi vrut să zic: „stai domle' puțin că mai sunt și altfel de lucruri , mai frumoase prin bisericile noastre” dar n-am putut spune fiincă aș fi fost acuzat de subiectivism.

Spuse de tine însă sunt mult mai credibile. Încă o dată, mulțumesc.

Trebuia sa inceapa prin ultimele trei, care-s toate chestiuni exterioare ce induc un sentimentalism pe care creierasul nostru il percepe ca fiind mare iubire si mare revelatie. Dar ia dezbraca iubirea si revelatia de toate zambetele si de toti oratorii convingatori si inteligenti (ce corporatist suna) si vezi daca mai are cineva revelatii si iubiri dupa, daca l-ai boteza fara public si pupici, cu discretie si fara atata fanfaronada.

Tot ceea ce faci tu pe aici impreuna cu altii de prin alte grupari este sa arati inspre "partidul" tau bisericesc actual, in contrast cu cel vechi pe care l-ai parasit in cadrul unui traseism religios care poate va continua si pe viitor ca poate cine stie, nici barca asta nu e buna.

Foarte amuzant spre ridicol comentariu, adica astia au cate unul si e rau, dar bisericile istorice au sute si se tine cont de cuvantul unora peste cuvantul Scripturii. Foarte interesant.

LOL ;)))
Hai ca s-au si gasit NP sa spuna altora ca, reiau citatul: arati inspre "partidul" tau bisericesc actual, in contrast cu cel vechi pe care l-ai parasit in cadrul unui traseism religios care poate va continua si pe viitor ca poate cine stie, nici barca asta nu e buna

Exceptandu-i desigur pe aceia care n-au fost niciodata ei insisi in BOR, si in cazul carora nu se poate vorbi de traseism. Inca.

Care nu se regaseste acolo unde spui ca te-ai dus. Faptul ca t-i se pare e altceva. Aparentele inseala de cele mai multe ori.

Nu conteaza, sunt unii care sunt 100% cum trebuie, tin toate randuielile ca la carte.

Esti pe langa, mai studiaza. Si nu mai incerca sa demostrezi lucruri clare ca lumina zilei ca nu foloste la nimic.

Nu-i asa? :)
Mai ales ca aparentele sunt de partea voastra, a NP.

Tare ma mai distrez cu postarile tale!

Te-ai prins. E bine sa fi vigilent intotdeauna.

EU cred ca vrea sa atraga in secta lui pe ortodocsii mai slabi care se lasa smintiti usor

:4:...De ce vorbesti pentru el?

Nu pot judeca și nici spune despre un om care e biruit de un păcat că nu este creștin. Nu pot face asta pentru că mă uit în viața mea. Au fost uneori perioade lungi (prea lungi) când am fost învins de o patimă sau alta. Nici acum nu sunt deloc în afara oricărui pericol.
Deci nu contează ce face un om, că e un bețiv, că altul e un desfrânat, altul criminal poate, nu contează că lor nici prin cap nu le trece să-și schimbe viața, ei sunt creștini. (Repet ce zici să fiu sigur că am înțeles bine. În același timp sunt uluit)
N-o lua nici chiar așa. Nu doar eu am înmânat ortodocșilor diplome de creștin în dreapta și-n stânga aici pe forum, au făcut-o destui alti NP. Ba încă am înțeles din onele postări ortodoxe că e valabilă și reciproca: până și eu aș putea fi creștin. Bine, unul unul eretic și schismatic, e adevărat dar...

Asta chiar că o cred aproape toți NP.

Nu, orice păcat duce la moarte după o definiție biblică. Sunt NP care bârfesc și judecă dar nu doar acestea-s păcatele lor. Și la NP se comit cam toate păcatele omenești. Doar că pe cei care stăruie în ele si nu se pocăiesc nu-i considerăm a fi creștini ci doar NP.


Încă una (serie) și mă duc:
Dacă cineva zice că e creștin, indiferent câte păcate face, indiferent de faptul că stăruie în ele, el este și va rămâne un creștin. Propoziție adevărată?

Citat:
experimentezi o traire noua ,
o mare iubire ,
o mare revelatie a dragostei Lui Dumnezeu,
intelegi Cuvantul explicat convingator si inteligent de buni oratori
totul intr-o atmosfera vesela, cu oameni manierati si binecrescuti,
cu orchestre si coruri superbe, cantareti fini si calzi .
Omul este creeat de Dumnezeu și cu „etajul” emoțional. Nu e nimic rău ca în biserică să existe simțire și emoție în prezența lui Dumnezeu. Și nu este nici un păcat ca cei care predică Cuvântul să o facă cu inteligență și emoție. Păcat ar fi s-o facă acestea.

E rau cand un anumit mesaj e impus din exterior prin manipulare verbala si nonverbala. Oamenii nu simt iubirea lui Dumnezeu, ci iubirea celorlalti oameni care le zambesc. Nu au revelatia lui Dumnezeu ci a propriei lor valori, fiind imbatati de slava primita de la ceilalti. Aceeasi inteligenta si emotie le poti investi si-ntr-o prezentare a ultimului model de frigidere Arctic, si ai obtine reactii de aceeasi factura emotionala din public: unii vor cumpara frigiderul pe care-l vinzi.

Bineinteles ca la ortodocsi pare sa fie mai multa raceala, unde trebuie sa ne smerim si sa ne vedem de pacatele mai mari decat ale tuturor celorlalti, avand astfel mai putina disponibilitate spre ranjete si muzica usoara si unde nu ne pupa nimeni ca mama ce frumosi destepti si mantuiti suntem.

Reactia naturala si TRUPEASCA de altfel e sa dai repede fuguta in bratele NP unde e misto, e caldura, suntem cu acte in regula, ne mantuim in ritm de radio Speranta si alte muzici de se-aud prin second handuri.

Sunt de acord cu tine ca e urat sa vezi fortari de genul asta.
Pe de alta parte, daca religia nu schimba omul si-l face mai bun, ce folos de asa religie? O religie cu oameni reci si indiferenti, preocupati doar de ei si de pacatele lor nu prea semana cu ceea ce faceau ucenicii pe vremuri. [persoanele de fata se exclud, vorbim la modul general]

Ei erau altruisti si traiau in permanenta bucuria mantuirii. Toate lucrurile le faceau cu bucurie si draga inima. Se strangeau impreuna, mancau impreuna, se rugau impreuna, lucrau impreuna. Daca unul avea o cantare frumoasa canta, daca unul avea un cuvant il zicea, altul o descoperire de la Dumnezeu. Erau ca o familie, nu fiecare in coltul lui palngandu-si pacatele. E bine sa-ti plangi pacatele, dar nu sa faci asta toata viata. Te mai ridici si faci si ceva practic pentru semenii tai, caci prin asta se vede crestinismul din tine: prin lumina pe care o raspandesti in jur, prin fapte concrete de credinta.

Când zâmbetul sau emoția sau inteligența sunt doar un ambalaj ieftin menit să vândă frigidere sau religie sigur că e rău.

Dar eu vorbesc despre Biserică. Vorbesc despre Biserica în care este prezent Dumnezeu. Aici este bine să fie și iubire creștină, și zâmbet și emoție și inteligență.
Și reamintesc acest adevăr simplu pentru că se caută inducerea ideii că dacă prezinți Evanghelia lui Hristos cu emoție, asta e doar un sentimentalism ieftin cu care, de fapt, doar vrei să atragi adepți.
Dar, de fapt, Evanghelia asa trebuie propovăduită : cu competență, cu emoție, cu îndrăzneală, cu dragoste,cu har.

Am fost prezent cel puțin într-o Bo și într-o BO în care atmosfera era așa cum rar am experimentat în biserica mea. Modul în care oameni îl văd , îl înțeleg, îl simt pe Dumnezeu într-o biserică depinde foarte mult de trăirea duhovnicească a slujitorilor bisericii respective. L-am ascultat la Techirghiol pe Arhimandritul Arsenie și...nici era nici urmă de răceală pe acolo. Credeai că este prezent Hristos. Deci, se poate.

Nu cred că cea mai bună atitudine este să râdem unii de muzica celorlalți. Cât e de frumoasă Muzica Bisericească ține de gusturile și formarea spirituală a fiecăruia. Dacă știi s-o „guști” poți găsi profunzime în cîntare și în BO și la NP.

Multumesc pentru raspuns.
Problema e ca nu doar religia face omul mai bun, mai altruist si mai senin: la fel fac si life-coachingul, gandirea pozitiva, neurolinguistic programmingul, dezvoltarea personala si alte chestii care n-au nici o treaba cu crestinismul. Exista atei cu o viata mult mai morala si mai plina de fapte decat cel mai convins NP sau ortodox. Dpdv psihologic poti face orice, pentru ca exista o stransa legatura intre ganduri si emotii: iti impui un anumit tipar de gandire - de pilda bucuria mantuirii - sau chiar unul comportamental - altruismul - si-ai sa vezi ca incepi sa ai si un raspuns emotional la ceea ce faci. Cu alte cuvinte, autosugestie.

Noi, oamenii, avem foarte multa iubire de sine, nu doar egoism in sensul ca eu vreau, eu am, eu sunt. Si o mare nevoie de a ne simti ok nu doar in comunitate ci in propria piele, in propria minte, in propriul suflet. Si ne orientam spre acele lucruri care ne fac sa ne simtim bine, mantuiti, cu acte in regula. Cumva cred ca facem idol din starea de bine si de odihna sufleteasca (opusa starii de pocainta) si punem atata pret pe ea incat suntem in stare si de oarecare asceza (nu stiu in ce masura fac NP asa ceva, dar nu are importanta): pot tine post, pot face milostenie, pot fi abstinent, dar la sfarsitul zilei consider ca sunt ok, am facut ce tinea de mine, acum mantuieste-ma, Doamne. Si multumescu-Ti ca nu (mai) sunt ca vamesul de la usa :)

Ori in ortodoxie nu e atata puf. Cred ca cine ar avea ceva de spus pe forum pe tema faptelor, nu spune. La ce concluzii ajungi - din mila lui Dumnezeu, evident - la sfarsitul zilei, dupa ce practic ai facut toate faptele de credinta. Si zici, Doamne, macar ca pe talharul, macar ca pe desfranata primeste-ma si pe mine, pentru mare mila Ta.

Eu cred ca Satan poate emula, copia orice, se poate juca de-a orice, si de-a ingerul de lumina si de-a bucuria mantuirii si de-a descoperirea de la Dumnezeu si de-a vorbirea-n limbi (nu ma leg de limbi necunoscute, si norvegiana sa fie, si mai aproape de noi, maghiara, whatever, ca sigur le cunoaste pe toate). Dar am convingerea ca singurul lucru pe care nu-l poate inspira sau falsifica e smerenia. Daca ai vreodata curiozitatea sa citesti Plansurile Sf. Efrem Sirul sau rugaciunile care se citesc inaintea sf. Impartasanii, o sa ramai uimita, si sunt lucruri scrise de oameni care pe urma au fost recunoscuti ca sfinti si care nu pacatuisera cu zecile de ani, nevoindu-se in monahism sau chiar pustie.

Departe de mine gandul sa zic ca nu exista si bucurie autentica, dar cred ca bucuria tainica de-a nadajdui in mila lui Hristos e foaaarte discreta si mangaietoare si ca o poti simti cu adevarat abia dupa ce treci cu Sf. Efrem Sirul (sau in maniera similara, in acelasi duh) prin iadul interior, constientizandu-l si scotandu-l la lumina, pentru ca abia acolo nu mai poate ajunge Satan sa te insele. Abia aici cred ca se termina psihologia (si inselarile aferente) si incepe duhovnicia.

Si aici ne speriem, aici incepe sa ni se para cu adevarat greu si neplacut - hai ca m-am chinuit cu buzunarul, cu foamea, cu sevrajul de tutun, dar da-o-ncolo, inca n-am ajuns la liman? Nu-i destul ce-am facut, trebuie si acum sa ma vad ca ultimul pacatos, cand eu stiu bine ca nu mai sunt cum am fost ci ca sunt mai bun? Pai ce treaba-i asta, aici nu-i har, aici nu-i Duhul Sfant, ma duc la altii si-l caut eu pe dumnezeul acela care ma mangaie pe cap, imi zambeste si-mi spune ca sunt minunat, si-acolo o sa-mi fie bine si-o sa am bucuria mantuirii si descoperiri.

Dar eu sunt sigura ca tu stii diferentia bunatatea lui Hristos de cea autosugestionata a omului moral. Si sigur nu exista comparatie. Nu-i vorba de comportament impus, ci de ceva care curge din tine, pur si simplu, si nu poti face altfel pentru ca asta esti. Esti vasul a carei forma a fost stabilita de mana olarului, acea mana scumpa care te modeleaza in fiecare zi.

Sa stii ca viata omului care a primit mantuirea nu este asa roz cum se crede. Va fi roz in cer, dar nu pe pamant. Pe langa faptul ca satan lupta cu inversunare sa-i ia mantuirea, facandu-l sa pacatuiasca, el se mai lupta si pentru cei din jurul lui, in rugaciune si fapte de credinta. Crestinul are intotdeauna de dus o cruce. Daca te uiti in Biblie vei vedea cat au suferit apostolii si crestinii, si nu musai pentru pacatele lor, ci pentru altii. Asa ar trebui sa facem toti.

Si, contrar ideilor care circula, omul mantuit nu se simte mai bun [ daca e rau e ca asa e el, ar fi fost si daca nu s-ar fi considerat mantuit]. Omaul mantuit stie ca nu prin meritele lui are mantuirea , ci prin mila lui Hristos, cara, desi nu meritam, s-a jertfit pentru noi.

Efeseni 2:8,9

"Căci in har sunteti mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta e de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni."

Deci scopul mantuirii primite in dar e tocmai ca sa nu se laude nimeni. Cum te-ai putea lauda cu ceva la care nu ai pus nici un deget? Nu poti decat sa-L lauzi pe Cel ce a facut toate astea fara sa ai tu vreun merit.

Ia uite ce frumos sintetizeaza aici:

Au bolduit ei esentialul.

Nu stiu, m-a pus pe ganduri chestia asta. Eu una nu cred ca am fost mantuita sau ca sunt. Cred ca ma tine mila si indelung rabdarea lui Dumnezeu dar am caderi cu duiumul si din cauza asta eu nadajduiesc la mantuire dar nu cred ca am primit-o deja. Nu stiu daca e vreun ortodox care sa creada asta despre sine. Efectiv venim ca vamesii desfranatele si talharii, oricat de paradoxal al parea. Macar in ceasul al 11-lea, Doamne. Si da-ne timp de pocainta si sa punem inceput bun ca inca n-am pus iar daca am zis ca punem, ne-am facut pe urma mincinosi.

Hm.

:1: Imi place foarte mult cum gandesti!!!

Scuze, deci ne uluim pe rand bag seama, NP ce sunt totusi, ce defineste acest termen, si unde se incadreaza?

Sfantul Petru, daca ar fi fost surprins de ochii obiectivi ai unui sectant, si prima oara cand s-a lepadat de Hristos, si a 2 a oara...si a 3 a, il considerau mort, kaput...si necrestin?
Da, stiu ca vei fi uluit complet (dar stiu ca iti reveni, asa cum stiu ca isi poate reveni orice crestin pacatos, care tot crestin ramane)...orice crestin care e crestin, ramane crestin, desi poate face toate pacatele din lume, tot crestin ramane, pentru ca pacatele sunt doar caderi, ispite...dar nu lepadari de Crestinism, de Hristos, si indrepari spre altceva...decat crestinismul!!!

Aceasta afirmatie e un neadevar, o contradictie de termeni, o alaturare nefericita " Eram catolic, dar nu eram crestin!"...si orice explicatie ar da un sectant acestei afirmatii, poate fi doar o gluma.

Afirmatia ar trebui sa sune doar asa " Am fost ortodox/catolic...dar nu ma simteam induhovnicit, nu simteam ce simt acum, de cand fac parte din cultul penticostal/adventist/baptist! Cata vreme am fost catolic, nu prea intelegeam multe din ceea ce imi spunea, sau canta preotul catolic/ortodox CRESTIN, in BISERICA CRESTINA...si nu il simteam pe Hristos acolo, asa cum Il simt aici...intr-un alt loc crestin!!!!!!!!!"

Si merge si in cer cu pacatele astea? E mantuit? :43: