Hai sa nu confundam lucrurile. Catehumenii erau oameni iubitori care veneau la Biserica sa fie invatati dreapta credinta pentru ca mai apoi sa fie botezati, pe cand ereticii nu vor sa primeasca dreapta credinta, ci dimpotriva iubesc minciuna.

Referitor la iad. Iadul este sub pamant, daca vrei in strafundurile pamantului. Asa ne invata Sf. Parinti! Chinurile iadului sunt infricosatoare, mai presus de tot ceeaw ce-si poate inchipui mintea. Este o povestire despre un calugar de la Sf. Munte Athos, care se plangea mereu ca nu mai poate suferi boala aici pe pamant. Si se ruga ca Dumnezeu sa-l ia din aceasta lume.
Atunci i s-a atratat un inger si i-a zis:
- Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea, dar ca sa-ti ispasesti gresalele mai ai de suferit aici pa pamant trei ani, sau poti alege trei ceasuri in iad. S-a gandit calugarul un pic si a zis: "Aleg trei ceasuri in iad", gandindu-se ca oricat de rau ar fi acolo trei ceasuri trec mai repede decat trei ani.
Si l-a dus ingerul in iad si i-a zis:
- "Dupa un ceas voi veni sa te cercetez."
Si a trecut mult timp si ingerul nu mai venea. I se parea ca trecusera sute de ani, si se gandea in sine cum poate un inger sa minta. Si dupa multa vreme vine ingerul, si cum il vede, incepe calugarul sa se planga ca a fost uitat acolo, si nu credea ca ingerii pot minti. Atunci ingerul zambind, ii spune:
- "Nu am mintit. A trecut doar un ceas."
- "Cum e posibil? Caci eu cred ca au trecut sute de ani. Te rog scoate-ma de aici, caci prefer sa sufar pe pamant toate chinurile din lume pana la sfarsitul lumii decat sa mai raman aici."
Si ingerul la readus din nou la viata. Si asa a povestit el ce patimise in iad.

Asadar, chinurile de acolo sunt mai cumplite decat tot focul de pe pamant, caci te ar dar nu te mistuie. Si tartarul e mai rece decat toata gheata de pa pamant, te incheata dar nu te omoara.

Grija noastra sa fie una: sa nu ajungem acolo.

Doresc sa stiu unde, cum si cand sunt precizate aceste amanunte, si mai ales, in ce dipitc a fost trecut papa de la Roma? Un diptic oficial, un act oficial... Unde? A fost pomenit la Liturghie? Daca da, v-as ruga sa prezentati acele acte pe care va bazati cand afirmati aceste lucruri f grave. Multumesc anticipat!

In ciuda aparentelor, chiar si sfintii pot gresi. Chiar si in probleme dogmatice. Daca cititi numerosi sfinti parinti veti vedea ca in probleme de aceleasi natura sau subiect au opinii chiar complet diferite.

V-am raspuns aici.

In ce-i priveste pe Sfintii Parinti (Doctorii) ai Bisericii, asemenea incongruente sint totusi rare si oricum irelevante pentru ca invatatura Bisericii se bazeaza pe consensus patrum.

Eu adresez altfel intrebarea legata de aceasta problema: de cand un simplu credincios are drept de viata si de moarte (metaforic vorbind) asupra decretarii credintei. Nu vi se pare ca faceti din canoane Dumnezeu si Dumnezeu il puneti la urma? De cand si pana cand sunt canoanele Dumnezeul vietii noastre? Sunt canoanele Evanghelia???

Ma rog, desi am intrat de curand pe acest forum cred ca il voi parasi la fel de repede pentru ca se pare ca preceptele veterotestamentare sunt mai prezente ca niciodata intre noi... litera legii e de baza, altfel aruncam la gunoi omul si-l scuipam in fata ca un eretic ce se afla, noi insa ne mantuim fiindca suntem ortodocsi, restul ANATEMA SIT si noi ne mantuim. Cum ne-om mantui urandu-ne aproapele, n-am sa inteleg niciodata! Poate aflu acum...

Nu te speria de unii integristi, mai sunt si altii pe sit care gandesc ca tine. ;-)
Bine ai venit!
Canoanele nu sunt evanghelia si nu sunt nici dogme.. Legea Veche nu a fost inclocuita cu o lege noua formata din canoane, decat in conceptia unora.

Monachos, fii amabil si fa si referinta la cate un astfel de sfant cu greseli chiar dogmatice; nu vorbi doar la modul general, caci arunci umbra si asupra celora, care nu au gresit si au definit cat se poate de exact credinta ortodoxa.
Da, vad ca si sfintii pot gresi, dupa parerea unora, care se cred indreptatiti sa arunce dubii asupra sfintilor. Ne-am obisnuit cu acest stil, dar nu inseamna ca il si acceptam.
Asteptam exemple inainte sa te retragi de pe forum, daca se poate... sau poate ramai si iti mai schimbi parerea formata atat de rapid.
Suntem in Post si vad ca ispitele se tin lant!

Monachos vroia, de fapt, sa spuna ca nu tot ceea ce au scris
sfintii a fost si adoptat de Biserica. Ceea ce a intrunit consensul
Bisericilor a fost retinut ca si canonic, iar ceea ce nu a intrunit
consensul a fost considerat doar parere personala. Atentie, ca
si evanghelii au fost mai multe si s-au retinut doar patru. Deci
in Biserica nu se iau de bune orice scriere ci doar acelea care
intrunesc consensul, pentru ca Duhul trebuie sa fie universal
nu local. Biserica nu da verdict de infailibilitate unei persoane,
fie ea si sfanta, cel putin nu Biserica ortodoxa.
Iertare.

MariS, noi putem intoarce spusele, dar Monachos a scris f clar la ce se refera. Mie nu-mi plac aceste generalizari, pentru ca ele nu izvorasc la toti din cunoastere, ci din presupunere, adica parerea de sine.
Infailibilitatea nici nu se foloseste in legatura cu Biserica Ortodoxa, ci doar referitor la cea Catolica si doar intr-o anumita situatie: cand Papa vorbeste ex Cathedra.
Ma intreb insa la ce bun sa tot facem aceasta afirmatie, precum ca si sfintii au gresit, cand pentru noi un sfant este un indumnezeit?!? Acum intreb: poate un indumnezeit sa greseasca?
Un sfant este un om, care a parcurs drumul spre indumnezeire, avand si pacate si ispite, dar facandu-le fata si depasindu-le. Mi se pare o indrazneala extraordinara, ca noi, care ne gasim tot felul de scuze pentru a nu ne lua la trânta cu pacatele noastre, inclusiv pentru nerespectarea canoanelor primite, in numele unei libertati prost intelese, sa ne permitem sa ii vorbim de rau pe sfinti. Doar in necunostinta de cauza fiind, in ceea ce priveste marea lor lupta cu dusmanul diavol, putem sa reducem la dimensiunea unui amarat de pacatos, ca noi, un asemenea titan al credintei ortodoxe, care este Sfantul.

Ingteleg foarte bine la cine te referi aici, Anca ;-)
'care ne gasim tot felul de scuze pentru a nu ne lua la trânta cu pacatele noastre, inclusiv pentru nerespectarea canoanelor primite, in numele unei libertati prost intelese' este o formula cam dura si care presupune ca cunoaste prea mult despre persoana mea si a altora care au afirmat lucruri asemanatoare.
Stii tu ca eu nu am respectat vreun canon primit? Sau ca nu am chef sa ma iau la tranta cu pacatele? hm, hm.. Cine vorbea de ispite in post?
Hai sa incercam sa ramanem mai obiectivi.

Si sfintii pot sa mai greseasca, chiar in scrierile dogmatice, cum spune MariS Biserica retine textele care sunt in consens cu credinta ei in general, restul sunt considerate pareri personale sau daca pot fi considerate greseli nu se face caz de ele.
Nici noi nu vrem sa facem caz, ci spunem aceste lucruri pentru a evita idolatrizarea sfintilor parinti.

Nu esti singura care s-a exprimat in acest sens; deci nu e vorba de o persoana, ci de o conceptie.

Este cam greu de evitat "idolatrizarea", caci Sfintilor Parinti ne rugam cu acatiste:
- Acatistul Sf. Ioan Gura de Aur
- Acatistul Cuviosului Simeon Noul Teolog
si altele.

Chiar daca nu mi-ati raspuns la intrebare: S-ar putea intimpla sa fie ei [episcopii ecumenisti] indrumati de Duhul Sfint sa incalce tocmai canoanele pe care Duhul Sfint le-a inspirat?, eu o sa va raspund contra-intrebarii dumneavoastra cu care ati ales sa va eschivati:

Datoria mea de mirean este sa imi cunosc credinta, sa o apar si sa o marturisesc chiar si impotriva marturiei unor episcopi eretici. Si nu fac din Sfintele Canoane Dumnezeu, dar le cinstesc ca marturii ale Duhului Sfint care lucreaza in Biserica Ortodoxa si le respect pentru ca numai asa am garantia ca ma mentin in dreapta-credinta. Sfintele Canoane nu sint nici Dumnezeu, nici Evanghelia, ci ele arata doar Calea, singura si ingusta, ca sa nu orbecaim si sa cadem in prapastiile fara de iesire care se deschid de-o parte si de alta.

Mie nu-mi pare nici rau si nici bine daca va retrageti. Acesta se vrea a fi un forum public crestin ortodox si nu unul de propaganda ecumenista, iar daca am inteles gresit, atunci cereti administratorului sa fiu cenzurat. Cu privire la eretici, cititi Sfintii Parinti daca va intereseaza raspunsul ortodox. Adevarul lui Dumnezeu nu poate fi compromis in numele niciunui fel de iubire.

Anca, tu cand te rogi catre sf. Ioan Gura de Aur, Ioan Teologul si altii in acatiste, te rogi ca unui Dumnezeu? Nu cred. Stim cu totii ca 'adorarea' se cuvine doar lui Dmnezeu, iar sfintior 'venerarea', adica cinstirea, in limbaj mai vechi. Iar noi ne rugam lor ca unor rugatori, intermediari, intercesori (nu imi vine in minte cuvantul romanesc), nu ca unor alti Dumnezei.

Vroiam sa mai adaug ceva in legatura cu dilema 'indumnezeit, atunci cum mai poate gresi?" Cred ca este vorba si o problema de terminologie, pentru ca uneori se spune 'greseala' pentru 'pacat', in limbaj mai vechi bisericesc ('caci nu e om care sa nu greseasca, Tu singur esti fara de pacat', se spune in rugaciunile pt morti). Eu nu foloseam 'greseala' in acest sens.

Un om indumnezeit nu este Dumnezeu. Este un om care, dupa o imagine tot a sf. Parinti, nu este contopit cu focul dumnezeirii, ci este ca un fier pus in foc, se inroseste, deci se patrunde de energia focului, insa nu se topeste.
Un asemenea om probabil nu mai pacatuieste, fiind unit cu Dumnezeu (pacatul fiind departarea de Dumnezeu); insa pacatul nu e tot una cu inexactitatea, cu greseala. Numai Dumnezeu este fara greseala, perfect, absolut in tot ceea ce spune si face. Un om, fie el si indumnezeit, pe lumea asta este supus limitarilor de cultura, de obicei, de gen, de inteligenta, de caracter si mai stiu eu care.
Deci, spusele lui nu pot fi luate la modul absolut, ca si cum ar veni direct de la Dumnezeu. Ele trebuie trecute prin prisma traditiei ortodoxe in general, a trairii intregii Biserici. Unele dintre ele pot fi intelese corect numai in contextul in care au fost scrise, si nu au valoare de dogma, adica de adevar care reflecta Adevarul dumnezeiesc.
Asta incercam noi sa facem, cei pe care ii criticai mai sus. Nu sa ne scuzam pacatele si sa ne arogam o libertate iluzorie.
Constiinta bisericii este vie, si fiecare dintre noi traim in felul lui, cu urcusuri si coborasuri. Si tu, si eu, fiecare avem o anume viziune, care daca progresam se largeste, asupra credintei crestine.

Exact in acest punct se desparte conceptia fiecareia dintre noi despre omul indumnezeit, cacieu il vad aidoma lui Dumnezeu si atunci aceste scaderi de inteligenta, caracter, etc nu-si mai au locul.
"Sf. Grigorie Palama spune astfel: " La indumnezeire, mintea noastra iese afara din sine si se uneste cu Dumnezeu, devenita astfel mai presus de minte".
Pr. Dumitru Staniloae spune ca indumnezeirea omului "se face in doua mari etape[COLOR=#ff0000]:[/COLOR] una, a inaintarii spre desavirsire, prin eforturi de purificare de patimi si de dobindire a virtutilor; si o alta, de viata mereu mai inaintata in unirea cu Dumnezeu, in care lucrarea omului este inlocuita cu lucrarea lui Dumnezeu, omul dind din partea sa mai mult receptivitatea, sau deschiderea pentru umplerea lui de tot mai multa viata dumnezeiasca".

[SIZE=2][SIZE=2][/SIZE][/SIZE]

Frumoase texte.
Totusi, oare un om ajuns aici ramane mereu la aceste inaltimi?
Si sfantul Pavel spunea ca a fost dus prin rapire sa cunoasca tainele lui Dumnezeu, dar i-a ramas o tepusa in trup ca sa il smereasca. Probabil ca pentru ca cel ajuns acolo sa nu se creada Dumnezeu, sa nu se mandreasca, nu este lasat in aceasta stare permanent.

In orice caz, pt noi este o ispita sa consideram ca un om cand deschide gura vorbeste Duhul Sfant automat prin el. Conceptia Bisericii nu a fost niciodata asta. Poti da cate citate vrei, este nevoie si de o gandire de sinteza aici, nu numai de citate.

Ma depaseste acest subiect, recunosc, insa ce stiu este ca pentru mine este cat se poate de clar ca nu putem lua fiecare vorbulita (scoasa se altfel din context) a oricarui sfant, fie si mare, ca reprezentand adevarul absolut, indiscutabil si fara urma de greseala posibila, pe care daca nu-l aplicam intocmai cadem in pacat de moarte.

Am mai dat in alte parti exemple. Nu le repet decat daca este neaparat necesar. Scopul meu nu este insa sa 'demonstrez ca sfintii au gresit', ci, cum spuneam mai sus, sa arat ca si sfintii trebuie cititi cu un oarecare discernamant.

Trebuie sa incep prin a spune ca si eu sunt cu siguranta depasita de acest subiect. Parerea mea se bazeaza pe ce am citit:
- vietile sfintilor
- http://www.crestinortodox.ro/carte-9...i-ierarh-nifon
- precum si pe credinta mea.
Nu am de gand sa ma "bat in sabii" cu tine; imi este insa greu sa accept chiar si cea mai mica scadere a unui sfant, odata ce a ajuns sfant. Deci imi ceri imposibilul.
Dar sa incercam sa gasim mai multe raspunsuri, care sa ne modeleze parerea cat mai corecta si mai aproape de adevar.

Da, sigur, ai dreptate in ultima fraza.
De altfel sper ca nu incerc sa te conving neaparat. Si oricum nu incerc sa te conving sa ai mai putina evlavie pentru sfinti.

Despre darul inainte-vederii
 

Există numeroase mărturii şi despre darul înainte-vederii pe care îl vădea uneori părintele Ioan. Unii se referă la faptul că le zicea pe nume unor oameni pe care nu-i cunoştea sau că altora, întâlniţi ocazional, le prevestea viitorul; unora le prezicea direct sau indirect apropierea sfârşitului; în fine, putea să denunţe relele intenţii şi manifestările de neîncredere ale altora faţă de sine însuşi, fără să-i fi fost aduse la cunoştinţă. Cei familiarizaţi cu experienţa unor persoane cu o intensă viaţă religioasă nu se vor mira de aceste relatări. Istoria „stareţilor” (bătrânilor „îmbunătăţiţi”) din Rusia cunoaşte numeroase asemenea exemple, pe care le întâlnim în viaţa multor sfinţi ortodocşi. ...
[Dimpotrivă, o „înainte-vedere” reală sau doar pusă pe seama unor oameni cum a fost părintele Ioan nu trece fără a lăsa urme adânci, binecuvântate, în sufletul celor care s-au aflat de faţă la petrecerea ei. De pildă, ori de câte ori prevedea sfârşitul iminent al cuiva, părintele Ioan se străduia să-l împărtăşească pe cel pe care îl „vedea” ameninţat de primejdia de moarte. Când îi înmâna cuiva pe neaşteptate o importantă sumă de bani o făcea cu convingerea că îl va salva pe omul acela dintr-o situaţie disperată, fără ieşire. Iar denunţarea scepticismului celor ce nu aveau încredere în el avea drept urmări trezirea şi consolidarea adevăratei credinţe în cei care până atunci dăduseră dovadă de puţină credinţă sau chiar de necredinţă.
Darul „înainte-vederii”, asemenea altor manifestări supranaturale, cum ar fi facerea de minuni la sfinţi şi la drepţii lui Dumnezeu, reprezintă, în ultimă instanţă, dovada faptului că în ei este prezentă şi „lucrează” Iubirea dumnezeiască. Pentru a înţelege acest lucru este de ajuns să ne amintim că şi în iubirea pământească există, într-o anumită măsură, o răsfrângere a iubirii cereşti şi se manifestă uneori o „înainte-vedere”.Ştim cu toţii că o persoană care iubeşte cu sinceritate este în stare „să ghicească” dorinţele sau gândurile persoanei iubite.
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...opor/#comments

Nu cred ca Sf. Pavel a fost mai putin sfant din cauza tepusei, pe care Dumnezeu i-a dat-o in Intelepciunea Sa.


Nu vorbim de orice om, ci de omul indumnezeit. Citeste Patericul Manastirii Pesterilor (Pecerska) si vei vedea ce haruri primesc cei, care renunta la tot ce e lumesc si se dedica exclusiv dragostei lor pentru Dumnezeu. Ca noi nu suntem nici pe departe in stare de asa ceva, stiu. Dar asta nu inseamna ca noi suntem masura lucrurilor, ci ei, sfintii. Noi nu mai avem nimic din eroismul acelor oameni simpli, care erau sfintii manastirilor din vechime; totusi, Dumnezeu ne-a harazit si noua o cale de mantuire: smerenia. Dar noi, comparativ cu aceia, am slabit foarte in credinta, incat si smerenia ni se pare aproape imposibila; si atunci, nici macar nu ne mai putem imagina ca altii au fost mai credinciosi si mai rasplatiti de Dumnezeu... Am devenit noi masura lucrurilor.

La multi ani!

Domnul sa ne lumineze mintile si sufletele,sa distingem binele de rau si apoi sa culegem roadele...

referitor la acest subiect(ecumenismul)m-am gandit sa postez acest film pentru a simplifica

din temerile noastre.

Ascultati mari glasuri ale Ortodoxiei...care se unesc in cor,strigand: Nu ecumenismului!

Acum fiecare este liber sa aleaga.

Doamne ajuta!

http://www.sfaturiortodoxe.ro/

Sant cutremurat de cata dragoste crestineasca si iubire frateasca emana de aici.Oare cum ar fi fost lumea daca si IIsus era la fel!El a fost mai tolerant si cu gandire mai moderna decat unii forumisti talibani,care arunca cu canoanele peste ochi,si se vor crestini.Rugaciune e rugaciune indiferent cum o faci.Nu tu ai dreptul sa judeci asta ...ci doar Dumnezeu.Sa ne bucuram ca exista dorinta de rugaciune si de iubire,..toata stima pentru cei care inteleg importanta actuala a acestei actiuni.Din fericire exista inalti prelati care stiu care e calea de urmat pentru timpurile viitoare,

Ecumenismu-i pierdere de vreme. N-ai ce sa tratezi cu catolicii, ei ce au schimbat au schimbat dupa bunul plac, asa cum le-a dictat lor logica si acuma noi ar trebui sa le acceptam aberatiile pentru a fi o mare si frumoasa familie, de preferabil sub un papa de-al lor probabil. Hai ca asta-i buna.In primul rand a face corp comun cu catolicii inseamna a ne face si noi vinovati de marile greseli pe care ei le-au facut de-a lungul istoriei: cruciadele (holly wars, cum le mai numesc ei, sincer nu prea inteleg cum poti sa pui cuvantul sfant langa razboiul lumesc), inchizitia si toate prostiile ei, legalizarea homosexualitatii, politicizarea credintei etc.

Noi am pastrat invatatura Lui Hristos, nu vad ce ar trebui schimbat aicea, sau sa acceptam alte ideologii noi straine cuvantului Lui Hristos.

Adevărat ! "Căile ecumenismului duc spre Roma"
 

Propaganda ecumenistă la lucru
 

Hope - European voices crossing borders

http://assembly.ceceurope.org/index.php?id=461

Care este scopul ecumenismului? Cine il doreste de fapt?
De ce Hristos a zis ca toti crestinii sa fie ca si unul, asa cum si El este unul cu Tatal?
Cand Hristos i-a zis lui Petru ca pe el isi zideste biserica Sa, biserica pe care portile Iadului nu o va surpa, ce credeti, a zis adevarul sau nu? Daca da, cum atunci puteti crede ca mai bine de jumate din Biserica Sa s-a surpat? Caci ortodocsii sunt minoritari raportat la numarul total de crestini. Si daca luam in considerare ca nu toti ortodocsii sunt de rit bizantin, iar cei de rit bizantin i-au considerat si pe ceilalti ortodocsi ca fiind pierduti de Biserica lui Hristos, ce mai ramane din aceasta Biserica despre care Domnul a spus ca portile Iadului nu o va surpa? De ce aveti incredere absoluta in parerile unor oameni sfintiti de Domnul si nu in Cel care ii sfinteste? Cu atat mai mult cu cat Domnul a zis ca la om mantuirea este imposibila, pentru ca, dupa cum zice Ap. Pavel, cine spune ca nu are greseala, minte? Iata ca nu exista om fara greseala, de ce atunci va incredeti mai mult in oameni decat in cuvintele Domnului? De ce credeti ca Domnul nu are putere in bisericile care nu sunt greco-ortodoxe (de rit bizantin) ca si cum puterea Lui ar depinde de oameni si nu invers?

Ceea ce dumneata, în gândirea ta materialistă şi neortodoxă, nu înţelegi, este că adevărul nu ţine de majoritate ori de minoritate; degeaba sunt alţii majoritari ca număr, acest lucru nu are nici o semnificaţie: în Biserică nu numărul de membri este majoritatea, ci Adevărul este majoritatea. Unde este Adevărul acolo este majoritatea, nu acolo unde sunt erezii, schisme, secte şi alte "bisericuţe" !!!

Sa inteleg deci ca Domnul nu si-a tinut cuvantul dat? L-au invins cumva oamenii/Satana pe Dumnezeu prabusind mai mult de jumatate din Biserica Sa? Asta nu o sa o cred niciodata, cu atat mai mult cu cat m-am convins din proprie experienta ca Domnul este cat se poate de viu si in Biserica catolica, asa ca teoria ta nu tine.
Cand Iisus era pe pamant ca si om si facea minuni, a mers si in tinutul Sau unde nu a putut sa faca decat foarte putine din cauza ca acei oameni nu puteau sa creada ca El este Mesia. Faptul ca acei oameni nu credeau, nu a facut ca Domnul sa nu mai fie Mesia, ci a facut doar ca acei oameni sa nu beneficieze de ajutorul Lui, ajutor conditionat de credinta lor. Daca tu nu crezi ca Domnul este in afara Bisericii Ortodoxe, nici Domnul nu te poate convinge asa cum nu i-a putut convinge nici pe cei din tinutul Sau. Asta nu inseamna ca El nu este in acele biserici unde atatia oameni cred in El. Si fariseii credeau ca doar ei au credinta buna in timp ce poporul se ratacea din cauza ca era prost si neinvatat, dar iata ca acel popor care Il urma neconditionat pe Iisus era cel care credea bine iar fariseii erau cei care nici pe ei nu se mantuiau (din cauza necredintei lor) si nici pe altii nu ii lasau sa se mantuiasca (cuvantul Domnului)...

Ecumenismul ca ar fi un produs al masoneriei nu contest. Ideea este ca,, atat in masonerie cat si in ecumenism,suntem prost reprezentati ! Cine este reprezentat mai bine, obtine mai mult !
Este evident ca sunt culte crestine foarte bine reprezentate in masonerie, iar traficul lor de influenta este evident pe scena internationala! Ortodoxia nu este la fel reprezentata si acest lucru se vede. Pierde teren...Sunt aici si politica, servicii de informatii, trafic de influenta la greu , etc.
Noi ortodocsii nu avem cum sa fim reprezentati prea bine, dat fiind faptul ca nu avem cum inlocui dogma crestina cu alte forme de "gandire". Exista episcopi , mitropoliti si preoti ortodocsi care au acceptat compromisul de a fi parte din masonerie si ecumenism, insa fenomenul este redus..., slava Domnului !

Termenii conceptuali cu multiple înţelesuri duc de multe ori la dispute, din cauza confuziei semantice. Termeni ca "liberal" sau "naţionalist" sau chiar "libertate" sunt primii care îmi vin în minte. Tot din această categorie de termeni cu sens multiplu, adică diferit pentru oameni cu agende diferite, este şi "ecumenism". Există un ecumenism bun şi un ecumenism rău. Tot aşa cum există un naţionalism bun şi un naţionalism rău, un liberalism bun şi un liberalism rău, etc.

Ecumenismul cel bun pleacă de la rugăciunea lui Isus din Grădina Ghetsimani, ca "toate să fie una". El nu se îndoieşte nici o clipă că există o singură Biserică a lui Cristos, întemeiată în mod tainic în Vinerea Crucificării şi care operează în mod public, ca instituţie vizibilă, începând cu ziua de Pentecoste. În această Biserică a lui Cristos, ecumenismul cel bun încearcă să încorporeze pe toţi cei care îşi spun "creştini" şi se vor lui Cristos următori. Care ar fi deosebirea dintre ecumenismul cel bun, aşa cum se cere practicat în special după Sinodul al II-lea de la Vatican şi simpla pastoraţie pe care Biserica a practicat-o mereu ? Diferenţa este de atitudine faţă de celălalt, cel care îşi spune "creştin", deşi nu este integrat în Trupul Mistic al lui Cristos, care este Biserica. Acolo unde până atunci se punea accent pe jumătatea goală a paharului, acum se pune pe jumătatea plină: pe ce are celălalt în comun cu noi. Şi are destule. Nu am nici o îndoială că un asemenea ecumenism este pe placul Domnului nostru.

Şi ecumenismul cel rău afirmă că pleacă de la rugăciunea Mântuitorului. Dar el Îl socoteşte mincinos pe Domnul nostru. Ecumenismul cel rău crede că Biserica întemeiată de El s-a spart în cioburile pe care le vedem azi, astfel încât Domnul a fost incapabil să apere Biserica de orgoliile oamenilor, necum de porţile iadului, după cum i-a promis lui Petru. Ecumenismul cel rău este de părere că Biserica va fi recreată când actualele cioburi se vor alătura, modul concret fiind cel al negocierii credinţei: mai dă române, mai lasă jupâne, până ce se ajunge la o "religie" făcută de oameni. Rudele ecumenismului cel rău sunt: relativismul, care spune că adevărul nu e prea important sau nu este obiectiv (dumneata ai adevărul dumitale, eu am adevărul meu şi amândoi suntem îndreptăţiţi) şi irenismul (eirenismul), care spune că diferenţele sunt aşa de mici că nici nu prea există.
O variantă de ecumenism rău, susţinută de unele denominaţii neoprotestante şi, în mod deosebit, de penticostalism aduce o inginerie originală: nu este vorba că Biserica lui Cristos s-a spart, ci, de fapt, nu a existat de la început. Ei contestă caracterul instituţional (sau vizibil) al Bisericii, ei contestă că de la început Biserica a fost o alcătuire având ierarhie, reguli, canoane, preoţie, transmisiune apostolică. Pentru aceştia, Biserica e o stare de spirit. E suficient să doreşti să duci o viaţă potrivit Legii ca să faci parte din Biserică. Ei confundă "a şti franceza" cu "a fi francez".

Sper că am reuşit să mai clarific câte ceva despre acest termen ajuns un pic ambiguu de "ecumenism". Nu trebuie să îl respingem aprioric, dar e bine să ciulim urechea şi să cerem câteva detalii pentru a şti ce anume înţelege eventualul nostru interlocutor prin "ecumenism". Abia în funcţie de detaliile pe care ni le dă vom putea şti dacă e vorba de un ecumenism care vine de la Dumnezeu sau este vorba de un ecumenism care vine de la Adversarul Său şi al nostru. Fiindcă noi ştim că acest redutabil adversar, pe care singuri nu îl putem înfrânge, a avut de la început aceeaşi tactică, schimbând doar denumirile conceptelor de-a lungul veacurilor. Iar tactica sa favorită este aceea de a mima cele bune. Cu adevărat, este maimuţa lui Dumnezeu.

Ai nişte interpretări mai mult decât penibile. Dumnezeu este peste tot, doar nu îţi închipui că Biserica Ortodoxă L-ar fi confiscat pe Dumnezeu. Eu am spus foarte clar că nu este un criteriu hotărâtor cantitatea numerică de membri pentru a stabili care este adevărata Biserică a lui Hristos; criteriul este Adevărul, dogmele, teologia, sfintele taine, sfinţii (cei cu adevărat sfinţi, nu sfinţii închipuiţi), harul necreat al lui Dumnezeu, posibilitatea reală de îndumnezeire a credincioşilor. Biserica aceea care ţine adevărul nealterat, neschimbat (nici măcar de un papă "infailibil") este adevărata Biserică a lui Hristos; dacă mai sunt şi prin alte părţi credincioşi sinceri în Hristos, acest lucru nu invalidează cu nimic statutul pe care îl are Biserica Ortodoxă ca adevărata Biserică a lui Hristos, una, sfânta, catolică şi apostolică, întemeiată de Hristos şi de Duhul Sfânt şi care Îl are drept Cap pe Fiul lui Dumnezeu !!

Oameni buni se apropie sfarsitul de noi. Nu stiu daca ati vazut deja si sunt eu in urma dar astazi am vazut cum Patriarhul ortodox bulgar a sarutat mana papei si s-a inchinat lui, si i-a cerut sa se uneasca cu biserica ortodoxa bulgara... Domnul sa aibe grija de sufletele noastre ca si noua o sa ne faca o vizita diavolu asta la anul... nu vreau sa judec pe nimeni dar... cred ca asta o sa faca si Daniel al nostru, pentru ce alt motiv sa il invite pe eretic la noi ?

Uitati linkul aici:

http://www.youtube.com/watch?v=IdlYrSeHneI

Propaganda ecumenistă la lucru
 

Hope - European voices crossing borders

http://assembly.ceceurope.org/index.php?id=461

Kesarion
 

Am si eu o rugaminte.M-am uitat pe linkul postat de tine mai sus.La sectiunea Final Assembly Documents>apar prelegri tinute de Patriarhul Daniel>sursa:http://assembly.ceceurope.org/index.php?id=612 iar prelegerea o gasesti aici:
http://assembly.ceceurope.org/filead...ech_RO_Web.pdf

Intrebari:

1.BOR fac parte din chestia asta?Sau Patriarhul Daniel a fost acolo in nume personal?
2.Patriarhul BOR este ecumenist?Pff,va asteapta timpuri grele in cauza asta.
3.Sa zicem ca miine BOR fac ceva ce tine de ecumenism.Pe tine te pot obliga sa faci la fel?

Ce va agitati ma atat cu prostia asta de ecumenism?Multi zic ca este o utopie tembela,un fel de crestinism combinat cu socialism.Praf de adormit credinciosi creduli.Va ajunge la groapa uitarii de pe strada ,,Istorie".

Biserica nu a existat de la inceput?
Mai rar am intalnit o asa aberatie. Chiar venita de la un greco-catolic si tot e surprinzatoare.

V-am mai sugerat intr-o postare sa va lasati de minciuna si in mod special de minciunile spuse impotriva (neo)protestantilor.

Nu sunt sigur, dar eu cred ca nici o denominatiune neoprotestanta nu sustine cele afirmate de dumneavoastra.

Cu siguranta Biserica Penticostala crede ca Biserica lui Hristos a existat incepand din Ziua Cincizecimii.

Cu şi mai mare siguranţă, secta "penticostală" există de la începutul sec. XX şi nu are legătură cu Biserica lui Hristos decât prin Biblia interpretată greşit şi prin ceea ce a reuşit să plagieze, nefericit dealtfel, de la Biserica lui Hristos.

Aberaţiile susţinute de "Biserica" penticostală nu fac parte din subiectul topicului. Cât priveşte acuzaţia că aş fi mincinos, nu mă miră: vederea vă e deformată de bârna din ochi. Toţi penticostalii pe care i-am întâlnit cu variate ocazii s-au dovedit mincinoşi. De ce aţi face excepţie ?

Poate pentru ca exceptia intareste regula.

Pana una alta eu nu am adus acuzatii gratuite precum o faceti dumnevoastra.
Am afirmat ca ati mintit si am argumentat: „Penticostalii nu cred cele sustinute de dumneavoastra ci cred ca Biserica lui Hristos a aparut la Cincizecime!”