acelasi lucru ma intreb si eu. se pare ca cele cateva sute de contradictii si absurditati existente in Biblie nu sunt suficiente pentru a demonstra valoarea indoielnica a Bibliei ca izvor de moralitatea si adevar istoric. dar de fapt ce zic eu... mai sunt unii care in ciuda dovezilor covarsitoare considera Biblia ca fiind perfecta.

Citat DEX:
"- Ioan 10:30. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.

- Ioan 14:28. Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M-aţi iubi v-aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. "

Faptul ca Tatal este mai mare decat Fiul nu exclude certitudinea existentei unei singure fiinte Tatal ,Fiul si Sfantul Duh.

Harry Potter este bine vandut acum ,sa vedem peste cativa ani care va mai fi.

In rest nu am timp si nici competenta sa iti raspund ,sunt preoti si teologi care ar putea sa iti spuna mai bine.
Voi blasfemiati si bine nu va fi de voi ,nu o spun eu ci Duhul Sfant care a grait prin profeti ,unul din ei fiind imparatul David ,din care am citat.
Ati dovedi mai multa intelepciune daca v-ati vedea de treburile voastre.

Nu mi-ai raspuns la articolul referitor la morala crestina

Acum am vazut ce ai scris despre sfantul Ilie :

" Cartea a patra a regilor 2:11. Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.

- Ioan 3:13. Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. "

Sfantul Ilie a fost ridicat la cer iar Mantuitorul s-a suit la cer ,deci a scris corect evanghelistul Ioan. Iisus are putere sa se suie la cer .

Te asigur ca nici preotii si nici teologii nu stiu mai bine decit voi.
Faptul ca nu va fi bine de noi e treaba noastra, pe care ne-o asumam.
De ce intelepciune?
Te deranjeaza posturile noastre? De ce te-ar deranja daca tu stii ca ai dreptate si ca noi aberam?

da si eu as vrea sa discut cu un teolog, chiar mi-ar face placere. scuze ca nu ti-am raspuns la articol, dar nu am timp acum. poate mai vorbim pe seara. :)

Iti raspund cu cea mai mare placere daca imi faci un rezumat cu cuvintele tale

Daca nu citesti ,sa fii sanatos ,inseamna ca nu vrei sa afli pareri avizate.Rezumat nu am de ce sa va fac la cateva randuri ,articolul e destul de concis.
Chiar nu imi face placere sa va vad scriind aici ,si cred ca nu sunt singura.
Puteti sminti pe cei mai slabi in credinta ,din punctul meu de vedere nici o problema.
Aveti destule locuri unde puteti scrie : Ele.ro ,Desprecopii.ro ,etc.
Dar nu suport sa vad cum va bateti joc de cele sfinte.
In definitiv totul e permis conform moralei atee.
O zi buna iti doresc !

Anita, dar de asta ce zici?
Matei 12:40 - Ca precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si Fiul Omului in inima pamantului trei zile si trei nopti.

Din cite stiu eu a fost dat jos de pe cruce simbata si a inviat duminica

Am citit. Vroiam doar sa vad daca tu intelegi ce vrea sa spuna acolo, nimic mai mult.
Daca va doriti o societate "sanatoasa" a la 1600, sinteti invitatii mei

A stat 3 zile ,vineri ,simbata si duminica ,deci calendaristic ,atata a fost.

Ei, acum, o noapte incoace sau incolo, nu mai conteaza. Important e ca se potrivesc cele 3 zile

Ziua 1: vineri ceasul al treilea sau ora 9 AM Iisus este rastignit.
Noaptea 1: de la ceasul al saselea pana la ceasul al noualea a fost intuneric, caci Soarele nu si-a mai dat lumina sa obisnuita (nu mai caut citatul ca ma grabesc)

Ziua 2: de la ceasul al noualea sau ora 3 PM pana seara
Noaptea 2: de vineri seara pana sambata dimineata

Ziua 3: sambata pana seara
Noaptea 3: de sambata seara pana Duminica dimineata - momentul invierii

Bravo :)
Cu un mic comentariu: intunecarea de care spui nu apare in toate evangheliile

deci stai sa inteleg - fiul este unul si aceiasi persoana cu tatal si totusi tatal este cumva mai mare.

ia incearca sa te detasezi un pic de problema si zi-mi sincer cum iti pare aceasta fraza....

da corect, desi exista o doza de ambiguitate. ;)

Normal, doar nu au fost scrise de aceeasi persoana. Fiecare povestitor ne spune ce-si aminteste si in masura talentului sau de narator.

De aia sunt patru Evanghelii, ca sa se completeze una pe alta. Ar fi absurd sa fie mai multe si identice...

"Căci dacă adâncimii inimii omului voi nu-i puteţi da de fund şi nici nu puteţi să cuprindeţi şirul cugetării ei, cum aţi putea voi, oare, să pătrundeţi pe Dumnezeu, Care a făcut toate acestea, şi să cunoaşteţi mintea Lui şi să înţelegeţi gândurile Lui? Niciodată, fraţilor! Nu întărâtaţi pe Domnul Dumnezeul vostru!"
Iudita 8, 14

Sfintii ne spun asa: Tatal este Dumnezeire izvoratoare si L-a nascut pe Fiul mai inainte de veci, egal cu El. Dumnezeu ramane Unul in Fiinta si intreit in Persoane. Insa tot de la Tatal purcede Duhul Sfant, al treilea Ipostas divin, egal cu primele doua Ipostasuri.

Cand te arunci in a intelege chestiuni de dogmatica, ratiunea incearca sa inteleaga niste notiuni suprarationale si de multe ori nu reuseste. Aici intervine credinta: vrei sa crezi, bine. Nu vrei, alegerea ta.

Fiul s-a nascut din Tatal inainte de toti vecii. Totusi ortodocsii considera cele trei Persoane din Sfanta Treime egale.

si totusi nu sunt egale

Ioan 14:28. Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M-aţi iubi v-aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că TATAL ESTE MAI MARE DECAT MINE.

sau sunt? :)))

Ioan 10:30. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.

revenim de unde am plecat. versetele Bibliei se bat cap in cap mai mereu.

Tatal, Fiul si Sfintul Duh impartasesc aceeasi Divinitate (esenta) si Vointa. In acest sens cele trei Persone sint egale. Tatal este insa prima Persoana. Fiul a fost capatat din Tatal. Duhul Sfint purcede de la Tatal.

Daca mai ai intrebari esti binevenit.

Macar daca asta ar fi problema.
Dupa mine sint chestii de definitii, care pina la urma si le alege fiecare cum doreste.
Ceva poate fi totusi in acelasi timp egal si inegal cu altcineva, daca il definesti asa.
Totul e sa nu maresti domeniul acestor definitii spre activitatile umane si morala umana, asta ca sa revenim la subiect.
Filtrul prin care aceste notiuni (in special de bun si rau) devin pamantesti este acelasi, indiferent de credinta. Si asta e ceea ce ne leaga pe toti, acest filtru, care (spre norocul nostru) nu depinde atit de mult de credinta. Ceea ce ne duce spre concluzia ca (acest filtru) nu este dat de ceea ce crede fiecare ca e supranaturalul.

Topcat,

Eu am avut lungi perioade in care am oscilat intre morala crestina si cea atee. Ziceam ca daca esti un om care nici macar nu stii sau nu banuiesti ca exista divinitate, dar esti profund moral, ar trebui sa fi pe aceeasi treapta cu orice bun crestin.

Nu-i asa. Omul singur nu stie care e diferenta dintre bine si rau. O sa razi sau o sa-mi dai un exemplu pueril ca orice om stie ca nu e bine sa ucizi, sau sa minti, etc. Asa e, dar sunt o infinitate de alte nuante infinitezimal mai subtile pe care omul nu le poate categorisi in bine sau rau.

Un exemplu simplu: ce faci atunci cand cineva de ocareste pe drept, adica ai facut o greseala si esti certat ? Probabil orice om normal, cu o cultura elementara de religie ortodoxa ar spune ca iti asumi responsabilitatea pentru cele facute, plangi pentru pacatele tale si incerci sa te corectezi.

Frumos, nu?

Aici e intelepciunea sfintilor parinti: nu e cea mai fericita alegere. Cel mai avansat crestin, in conditiile date, nu ar face decat se planga pentru cel care l-a ocarat (pe drept dea altfel).

Puteai macar sa-ti imaginezi ca asta e calea corecta. cred ca nu.
Asta e diferenta dintre atei si ortodocsi.

Pot sa spun ca ateii nu au probleme in a intelege versetele, pur si simplu nu vor ei sa inteleaga, ceva nu-i lasa...

A fost pe cruce vineri si a inviat Duminica.

Felicitari, mq. A trecut ceva timp de cand nu ai mai fost pe forum, dar nu degeaba pentru tine. Frumos raspuns ai dat.

Stai sa inteleg mai bine:
Gresesc si cineva ma cearta. Eu spun ca are dreptate, imi asum responsabilitatea, regret fapta si incerc sa ma corectez. Sint de acord.
Ortodoxul ce face?

Cred ca sunt de discutat motivele pentru care o face, mai degraba decat ce anume face.

Filtrul acela pe care il mentionezi anterior nu este acelasi si nu el ne leaga intre noi. Daca doresti sa te convingi, studiaza caracteristicile culturilor pre-crestine de exemplu. Nu retin daca tu sau altul dintre vorbitorii anteriori (am citit toate comentariile inainte de a decide sa intervin) a mentionat o idee in sprijinul ateismului, prin care atat ateul cat si crestinul stiu ca a omora un alt om este rau. In culturile pre-crestine omorul ritual era un act frecvent, se omorau chiar si copii mici ca si sacrificii aduse zeilor (cultura Maya de exemplu, dar nu e singura). Asta arata ca, in lipsa lui Dumnezeu ca izvor al moralei crestine unice, morala atee nu este una singura, ci este diferita de la popor la popor.

Cand insa tu te referi la morala atee, de fapt, in continut, o percepi cu aceleasi elemente ca si morala crestina. Este intr-un fel normal, e o conditionare cultural-istorica daca vrei. Tu nu poti imagina in acest moment un sistem moral care sa fie fundamental diferit de morala acceptata majoritar de poporul in a carui cultura ai fost crescut si educat (indiferent care ar fi acesta), in cazul nostru morala crestina. Nu poti face mental abstractie de mediul cultural in care ai crescut, care te indreapta catre principiile morale pe care le sustii, chiar daca sub alta denumire. E ca in literatura SF, indiferent de autor, problemele pe care le dezbate aceasta literatura sunt tot cele general umane (chiar daca sunt populate cu elemente care sa zicem nu exista in prezent si ar putea exista in viitor) nu pot depasi sfera umanului pentru ca nu avem reprezentari dincolo de aceasta sfera, nu ne putem depasi propria conditie, nici macar cu imaginatia.

Admir energia pe care o investesti in acest topic, foarte interesant, si, cred, foarte important pentru tine. Nae Ionescu spunea ca "Ateul este mai aproape de Dumnezeu, cu care se lupta in permanenta, decat un crestin secat sufleteste".

In principal, pe mine ma intereseaza morala vazuta din afara. Ma intereseaza morala crestina numai pentru ca ma implica si pe mine. Ma intereseaza motivul pe care il impinge pe un crestin sa faca ceva numai pentru a vedea daca acest lucru ma influenteaza si pe mine, daca este ceva predictibil si convenabil pentru mine. Te rog sa ma crezi ca daca ati locui pe o insula, izolati, nu m-ar interesa aproape de loc pe ce va bazati morala.
Pai tocmai ai demonstrat ca filtrul e acelasi
Nu ca mayasii ar fi fost atei
Nu am spus niciodata ca morala atee e absoluta, nu numai ca e diferita de la popor la popor, ea e diferita de la om la om, e relativa.
Morala atee e una naturala, deci nu are cum sa fie diferita de ceea ce cred oamenii. Morala crestina se pliaza pe conditiile istorice tocmai pentru ca era construita de oameni. Poate singurul neobisnuit pentru vremea sa a fost Isus, care a venit cu niste idei din care unele mai nastrusnice, ca cea cu intoarcerea si celuilalt obraza, care cu greu se poate urma si azi.
Ne putem depasi propria conditie, si nu numai cu imaginatia, daca vom sti sa ne-o explicam in mod corect. Daca persistam in greseala vom ramine la aceeasi conditie de iubire de sine si, eventual, de aproape.
Vroiam sa spun ca noi nu ne luptam cu Dzeu, noi ne luptam cu ideea de Dzeu, nascuta in mintea unor concetateni de-ai mei.
Apoi mi-am dat seama ca, intr-adevar, luptam chiar cu Dzeu.

Cred ca faci niste erori de terminologie, sau poate nu intelegem la fel ce este morala. Nu exista morala absoluta (fie ea atee sau nu, in realitate in afara noralei crestine nu exista morala, deoarece vorbim mai degraba de o etica decat de o morala - o diferenta importanta, daca vrei tu sa ii spui morala atee bine, dar in realitate cred ca te referi la etica filozofica). Nu exista de asemenea morala individuala. Prin insasi definitia sa, aceea a studiului binelui si raului, morala te obliga sa te raportezi la vecinii tai, indiferent ca gandesc sau nu ca tine, deci sa ii incluzi in sfera ta de preocupari, si iata cum am ajuns de la individ la un sistem, ceea ce exclude orice posibilitate de individualism in morala. Putem vorbi de individualism, daca ne referim la specimenele amorale. Atunci insa nu vom mai discuta despre morala.

Nu am inteles deductia ta cu filtrul universal. prin exemplul dat de mine am incercat sa arat ca in afara moralei crestine omorul altor oameni (fara motive legate de aparare) nu este neaparat condamnat ca regula, ba din contra. Nu stiu tu ce ai inteles din acest exemplu si de unde ai tras concluzia ca exemplul arata ca de fapt filtrul de bine-rau al omenirii este acelasi indiferent de raportarea la morala crestina. Filtrul nu este acelasi. Situarea intr-un sistem de reguli este esentiala si face toata diferenta.

Finalul mesajului tau este foarte bun, mi-a placut enorm. Asa este (in cazul tau evident). Nu te lupti cu ideea de dumnezeu ci chiar cu Dumnezeu, ceea ce insa arata ca ii accepti existenta (caci altfel nu ai putea sa te lupti cu el), si deci s-a dus pe apa Sambetei ateismul tau cu totul. te-ai prins singur in capcana!

Nu iti poti depasi conditia umana, nici prin imaginatie nici in alt fel. Nu poti fi altceva decat om. Oricum, daca de dragul conversatiei admitemca ai putea sa iti depasesti conditia umana, posibilitatile ar fi destul de limitate, si anume 2, animal sau divinitate. in cazul animalului, nu putem vorbi de o depasirea conditiei umane, ci din contra, iar in cazul divinitatii, ok, e o depasire a conditiei umane, dar daca ii acceptam existenta iar ajungem in gard cu ateismul.

In realitate insa tu nu te lupti cu Dumnezeu, ca nu se poate chestia asta, ci cu tine insuti, si bine faci. indiferent de concluzia finala, acest demers interior nu poate decat sa-ti foloseasca. Ma tem insa ca demersul tau nu e unul sincer, fata de tine insuti nu fata de altcineva, deoarece nu pari a avea disponibilitatea reala de a accepta ca argumentele tale ar putea fi daramate si, ca urmare, pe baza de logica, ai fi obligat in situatia respectiva sa imbratisezi punctul de vedere al oponentului si sa te declari crestin.

Eu am disponibilitatea asta, sincer, de a accepta ca, daca argumentele tale sunt mai tari ca ale mele, sa iti imbratisez punctul de vedere.

Ca sa ne lamurim cu morala crestina, uite cateva extrase dintr-o serie de scrieri pe aceasta tema. sunt multe altele, subiectul e foarte vast, dar depinde si care e sursa bibliografica pe care o iei in discutie, cea din interiorul eticii filosofice (filosofii antici in special) sau cea din interiorul Moralei crestine (scrierile patristice).

"Crestinismul, cu invatatura si morala sa superioare, apare pe fondul lumii greco-romane unde excelasera celebre scoli filosofice care dadusera lumii mari intelepti: Heraclit din Efes, Protagoras, Socrate, Platon, Aristotel, etc. Dar aceste sisteme filosofice, care aveau si o etica, n-au putut impune norme etice si n-au putut influenta decat in mica parte viata adeptilor, uneori nici chiar intemeietorii sau conducatorii scolilor filosofice respective neputand respecta sentintele etice pe care le enuntasera. Ne vom referi indeosebi la filosofia si etica antica greaca deoarece majoritatea sistemelor de etica din cursul istoriei isi au izvorul in filosofia antichitatii. Aceste sisteme in decursul istoriei eticii sunt numeroase, de aceea noi vom folosi denumirea generala de etica filosofica, termen care desemneaza indeosebi aspectul teoretic al sistemelor etice din decursul istoriei, reflexiunile filosofice asupra principiilor generale ale moralei. Chiar de la primii filosofi greci etica n-a insemnat decat unul si acelasi lucru: "studiul reflexiv a ceea ce este bun sau rau in aceasta parte a conduitei umane de care omul este, mai mult sau mai putin, responsabil in mod personal". Problema centrala a teoriei etice antice si medievale era: cum poate omul sa ajunga la fericire? inainte de Renastere se gandea in general ca oamenii erau ordonati prin natura lor sa ajunga la o tinta finala, dar aceasta perspectiva globala difera la diversi filosofi. Teoriile etice moderne si contemporane se intereseaza mai ales de problema ratiunii practice si a datoriei."

1. Asemanari intre Morala crestina si etica filosofica

Morala crestina si etica filosofica, in ciuda faptului ca le despart multe puncte deosebitoare, au si puncte de contact, asemanatoare, dar pe care le ating din planuri deosebite.

Ambele au in comun faptul ca in preocuparile si observatiile lor se afla omul si manifestarile sale morale. Etica filosofica presupune, in general, ca scop al vietii omului fericirea pe care o obtine aici pe pamant, iar firea decazuta a omului se reface numai prin mijloace umane; dupa Morala crestina, scopul vietii omului este tot fericirea, desavarsirea, sfintenia, dobandirea mantuirii in sensul adevarat al cuvantului, care incepe aici pe pamant, este un proces indelungat si se continua in viata de dincolo, iar firea decazuta a omului se restaureaza numai cu ajutorul harului divin.

Insa, facem precizarea ca numai Morala crestina cu invatatura sa superioara daruieste credinciosului mntuirea in sensul adevarat al cuvantului. Unele sisteme etice vorbesc de o fericire a omului, dar aceasta nu este adevarata sa mantuire si nu se ridica la sublimitatea actului mantuirii din Morala crestina.

Ambele aceste doua domenii intreprind aceleasi cercetari asupra realitatii factorului moral, asupra legilor actiunii morale si asupra manifestarilor morale generale.

Etica filosofica pune cel mai mare accent pe ratiunea umana ca fundament al moralitatii, fiind astfel intelectualista, in timp ce Morala crestina trebuie sa cuprinda si faptele omului pe care le savarseste in conformitate cu firea sa umana dar raportate la o Fiinta absoluta, identica cu Binele suprem - Dumnezeu, altfel natura umana a credinciosului ar ramane numai o norma incompleta si nesigura pentru adevarata moralitate crestina. Raportand lumea creaturilor la Creatorul acestora si la scopul urmarit de El prin creatie se poate vorbi de natura lucrurilor ca despre cea mai apropiata norma a moralitatii. Morala crestina tine cont intr-o oarecare masurari de concluziile eticii filosofice dar fara ca Morala crestina sa fie considerata ca o continuare, intregire sau terminare a eticii filosofice. Caci Dumnezeu este Creatorul si Proniatorul atat al lumii creaturilor, cat si al imparatiei harului prin Hristos si de aceea Morala crestina si etica filosofica se afla in general intr-un raport de gradatiune si de calitate, nu de opozitie.

Morala crestina presupune pe cea filosofica "in modul in care constiinta crestina presupune stiinta moralei din fire a omului". Preceptele morale nu sunt accesibile numai celor ce cred in Hristos, ci valabile pentru toti oamenii din toate timpurile si locurile. Conform invataturii crestine atat Revelatia supranaturala, cat si cea naturala au un singur izvor: Dumnezeu - Binele suprem.

Atat morala crestina, cat si etica filosofica (sub aspect teoretic) gasesc un punct comun si in cultivarea valorilor morale, grupa aparte de valori care se infatiseaza in primul rand ca valori ale persoanei. Lucrurile nu sunt purtatoare de valori, deoarece nu sunt responsabile. Prin aceste valori se ierarhizeaza atitudinile, intentiile, faptele persoanei. Specificul calitativ al valorilor morale prin care se deosebesc de celelalte valori consta in raportarea lor la libertatea fiintei umane si la ratiune, calitati esential spirituale cu care a fost creata de Dumnezeu. Imperativele morale care exprima valori morale sunt categorice, nu ipotetice, deoarece valorile morale se infatiseaza constiintei cu caracter de absolut in sensul ca urmarirea lor nu presupune alte scopuri care le-ar depasi si nu se legitimeaza prin elemente straine de ele.

Toate valorile morale se intemeiaza pe valoarea fundamentala a binelui, ca forme particulare ale lui. Aceasta nu inseamna ca el ar fi suma lor, caci binele reprezinta si un plus fata de valorile pe care le fundamenteaza. El le strabate pe toate.

Si Morala crestina si etica filosofica pretind savarsirea binelui si evitarea raului. Orice lege morala pretinde din partea omului savarsirea binelui. Ca binele ca valoare morala fundamentala este esenta vietii morale toate sistemele de morala sunt de acord, insa ceea ce le deosebeste unele de altele in acest domeniu este felul in care fiecare dintre aceste sisteme inteleg si definesc fiinta binelui.

Toate sistemele etice aparute in istoria cugetarii omenesti care fac din cate o valoare particulara axa intregii alcatuiri morale, sunt insuficiente, fiecare in felul sau, din cauza unilateralitatii lor, ceea ce nu se poate spune despre Morala crestina.

2. Deosebiri intre Morala crestina si etica filosofica

Pe cand in Morala crestina se poate vorbi de o invatatura unica provenind de la Hristos, Invatator si Profet unic si suprem pentru toate timpurile si toate locurile, careia ii corespunde o viata in Hristos, plina de virtuti spre eternitatea desavarsita a existentei, in etica filosofica nu se poate vorbi de o doctrina unitara, ci de mai multe sisteme de etica bazate pe diferite sisteme filosofice, deci neunitare: evdemonismul grec primitiv, evdemonismul teleologic (Aristotel), etica aelenistica: stoicismul, epicureismul, neoplatonismul, scepticismul, idealismul moral, etici utilitariste si subiectiviste, etica axiologica, etica analitica, etica existentialista si fenomenologica, etc.

Morala crestina este universala, pe cand etica filosofica, sub forma a numeroase sisteme etice, nu poate fi universala, ci localizata doar la cativa indivizi sau cateva scoli filosofice. Etica filosofica, a fost cultivata indeosebi de filosofi; de aceea i se mai zice si filosofica. Dar ea difera de la o scoala sau directie filosofica la alta, sau chiar de la un filosof la altul, deoarece nu exista doi filosofi din aceeasi scoala care sa fie de acord in totalitate, in ceea ce priveste etica. Sa ne gandim de pilda la scoala sceptica. Exista deosebiri si in privinta izvoarelor din care Morala crestina si etica filosofica isi iau materialul pentru a-l prelucra in mod sistematic. Izvorul cel mai important al Teologiei Morale este revelatia dumnezeiasca cuprinsa in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie, iar cel al eticii filosofice este numai ratiunea umana. Etica filosofica isi scoate materialul sau, prin observatie si reflectie, fie din fenomenele vietii morale la diferiti indivizi si popoare, fie din analizarea constiintei umane.

Cel de-al treilea izvor al Teologiei Morale il constituie firea si ratiunea umana luminata de harul dumnezeiesc, considerate inferioare fata de celelalte doua izvoare. In etica filosofica, ratiunea constituie fundamentul moralitatii, singura si ultima instanta careia se adreseaza omul si singura autoritate care intervine in actiunile omului.

Morala crestina are asadar o baza revelationala supranaturala si una naturala. Fata de etica filosofica, fundamentarea Moralei crestine este mult mai larga si temeinica.

Teologia Morala are o dubla utilitate: teoretica si practica, intr-o unitate indestructibila. Sistemele etice filosofice sunt foarte numeroase, ceea ce este o dovada ca investigarea fenomenului moral a preocupat, cel mai mult, un mare numar de ganditori. Istoria folosofiei si a eticii ne arata ca nici un sistem etic nu a putut cuprinde in formula sa intreaga realitate a fenomenului moral care, de fapt, nu poate fi cuprins intr-o formula unica. Orice incercare de acest gen lasa, cu sau fara voie, la o parte un aspect al realitatii morale. Viata morala nu poate fi privita numai dintr-un singur unghi, datorie, placere, egoism etc. In etica filosofica sunt infatisate unele principii de conduita discutabila pe care omul le urmeaza numai daca le gaseste valoroase prin prisma cugetarii sale.

Si in privinta cuprinsului exista deosebiri esentiale.

Teologia Morala infatiseaza in mod sistematic normele dupa care crestinul trebuie sa se conduca spre a-si ajunge scopul sau ultim, asemanarea cu Dumnezeu, Binele suprem, folosind motive si mijloace atat supranaturale, cat si naturale. Eticii filosofice ii lipseste cunoasterea unor adevaruri de credinta fundamentale descoperite in mod supranatural, fara de care nu este cu putinta o morala sfintitoare care sa duca pe om la Creatorul sau si la mostenirea vietii vesnice. Totodata etica filosofica nu cunoaste nici calea pe care se ajunge la moralitate si la comuniunea cu Dumnezeu. Eticii filosofice ii sunt necunoscute unele virtuti in sensul crestin, de pilda, milostenia si ingrijirea de vaduve si orfani, de cei bolnavi, de cei saraci etc.

Morala crestina pune accent pe sufletul omului data fiind crearea omului de catre Dumnezeu cu trup si suflet dupa chipul si asemanarea Lui (Facere 1, 26-27).

Scopul creatiei se implineste prin aducerea la existenta a fapturii umane cu trup si suflet, a persoanei constiente create, pentru ca si Creatorul este Persoana si pentru faptul ca insasi creatia are ca scop realizarea unui dialog intre Persoana suprema si persoanele create.

Relatia omului cu Dumnezeu, vie si constienta, dialogica, o intalnim numai in Morala crestina. Ea lipseste eticii filosofice care se reduce numai la relatia omului cu sine insusi sau numai cu semenii.

Dar trupul nu este denigrat asa cum faceau maniheii sau spiritualismul platonic, ci i se acorda o mare valoare si un rost bine determinat in iconomia mmtuirii.

In Morala crestina, omul are o valoare in fata Creatorului. In sistemele etice ale antichitatii grecesti omul avea o valoare deosebita (sa ne gandim doar la sofistul Protagoras care afirmase ca "omul este masura tuturor lucrurilor", dar aceasta valoare nu era ca aceea pe care o acorda crestinismul. Sfantul Grigorie Palama zice: "Nu numai a cunoaste pe Dumnezeu cu adevarat, pe cat e cu putinta, intrece fara asemanare filosofia elinilor, ci si numai a sti ce loc are omul inaintea lui Dumnezeu intrece toata intelepciunea acelora. Caci singur omul dintre toate cele pamantesti si ceresti a fost zidit dupa chipul Ziditorului, ca sa priveasca spre El si sa-L iubeasca si sa fie cunoscatorul singur al Aceluia, iar prin credinta, prin inclinarea si dragostea fata de El, sa-si pastreze frumusetea sa".

Totodata Morala crestina acorda o mare importanta si trupului si vietii pamantesti. In etica filosofica valoarea morala a vietii pamantesti oscileaza intre doua extreme: una pe care se inscrie conceptia care-i acorda suprema si unica valoare incepand cu sistemele naturaliste si culminand cu sistemul lui Nietzsche, alta pe care se inscrie conceptia sistemelor religioase si filosofice pesimiste, de pilda ereziile gnostice, budismul, sistemului Schopenhauer, care considera viata ca pe un rau radical si iremediabil. Aceste doua conceptii sunt gresite deoarece prima acorda importanta expansiunii maxime a vietii biologice, neglijand partea spirituala, iar a doua sustine si indeamna la descatusarea de viata pamanteasca prin sinucidere.

Morala crestina, spre deosebire de aceste conceptii filosofice a dat un sens si o valoare noua vietii umane, atat in perspectiva existentei omului in aceasta lume, cat si in perspectiva eshatologica

ETC.

(pot furniza multe alte texte; aceste fragmente de mai sus sunt luate din mai multe locuri, nu am mai pus ghilimele la fiecare paragraf dar te rog sa le subintelegi).

Terminologia in domeniu e una foarte neclara.
Dupa mine, exista doua directii: meta-etica, ce se ocupa cu studiul aparitiei valorilor (bine, rau etc) si moralitatea, ce incearca sa spuna ce e bine si ce e rau.
Desigur, moralitatea se considera a fi in legatura cu comportamentul uman in legatura cu exteriorul, dar nu neaparat in legatura cu alti umani. Pot sa fiu sau nu moral si in legatura cu un caine.
Eu nu vad vreun motiv ca morala crestina sa acapareze pentru sine cuvintul "moral". Faptul ca se raporteaza la o zeitate nu ii confera o pozitie privilegiata. Cel putin nu pina ai demonstrat acest lucru (in primul rind ca exista vreo zeitate).

Filtrul s-a schimbat in timp in mod global. Si omenirea s-a schimbat, vorba lui donkins, nu datorita religiei, ci impotriva ei.
Crestinismul, cel putin asa cum a inceput el si este descris in VT, nu pare deloc sa fie ceva special in domeniul moral; aceleasi ritualuri singeroase, aceeasi viziune despre dusmani. O viziune tribala, asa cum aveau toti oamenii din acele timpuri.
A venit apoi Hristos, cu o morala total diferita, de tip intoarce si celalalt obraz. Insa, fiind una nenaturala, nepotrivita pentru acele timpuri, nu a fost deloc urmata si nu este nici azi, decit de catre niste exceptii. Nici macar el insusi nu isi urmeaza indemnurile in totalitate. Filtrul era mai puternic decit invataturile sale.

A fost o capcana, insa gura ei e in partea cealalta ;)
Depinde ce intelegi prin om. Daca prin om intelegi fiinta de acum 6000 de ani, atunci ACEL om si-a depasit conditia, dovada sintem noi, care discutam linistit si nu ne scoatem ochii.
Am incredere in argumentele mele. Chiar daca ele ar fi invalidate, nu ar fi o problema: in stiinta acest lucru se intimpla frecvent, nu e o tragedie.
Oricum, o teorie nu devine adevarata numai prin invalidarea alteia.

E bine de tinut minte

Corect

De ce?

Faptul ca are cei mai multi adepti nu o face universala

O baza mai larga nu o face mai buna sau mai adevarata

Ceeeeee??????

Normal, doar nu ar trebui si morala atee sa aibe o relatie oarecare cu Dzeu :)
idem morala atee, mai putin mmtuirea
Da, s-a vazut valoarea oamenilor: potop, plagi, nasteri premature etc.
Sa inteleg de aici ca Dzeu l-a creat pe om NUMAI ca sa aibe cine sa il aduleze? :)

gresit

Care este, dupa tine, sensul si noua valoare a vietii umane?

Cristina ,pentru crestini nu spui nimic nou.
Ca o buna crestina ce esti ,cred ca stii ca viata are un sens si ii cunosti acest sens.
Domnul Iisus a spus foarte clar care este rostul vietii ,"sa va iubiti unii pe altii.."
Morala atee nu prea e morala ,nu are sprijin ,fundament.

Morala atee se bazeaza pe diverse fapte descoperite de stiinta, printre care: universul nu a fost facut pentru om, pentru ca omul sa apara si pentru ca acesta sa aibe vreo morala intr-un mod necesar, simtul moral al omului a aparut ca produs secundar al evolutiei acestuia.
Pentru ca ia in considerare si baza si modul de formare al unui concept moral, morala atee permite ca percepte care la un moment dat sint considerate morale (de exemplu sclavia, inferioritatea femeii) sa fie invalidate pe baze stiintifice. La fel, percepte odata considerate imorale, pe masura ce baza lor este invalidata, se pot transforma treptat in unele cel putin normale.
Sclavia a inceput sa fie vazuta ca imorala numai cind s-a dovedit ca negrii sint la fel de oameni ca albii.
Femeia a inceput sa aibe aceleasi drepturi ca barbatii (si, totusi, a continuat sa fie mai protejata) in momentul in care s-a dovedit ca nu exista baze pentru a considera femeia inferioara intelectual.
Nazismul poate fi definit ca imoral pe baza declararii ca fiind false bazele sale: inferioritatea evreilor si presupusul lor complot prin care sa conduca lumea.

Dar, mai intii de toate, pe Mine :43:

Pentru ca intr-un sistem moral, ceea ce conteaza in primul rand e reperul, sistemul de referinta. Spuneai mai sus ca poti fi moral si cu un caine, in principiu nu ot (sigur, depinde de sistemul de referinta pe care il alegi pentru sustemul moral, dar nu ai ce sistem de referinta sa alegi astfel incat sa poti spune ca esti moral cu un caine). Binele si raul nu pot fi judecate in cadrul unui sistem decat prin raportare la ceva. Spre exemplu: sa ucizi este rau - de ce? in lipsa sistemului de valori crestine, intr-adevar desavarsit de Hristos (nu inteleg de ce spui ca nici el nu-si respecta propria morala, nu e deloc adevarat dar oricum da argumente), prin care reperul fundamental este desavarsirea, mantuirea, indumnezeirea, viata vesnica, nu are nici o logica sa condamni omorul. Da-mi tu un exemplu de sistem etic (sau de morala atee cum ii zici tu) in care poti sa condamni omorul facand abstractie de principiile crestine si sa aiba sens.

De ce spui ca, capcana avea gura in partea cealalta, explica-te pana la capat ca nu pot ghici (si oricum la orele la care scriu eu de obicei nu mai functioneaza decat 20% din neuroni).

Dumnezeu a spus intr-adevar sa ne iubim unii pe altii, ceea ce implica sa te iubesti si pe tina insuti desigur, dar nu vad de ce "mai intai" pe tine si apoi pe altii. Din punctul meu de vedere ar trebui sa te iubesti kla fel de mult cum ii iubesti si pe altii.