Catalin, scuze, dar pare ca uiti ceva: e vorba de o promisiune facuta lui Dumnezeu, ca copilul lor sa se nasca sanatos. Nu au promis BC; dar BC i-a refuzat in ceea ce priveste intrarea in manastire.
In schimb i-a primit BO. Acum i se reproseaza BO ca a despartit o familie(?), in vreme ce BC ar fi trecut cu vederea promisiunea facuta.
Pai cum asa?!? BO i-a primit la cererea lor si in urma promisiunii facute in fata lui Dumnezeu, caci s-au rugat in acest sens.

Oare e adevarata povestea aceasta, conform careia aceasta mama cu doi copii este la Manastirea Petru Voda? E usor de aflat.

Cand cerem ceva de la Dumnezeu, promitand ceva in schimb, si Dumnezeu ne indeplineste cererea, si noi la randul nostru TREBUIE sa ne tinem de cuvant. Nu ne jucam cu Dumnezeu!

De spre divort, articol excelent.


Divorţul este ruperea legală a căsătoriei. Noi nu ne ocupăm de călcarea dreptului natural, ci numai de împotrivirea la învăţătura lui Isus Cristos. Toate Bisericile care admit sau practică divorţul sunt contrare Evangheliei.

Însuşi Isus ne spune: "S-au apropiat de dânsul fariseii, ispitindu-l şi zicând: Iertat îi este omului să-şi lase femeia pentru orice pricină? Iar El răspunzând, le-a zis: N-aţi citit că Acela ce a făcut pe om, din început bărbat şi femeie i-a făcut? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa, şi vor fi amândoi un trup. De aceea, mai mult nu sunt doi, ci un singur trup; deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Ei au zis: Atunci de ce a poruncit Moise să-i dea carte de slobozenie şi să o lase? Zis-a lor: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să vă lăsaţi femeile, însă din început nu a fost aşa. Iar Eu vă zic vouă că oricine îşi va lăsa femeia, fără numai pentru curvie, şi va lua pe alta, săvârşeşte adulter; şi cela ce ia pe cea lăsată, săvârşeşte adulter" (Matei 19,3-9).

În realitate, Moise le-a dat Evreilor această dispensă, cum citim în Deuteronom, 24,1-14: "Dacă va lua cineva femeie şi se va însura cu ea, dar ea nu va afla har în ochii lui, fiindcă el a descoperit în ea ceva de ocară, îi va scrie carte de despărţire şi o va slobozi din casa lui. După ce va ieşi din casa lui, se va mărita cu alt bărbat". Traducerea nu-i prea clară. Gala Galaction traduce: "ceva de ocară"; Biblia de la Ierusalim: "une tare" - un cusur, un viciu; Vulgata: "aliquam foeditatem" - ceva respingător: hermafroditism, diformare, masochism, frigiditate, lesbianism?).

În timpul predicării Evangheliei, rabinul Sammai şi cei din şcoala lui nu acordau divorţ decât pentru caz de adulter. Hillel şi şcoala lui dădeau drept de divorţ pentru orice motiv. Însă, când abuzurile au început să crească şi să se înmulţească divorţurile, vine Isus şi stabileşte legea naturală de la începuturile umanităţii: "De la începutul creaţiunii, (un) bărbat şi (o) femeie i-a făcut Dumnezeu". "Pentru aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa, şi vor fi amândoi un trup. Deci, mai mult nu sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă... Oricine îşi va lăsa femeia şi va lua pe alta, preacurveşte. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul şi se va mărita cu altul, preacurveşte" (Marcu 10,6-12). La Sf. Luca (16,18) se spune: "Tot cel ce-şi lasă femeia şi ia pe alta, preacurveşte; şi cel ce ia pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte".

Sf. Pavel, în Epistolele sale, scrie: "Femeia măritată este legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului. Drept aceea, trăindu-i bărbatul, dacă ia alt bărbat, adulteră se cheamă că este; însă, de-i moare bărbatul, este liberă faţă de lege, încât nu mai este adulteră luând un alt bărbat" (Rom. 7,2-3). Iar la Corinteni scrie: "Celor căsătoriţi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat. Iar de se va despărţi, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său. Iar bărbatul, pe femeie să nu o lase" (Cor. 9,10-12). Deci afirmă clar că legătura căsătoriei nu poate fi ruptă decât prin moartea unuia din soţi.

Două versete din Sf. Matei (5,32; 19,9) par a ridica întrebări prin cuvintele "afară de pricină de curvie". Însă, la Sf. Marcu, Sf. Luca şi Sf. Pavel, precum şi în învăţătura Bisericii de la început, se vede clar că desfacerea căsătoriei nu este permisă. "În afară de pricină de curvie" (Matei 5,32) şi "în afară de curvie" (Matei 19,9), înseamnă că pentru adulter poate să o lase; aceasta se numeşte "despărţire de pat şi de masă", dar bărbatul nu se poate căsători cu alta, sau femeia cu altul. Dacă adulterul ar putea despărţi definitiv o căsătorie, ar fi foarte uşor ca unul din cei doi soţi să-l comită şi ar avea motiv de divorţ.

Privilegiul Paulin. Sf. Pavel scrie, la I Corinteni 7,12-16, că: "Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu se despartă de ea. Şi femeia, dacă are bărbat necredincios, şi el voieşte să vieţuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă, şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios... Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora în cauză nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace". Deci, dacă soţul rămas păgân refuză să reia viaţa conjugală, ori trăieşte cu cel creştin vătămându-l pe Dumnezeu, atunci se pot despărţi, cel creştin având dezlegare să se căsătorească cu un creştin. Privilegiul acesta este singurul care permite desfacerea căsătoriei. În alte cazuri, cei care desfac şi divorţează sunt contra Evangheliei.


( sursa, Pro Familia)

Doamna Miha-Anca, multumesc pentru prezumtia de vinovatie cu care ma tratati. De fapt m-am obisnuit: sint catolic-sint vinovat. Daca vi se pare ca am inventat, puteti da telefon la manastirea Petru Voda. Prietena mea se numeste Cristina. Cind eu am sunat, au stiut destul de repede despre cine e vorba, pentru ca nu prea sint acolo catolici convertiti la ortodoxie, care traiesc o viata de calugarie si care sa mai aiba si copii! Numarul il gasiti pe net.

Concluzia dumneavoastra e urmatoarea:
1. Relatarea vine de la un catolic, deci probabil ca nu e adevarata
2. Daca e adevarata, Biserica Ortodoxa a procedat corect, totusi, pentru ca tinerii au facut o promisiune. (Totusi, inainte de acea promisiune, tinerii au facut o promisune mai mare, atunci cind s-au casatorit- sa ramina toata viata impreuna, la bine si la rau.)

P.S. Nu faceam nici un repros Bisericii Ortodoxe. Era raspunsul meu la faptul ca Biserica Catolica nu pune pe umerii credinciosilor catolici greutati mai mari decit le poate duce. Ca si in cazul despre care discutam.

Da. Exista text. Uitati:
"Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea şi s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să-i scrie o carte de despărţire, şi, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece şi va putea să se mărite după un alt bărbat. (Deuteronomul 24:1-2)"

„Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” (Matei 19:3-9)

"Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup”. Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El. Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său." (1 Corinteni 6:16-18)

1. Concluzia este aberanta.
2. Deci BO a gresit ca a primit-o pe mama cu cei doi copii?!? Interesant punct de vedere. Cata logica!!!
Ma intreb de ce nu au ramas catolici? Sau de ce nu se intorc in BC?

Rastalmaciti in mod voit spusele interlocutorului (ca sa nu amintesc ca ati omis sa va cereti scuze pentru faptul ca i-ati pus la indoiala afirmatiile, acuzand-o astfel, in mod voalat, de minciuna).

BO a gresit pentru ca a primit-o in manastire, nu in Biserica.

Dupa dumneavoastra, este normal si corect ca o mama cu doi copii mici sa fie primita in manastire ?!

De ce ar fi gresit sa se primeasca la manastire o femeie cu doi copiii?

nici daca sunt minori, nu e gresit?

Adica?
Mai citeste si vezi ca unii au plecat la manastire de pe la 15 ani.

cand pleci tu e altceva. e decizia ta.
am citit destul, stai linistita.
un parinte nu poate sa-si paraseasca copii pentru a pleca la manastire si nici sa-i ia cu el.
decat daca acestia au luat singuri aceasta decizie.

Pai si de unde stii ca nu a fost asa?

hai sa fim seriosi. un copil poate fi influentat de parinte.
poti spune ca e decizia lui atunci cand el vrea, iar parintele se opune.

Cand aveai, de exemplu, 15 ani, nu considerai ca esti suficient de matur sa intelegi anumite lucruri? Nu erai fustrat cand veneau prieteni in vizita la parinti si ei te trimiteau de acolo pe motiv ca esti un copil?

si asta e dovada de maturitate?
eu faceam asta si la 9 ani.

Nu e o dovada de maturitate. E chestia ca in acel moment te simteai stapan pe tine si puteai decide, bine sau rau. Asa si copiii de fata.

corect ... "te simteai", dar nu erai.

Da, dar totusi, luam decizii...
Ca acum imi ridic probleme despre maturitatea deciziilor este o alta poveste.
Asa si acei copiii, poate au fost de acord si poate vor regreta sau nu.

si cine va raspunde pentru nefericirea lor, daca vor regreta?
cea mai mare greseala a facut-o cel ce i-a primit.
cati ani au copii?

"3. Am sa va dau un exemplu: i s-a intimplat unei prietene. Era casatorita cu un protestant german si avea un copil. A ramas insarcinata din nou, iar la analize s-a constatat ca copilul ar putea avea malformatii. S-au rugat ca copilul sa se nasca sanatos si i-au promis Domnului ca daca se va intimpla asta, se vor calugari. Copilul s-a nascut sanatos. Au vrut sa se calugareasca, insa Biserica Catolica nu a acceptat. Au trecut la ortodocsi, s-au calugarit, el traieste intr-o minastire in Germania, cu niste bulgari si isi doresc sa converteasca occidentul la ortodoxie, iar ea, cu cei doi copii, traieste la minastirea Petru Voda. Aceasta e o mare greutate pe care BO a pus-o pe umerii acestor 4 oameni: sot sotie despartiti, copii care cresc fara ambii parinti. Biserica Catolica i-ar fi dezlegat de promisiune. Este greu sa traiesti cu o persoana cu care nu esti compatibil/a, insa daca ai ales o astfel de persoana, cu siguranta ca n-ai cerut sfatul Domnului; insa niciodata nu e tirziu sa cerem ajutorul Lui. "

Nu zice cati ani aveau.
Ei au facut o promisiune si s-au tinut de ea.
Nimeni nu cunoaste "presupusa" nefericire a celor ce si-au dedicat viata lui Dumnezeu.
Si da, BO accepta despartirea sotilor, care vor trai precum fratii, pentru calugarie.

Stim noi in ce conditii a fost primita mama respectiva in manastire? Nu stim.
Faptul ca a fost acceptata in manastire, ne arata ca ea a cerut si i s-a permis sa intre in manastire.
Cunosc personal un astfel de caz o femeie cu doi copii, un baiat si o fata, au fost primiti in manastire la cererea expresa a mamei disperate. acum dupa multi ani, este cea mai blanda calugarita pe care o cunosc, o adevarata sfanta in viata. Iar fata s-a calugarit, si baiatul a devenit preot. Dumnezeu i-a salvat de la pieire, iar ei si-au dedicat viata Lui.

Domnule, unde vezi ca am rastalmacit ceva?!?

cine a facut promisiunea, copii?!?!

Pai si ce era sa faca cu copiii? Sa-i lase pe undeva?
Si Fecioara Maria a fost dusa la Templu, tot pe baza promisiunii parintilor.

nimeni nu are dreptul sa pecetluiasca soarta unui copil.
fie ca e parintele lui sau vreun mare staret.
nimeni!
ar trebui sa se dea legi in acest sens.

Daca parintii te-au trimis la scoala, ti-au pecetluit soarta?
Daca parintii nu-ti dau voie sa te muti cu iubita de la 16 ani, ti-au pecetluit soarta?
Soarta pecetluita o au copiii care au parinti care ii tin inchisi in subsol, le da mancare o data la o saptamana, ii agreseaza verbal si psihic. Astia da, pot fi greu de integrat.
Unul care a crescut la manastire, nu inseamna ca e calugarit, poate pleca oricand. Asa ca... poate avea avantajul de a pleca cu niste lectii de neuitat si se poate integra social foarte bine.

Totusi, Diana, orice ai spune, copiii cresc cel mai bine intr-o familie cu mama si tata, integrati intr-o societate asemanatoare cu cea in care vor trai, si nu printre calugari.

Puteau cei doi, daca tot vroiau asa de mult sa se calugareasca, sa isi creasca copiii, si cand acestia isi aveau un rost, sa mearga la manastire. Promisiunile se pot dezlega, sau amana, Dumnezeu intelege slabiciunea omeneasca. Si apoi mi se pare ciudat sa treci dintr-o biserica in alta doar fiindca cealalta te lasa sa faci cum crezi tu ca e mai bine...

nu compara scoala cu calugaria.
scoala are rolul de a invata, de a deschide mintea, de ati deschide viata, ati crea alternative, etc, pe cand manastirea ...

iar un copil care a trait in manastire nu mai pleaca. el nu cunoaste lumea de afara.
este invatat sa-i fie frica de ea.

Ce treaba am eu sa ii judec. Le apreciez curajul.
Fiecare isi creste copiii cum vrea, ei au facut-o in modul cum au considerat de cuviinta.
Cresc cel mai bine intr-o familie unita de dragoste, nu de numarul persoanelor. Ce te face sa crezi ca lor personal, le-ar fi mai bine intr-o societate decat printre calugari?
Dar nu au vrut sa-si incalce promisiunea, ce e asa greu de inteles.
La Manastirea Negru Voda, la calugarite, sunt copiii crescuti de cele de la manastire, unde mamele sunt maicute. Copiii merg la scoala, doar ca stau la manastire.

Cum adica?
Da crezi ca-l tine legat? Ai vazut macar un copil care sta la manastire? Sau iti dai cu presupusul?
Ce crezi ca se intampla daca copiii stau la manastire. Au canon? Copiii aia se duc la scoala.
Nu mai pleaca, poate, ca indrageste locul si invata sa-I dedice viata lui Dumnezeu. Daca pleaca, oricum intra in lume ca un om mult mai bun.

http://atitudini.com/locul-unde-rena...ea-petru-voda/ (ca sa-ti largesti orizonturile fata de ce se intampla la manastire)

aha ... adica un copil de 13-14 ani e liber sa plece si sa-si ia viata in propriile naini, daca nu ii convine decizia mamei.
este absurd.

Da, dar promisiunile trebuie facute cu cap. Daca Dumnezeu te cheama sa fii casatorit, atunci El nu te cheama in acelasi timp si sa fii calugar. Nu cred ca ai voi tu insuti sa iti creezi o vocatie dupa cum crezi tu ca e mai bine. Calugaria este o chemare de la Dumnezeu, si nu trebuie facuta decat daca esti sigur ca asa aceea este calea cea mai buna de mantuire pentru tine. Nu fiindca ai facut o promisiune, sau ai avut o deceptie in dragoste, sau nu iti gasesti de lucru in lume, sau mai stiu eu ce. Intelegi ce vreau sa spun? A te calugari dupa ce te-ai casatorit si ai avut copii este un fel de aberatie.

Nu, poate va pleca atunci cand e major.
Daca te supara parintii, pleci de acasa?
Copiii aia traiesc acolo, nu vad lucrurile asa tragic... ca tine!

Uita=te pe link-ul dat!
Ti se pare ca li se impune calugaria?
Femeia aia, era disperata, credea ca va naste un copil bolnav si asa i s-a parut ca e corect sa promita. Si ce?
Iti recomand sa cauti despre conditiile in care BO accepta calugaria persoanelor casatorite. Acum, ca ai o problema cu aceasta posibilitate, nu ma pot implica. Aceasta "aberatie" mergi si o reclama la BOR.
Vrei sa fac o lista, de exemplu, cu maicute de la manastire, care au ales aceasta cale dupa ce au suferit deceptii in dragoste. Femei parasite de soti, divortate, maltratate care si-au gasit acolo refugiul. Unele nu sunt calugarite. Cunosc foarte multe, ca mai merg la manastire si mai si comunic cu ele... si ramai uimita de ce viata au dus (normal, nu toate).
Inseamna ca nu ai minime cunostinte in acest sens.

asta pentru ca sunt invatati sa nu vada decat intr-o directie.

Cea mai buna directie, ca sa intre in comuniune cu Dumnezeu.
Copiii aia nu sunt indoctrinati, au doar o zi mai diferita, mai armonioasa as zice eu.
Sper ca te-ai uitat la filmuletul ala, sa vezi ce inseamna o zi din viata lor.

Diana, cred ca vorbim de doua lucruri diferite, in paralel.

Eu spuneam: calugaria este o vocatie, o chemare. Fiecare om are de la Dumnezeu o chemare, fie spre casatorie, fie spre calugarie, fie chiar spre viata celibatara. Aceste chemari nu se pot suprapune. In mod normal nu poti sa fii si casatorit si calugar, si casatorit si celibatar. O chemare de la Dumnezeu este o chemare. Nu este un refugiu. Daca sotul te bate nu inseamna ca Dumnezeu te cheama la calugarie. Daca ai avut o deceptie in dragoste nu inseamna ca trebuie sa te faci calugarita/calugar. Fiindca daca esti chemat de Dumnezeu/facut de Dumnezeu sa fii casatorit, numai asa vei putea sa iti implinesti din plin menirea. Altfel vin tot felul de ispite.

Nu, sincer, nu prea am cunostinte din mediul monahal. Dar stiu/am auzit de femei/barbati care au mers la manastire ca sa fuga de lume, si apoi au redescoperit lumea, si de acolo tot felul de probleme.

De ce una sa excluda pe alta. Uite exemplul unei maicute, la Manastirea Agapia, a fost casatorita, s-au iubit extrem, mama lui nu a vrut-o si in timp a ajuns sa-i desparta. Ea a cautat refugiu la manastire si a ajuns sa ramana acolo, sunt mai bine de 15 ani. Punct. Aceasta femeie se pare ca a avut chemare odata ce a ramas acolo si s-a calugarit. Din moment ce, doi soti decid sa se calugareasca (multi calugari au spus ca parintii lor s-au calugarit) intervine un fel de divort (cauta in acest sens ce spune Parintele Cleopa).


A merge la manastire si a te calugari e diferit. Unii nu se simt capabili sa ia haina monahala. In primul caz, de asta se evita, ca unii nu sunt pregatiti sau nu se simt asa. Insa, in momentul in care o persoana decide sa ia haina monahala si renunta, apare o mare problema pentru sufletul celui in cauza (citeste istorioara cu cei doi frati calugari, iar unul renunta si se duce in lume)

Asadar despre a doua casatorie (dezlegare) au dat canoane Sf. Vasile cel Mare, dar si alti sfinti, se gasesc pe net. De asemenea, primul sinod ecumenic ii primeau inapoi pe catari (puri) daca acceptau si comuniunea cu cei cu a doua casatorie.
In concluzie nu Biserica Ortodoxa e in eroare, ci BC a schimbat regula si canoanele.

Tu spui asa pentru ca esti ateu si crezi ca oamenii se indoctrineaza de mici, etc. Cand esti mic parintii iti impun religia, nu ai ce face. Nu poti alege decat cand cresti. Dar niciunde nu e mai frumos ca la manastire.

" Recasatoria este admisa mai greu de catre biserica catolica.Papa poate desface o casatorie doar in anumite conditii riguroase. Cei care vor sa divorteze prin dezlegamantul Papei trebuie sa aiba dovezi si documente prin care sa justifice divortul.Fara dezlegemant catolicii nu se pot recasatori in Biresica si nu primesc binecuvantare. Un divort se accepta doar atunci cand unul dintre parteneri nu poate avea copii sau cand se face vinovat de o crima."

Uitati ca nu este chiar asa...
Am citit despre existenta unui "Decret de invaliditate" si despre "Biserica Tribunal" care permite sotilor sa se recasatoreasca. Nu reusesc sa inteleg despre ce este vorba exact.

Precizaţi sursa. Textul de mai sus conţine atât erori, cât şi ambiguităţi. O formulare bălmăjită. Nu prea îmi sună a sursă catolică: textele catolice le recunosc imediat, în primul rând după claritate şi rigoarea formulării.