În prealabil postat de topcat (Post 172290)

Pai, pina acum, evolutia arata ca omul doar a dobindit calitati intelectuale. Daca asta inseamna cadere, o fi cazut ;)
Eu am dat o ipoteza mai demult care ar impaca si capra si varza, in care caderea sa fie interpretata ca aparitie a constiintei, care a dus la nelinistile existentiale ale omului, care acum tinde spre starea de liniste si, practic, impacare cu sine, pe care o au animalele si o avea si omul inainte (cind defapt nu era om, dar asta conteaza mai putin acum).

În prealabil postat de Anna (Post 172536)

Ba da, ma refer inainte de big bang. Sau mai degraba, IN AFARA TIMPULUI, in atemporalitate.

În prealabil postat de MadalinaM (Post 172556)

Stiinta se inseala...doar s-a inselat ea si in alte privinte mai simple ;) Cum explica stiinta constiinta si sufletul care este pretutindeni si oricand? Cum explica stiinta neputezirea moastelor? Cum explica stiinta vindecarea de boli cu diagnostice fara scapare? Cum explica stiinta ca ditamai omul se formeaza din 2 celule minuscule? Cum explica stiinta faptul ca noi folosim doar 5% din creier? Stiinta a fost crezuta dintotdeauna, insa ea insasi a evoluat continuu. Acum cateva sute de ani se credea sigur ca nu exista decat Europa...si iata ca se inselau. Acum cateva sute de ani se faceau la sigur transplante de la caine la om si se inselau. Acum cateva sute de ani se credea sigur in cele 4 fluide, vezi Galenus, si iarasi se inselau. Ce vreau sa spun prin asta? La un moment dat stiinta detinea "adevarul" dar peste ceva timp se descoperea ca nu este asa. Stiinta nu este perfecta si nu va fi. Insa constiinta, sufletul, moastele, vindecarile, minunea vietii si altele au fost, sunt si vor fi mereu la fel, mereu au detinut o parte din Adevar. Fiindca din El deriva toate. E absurd sa crezi ca un om, fie el geniu, care-si foloseste doar 5% din creier, ca doar el a zis-o :), sa creada ca stiinta gasita de el este infailibila.

În prealabil postat de glykys (Post 172580)

Topcat, dar ce anume a declansat Big bang-ul? Cine a dat acel prim impuls? :)

În prealabil postat de glykys (Post 172580)

Topcat, dar ce anume a declansat Big bang-ul? Cine a dat acel prim impuls? :)

În prealabil postat de topcat (Post 172570)

Nu exista asa ceva. Sau, daca vrei, poate fi orice. Orice e in imaginatia noastra este adevarat. Pentru ca nu poate fi dovedit fals.

În prealabil postat de Anna (Post 172598)

Pai daca nu poate fi dovedit fals, cum afirmi ca nu exista? hahahah

În prealabil postat de topcat (Post 172638)

... Nu pot dovedi ca Dzeu e fals, pot insa dovedi ca nu e omnibenevolent, omniscient si omnipotent in acelasi timp. Si, mai ales, ca ar interveni in problemele omenesti marunte.

În prealabil postat de topcat (Post 172588)

Dar pe Dzeu cine l-a creat?

În prealabil postat de glykys (Post 172659)

Dumnezeu exista dintotdeauna, e dincolo de timp si materie. iti dai seama ca este asa, tocmai pentru ca a fost inainte de big bang ;)

În prealabil postat de laurschepsis (Post 172657)

Doamne-ajuta!

Draga frate, ma tem ca in raport cu Dumnezeu nu poti dovedi nimic pentru ca nu faci dovada cunoasterii acestui Adevar. Cum iti inchipui ca poti face o judecata de valoare despre un subiect pe nu il cunosti? Poti, la limita, sa incerci sa schitezi o teorie despre ceea ce crezi ca stii.

Doamne-ajuta!

În prealabil postat de laurschepsis (Post 172669)

Doamne-ajuta!

Citeste, te rog, incet si cu atentie sporita, capitolul 15 din "Intaia epistola catre corinteni a Sfantului Apostol Pavel". Scrie acolo, sub revelatie, un om care a ajuns sa vada pana la un anume nivel in Ceruri si ne da cateva explicatii esentiale vis-a-vis de nedumeririle fratiei tale, care au fost si mai sunt inca si neclaritatile unora dintre noi.

Spui ca vrei sa il cunosti pe Dumnezeu, dar nu faci dovada ca este adevarat ce spui. Esti de mai bine de un an impreuna cu noi, dar nu s-a schimbat nimic in discursul fratiei tale pentru ca nu vrei sa intelegi ca nimeni de pe forum nu ti-l poate da pe Dumnezeu. Doar fratia ta il poti gasi, daca il cauti. Iata ce spune Sfantul Marcu Ascetul: "Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, Il gasesc pe masura implinirii lor." Faptul ca nu L-ai gasit este "meritul" integral al fratiei tale pentru ca vrei sa il cunosti cum nu se poate cunoaste. Spui ca esti fizician si, totusi, faci cercetare experimentand cu peste 1500 de interventii alaturi de Calea ce ti-a fost lasata la indemana inca de la Botez: "... staruind si noi cu dragoste in nevointa lui Dumnezeu, razbeste asemanarea Sa peste chipul vietii noastre." (Arsenie Boca - Cararea Imparatiei, pag. 141).

Stiu ca nu o sa te superi pentru cele ce ti-am scris pentru ca esti un om bun. Am incredere in capacitatea fratiei tale de a fi deschis catre cercetare cum esti deschis catre dialog si mi-am permis sa-ti scriu aceste randuri pentru ca te vad irosindu-ti timpul in speculatii verbale fara valoare. Daca, cu adevarat vrei sa cercetezi Teologia, nimic nu te poate opri sa o faci. Te poate intarzia, dar nu te poate opri. Si, cum esti un om bun vei intelege si ca nu irosesti nu numai timpul fratiei tale ci si al tuturor celor care cred in fratia ta si iti explica de mai bine de un an ca ALTFEL decat o faci poti ajunge la Dumnezeu. Daca, intrAdevar, vrei.

Doamne-ajuta!

În prealabil postat de topcat (Post 172807)

Imi pare rau, dar trebuie sa va readuc aminte ca eu nu il caut pe Dzeu. Multumesc pentru bunavointa voastra, sinteti foarte buni, dar nu asta e scopul meu pe acest forum.
In legatura cu epistola, citez un fragment:
12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morţilor?
13. Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.
15. Ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci morţii nu înviază.
16. Căci dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat.
17. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre;

Te rog sa imi spui daca tu vezi aici altceva decit o logica circulara

În prealabil postat de topcat (Post 172807)

Imi pare rau, dar trebuie sa va readuc aminte ca eu nu il caut pe Dzeu. Multumesc pentru bunavointa voastra, sinteti foarte buni, dar nu asta e scopul meu pe acest forum.
In legatura cu epistola, citez un fragment:
12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morţilor?
13. Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.
15. Ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci morţii nu înviază.
16. Căci dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat.
17. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre;

Te rog sa imi spui daca tu vezi aici altceva decit o logica circulara

În prealabil postat de Fani71 (Post 172809)

Nu este. Este vorba aici de credinta crestinilor in Invierea lui Hristos, care este in centru. Sf. Pavel reduce la absurd gandirea unora care nu credeau in invierea oamenilor, revenoind la aceasta baza a credintei crestine.

În prealabil postat de topcat (Post 172815)

Imi spui te rog ce se intelege prin "zadarnica e credinta voastra"

În prealabil postat de Anna (Post 172821)

E foarte simplu, fara Invierea lui Hristos, intreg crestinismul, pana la ultima picatura ar fi o mare si gogonata minciuna. E ca o constructie, exact la baza, exact baza este Hristos. Daca Hristos este de fapt mort, toata constructia se darama...
De aceea zice ca daca Hristos n-a inviat atunci zadarnic mai credem in ce credem.
Din fericire Hristos a inviat!:4:

În prealabil postat de Fani71 (Post 172823)

Sunt de acord cu Anna.

În prealabil postat de topcat (Post 172825)

Stiu asta, insa toate rationamentele se bazeaza pe o logica circulara.

În prealabil postat de Fani71 (Post 172827)

Uf! Unde vezi tu ligica circulara? Sigur ca se porneste de la o premisa. Baza initiala a credintei. Insa ea este bazata pe marturiile apostolilor. Acum, sigur, tu poti sa contesti aceste marturii, care nu au valoarea de dovezi absoulute. Dovezi absoulte in credinta NU EXISTA.

În prealabil postat de costel (Post 172828)

noi facem parte din categoria celor ce vorbesc cu El, nu imaginar, ci real.

În prealabil postat de topcat (Post 172829)

Pai asta am spus si eu, ca neexistind dovezi absolute nu mai ramine decit logica circulara.

În prealabil postat de Fani71 (Post 172832)

Defineste te rog logica circulara.

Religia nu tine numai de logica, tine de altceva care o depaseste. Asta este o axioma pe care cei care nu cred ar trebui sa o accepte macar ca ipoteza de lucru, altfel nu vor putea niciodata sa inteleaga cat de putin mentalitatea oamenilor religiosi sau vreun text religios, cat de simplu.
Tu vrei sa intelegi , dpdv cultural, crestinismul, sau vrei numai din start sa demonstrei ca este absurd si de rasul curcilor ceea ce cred crestinii?

Si literatura ar putea de altfel fi redusa la absurd de catre un inginer sau matematician care nu vrea sa vada altceva pe lume decat logica. Ia o mare opera literara, de Shakespeare sau Dostojevski, si dezmembreaz-o in idei logice, si ai sa vezi. Totusi, sunt oameni care o inteleg si se hranesc cu ea, carora ea le spune ceva.

În prealabil postat de topcat (Post 172834)

Diferenta intre literatura si religia este ca prima nu doreste sa conduca lumea.
Bineinteles ca e absurda toata credinta si ma refer la perioada actuala, cind stiinta raspunde la mai multe intrebari decit religia.

În prealabil postat de Fani71 (Post 172850)

1) Religia nu vrea sa conduca lumea. Anumiti oemeni folosesc poate ideile religioase pentru a castiga putere si ii conving pe altii ca asta este scopul religiei.
Hristos a spus 'Iparatia mea nu este din lumea aceasta' si 'dati cezarului ce este al cezarului, lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu' si altele in acest sens.

2) Cand duci o discutie cu cineva ar trebui sa accepti totisi ca el porneste de la alte premise ca tine. Asa ca afirmatii de genul 'bineinteles ca e absurda credinta' mi se par infundatoare de dialog.

3) Stiinta raspunde la alte intrebari decat religia.

4) Si literatura exista ca si religia, si daca vrei sa le intelegi pe amandoua sau macar sa duci un dialog cu cei care sunt 'in ele', trebuie sa te pui macar partial in pielea lor.

În prealabil postat de topcat (Post 172862)

Pai religia a condus lumea, indiferent daca asta e sau nu scopul ei.
Stiinta raspunde la din ce in ce mai multe intrebari pe care si le-a pus si religia. Un exemplu este aparitia omului, a constiintei, a binelui si raului, a moralei.
Ce inseamna sa te pui macar partial in pielea lor? Ce ar trebui? Sa imi inhib ratiunea pentru a accepta absurdul?

În prealabil postat de Fani71 (Post 172864)

Faptul ca stiinta ar da raspunsuri mai bune decat religia sau chiar mitologia la aceste intrebari este o chestiune de convingere, nu este un fapt.

În prealabil postat de Fani71 (Post 172864)

Eu cred ca esti foarte intolerant, topcat. Nu accepti ca altii ar putea avea alta gandire ca a ta, orice gandire decat cea pur stiintifica este pentru tine absurda. Sigur, poti ramane asa, nu iti cere nimeni sa te schimbi, dar atunci este imposibil orice dialog.

În prealabil postat de Fani71 (Post 172864)

Asa cum noi sau cel putin unii din noi incercam sa discutam cu tine ne punem partial in pielea ta. Nu ne inhibam credinta, insa incercam sa intelegem cum poate vedea lucrurile un om care nu crede decat in materie. Incercam sa intelegem conceptia lui dspre viata. Pot spune ca am invatat multe de la tine si de la alti atei, fara sa imi schimb de loc convingerile. Poate ai putea si tu incerca sa faci la fel.

În prealabil postat de Anna (Post 167148)

Am observat la ortodocsi ca in general, orice fel de placere e "condamnata" intr-un mod mai direct sau mai subtil. Tocmai citeam acum la topicul "iubirea taina sau negot" si mai nou se sustine ca iubirea e doar o fantasma pentru ca simti o anumita "dulceata". Come on...din putinul pe care l-am citit pana si ascetii cu rugaciunea inimii ajungeau la o anumita dulceata daruita de Dumnezeu.
Parerea mea este ca din tendinta asta de a "taia" orice placere, ajungem sa taiem si ce-i bun, deviem. Cel putin mie cred ca asta mi se intampla de multe ori. Si pierdem SIMPLITATEA. Uitati-va la o mama cu un bebelus cum se dragalesc si le pasa lor daca e bine sau nu sau daca dulceata ce o simt e pacat? E natural si simplu. Pana despicam firul in patru trece viata pe langa noi si ne trezim ca n-am daruit mai nimic, de frica sa nu fie prea "dulce". O sa devenim niste stane de piatra, zau asa. Eu cred ca lumea asta duce multa lipsa de dulceata, afectiune si sentiment, sincer. Si noi si mai mult le taiem pe motiv de fantasme. Da, faptele conteaza, dar uneori si vorbele sunt fapte.
Ce tot aveti cu orice placere, pana si placerea de a spune cuiva ca il iubesti:102:Tot de la Dumnezeu e si placerea, daca o simti las-o acolo, doar sa nu fie scop in sine, atata tot.
Ufffffffffffff

În prealabil postat de metanoia2 (Post 168141)

Dragii mei, fiecaruia i se cere dupa puterile sale, Bunul Dumnezeu nu cere fiecarui om asceza, ii cere fiecarui om dupa puterile sale sa renunte la anumite placeri, sa faca tot ce ii sta in puteri sa isi lucreze mantuirea. Cel care simte tot timpul vinovatia anumitor placeri stie ca apoi sa cada in genunchi si sa faca pocainta pentru pacatul savarsit(vorbesc aici de oamenii casatoriti care savarsesc pacatul trupesc). Acestia daca simt nevoia de mai multa nevointa decat pot face in situatia in care se afla renunta de comun acord la lume si intra in manastiri, dar acest caz este mai rar, cei care se simt chemati spre multa nevointa isi fixeaza ca scop in viata aceasta nevointa, deoarece devine singurul lucru care ii intereseaza, singurul lucru cu adevarat important si pe masura ce inainteaza simturile lor se subtiaza atat de mult incat si cea mai simpla placere care ii distrag de la vorbirea cu Dumnezeu(rugaciune) devine o placere vinovata care este urmata de multe lacrimi de pocainta.Restul suntem noi, cei doritori de rugaciune dar si iubitori de viata de familie, mai slabi, mai rugatori in situatii dificile.
In cadrul acestui topic s-a cam confundat tabla inmultirii cu tabla zincata. Noi cei mici incercam sa intelegem cum a privi un peisaj frumos de catre un pusnic poate fi un pacat pentru el si comparam cu placerea sexuala si placerile care se nasc in timpul suptului, de parca toate s-ar situa pe acelasi calapod.Placerea pruncului de a suge se numeste "placere"
pentru ca acesta este cuvantul romanesc pentru acest sentiment dar e mai mult incantare amestecata cu iubire si bucurie.Placerea sexuala este o placere care starneste un anumit sentiment de vinovatie in omul evlavios, este un pacat spalat prin spovedanie si lacrimi multe, iar pentru cei mai lumesti este o implinire a iubirii dintre sot si sotie.
Sper sa se inteleaga corect ceea ce am spus deoarece vad ca devine un specific al nostru sa deviem de la subiect sau sa intelegem altceva decat s-a scris.