Da, linkul merita atentia.

Multumesc Hector.

Am citit si linkul si alte articole de aici de pe site si etc.
Sunt de acord cu voi.
Te duci la slujba si te si impartasesti. Dar daca sunt cerinte? Post, abstinenta, spovedanie.
Pai cum facem fratilor, la fiecare slujba, sau duminica.
Iar ajungem la discutia cu dezlegarea de la preot.
Cui nu i-ar place sa se impartaseasca mereu?
Dar mai suntem si oameni, femei, casatoriti, mai mancam ca sa rezistam la toate.
M-am saturat de aceste discutii fara rezultat.
Veniti si cu solutii (concrete), nu numai cu teorii din astea pe care le stim toti.

[http://www.crestinortodox.ro/conferi...nta-99408.html

Mai exact:

http://www.crestinortodox.ro/conferi...a-1-99410.html

http://www.crestinortodox.ro/conferi...a-2-99409.html

http://www.crestinortodox.ro/conferi...nta-99408.html

Impartasania este legata de spovedanie...In zilele noastre spovedania si impartasania a ajuns o obijnuinta,un mecanism iata azi tin post azi merg sa ma spovedesc zic acolo 2 3 cuvinte ma impartasesc si gata dar sensul duhovnicesc se duce...Deaceea spovedaniile si impartasaniile de genu acesta,din obisnuinta,mecanic doar pt ca asa zic altii ca trebuie trebuie sa fie cat mai rar si adevaratele spovedanii si impartasanii sa fie mult mai dese.....Fiecare face asta cand simte nevoia in suflet cum il indruma Dumnezeu...Iar daca va referiti doar la Sf. Impartasanie rar sau des depinde numai de Spovedanie si de dezlegarea preotului ...

http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...raditiei-.html

Este o carte care nu ar trebui sa lipseasca din bibliotecile voastre. E si ieftina - numai 25 de lei.

La indemnul duhovnicului, am citit o buna parte din ea, pana la partea scrisa de Sfantul Nicodim Aghioritul. Si va marturisesc ca m-a convins sa merg des la impartasit, adica saptamanal - ceea ce va recomand cu caldura.

Cand m-am intalnit prima oara cu duhovnicul meu, l-am intrebat daca e pentru impartasirea deasa sau rara. Mi-a raspus ca Impartasania nu trebuie sa fie deasa, ci DE FIECARE DATA. Atunci eram sceptic, dar acum va spun ca trebuie sa facem asa cum scrie in canoanele Bisericii Ortodoxe, cum ne invata si Sf. Ioan Gura-de-Aur, si Sf. Vasile cel Mare, si Sf. Nicodim Aghioritul si multi alti Sfinti: sa ne cuminecam cat mai des posibil!

Pentru cei care sunt sceptici in privinta asta, voi incerca pe viitor sa scot cele mai importante argumente din cartea de mai sus si sa le transcriu aici.

Stiu ca un prim contraargument este ca nu ne putem spovedi saptamanal. Este adevarat, nici eu nu pot, mai ales ca duhovnicul meu este preot-calugar si exarh pe deasupra, fiind foarte ocupat si cautat tot timpul. Insa el insusi mi-a recomandat sa ma impartasesc chiar si fara spovedanie saptamanala, ceea ce intentinez sa fac. Bineinteles ca Taina Spovedaniei nu trebuie neglijata, dar depinde de situatia fiecaruia, de constiinta lui si de dezlegarea pe care o da preotul la care ne marturisim.

@Florin - problema cea mai complicata care impiedica pe multi la impartasirea saptamanala este postul (de toate felurile) si nu spovedania neaparat.
Si nu m-a lamurit inca nimeni cum sa facem sa avem si soti/sotii , sa mancam normal si sa ne impartasim saptamanal sau la fiecare liturghie cum vor/spun unii.
Eu nu stiu cum sa fac.
Si am mai spus: eu ma gandesc si la respectul vis-a-vis de Trupul si Sangele Domnului. De aceea nu sunt pentru a-l lua asa ca pe bombonica, tot timpul, ci numai cand suntem cu adevarat pregatiti pentru asta.
Daca as intreba pe toti cei care se impartasasesc saptamanal sau mai des, cred ca nici jumate nu ar fi in starea aceea speciala pentru a primi cum se cuvine Sf.Impartasanie.
Mai sper sa pot discuta despre asta intr-o zi cu preotul meu dar...

Dar Sophia, cred ca s-a explicat treaba asta de n ori! Postesti cand este de postit: miercurea, vinerea, in timpul posturilor, duminica dimineata. Duci o viata crestineasca. Te feresti de pacate mari. Te spovedesti macar o data pe luna in mod normal sau mai des daca "o iei razna" mai serios.

Respect fata de Trupul si Sangele Domnului trebuie sa ai tot timpul, in fiecare zi, nu numai cand esti in fata Potirului. Pregatit trebuie sa fii tot timpul. Nu exista "azi sunt crestin, sau saptamana asta ma port ca un crestin ca ma impartasesc duminica, dupa aia o las mai moale cu cucernicia."

@Noesisaa - iar o luam de la capat?
Postul normal pentru Sf. Impartasanie este asa:
luni, miercuri, vineri, sambata, duminica (pentru post trupesc). Si daca este liturghie si in alta zi, s-a dus saptamana.
Alimentar: cam tot asa, adica toata saptamana.

Si la partea cu respectul nu cred ca m-ai inteles pentru ca nici eu nu pot explica. Este ceva ce simt eu.
Si daca se spune ca fiecare gand si vorba este un pacat...trebuie chiar sa fii cu cugetul impacat...
Se poate sa traiesti crestineste mereu, dar sa mai ai probleme sufletesti, sau sa faci vreun pacat. De multe ori nu-ti trece nici cu spovedania, trebuie sa lucrezi cu tine insuti si sa te linistesti.
Trebuie sa ai stare sufleteasca anume cand te duci la impartasanie. Eu asa simt, nu stiu daca ma intelegeti.

Ai punctat bine Sofia ! Nicolae Cabasila zice : " Cel mai mare dar pe care il primeste crestinul de la Dumnezeu sunt Sfintele Taine . Tocmai de aceea se cuvine ca crestinul sa aiba o buna pregatire mai inainte de a le primi , deoarece el devine madular a lui Iisus Hristos cand a primit Sfintele Taine ".

Ba, de data asta inteleg :1: si sunt de acord.

Iaca , consensul . . . !:41:

Impartasirea foarte deasa in primele veacuri crestine se facea in primul rand datorita persecutiilor indreptate impotriva crestinilor.Si pt ca nu se stia daca maine vei mai exista se dadea foarte des.Impartasania se da spre curatirea si sfintirea credinciosului spovedit care chiar doreste indreptarea vietii sale.Dupa un timp duhovnicul observandu-i viata si schimbarea in bine va da binecuvantare celui care s-a indreptat.Impartasirea cu nevrednicie este mai grava decat neimpartasirea foarte deasa.Dar asta numai duhovnicul este responsabil,caci prin gura lui hotaraste Hristos.

Bun, dar ce rost are, daca acest respect te indeparteaza decat de apropie? Nu este idealul unui crestin unirea cu Hristos? Cum te unesti cu Hristos daca tu mai tot timpul simti ca "nu ai o stare sufleteasca anume" ?

Cat despre post...de cand se tine post lunea? Cel putin pentru noi, mirenii? De cand se tine post sambata?

Cred ca ce vrei sa spui (Sophia), dar pentru un motiv sau altul de feresti sa spui, este ca impartasirea deasa este incorecta, imposibila si de ne-incercat pentru omul obisnuit. Tot intrebi cum anume fac altii, vrei "solutii concrete" si cand ti se raspunde, apoi o iei de la inceput cum ca e greu, de neimaginat, ca suntem oameni, ca suntem femei, ca avem soti, ca trebuie sa mancam. Si sigur, daca iti impui conditii de neindeplinit, nici ca poti. Si sigur, cum sa te impartasesti saptamanal si la fiecare sarbatoare daca zici ca trebuie sa postesti practic toata saptamana, in afara de marti si joi, si poate si atunci? Dar asta nu e viata de om normal. Pe de alta parte Hristos nu a venit pentru cei care stau in pustiu si se hranesc cu muschi de copaci in apa de ploaie, ci pentru oamenii obisnuiti.

Si sigur, Hristos vrea sa devenim sfinti, si nu numai ca El vrea, ci noi trebuie sa incercam sa devenim sfinti, sau perfecti, asa cum Tatal nostru este. Dar asta nu se face prin ne-mancare. Se face prin trairea in concordanta cu spiritul Evangheliei, prin incercarea sincera si continua de a fi bun crestin in toate domeniile, si prin Comuniunea fizica cu Hristos.

. . .si prin "nemancare" , precum spui domnisoara ! ( ti-a placut ? ):71:

...da, dar cred ca nemancarea este undeva pe ultimul loc. Note bene: nu spun post. Postul nu este doar nemancarea de carne si lapte.

Corect , dar le luam treptat , caci , nimeni nu s-a nascut cu postul pe buze , deci : nemancare de dulce , infranare generala , curatirea mintii , a gandurilor , rugaciune . . . treapta cu treapta , fara a topai sau a sari aiurea !

Da, dar daca o iei de la inceput cu ceva care in mod obisnuit este foarte greu (post 80% din saptamana), cam cand crezi ca ajungi la celelalte? Pe la 90 de ani?

Foarte de acord cu tine.
Ar mai fi de adaugat si scrierile parintelui Alexandru Schmemann.
Dar am mai scris asta si alte dati ..

Tu câţi ani ai ? 90, nu cred ! E cineva p'aci de 90 ? Nu cred ! Chiar de nu suntem toţi precum ar fi firesc până la urmă, socoteala ta e trasă mult de păr . Tu personal cum procedezi ? Te întreb căci de mică eşti în credinţă după cum am dedus eu .

Subscriu si aici ;-)

Nici nu mă miră ! Parcă a-ţi fi , mamă şi fică . . . , !

No, doara de o faceam la 12 ani! Or eu pe atunci eram o fetita tare cuminte. :-)

Dar este adevarat ca Noesisaa si cu mine suntem adesea de acord.
Nu vad nimic rau in asta.

Nu, nu am 90 de ani. :D Dar in ritmul in care spui -- adica mai intai sa ajungi la post desavarsit, apoi curatirea mintii ... adica sa ajungi sa te impartasesti mai des de 1-2 ori pe an de abia dupa ce atingi o anumita perfectiune, e greu, chiar imposibil.

Nu cred ca are rost sa ma pun pe mine din nou in centrul atentiei. Important este ca da, de ceva vreme ma spovedesc si ma impartasesc regulat. Nu, nu ma cred nici pe departe nici sfanta, nici aproape de perfectiune, dar incerc, fac un efort sincer de a ma apropia de ce vrea Hristos ca eu sa devin ceea ce vrea El sa fiu. Sf. Impartasanie nu este un fel de premiu pentru viata desavarsita sau spovedanie pana la ultimul fir de par, cum cred unii, ci este spre ajutor in viata duhovniceasca. Nu, nu m-as impartasi niciodata stiindu-ma cu pacat grav pe constiinta, sau netinand o legatura cat de cat stransa cu Dumnezeu. De pacatele mai mici imi pare sincer rau, si le spovedesc ~ o data la 4 saptamani. Apoi tin posturile BO, miercurea, vinerea, duminica dimineata...si celelalte. Nu, nu iau impartasania ca pe bomboana, cum spunea cineva.

La concluzia si la practica asta am ajuns citind din Schmemann, citind ce spune Sf. Ioan Gura de Aur, si multi altii, si da, de ce sa nu recunosc, probabil ca si din cauza influentei occidentale in care de fapt traiesc si ma desfasor. Dar nu vad nimic rau, dimpotriva, impartasirea si spovedania regulata si deasa ma fac mai atenta la ceea ce fac si spun, mai putin delasatoare in cele spirituale, mai constienta ca Dumnezeu vrea de la mine, personal, perfectiunea si nu altceva, si ca spre asta trebuie sa ma indrept, mai constienta de faptul ca Hristos se salasuieste in mine...Sigur, totul cu ajutorul harului lui Dumnezeu.

Interesant este ca l-am auzit de nenumarate ori pe PF Daniel spunand ca lumea ar trebui sa se impartaseasca mult mai des, etc. Si totusi, nimeni nu da nici un fel de "directiva", ca sa vorbim in termeni Europeni, care sa explice cum anume se face asta. Fiindca dupa regulile draconice pe care le sustin unii (post de o saptamana cel putin, spovedanie cu cel mult 12 ore inainte de impartasanie si gata pana la urmatoarea spovedanie...),sau esu tsiu ce alt program de manastire, nu este posibil, nu in fiecare saptamana cel putin.

Vorbind de perfectiune in viata laica si chemarea universala spre sfintenie -- acum ceva vreme am dat peste "Calea" sau "El Camino" de Josemaria Escriva (In engleza: http://www.escrivaworks.org/book/the_way-chapter-1.htm ) . Sigur, cam extrem pentru spiritualitatea ortodoxa, dar interesant. (Si mai interesant si total intamplator este ca duminica trecuta chiar am ajuns la Opus Dei fara sa am habar unde merg pana ce nu am intrat in living si nu am vazut poza lui Escriva la loc de cinste. Cand am intrebat daca este chiar Escriva, mi s-a raspuns "Of course, this is an Opus Dei house." De parca ar fi chestia cea mai normala din lume. Dar asta este alta poveste pe alta data. :21: ) Ma intreb daca este ceva asemanator la ortodocsi. Nu, nu, Opus Dei, ci ceva gen "The Way."

Hai ca ne-ai prins cu chestia asta. :6:A propos: "fiica" si "ati" si fara virgula, nici prima, nici ultima. :6:

A trebuit sa reinvii topicul asta, pentru ca este de importanta maxima.
 

Foarte bine ai punctat aici, Noesisaa. Acesta este scopul comuniunii cu Hristos: imbunatatirea vietii, unirea vointei proprii cu voia divina, sfintirea!

--------

http://www.canoaneortodoxe.net/pdf/1...Apostolice.pdf

Canonul 66 Apostolic:
Toţi credincioşii care intră în biserică şi ascultă scripturile, dar nu
rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta Împărtăşanie, aceia trebuie să
se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică.

http://canoaneortodoxe.net/pdf/3.Can...e_Antiohia.pdf

CANONUL 2 Antiohia :
Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu participă la rugăciune împreună cu poporul, sau se feresc de participare la Sfânta Euharistie potrivit oarecărei nerânduieli, aceştia să se lepede din Biserică, până când nu se vor mărturisi şi nu vor arăta roduri de pocăinţă, şi atunci rugându-se vor putea primi iertare.

In privinta mancarii, canoanele Bisericii Ortodoxe spun clar asa:

Canonul 66 Apostolic:
Dacă vreun cleric s-ar afla postind în zi de duminică sau sâmbătă (afară
numai de una) să se caterisească; iar de ar fi laic, să se afurisească.

Cat priveste curatia, Apostolul Pavel ne scrie la 1 Corinteni 7:

12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.
13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.

Deci, daca cineva are partenerul necredincios, asta inseamna ca nu se va putea impartasi? Nicidecum. Dar de asta avem duhovnic, ca sa ne marturisim ceea ce ne sta pe constiinta, ca el sa cantareasca lucrurile si sa lege sau sa dezlege.

Euharistia se ia cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste. Se ia constientizand ca este impartasire cu Hristos, spre tamaduirea sufletului si a trupului si spre viata de veci.

Mantuitorul nu a venit pentru cei drepti, ci pentru ca sa-i intoarca pe cei pacatosi la pocainta. Ce raspundem noi cand suntem invitati sa ne impartasim cu Sfintele Sfintilor? Unul este Sfant, Unul Domn Iisus Hristos intru slava Lui Dumnezeu-Tatal, amin! Deci absolut nimeni nu e vrednic de aceasta Taina, dar totusi pentru noi ne este randuita, pentru iertarea pacatelor, spre viata vesnica.

Ceea ce simti tu se numeste falsa evlavie - scuze ca o spun asa. Este pacaleala inselatorului ca sa stai departe de Cel care iti poate vindeca neputintele duhovnicesti si suferintele trupesti.

Cat despre pacatele cu gandul, te rog sa mai citesti din scrierile Sfintilor Parinti, ca nu e deloc cum iti imaginezi tu. Vezi si diferenta dintre greaseala si pacat.

Florin Ionut:
- Canoane care ar trebui citate celor care sunt atat de iubitori de canoane dar sunt impotriva impartasaniei dese.. ;-)
- Intrebarea Sophiei cred ca se refera la faptul ca multi preoti cer abstinenta de cateva zile sau chiar o saptamana de la relatia conjugala pentru cei care se impartasesc. Daca ne impartasim in fiecare duminica, atunci ce zi mai ramane in care sa fim impreuna cu sotul sau sotia, credinciosi sau necredinciosi?
(Raspunsul este dupa mine ca nu ar trebui sa se ceara mai multa abstinenta decat la postul alimentar, si in noaptea dinainte de impartasanie)

Sa-i intrebam si noi pe preotii care cer abstinente peste abstinente: ei cum procedeaza? Doar se impartasesc cel putin o data pe saptamana.

Sa vina si cu un document care arata ce au horatat Sfintii Parinti in privinta aceasta si care sustine ceea ce ne predica ei. Pana atunci, duhovnicul leaga si dezleaga, iar noi trebuie sa-i urmam sfaturile date in temeiul Sfintei Scripturi si al Sfintei Traditii.

Da, eu am intrebat pe alt topic asta si mi s-a spus ca sunt nesimtita (sau pe aproape) ca indraznesc sa compar preotii cu mirenii.
Am intrebat si daca ei se spovedesc de fiecare data si postesc in continuu.
Unii poate o fac, dar majoritatea nu.
Or, nici ei nu ar spune ca sunt mai curati duhovniceste decat mirenii. Harul pe care il au nu are legatura cu sfintenia personala.

@Noesisaa si Florin
1. Ma refeream si la postul trupesc. Doar de aici din forum am aflat prima data ca se face abstinenta si sambata si duminica si inainte si dupa orice liturghie.
De aceea ma intreb cum sa facem, la modul f.serios: nici mancat normal in atate zile si nici respectat sotul/sotia in multe zile.
Da, la manastire nu e nici o problema. Si se mai poate in cazul in care preotul iti da dezlegare sa iei impartasania fara a tine post si abstinenta.

Si Florin: nu, nu este evlavie falsa, ci eu o numesc frica si respect de Dumnezeu. Eu stiu ca, cel putin eu, nu sunt in permanenta perfecat, ca mai am scapari si atunci nu pot sa ma duc sa iau impartasania asa oricand, acum o iau si maine am facut iar o boroboata si poimaine iar o iau.
Eu traiesc in lume si viata in lume asta este.
Am mai spus, exista doua variante:
1. in manastire
2. cu dezlegare sau regula permanenta ca poti lua impartasania fara post, abistinenta indelungata si fara probleme, oricand. Cam ca la catolici si am inteles ca si la greci se face asa (adica se ia mai usor ca la noi).

Undeva am gasit niste reguli de mers la impartasanie, in perioade fara post, si atunci este suficient cumva sa postesti mai putin. Pe de alta parte canoanele sunt clare si nu se refera numai la anumite perioade (de post sau de ne-post), asa ca de aceea intreb cum faceti voi, cum va invata duhovnici vostri.
Poate oi reusi odata sa aflu si eu de la preotul meu.

Da, si preotii trebuie sa se spovedeasca precum o facem noi.

E adevarat ca sunt preoti care refuza sa-i impartaseasca pe altii invocand nevrednicia acestora. Mi-a placut tare mult ce spune Parintele Alexander Schmemann: "In intreaga creatie, nimeni nu este vrednic ca prin virtutile sale, sa se apropie de Trupul si Sangele Domnului si ca urmare, pregatirea nu consta in calculul si analiza "pregatiri" si a "nepregatirii", ci in raspunsul iubirii la iubire".

Chiar daca am citat cuvintele parintelui Schmemann, afirm ca sfatul duhovnicului este foarte important. Si asta pentru ca multi oameni sunt adormiti de pacat.

Fani,

In apararea ta :) , uite ce ne aminteste un parinte ieromonah (fost sef de promotie la Teologie in Iasi, o perioada decan), citandu-l pe Sfantul Ioan Gura-de-Aur:

Deşi Sfântul Ioan Gură de Aur spune că preoţii au nevoie de aceeaşi pregătire pentru împărtăşire ca şi mirenii, căci în această privinţă nu este nici o deosebire între ei,[58] preoţii în zilele noastre se spovedesc foarte rar (mai ales cei de mir). Cu toate acestea, fără „a se uita în oglindă”, pretind de la mireni să se spovedească înainte de fiecare împărtăşire. Deşi mulţi preoţi recunosc că sunt unii mireni care duc o viaţă mai sfântă decât ei, aceştia nu se ruşinează să impună spovedania acelora, chiar dacă sfinţiile lor se spovedesc o singură dată pe an, dar se împărtăşesc cel puţin o dată pe săptămână. Nici nu ştiu de unde se inventează asemenea „reguli” şi „canoane” – şi ce este mai grav – cu standard dublu.

Citeste tot articolul, desi e cam lung, si n-o sa-ti para rau:

http://www.blog.teologie.net/2010/01...ne-impartasim/

corect, Sophia.
"196. Cum se cuvine sa ne pregatim pentru impartasire?
Pregatirea pentru impartasire este trupeasca si sufleteasca. Ea consta din:
a) spovedanie (marturisirea pacatelor), fara de care nimeni nu se poate impartasi. Numai copiii pana la varsta de 7 ani sunt scutiti de spovedanie;
b) impacarea cu toti. Sa nu fi certat cu nimeni si sa nu ai nimic impotriva cuiva;
c) infranarea de la orice pofta (impreunarea trupeasca) cel putin cu cateva zile inainte 532 (Sf. Ap. Pavel, in Epist. 1 catre Cor., 7,5; Timotei, Episcopul Alexandriei, Can. 5 (la Milas, op. cit., trad. p. 152), Sf. Simion al Tesalonicului, Rasp. la intreb. 16, trad. rom. p. 315; Tipicul cel Mare (al Sf. Sava), cap. 34, p. 42) si abtinerea de la mancare si bautura in ziua impartasirii; numai celor bolnavi pe moarte li se poate da Sfanta impartasanie pe mancate533 (Sf. Nichifor Marturisitorul, Can. 9, (la Nic. Milas, op. cit., trad. p. 231));
d) citirea pravilei pentru impartasire, adica a rugaciunilor pregatitoare pentru impartasirea cu vrednicie, pe care uneori le citeste preotul in numele credinciosilor, in biserica, inainte de impartasire534 (Despre pravila de cuviincioasa pregatire sufleteasca si trupeasca pentru impartasire, vezi mai pe larg in Povatuirile din Liturghier, ed. 1987). (Vezi-le in Ceaslov sau in Cartea de Rugaciuni). "
(Din Catehism, situl Patriarhiei)

Prescriptii canonice:
"Mulţi se împărtăşesc cu această Sfântă Jertfă o dată pe an; alţii de două ori;
alţii mai des; şi către toţi aceştia se îndreaptă cuvântul nostru. Dar nu numai
către cei ce sunt aici, ci şi către cei ce sunt în pustietăţi; căci aceştia o dată pe
an fac acest lucru. Deci care trebuie lăudaţi, cei care o dată, sau care
adeseori, sau care rareori se împărtăşesc? Nici pe cei ce se împărtăşesc o
data, nici pe cei ce de multe ori, nici pe cei ce de puţine ori, ci pe cei ce cu
conştiinţa curată se împărtăşesc şi a căror viaţă este ireproşabilă. Unii ca
aceştia, totdeauna, iar cei ce nu sunt de acest fel niciodată să nu se apropie
de cuminecătură. Dar de ce? Fiindcă aceştia primesc asupra lor judecata şi
osânda, cât şi pedepsirea şi pedeapsa; şi nu te mira, căci precum hrana care
după firea sa este nutritivă, dacă ajunge în sucuri stricăcioase, distruge şi
strică totul, şi cauzează boală, tot astfel şi Sfintele Taine. Tu te desfătezli la
masă duhovnicească şi apoi iarăşi îţi întinezi gura cu noroi? Lingi cu mir
binemirositor şi apoi iarăşi umpli de putoare, împărtăşindu-te după un an?
Crezi că îţi ajung patruzeci de zile spre a te curaţi de păcatele comise timp
îndelungat şi după o săptămână iarăşi te întorci la cele de mai înainte? Spunemi
ori de vindecându-te în patruzeci de zile de boala îndelungată şi apoi iarăşi
înapoindu-te la mâncărurile care au pricinuit boala, nu ai pierdut atâta
osteneală de mai înainte, cât ti-ai si stricat mai mult? Căci dacă cele fireşti se
schimbă, cu atât mai mult se schimbă cele ce depind de voinţă. Tu dai
patruzeci de zile pentru sănătatea sufletului, şi oare să nu aştepţi nici
patruzeci pentru ca Dumnezeu să te ierte. Spune-mi, glumeşti? Pentru aceea
şi diaconul rosteşte zicând: „Sfintele sfinţilor", adică cel ce nu este sfânt să nu
se apropie. Nu zice numai: Cel ce este curat de păcate, ci cel ce este sfânt."
(preluat de pe http://www.canoaneortodoxe.net/indrum_can.html
dar acelasi text l-am gasit pe Crestin Ortodox)

De data aceasta sunt de acord cu Sophia.. Nici eu nu cred ca ma pot apropia oricum de Sf. Impartasanie. Nu pot sa ma duc fara post, fara spovedanie.. si chiar si asa, mi se pare o ipocrizie sa spun ca eu sunt cu viata curata (cum se cere pt impartasanie deasa).
Ce spune parintele Cleopa:
"Totdeauna, inainte de a te impartasi, dupa ce ti-ai facut metaniile, dupa ce ai parasit pacatul si ti-ai facut canonul dat de preot, inainte de a te impartasi trei zile cel putin n-ai voie sa bei vin nici sa mananci de dulce sau cu untdelemn. Iar in afara postului, fara spovedanie, fara canon si fara o saptamana de post sau macar trei zile nu te poti impartasi. Cel putin trei zile inainte de a te impartasi sa nu mananci cu untdelemn si sa nu bei vin; numai mancare uscata. Asa este randuiala cu Sfanta Impartasanie, fratilor."

Sofia,

Citeste si tu articolul asta, pe fragmente, ca e cam lung:

http://www.blog.teologie.net/2010/01...ne-impartasim/

Si cauta cartea lui Ioan Ica jr. pomenita de mine mai sus.

Vad ca tu tintesti direct pentru al noualea Cer! :) Glumesc... Ar trebui sa intelegi ca Euharistia este spre sfintire, nu un premiu pentru desavarsiti.

In legatura cu abstinenta, vorbeste si cu duhovnicul, dar si cu sotul, caci stii ce sfat ne da Pavel la 1 Corinteni 7, 3-6:

3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. 4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.
6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.

Nici macar marele Apostol nu ne-a dat o porunca clara in privinta abstintentei, ci un sfat! Pe aia cu martea si joia vreau s-o vad scrisa in canoanele bisericii si atunci am s-o cred. :)

Cu totii traim in lume. Si Sfintii de odinioara au trait in aceeasi lume nebuna. Si ce, asta i-a impiedicat sa fie Sfinti? Nu.

Daca tu nu esti "perfecta", atunci spune-mi, te impartasesti vreodata? Caci daca nu o faci niciodata, ce fel de ortodoxa esti? Si daca indraznesti sa o faci sa zic o data pe an, atunci esti vrednica sau perfecta sau desavarsita? Trebuie sa intelegi ca aceasta Taina este spre ajutorul tau, nu o incununara a faptelor tale bune de genul: post, metanii, canon, milostenie samd.

Citez din linkul dat mai sus:

Este clar deci că însăşi săvârşirea Liturghiei e legată de îm*părtăşirea credincioşilor. Chiar dacă se oficiază zil*nic sau nu*mai în anumite zile din săptămână, Liturghia nu poate fi con*cepută fără împărtăşire şi acest lucru e confirmat şi de Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia III la Efeseni prin ur*mătoarele cu*vinte: Văd că se face multă neorânduială la Îm*părtăşire. În celelalte zile ale anului nu vă împărtăşiţi chiar dacă adeseori sunteţi curaţi [adică nu aveţi păcate opritoare –n.n.], iar când vin Paştile (şi alte sărbători), chiar dacă aţi fă*cut ceva rău, îndrăzniţi să vă împărtăşiţi?! Vai de nepricepe*rea voastră şi de răul vostru obicei! În zadar se săvârşeşte Liturghia în fie*care zi dacă nu vă împărtăşiţi[18]… Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vred*nici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioşi*lor –n.n.] nu eşti vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te apro*pii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumeii, pen*tru că nu te deosebeşti cu nimic de ei…[19]

Daca chiar vrei sa stii ce zice duhovnicul meu, iti spun: el i-a declarat tampiti pe cei care opresc lumea de la impartasanie fara sa aiba motive serioase.

Ne putem spovedi mai rar si impartasi mai des:

vezi capitolul 6 din linkul urmator: http://www.blog.teologie.net/2010/01...ne-impartasim/

Nu oricum, numai sa nu ai pacate de moarte sau mai mari. Vezi tot la capitolul 6 ce spune Sfantul Nicolae Cabasila despre asta.

Despre problema necesitatii postului pentru impartasire, citeste capitolul 7.

" O altă problemă legată de deasa împărtăşire este cea a postului. Într‑adevăr, mulţi Sfinţi Părinţi leagă împărtăşirea de post, pentru că prin acesta se intensifică starea de pocăinţă şi efortul ascetic de dezrobire a patimilor, atât de necesare celui care vrea să se unească cu Hristos, deşi, chiar şi în această ordine de idei, există suficiente argumente pentru a observa că valoarea şi mai ales formele postului, în special pentru mireni, au fost uneori exagerate, datorită unor influenţe (chiar dacă palide) ale gnosticismului şi neoplatonismului asupra asceticii creştine.[64] Nu putem însă nega faptul că postul ajută la înălţarea mai uşoară a minţii şi la lucrarea mai cu spor a virtuţilor, odată cu reducerea la minimum a preocupărilor faţă de trup. Cu toate acestea, postul nu este perioada exclusivă în care noi lucrăm cele duhovniceşti, ci intervalul de timp în care noi doar intensificăm lucrarea duhovnicească, subînţelegându‑se prin acesta că în restul timpului noi suntem la fel de responsabili de mântuirea noastră.

Nu se poate însă nicidecum afirma că împărtăşirea este legată exclusiv de post. Dacă da, atunci Sfinţii Părinţi ar fi recurs la una din două soluţii: ori ar fi rânduit şi ar fi ţinut post anul întreg – de fapt, lucrul acesta l‑ar fi rânduit încă apostolii, întrucât se împărtăşeau în fiecare zi (Fapte 2:46) –, ori, o soluţie mai „simplă”, ar fi făcut Liturghie numai de câteva ori pe an, mai ales că Postul Adormirii Maicii Domnului şi cel al Sfinţilor Apostoli au fost generalizate abia la începutul celui de‑al II‑lea mileniu creştin. Vedem deci o dată în plus absurditatea aşa‑zisei „reguli” care permite împărtăşirea numai în post sau măcar după o săptămână de post. Nimeni nu poate fi oprit să postească şi două săptămâni la rând (în afara celor patru posturi), dar nu se poate face din aceasta o regulă obligatorie pentru toţi, inclusiv pentru bolnavi, mai ales că ea nu are nici un suport teologic sau canonic.

Dacă, admiţând un calcul matematic, am aduna toate zilele de miercuri şi vineri (iar la monahi şi ziua de luni) cu zilele posturilor propriu‑zise şi plus alte zile de post rânduite de Biserică, ele depăşesc zilele în care se mănâncă de dulce, numai că Sfinţii Părinţi, printr‑o pedagogie înaltă şi luminaţi de Duhul Sfânt, au aşezat astfel posturile, încât să nu fie prea ostenitoare pentru trup. Nu ştiu dacă cineva îi poate cere, fie chiar şi celui mai bun creştin (mai ales familist), să postească mai mult decât aceste posturi pentru a se împărtăşi. Iar dacă Biserica nu a aşezat, de exemplu, între 15 august şi 15 noiembrie (exact 3 luni) vreun post de durată, asta nu înseamnă că nimeni atunci nu se poate împărtăşi.

Vedem însă că cei mai mulţi preoţi din zilele noastre cer creştinilor să postească o săptămână înainte de a se împărtăşi sau cel puţin trei zile la rând care până la urmă se fac patru (joi, vineri şi sâmbătă + miercuri, înainte de joi) sau chiar cinci (+ duminică, ziua în care te‑ai împărtăşit, după unii). Deci creştinii care doresc să se împărtăşească în fiecare duminică n‑au decât să postească tot anul (ironic vorbind)! Ce să mai zicem de Canonul 55 Trulan, care interzice postul în zi de sâmbătă (cu excepţia celor din perioada posturilor şi chiar atunci fără a ajuna decât în Sâmbăta Mare). Dacă preoţii noştri s‑ar spovedi şi ar posti aşa cum cer mirenilor, „ar fi raiul pe pământ”. Dar, de fapt, ce se întâmplă? Preotul are voie (şi chiar îşi permite) să mănânce (inclusiv) carne sâmbătă seara până la 23.55, iar mireanul nicidecum. Şi aceasta pentru că „preotul este obligat să slujească de fiecare dată (de parcă nu s‑ar şi împărtăşi), iar mireanul o mai poate amâna cu împărtăşania, că… nu‑i nici post şi nu‑i nici pe moarte!” Nici nu ştii: să râzi sau să plângi?!"

Atât în legătură cu postul, cât şi cu spovedania nu dorim în nici un caz să ajungem la un relativism sau la unele inovaţii cu duh protestant. Să nu fie! Trebuie însă ca acestea să fie văzute exact aşa cum le‑au văzut Sfinţii Părinţi.
Pentru a nu se ajunge la tot felul de excese, pentru ca cineva să se poată împărtăşi (după Sfântul Simeon Noul Teolog), este obligatoriu să aibă şi binecuvântarea duhovnicului[65], iar dacă, din anumite pricini legate de timp sau distanţă, nu se poate obţine binecuvântarea, este important ca respectivul măcar să nu fie oprit pentru vreo perioadă de la primirea Sfintelor Taine.

@ Florin
Nu vreau sa se creada ca sunt impotriva impartasirii dese din pricipiu.. nicidecum.
M-as impartasi des, daca as putea.
Dar nu pot sa fac asta fara a renunta la ceea ce consider a fi sinceritate fata de mine.
1. Nu vreau sa relativizez importanta postului sau a opririi de la relatii trupesti (din cate stiu este minim trei zile inainte si doua dupa).
Sincer, nu ma deranjeaza acest aspect (postirea), dar simt ca nu sunt onesta cu sotul meu. Si nu din cauza ca-l dau deoparte, ci din cauza ca ma simt mandra ca postesc plus alte fineturi psihologice de va ia durerea de cap de le zic.... Deci impedimentele sunt de ordin psihologic.. sunt cinstita la suprafata, dar sunt destul de perfida pe dinauntru.
Pana la urma inteleg ca postesc doar cu trupul.. si voi lua Impartasania cu nevrednicie.


2. Sunt aspecte pe care daca le iau la bani marunti.. nu ma pot impartasi cu constiinta curata. De ex. trebuie sa nu fiu in vrasmasie cu altii. Aproape in fiecare sambata ma suna niste rude ale sotului care ma enerveaza in 90% din cazuri.. este testul meu de sambata :1:. Uite, iar ma enervez doar ce-mi amintesc.. clar, sunt departe de idealul crestin.

3. Aici este punctul cel mai important in viziunea mea: pocainta.
Nu simt ca am pocainta suficienta pt spovedanie. Am liste cu pacate, le notez uneori pe masura ce le fac.. sa nu le uit.. Dar ajunge a fi un test de memorie. Trairea este mult in urma.
In timpul posturilor mai reusesc sa ma adun in mine, mai reusesc sa ma ingrozesc de ceea ce sunt... dar in vreme normala sunt departe de cainta.
Nu ma simt onesta. Cand am socotit ca am avut un dram de pocainta, m-am si impartasit.

4. Nu stiu cum traiau oamenii in vechime. Presupun ca tocmai stilul lor de viata ii ajuta sa ramana cu gandurile curate. Nu aveau divertisment (televiziune, muzica, spectacole..) si nu cautau placerea cu orice pret (in mancare, haine, parfumuri, case decorate, masina scumpa etc..).
Eu sunt omul timpului meu si rob al placerii. De cand ma trezesc si pana seara in viata mea domneste rasfatul si bunul plac.
Eu nu consider ca aceast este o viata curata, nu ma pot compara cu cei din primele secole pentru care fiecare zi era o pregatire pentru viata de dincolo.

Sfintii Parinti subliniaza importanta impartasirii dese si ne avertizeaza de pericolul separarii de aceasta Taina. De aceea existe cele doua canoane - nu pareri sau sfaturi, ci obligatii pentru crestini - de a se impartasi la fiecare Liturghie:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=306

Aici nu merge cu parerea mea sau a nu stiu cui; ori esti credincios, ori esti catehumen si trebuie sa iesi afara la Liturghia credinciosilor. Adica Hristos ne ofera Viata si noi o refuzam din varii motive psihologice? Sa nu fie.

De unde ai auzit tu ca trebuie abstinenta 2 zile inainte si 3 dupa?! Daca ti-a spus duhovnicul tau asta, atunci ar trebui sa-i explici mai in detaliu situatia ta particulara si o sa-l lumineze Dumnezeu sa te povatuiasca pentru a gasi o solutie de compromis. Nici macar Sfantul Apostol Pavel nu spune nimic de abstineneta, ci numai da sfaturi:

"Şi aceasta o spun ca pogorământ, nu ca poruncă."

http://www.dervent.ro/s/b/index-D.ph...1Co-07-06&c=01

Si intelege ca nimeni nu este vrednic de aceasta Taina, dar toti trebuie a indtazni sa ne apropiem de Hristos, cu binecuvantarea preotului.

Si eu sufar de patima maniei, e mostenita din mosi-stramosi. Si tatal meu are acest viciu, si tatal lui il avea. Dar iti marturisesc ca dupa ce m-am impartasit, nu m-am mai enervat, iar daca situatia ma ispitea, atentia imi era sporita si ma abtineam. Deci asta este sensul unirii cu Hristos: El te ajuta in lupta impotriva raului daca si tu vrei sa lupti. Singura iti va fi mai greu, daca nu imposibil. Deci: Hristos il ajuta pe "cel ce sta sa ia aminte sa nu cada".

Taina pe care tu o refuzi te poate ajuta sa-ti ascutesti constiinta. Am senzatia ca tu vrei sa fii sfanta inainte de a te impartasi cu Hristos. Si atunci, ce sens mai au cuvintele Lui: n-am venit pentru cei drepti, ci ca sa-i intorc pe cei pacatosi la pocainta...

Ce spui tu? Fiecare a trecut prin ispite de tot felul, chiar daca a trait acum doua milenii. Pacatele erau aceleasi, chiar daca obiectele lor erau altele.

Lasa-l pe parintele tau duhovnic sa judece toate acestea. Si, daca el iti da dezlegare, mergi cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste si primeste Viata cea adevarata care se jertfeste nesangeros si nevazut PENTRU TINE la fiecare dumnezeiasca Liturghie. Altfel... e pe riscul tau!

A spus Florin Ionut mai tot ce se poate spune, dar eu as vrea sa mai fac un comentariu aici.
Prescriptiile pe care le citesti aici au valoare istorica si locala, unele sunt doar interpretari (ca nu spune sf Pavel cate zile sa faci abstinenta inainte de impoartasanie in Epist. 1 catre Cor., 7,5). Ar trebui verificate de altfel fiecare in parte sa se vada cat sunt interpretari.
Si nu sunt mai puternice decat niste venerabile canoane apostolice pe care le-a citat Florin-Ionurt mai sus (66 de eemplu).
Oricum, daca exista toate la un loc si se contrazic este clar ca nu pot fi considerate normative pentru tot crestinul in tot locul si in toate epocile. Este clar ca trebuie privit mai in adancime: ce este impartasania, ce facem cand ne impartasim, ce inseamna pregatirea; si bineinteles, trebuie tinut seama de sfatul duhovnicului.
Uite ca si in Romania sunt duhovnici care predica ce scriam eu acum cateva luni si am fost certata ca ma iau dupa greci. Ma bucur.
De altfel asa gandesc si episcopii romani din Europa de vest si la biserica romaneasa de la Bruxelles (una dintre ele) pe care o stiu preotul le da binecuvantarea unora (pe care ii vezi mereu la biserica de altfel, deci banuiesc ca e vorba de cei mai practicanti si fideli) sa se impartaseasca de fiecare data.

Anna, ai citit articolul postat de Florin? http://www.blog.teologie.net/2010/01...ne-impartasim/

Spui asta ca si cum atunci nu stiai daca vei apuca ziua urmatoare, dar astazi stii bine ca vei prinde batranetele sau ca sigur vei mai trai inca vreo cateva luni. Si astazi iti permiti ca mai tragi de timp pana la postul urmator, cand vei avea atatea de marturisit incat tot tu te vei considera nevrednic de Sfanta Impartasanie. De unde stii tu ca nu vor veni "in noaptea asta sa ceara de la tine sufletul tau"?!

Evident ca aici vorbim despre crestinii care se straduiesc sa traiasca ortodoxia la modul continuu. Care au duhovnic si fac ascultare de acesta, daca preotul respectiv are temei in Scriptura si in Traditie pentru indrumarea ta spirituala. Deci, daca acesta te dezleaga sa te cumineci saptamanal, atunci asa faci. Eu, pana la un moment dat, desi ma spovedeam si eram invitat sa vin la impartasit, refuzam, pentru ca eram eu mai destept si ma credeam nevrednic. Slava Domnului ca m-a scos din falsa evlavie in care traiam! Asa ii fraiereste amagitorul pe crestini, sa se impartaseasca rar, pentru ca nu-s vrednici, auzi... Ca si cum Hristos Se da numai celor desavarsiti si sfinti ajunsi la nepatimire, nu spre iertarea pacatelor si spre indreptare la viata de veci. Unii chiar au tupeul sa clasifice impartasirea deasa ca cea mai grava erezie a timpurilor noastre... Ce sa mai comentez?!... Dumnezeu sa-i lumineze.

De unde stii? Nu asa se spunea atunci.
De altfel in, articolul postat de Florin Ionut se vede ca si pe vremea sfantului Vasile, cand nu mai erau persecutati crestinii, se practica impartasania deasa si chiar zilnica.

Si cu vrednicia mai mare a primilor crestini.. Am tot auzit asta. Nu se poate masura vrednicia si oricum nu de vrednicie este vorba: nimeni nu este vrednic de Trupul si Sangele lui Hristos, chiar nimeni.
Primii crestini au avut ispitele si caderile lor (au fost si atunci multi apostati printre crestini, care nu aveau curajul sa reziste in fata persecutiilor, nu este cazul sa ii idealizam in masa; ajunge de altfel sa citim epistolele, sa vedem ce pacate faceau unii dintre ei), noi le avem pe ale noastre. Ba pentru noi poate e mai greu sa ramanem crestini decat pentru ei, cu topate tentatiile actuale, intr-o lume care iti ofera atatea alte posibilitati si in care adesea credinta este nu persecutata, ci ridiculizata. Ca sa rezistam, avem vevoie de o comuniune stransa cu Hristos.
Eu pot spune ca daca nu as avea aceasta comuniune, cu toata nevrednicia mea, nu stiu cum as rezista la greutatile cu care ma lupt. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un duhovnic care m-a facut sa inteleg aceste lucruri (si eu, ca si Florin-Ionut, la inceput nu am avut curajul sa il ascult).