Noesis, tu uiti ca am folosit aceasta forma de gluma pentru a transmite un mesaj serios, intr-o modalitate mai putin dureroasa.

Eu am apreciat sinceritatea Ancai.
azi sinceritatea se intalneste rar, pentru ca ne e mult mai comod sa nu ne pese de celalalt.si dumneai i-ar fi fost mult mai comod sa nu zica nimic.
prefer sinceritatea si onestitatea, decat o politete deghizata.

Ne-am departat foarte mult de la tema topicului. Am rugamintea sa postam la acest topic numai daca are legatura cu "parasirea manastirii".

Anca, nu o mai intoarce, ca daca era o simpla gluma, nu te chinuiai sa scrii ditamai paragraful cu rasuflarea intretaiata, imbujorata toata...toata lumea a sesizat acest lucru uricios...mai accepta citeodata ca ai gresit, chiar si fara sa-ti ceri iertare daca nu poti...o iei ca atare, dar nu continui circul...

Scuze admin, ..acum ne intoarcem la topic!

Eu sunt doar partial de acord cu ce spui.
Pericolul cel mare pentru credinta insa consta in a folosi politica strutului in cazul neregulilor din minastire.
..si iti explic de ce:
Statistic vorbind, si este cel mai bine asa, adica cu trezvie, s-a observat ca in momentul in care crediciosii cunosc slabiciunile unui ierarh, calugar, staret si aceste slabiciuni omenesti sunt puse in fata tuturor si nu maturate sub covor, oamenii nu se mai dezic de credinta ortodoxa, fugind mancind pamintul, fara sa se uita in urma... ci asa, schiopatind... cu durere in suflet continua sa se lupte pentru credinta lor frecventind in continuare minastirea sau biserica.
Am vazut cu ochii mei o serie de tineri de-a lungul anilor , carora, la fel ca tine mamele le-au vorbit de perfectiune intruchipata a preotului ...si ...in momentul in care acesta a gresit cu ceva, acesti tineri necopti inca la minte, efectiv s-au dezis , si nu pentru o zi , doua, ci NU AU MAI PUS PICIORUL IN BISERICA, JURINDU_SI CA EI NU MAI VOR SA AIBE DE A FACE CU ASA CEVA
(eu aici nu tip, insa nu am posibilitatea sa ingros literele)
De aceea este important sa comunicam, sa ne intarim, cunoscind toate problemele din comunitatea ortodoxa, bune, rele,...asa cum a fost cazul recent al staretului de la M. Bucium...asta este

Andrei, tu ridici un alt aspect aici si sunt de acord, dar totul bazat pe adevar, nu pe fantezie.

Ai ceva impotriva unui calugar, spune-i numele, locul unde se afla, ce a facut; dar nu ataca 80% din calugari, caci cu siguranta aduci atingere si calugarului caruia ma spovedesc eu si care raspunde de mantuirea mea.

Tot ce e facut la gramada nu e valabil, caci cei, care nu sunt vinovati de cele incriminate, te fac martor mincinos, si nu e cazul sa ne punem de buna voie in asemenea postura, pe tine care spui, si pe noi cei care citim si acceptam tacit. Intelegi?

Asa este, si stim cu totii acest lucru:

GENERALIZAREA SI ABSOLUTIZAREA EVENIMENTELOR, A DATELOR, A FENOMENELOR NU DUCE LA CUNOASTEREA ADEVARULUI, ...ci ne afunda tot mai mult in minciuna si in manipulare de masa

Impacare , fara suparare!
Cel care iarta este cel mai mare!
O ispita e o ispita
Si trebuie tratata ca atare.

Pace in suflete, Anca si Ory!

Daca radem de pacatele altora, avem multe sanse sa cadem si noi in ispite de un fel sau de altul. Asta li se intampla si celor din manastire. De aceea, unii ajung sa paraseasca manastirea, iar altii cad in pacate mari. Regula pentru a-ti pazi linistea si sufletul este sa nu judeci pacatele altuia mai ales in manastire, dar nu numai. Lupta cu ispitele nu e prea comoda. Dar Insusi Iisus ne invata: ,,Ori de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui!" Cu cat iti doresti sa fii mai aproape de Dumnezeu, cu atat poti avea ispite mai mari.

Sigur ca noi aici mai judecam, dar corect duhovniceste nu prea este. Este foarte adevarat ca anumite experiente triste pot lasa urme. Este de asemenea adevarat ca tanjim dupa un spatiu sacru si ne doare fiecare veste trista care se refera la o manastire ori la un preot. Cel care acum a cazut intr-o ispita si se vede incoltit din toate partile poate avea o pocainta rodnica sfintitoare. Iar eu care l-am considerat pacatos ma bucur ca n-am cazut in acel pacat si nici prin cap nu-mi trece sa ma gandesc cu parere de rau la pacatele mele. Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa ne gandim la pacatele noastre, iar atunci cand cadem intre talharii patimilor sa-i ajute Dumnezeu sa se ridicam.

Corectez cuvintele ultimei fraze: sa ne ajute Dumnezeu sa ne ridicam.

Anca,stau si ma intreb,cine poate trai mai cu precadere in fantezie,cel care citeste la infinit si are impresia ca prin aceasta lectura stie exact ce se intampla in situatia citita,sau cel care traieste si in acelasi timp citeste despre aceasta situatie??? Tu,pur si simplu vrei sa ma fortezi sa spun prea multe,chiar daca pentru tine niciodata nu vor fi prea multe pentru a ma judeca,si intotdeauna vor fi prea putine pentru a intelege cu adevarat.
Eu cred ca,mai degraba traiesti tu in fantezie,fantasme,fantasmagonii...sau cum le-ai mai numit,cu rautate,bine-nteles.
Uite,am un carnetel de prin adolescenta,am trecut pe el multe adrese de manastirri alaturi de intreaga obste scrisa,la cateva dintre ele.In cateva dintre acestea,am constatat cu stupoare ca au plecat foarte multe,practic s-au injumatatit,si aici vorbesc de manastiri nu prea mari,insa destul de impunatoare.Nu are rost sa-ti spun tie mai multe,tu vei ramane oricum o "visatoare",plina de cunostinte,de smerenie,sau mai stiu eu ce consideri,fiindca eu nu am ce lua in consideratie de la o persoana,daca as putea-o numi persoana,care nu are identitate,nu are o infatisare,o viata din care sa se deduca propriile considerente,tu esti toata o literatura,si-atat,iar o literatura nu o poti iubi sau ura,ci doar o poti aprecia,o poti contesta sau ignora.Asa deci,sa nu ai impresia ca te urasc,dar exprimarea ta din moldoveneste spune multe,sincer,abia am descifrat-o,chiar daca sunt moldoveanca,nu ma pricep asa ca tine....nu am nici o tangenta cu mediul rural,chiar daca,poate ca ar fi fost bine,dupa cum spune Iorga;"Vesnicia s-a nascut la sat!"
Nu am vrut decat sa atentionez asupra realitatii,nu am judecat-o,nu am detestat-o sau denigrat-o precum spui,ci doar am expus-o exact asa cum se infatiseaza(nu dintr-un exemplu sau doua...nici pe departe),si chiar am alaturat aproape de fiecare data si opinia mea de intelegere fata de aceste situatii care,nu sunt decat omenesti.Voi,astia care credeti ca l-ati apucat pe Dumnezeu de picior,mai degraba voi denigrati si judecati atat de aspru greselile omenesti,mai ales cele ale monahicismului.in sufletul vostru nu exista intelegere,tocmai datorita smintelii si-a uriciunii proprii nici nu vreti sa credeti ca aceste erori pot fi reale,la voi nu exista concesie ci doar verdict,si-nca unul aspru.Asa ca Anca,nu-mi mai pune in gura cuvinte nespuse,eu nu judec aspru aceasta tagma,ci mai degraba tu o faci,auzind de la mine erorile care pot exista si exista,eu o inteleg prea bine,fiindca incerc sa inteleg oamenii ca si oameni,tu insa,vrei sa-i faci sfinti,vrei sa-i faci ingeri,de aceia ai atata patos in a-i judeca.
Daca ai fi vazut tu la viata ta ce am vazut eu,ce am simtit eu,ce am auzit eu in aceasta mare familie a Bisericii,cred ca l-ai fi rastignit pe Dumnezeu a doua oara,fiindca sa nu uitam,Mantuitorul a fost rastignit de farisei si de habotnici...
Nu trebuie sa ne smintim,dar nici sa traim ancorati doar in povesti,ci bine ar fi sa invatam din aceste erori,sa ne sesizam,sa facem ca sa fie mai bine,mai conform cu ceea ce ne cere cu adevarat Mantuitorul,si nu cere muuuult,noi dorim sa oferim atat de mult incat pierdem sensul real al propriului sacrificiu,intotdeauna am fost de parere ca numai oamenii necredinciosi se smintesc
De ce ne trebuie atat de mult sa intelegem ca,ceea ce conteaza cel mai mult pe pamant,Inaintea Domnului,este tocmai relatia pe care o avem cu semenii,daca am intelege aceasta,toate "povestile" ar pieri,nu ar mai fi nevoie de atata controversa,de atata "credinta individuala".Dumnezeu a spus;"sa ne ierti pacatele noastre,precum si noi iertam gresitilor nostri",a spus"sa-i dai celui de langa tine sa manance,astfel imi dai mie","sa va iubiti unii pe altii"...Dumnezeu a vorbit cu cei simpli,cu cei pacatosi,a muncit in zi de sabat,a primit si pe roman,muuuuulte a mai facut pentru cel de langa El,ca sa ne dea pilda noua.Dar noi nu,si nu,noi vrem sa fim sfinti pe pamant,sa ne omoram unii pe altii,care sa ajunga primul mai sfant,sa ne uscam stomacurile de post,urand-ul pe celalat simultan,vrem sa facem metanii de ne ies ochii,doar doar ne vom duce in rai noi,ca doar ce ne pasa noua de celalalt!!!!
Am trait in sanul credintei,cat mai diverse,cat mai habotnice,cat mai colorate si cat mai negre,cat mai pacatoase,cat mai luminoasa.....imi este de-ajuns ca sa inteleg ca "teoriile"nu mantuiesc pe nimeni.

Dormi in pace, ory!

Ma surprinzi, Monica. Sa nu confundam sinceritatea cu neobrazarea si bataia de joc. Dar ai spus totusi un maaare adevar mai sus, anume acela ca e mult mai comod sa nu-ti pese de celalalt. am constatat cu tristete ca s-au numarat pe degete colegii de forum care au luat atitudine in cazul de fata, vizavi de jignirile aduse de un user altui user al acestui forum.

Dar sa revenim la subiectul acestui topic. Spicuiesc un pic din postarea de deschidere, spre aducere aminte:
[COLOR=Blue]
"biserica-i cam marginalizeaza pe acesti oameni...de parca n-ar mai fi oameni. ...
Unii care au familii mai "fanatice" dpdv religios,sunt renegati si de acestia.Cine ai ajuta pe acesti oameni??? De ce sunt judecati atat de aspru? Au fost la manastire si n-au putut sa reziste pana la sfarsit,nu e o crima,...
Cred ca nici Insusi Dumnezeu nu-i judeca atat de aspru,asa cum o face oamenii...atat de muritori,plamaditi din pulberea pieirii.[/COLOR]"

Pana la urma, unde este iubirea aproapelui pentru acesti oameni? De ce acestor oameni (unora dintre e, se pare) li se refuza impartasania pe criterii de judecata definitiva si categorica; de ce acesti oameni sunt lasati in suferinta sufleteasca? sper sa nu veniti iar cu teoria "divortului de Hristos", ca e cusuta cu ata alba.

Eu zic sa nu turnam gaz pe foc, situandu-ne de o parte sau de alta. Colegele noastre de forum s-au jignit reciproc. Una ironizeaza, alta se revolta impotriva babelor...

Contactul direct cu manastirea iti arata omul de sub sutana - om cu pacate, cu scaderi adesea. Dar ce se intampla atunci cand unii, ferindu-se de slava desarta chiar fac anumite mici sminteli la aratare, pentru a se proteja de slava desarta? Nu trec acestia in ochii celorlalti drept pacatosi?

In manastirile de obste se pune la incercare rabdarea. Omul rasfatat din zilele noastre este dispus sa mai fie un bun calugar sau vrea sa fie direct sef, adica staret, daca se poate. Caci daca fuge de lume, apoi dupa ce a ajuns in manastire alearga tot dupa intaietati si onoruri, apoi i se pare viata insuportabila, chiar daca acolo este sfintenie.

Si apoi daca exista stareti ecumenisti sau chiar masoni care fac viata grea celor care nu fac ascultare intocmai... Caci va fi seceta duhovniceasca..., daca s-a spus. Nu cred ca generalizarea este benefica, insa. Caci trebuie sa existe si oaze de lumina duhovniceasca pana la sfarsitul veacurilor, asa cum s-a spus.

Dar cel care accepta cu responsabilitate viata monahala se jertfeste pentru ea, sfintind el insusi locul si avand discernamant in ascultare. Chiar daca unii monahi de isprava sunt marginalizati , aceasta nu le impiedica urcusul spre mantuire.

Antonia ,ma gandeam la par.Cleopa care a intrat la 14 ani in monahism.
Dar ce parinti a avut!
Din pacate in zilele noastre nu se mai poate asa ceva ,noi parintii generatiilor de tineri nu mai suntem in stare sa nastem sfinti.
Pentru pacatele noastre si putina noastra credinta se intampla ca sa nu mai fie atatia calugari imbunatatiti si toate aceste neajunsuri din manastiri.
Ai dreptate , a inceput sa se manifeste setea duhovniceasca.
La urma urmei pe cei care pleaca din manastire nu ii opreste nimeni sa se impartaseasca.Dar sa o faca fara binecuvantare.
Dupa ce ca pleci si incalci niste canoane vrei sa mai duci spre osanda si un preot duhovnic care sa te binecuvanteze.
Si pana la urma s-o gasi si un preot care sa-i binecuvanteze.
Nu schimbam noi canoanele bisericii si in ceea ce ma priveste nici nu stiu prea multe .

Nu am sa lupt cu morile de vant,dar va spun sincer,exista multa superficialitate in toata aceasta propaganda religioasa,foarte multa superficialitate fara duh.
...."daca dragoste nu e,nimic nu e!!!"

Dragostea tine de mult mai multe lucruri decat va inchipuiti...dar stiu ca,nu vreti sa va inchipuiti,caci altfel v-ar umili toate aceste teorii si v-ati renega.Deci,de ce atata dragoste,cand avem destule povesti de indrugat,care sa o conteste si simultan,sa-si gaseasca scuzele pentru aceasta!!!!
Vom trai in aceasta lume,ca pana acum,fara iubire,fara discernamant religios,doar cu marinimia atator legi exigente si fara de folos,legi pe care,nu Dumnezeu le-a adus,ci oamenii...oamenii care considera iubirea prea permisiva ca sa o adopte,astfel risca sa se subestimeze "marinimia"intelepciunii lor atotstiutoare si pline de duh "sfant".Eu nu cred in legi paroxiste,eu cred in Dumnezeu,iar Dumnezeu a facut totul posibil pentru oameni,oamenii,insa,nu....

Si dragostea ,care este o virtute crestina , cum sa o dobandim decat prin multa ,multa rugaciune ceea ce inseamna inaltarea mintii si sufletului cate Dumnezeu ?

"Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. "
(Sf.Apostol Pavel)

Dragostea o dobandesti doar privind la cel de langa tine,la semenul tau,privind apoi in propriu-ti suflet...dragostea o dobandesti doar pasandu-ti de cei din jur,iar rugaciunea nu poate veni decat dintr-un suflet caruia-I PASA.

DA,SF.PAVEL...CATE MAI SPUNE!!!! Si cate canoane ,contesta de fapt,ceea ce spune!!!! Scuzati!,nu mai continui,caci nu sunteti de competenta unei astfel de dezbateri,dincolo de "cuvinte".

Te rog sa-mi ingadui sa te contrazic,dovada dragostei este compasiunea pentru aproapele.
Vad ca nimeni de pe aici nu este capabil de dragoste DIN PUNCTUL TAU DE VEDERE.
Ai dreptate sa ne privim propriul suflet ,ce conteaza ce spun si ce fac ceilalti ?
Ce ar fi sa propui tu o modificare a canoanelor ?
Timpurile s-au schimbat ,nu mai traim pe vremea lui Stefan cel Mare.

ai dreptate ,nu am competenta necesara.
Sa stii ca nu o spun la modul peiorativ ,sa crezi ca vorbesc serios.

Draga Antonia, nu am fost deloc ironica; am facut doar referire la propriile vorbe ale lui ory din 19.03.a.c. topicul "Lume saumanastire".
Citat ory:
"...am intalnit odata un preot(arhim.)care,efectiv se ruga de mine sa-i permit a ma saruta,nu mai putea sa se infraneze,nu mai putea sa se resemneze cu aceasta obositoare calcare peste fire...i-am vazut in ochi neputinta si omenia,si nu ispita si dezamagirea de sine,i-am vazut doar trasaturile atat de fine ale unui om,ale unui barbat normal...si nu inger,caci nimeni nu s-a nascut si nu va fi inger pe pamant,nimeni decat copii ,care,in mod paradoxal traiesc instinctiv,nevinovat de instinctiv...oare asta sa-i faca ingeri? "
__________________
"Nu suntem prizonierii destinului,suntem prizonierii propriei minti!"

Iar in privinta "babelor", este un adevar, nu ma supara caci am aproape 60 ani.

Mirela, unde vezi tu "neobrazarea si bataia de joc?
Citat ory:
"...am intalnit odata un preot(arhim.)care,efectiv se ruga de mine sa-i permit a ma saruta,nu mai putea sa se infraneze,nu mai putea sa se resemneze cu aceasta obositoare calcare peste fire...i-am vazut in ochi neputinta si omenia,si nu ispita si dezamagirea de sine,i-am vazut doar trasaturile atat de fine ale unui om,ale unui barbat normal...si nu inger,caci nimeni nu s-a nascut si nu va fi inger pe pamant,nimeni decat copii ,care,in mod paradoxal traiesc instinctiv,nevinovat de instinctiv...oare asta sa-i faca ingeri?
__________________
"Nu suntem prizonierii destinului,suntem prizonierii propriei minti!"

Ortodocsii asa cred, ca iesirea din manastire e egala cu divortul de Hristos.

E cazul sa punem capat...
 

1. Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbăveşte,
2. Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască.
3. Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele,
4. De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei,
5. Să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze.
6. Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalţă-Te până la hotarele vrăjmaşilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit
7. Şi adunare de popoare Te va înconjura şi peste ea la înălţime Te întoarce.
8. Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după nevinovăţia mea.
9. Sfârşească-se răutatea păcătoşilor şi întăreşte pe cel drept, Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte.
10. Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe cei drepţi la inimă.
11. Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi.
12. De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat şi l-a pregătit
13. Şi în el a gătit unelte de moarte; săgeţile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat.
14. Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea.
15. Groapă a săpat şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a făcut-o.
16. Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui silnicia lui să se coboare.
17. Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

Ancah,ai citat pasajul acela de-atatea ori,numai acesta te intereseaza???Prea mult pui accent pe el,esti cumva fara de prihana?Nu cumva,nu mai poti sa traiesti linistita datorita lui?Chiar nu vezi ce absurda esti!!!
Revino-ti in fire,femeie,ca viata nu este formata doar din povesti nemuritoare ..ar fi trebuit sa stii acestea!!!Nu mai tot bate apa in piua ca nu are rost,devii deja absurda cu obsesia aceasta fata de "un sarut",care,nici macar nu stii daca a avut loc.Chiar nu poti admite nimic si dincolo de propriile conceptii!!!????Mai termina cu cel Arhim.caci transformi o situatie fireasca,intr-una absolut penibila,exact asa cum o vezi si o simti,caci nu poti simti mai mult de-atat,cand citesti astfel de "realitati'.

Bine-nteles ca nu m-am referit la toti de aici,dar cei care sunt,se stiu...si-mi sar in gat,de altfel....
Oricum,no comment! Se vede ca multi nu sunt capabili de propria simtire,propria opinie,propriul cuget,propriile fapte ancorate in credinta...sunt capabili doar de citate si iarasi citate.Eu,una,n-am sa inteleg niciodata credinta unui om,doar prin vorbele si simtirile altora.

Ory ,daca tu crezi ca sfantul Pavel a fost un oarecare , "altul" cum zici tu ,ramai la parerea ta.
Eu gasesc foarte folositoare aceste scrieri duhovnicesti ,caci ma ajuta sa -mi vad neputintele cum spui tu.
Chiar dragostea ,sa vad daca o am.
"Dragostea indelung rabda;"
Sunt in stare sa rabd cu dragoste neajunsurile aproapelui?
" dragostea este binevoitoare" -sunt binevoitoare chiar si cu cei care ma supara?
"dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste" ma laud cu ceva in fata celor apropiati mie si nu numai?
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul "
Respect pe cel de linga mine ,sunt egoista ,manioasa ,am ganduri rele despre aproapele ?
M-am vazut nevoita sa scriu din nou acest citat .
Vrei o parere personala despre dragoste?
Nu parerea conteaza ci cum indeplinesc ce scrie acolo.
Si mai este o problema.
Ce as putea sa stiu eu despre mine sau fratii de pe forum despre ei , caci tu spui ca aceia se stiu ,cum se stiu de buni sau de rai ?

24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă.
25. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.
26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.
27. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.
28. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui.
29. Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.
(Matei 7, 24-29)

Asa,cititi,cititi catisme,poate vor avea intr-o zi in suflet,efectul picaturii de apa pe piatra...

Am si eu in Husi un caz (cunosc personal situatia) asemanator cu cel de care ai pomenit tu. Fost PROTOSINGHEL deci nu simplu ieromonah..cazut in curvie.. nemairabdand sa stea in manastire a plecat si s-a casatorit. Sa nu imi spuneti ca trebuia ajutat..pentru ca..chiar eu insumi am vorbit cu un parinte staret sa il primeasca daca vrea...dar..a refuzat. Sta TOT in oras..la cativa pasi de locul unde a slujit zi de zi la Sfantul Altar. Sa va mai spun cate femei au luat bataie de la sotii lor, pentru ca le-a fost ucenice si au fost banuite de curvie(??) doar pentru ca se spovedisera la el?.. cat despre taina nuntii, stiu ca a facut cununie civila si doar logodna , cununia religioasa nu a avut loc din pricina canoanelor. Problema e ca...el, nu se da de "ceasul mortii" ca nu se va impartasi TOATA viata. Traieste bine merci. De aceea am scris pe undeva mai sus ca apreciez modul deschis de a lupta/gandi. Una e sa te impaci cu situatia , sa nu iti mai pese..si cu totul altceva e sa cauti solutii concrete. Asa..prin felul tau propriu si personal.. Uneori e bine sa STIM ca sub haina de preot/calugar sade un OM simplu. Cu patimi si virtuti ca orice alt om. dar asta nu inseamna ca acesta e monahismul. Am cunocut parinti sfinti dar si ..altfel de oameni. Parerea mea e ca ar trebui inchis acest topic. este un subiect spinos si ricat de mult am nega ca judecam o facem tot mai mult ..prin fiecare mesaj pe care il postam aici. ne acoperim fie de cuvinte frumoase, fie de citate, fie de manie.. Ory, eu sincer iti propun sa ceri inchiderea topicului. Nu ascundem gunoiul sub pres, ci doar evitam luptele inutile. Oricat de mult ai incerca noi NU putem sa te intelegem dintr-un motiv simplu: Nu avem virtutea de a cunoaste inimile oamenilor.

..oricat de mult am nega ca nu judecam o facem tot mai mult..
scuze ptr. greseli.

poate "ortodocsii" aceia cu ghilimele, ca si "credinciosii".

Sf. Ioan Gura de Aur "ortodox" in ghilimele?!?
Masoara-ti cuvintele, Mirela, ca nu e vorba despre parerea muritorilor de rand, ci a Sfintilor Parinti, precum Sf. Vasile cel Mare si Sf. Ioan Gura de Aur. Pe ei ii contrazici, nu pe mine.

Sf. Ioan Gura de Aur ma indoiesc ca a avut atata ingustime a mintii precum cei care il citeaza (uitand sa mentioneze in mod constant, ca parerile nu le apartin).

Si, am o veste pentru cei care se erijeaza in judecatori, mai mici sau mai mari: nimeni nu e infailibil sau fara de pacat, nici macar Sfintii Parintii sub poala carora va ascundeti pentru a judeca pe altii.

Sa te certe pe tine Domnul.

Multumesc, Doamne ajuta!

Anca , Sf Ioan Gura de Aur nu este ortodox nici cu ghilimele nici fara. El la anul 350 scria Liturghia pentru toti crestinii si nu avea nici macar habar de acest cuvint care din pacate ne indeparteaza de fratii nostri catolici

Nu stiu cum, dar m-a amuzat replica asta. Mi se pare cel putin ciudat sa ceri certarea lui Dumnezeu aspura cuiva, pentru ca nu iti place ce spune acel cineva.

Asa cum spune Andrei, Sf Ioan Gura de Aur nu a fost ortodox. Ortodocsi, ca si catolici, exista doar dupa 1054.

Si apoi, mi se pare eretic sa spui sau sa crezi ca cineva care este uman poate fi infailibil. Adica ii criticam pe catolici ca spun ca papa este infailibil, dar noi ne ofensam grozav cand cineva spune ca sfintii parinti au putut sa greseasca. Cam ipocrit, as spune eu.

Nu acesta este esentialul, Andrei. Era vorba ca nu se ia in considerare ce au afirmat Sf. Ioan Gura de Aur si Sf. Vasile cel Mare despre calugarie, respectiv nerespectarea juramantului depus la tunderea in monahism.
Aveau credinta dreptmaritoare; de ce sa nu putem spune ca erau ortodocsi?!? ...fara ghilimele. Mai ales ca doar la ortodcsii se mai face Sf. Liturghie a Sf. Ioan Gura de Aur si a Sf. Vasile cel Mare... In rest au cam fost dati uitarii...din pacate!