Pofta rea din pofta bună!
 

Acolo, în poftă, în curiozitatea de a ştii tu mai bine ca alţii, acolo apare satana dinlăuntru' omului, preschimbând credinciosul în neghină. Numa' ce se strâng doi sau trei necredincioşi şi văd ei o ispită cu fustă scurtă ce le rânjeşte şi brusc din ei le apare la iveală ceva la care aderă cât ai zice peşte, pateu de peşte ce-i uneşte ca dracii care-i împresoară.

Văd ei ceva şi încep să creadă în credinţa satanei şi nu-şi dau ei seama cum vine asta că cred... în necredinţă.

Păi e vorba de sevraja vechilor fapte rele care te reîmbie la cunoaşterea noilor modalităţi de satisfacere şi de cunoaştere a păcatelor. Omul slab se lasă dus de pofte şi fiind lacom din fire el caută satisfacerea poftelor rele de parcă ar fi bune aservindu-se credinţei în credinţa satanică. Lăcomia e mai mare ca pofta bună încât nu mai vede adevărul... că trădează, înşală şi îşi caută acoperire legală.

Practic el socoteşte în suflet ispita şi căderea în ispită ca o cale de urmat şi de dorit abea aşteptând să se lase în acea dulce cădere. Aia vrea fiindcă sufletul vrea, vrea căci pofteşte şi fiindcă iar crede că credinţa satanică e adevărată... şi atunci se leapădă şi se delasă şi alunecă în alegerea şi realegerea greşită şi face iar şi iar ceea ce nu e bine căzând în recidivă. Pune Doamne şi cu mine început bun!..

... căci nu e bine să-L însingurez pe Hristos înălţându-mă dispreţuitor, supărat şi deranjat, nu e bine nici să mă însingurez pe mine ţinând supărare şi împietrire după ce am aruncat vina recăderii în fapta nărăvaşe pe Dumnezeu că cică mi-au căzut ochii pe El când mă aşteptam mai puţin şi nu m-am putut împotrivi gândului rău care-mi spune că m-a păcalit Domnul aruncându-mă din cuib afară ca fratele mai mare al ciorii NAZKA. (E o specie de corbi care face doi pui din care rămâne doar unul pentru că cel mai puternic pui îl scoate afară de sub cloşcă pe cel mai neputincios şi sărmanul se deshidratează la soare sub privirile maicii sale, o cioară proastă şi leneşă care a învăţat viclenia asta de la omanii necredincioşi. De asta se cheamă Iisus Naz-ari-neanul... căci s-a născut în cetatea Naz-ARRETTE!)

Şi dacă şi tu ca şi mine iar eşti încurcat şi foarte iritat atunci oare şi tu mâniindu-te pe murdărie chiar o să vrei să-ţi cureţi încurcătura cu tot ce conţine ea? Cu Dumnezeu cu tot, cu iubire şi iubită cu tot, cu copii, cu nevinovaţi, cu prieteni cu tot doar pentru că ai găsit ''ţinta'' cea mai facilă la care aruncând priviri ucigaşe şi vrînd să te disculpi viclean recredibilizându-ţi astfel tot aluatul toxic şi electoral al fariseilor cruzi pe care l-ai păpat în vechime ca p-rostul ca pe seminţele de dovleac la meci pentru suspansul pariorilor rataţi îţi faci poze de victimă ''vrednică'' pentru panoul de onoare putoare? Putoare ce se ridică din lenea duhovnicească prin gâtul tău de lebădă umflat ca o guşe de broscoi râios pe care-l mâncă la limbă să spună bancuri porcoase care te alunecă-n drăcii ca un cântec de sirenă? Ţiulica aia ce urlă ca să te prindă în fapt când intrii prin efracţie!

Nu poţi să cureţi şi să rezolvi totul tăind nodul gordian cu sabia lui Damucles căci cine ridică sabie de sabie va pieri... o vei idoliza, o vei pune deasupra şi ea la prima pală de vânt va cădea peste tine tăindu-te în bucăţi. Şi cine crezi că-ţi va spăla apoi mizeria şi scursura şi cine crezi că-ţi va plânge de milă? Doar Dumnezeu căci numai El te poate înţelege.

Şi ce viitor poate să mai aibă acum copilul drăguţ cu viitor deşert care erai cândva căci intrase satana în ea dacă tu musai ai confiscat toate regulile jocului şi ai furat de la Iisus postul de creator de jocuri şi de căpitan de echipă ca să joci tu la miloagă ţurca în deşert cu prietenii tăi cei răi cu care ţi-ai făcut castă de studenţi eminenţi, tocilari şi pârâcioşi?

Oare nu crezi că o să ajungi să huleşti revoltat şi tu aşa ca dracool alegând la nesfârşit visul de mărire al gLumii? Numai Domnului i se cuvine să-i înfiezi credinţa ta!

E vorba despre Nazkaa boobies... asemenea lui Cain şi Abel.
 

Mai sus am scris despre corbii pescăruşi Nazkaa...
Aici se poate vedea comportamentul lor viclean învăţat de la oameni.

E vorba de pofta rea din pofta bună sau de pofta bună care poate să devină rea din pricina lăcomiei, vicleniei şi râvnei învârtoşate în calea de reîmplinirea a ei.

Trebuie să deosebiţi credinţa veşnic moartă care apare prin minciuna şi viclenia satanei în omul p-rost şi credul şi nerecunoscător şi credinţa veşnic vie care apare în om de la Dumnezeu prin lucrarea de ascultare duhovnicească a Cuvântului.

Toţi cei care au impresia că sunt vii din pricina credinţei lor satanice în supravieţuirea îndelungată şi în veşnicia gLumii căci au văzut că n-au murit în ziua când au mâncat din pomul oprit, pomul cunoştiinţei nu numai a binelui ci şi a răului prin păcat şi neascultare, şi n-au murit ei chiar în ziua aceea de 24 de ore nu fiindcă Domnul i-a minţit ci fiindcă au crezut în minciuna satanei care le-a creat astfel prin ei viaţă moartă şi au trăit ei împreună cu satana 1000 de ani ca Adam şi Eva sau trăiesc ei o veşnicie moartă împreună cu gLumea căci după potop Domnul a promis că nu va mai lăsa să se distrugă toată lumea deodată sau cei care învârtoşându-se au căzut din credinţa vie în credinţa moartă le-a spus Domnul prin pilda fiului rătăcitor că fiul risipitor : ''pierdut şi mort era'' şi abea când el s-a reîntors acasă în Adevărul dreptei credinţe recunoscându-se vinovat, abea atunci acesta a fost aflat şi înviat lucru pentru care a socotit că se cuvine să se bucure şi să facă sărbătoare împreună cu fratele mai mare.

Deci postiţi la credinţa fecioarelor nebune care se cred vii deşi ele au murit de foarte multă vreme dănţuind în inima lor cu gLumea şi trăind îndelungat, mii de ani, în credinţa apărută în om prin viclenia satanei pierzătoare de cele sfinte din om!

Duhul batjocuririi Cuvântului Domnului şi a iubirii Lui sfinte este pofta cea rea căci ea lovind mereu în dragostea curată şi băgând cuţitul în ea pe la spate fără milă te păcăleşte să te dai victimă vrednică şi beroică dacă persişti şi insişti cu încăpăţânare în răzbunare ca să ajungi în culmea cruzimii lăudăroşeniei desarte de mai târziu având impresia că sinucigându-ţi iubirea bună din toată iubirea ca să rămână numai aia rea precis o să stârneşti şi altora mila de sine şi compasiunea pornită spre o revoltă generală a nedreptăţirii... defapt dracool te-nvaţă să te scapi iar şi iar aruncînd vina ta pe altul ca prin gestul ăsta meschin se te mai şi înalţi în credinţa satanică din ochii tăi, viaţa moartă ce o să te ţie mult şi bine sub sevraja ei ca pe un 'vrednic este' robindu-te cu sinele tău ca un poster foarte înţelept şi foarte profitabil, jmecher şi inteligent de ademenitor, defapt un penibil ratat căzut în muzeul împăraţilor împăiaţi pe care-i slăveşte numai istoria politicienilor corupţi care au făcut din ei scule ieftine ale propagandelor electorale bune pentru fraierii din viitor ca să moară de cât mai de timpuriu în acelaşi deşert.

Aşa că nu te lăsa batjocurit de porpria ta poftă de a batjocuri şi denigra..dragostea tainică..... de Dumnezeu!.. pentru iluzorii câştiguri semeţe făcute din trufie prin păcat, păcatul pe care l-ai păpat decum te-ai nemulţumit că nu eşti lăsat arătându-te deranjat că cică ai fi fost obligat de un şef ca un drac ce nu s-a milostivit ci ţi-a cerut de rău ce era să ai grijă să nu recazi în hăul din patima ta.

Rugaţi-vă deci prin Cuvânt lui Iisus din Naz-Arrette!.. să vă dăruiască multă CREDINŢĂ!.. căci pentru ca oile să aibă viaţă a venit şi ca s-o aibă din belşug!

nu mă obosesc să citesc
 

fiindcă obosesc citind prostii. Luați-vă dorul acasă.

Eu am obosit citind fraze din astea scurte.. la minte.
 

Problema ta cu referire la ''prostiile mele'' vine din aceiaşi poftă de batjocurire de care vorbeam şi te lucrează prin iubirea de pornografie infantilă făcută la maturitate şi senectute, aruncând ca de obicei vina neputinţei tale pe dorul meu, adică dorind tu să insinuezi că cică dorul meu ar fi defect şi că cică îl prea povestesc, îl scriu prea lung da' nu l-am luat nici până acuma cu mine acasă. Dragul meu, ''Dorul Meu'' poţi fi sigur că este la casa care trebuieşte, al tău însă este probabil la redundanţă aşa ca un melc băgat în cochilia lui şi din pricina că acuma te crezi ştiutor şi veşnic ca preoţia lui Melchisedec din moment ce eşti neredundant ţi se pare că ceea ce ar trebui să citeşti este mult prea redundant şi obositor faţă de nivelul înţelepciunii tale şi ca atare nu poţi decât să refuzi să te mai reoboseşti cu scrieri inflaţioniste, inflaţionism fiindcă e vorba de banii murdari care abea aşteaptă să-i faci şi tu pierzi timp preţios citind. Exact aşa păţesc şi eu semeţindu-mă şi dând exit cu trufie oricărei apariţii neaşteptate a iubirii din pricina că mă deranjează redundanţa asta şi p-rostia din moment ce este evident că se ştie de multă vreme, se ştie problemele şi soluţiile la ele, se ştiu şi dacă se ştiu atunci e vinovat oricine apare. Se ştie poate, se deduce în priviri de unde vine buba, dar eu scriu ca să nu uit căci dacă uit atunci cum o să mai ştiu ce ar fi trebuit să fac.. pe viitor? Şi chiar şi porunca a 4-a a legii spune ''să-ţi aminteşti... să lucrezi şi să te odihneşti cu Credinţă... în fiecare zi căci nu ştii ziua şi nici ceasul....''.

Şi dragul meu amărât că oboseşti numai cînd vezi ce mai ai de citit, eu ştiu că tu din start ai vrut să mă contrazici cu tupeu din pricina că nu crezi în Domnul Noului Ierusalim, Adevăratul Iisus Hristos trimis din nou de Tatăl nostru şi cum v-au învăţat să tăceţi şi să fiţi exclusivişti atunci tu te-ai conformat şi ai îndrăznit să oboseşti foarte repede chiar necitind ca să poţi să te revolţi viclean după cum sună îndemnul la ascultare vicleană: ''Nu e El!''. Totuşi ar fi trebuit să ştii că a citi lucruri duhovniceşti de folos sufletului şi mântuirii nu numai că nu te obosesc ci Cuvântul te hrăneşte şi-ţi dă mai mare putere de luptă cu propriile patimi şi păcate de la care-ţi vine oboseala şi apoi moartea în păcatele tale lucrate eficient cu talent. Tu însă nu crezi asta ci eşti sigur că neredundanţa şi scurtimea minţii este sursa fericirii tale căci puţinul îţi pare că nu te oboseşte. Dacă ar fi aşa cum spui, oare atunci de ce susţin toţi şcolerii şi profesorii lor că repetiţia este maica învăţăturii? Oamenii repetă nu puţin toate minciunile pentru că sunt uituci şi pentru că au fost păcăliţi să le ţie minte pe alea ca pe Adevăr dar eu recunoscându-mi scurtimea minţii, căci prea puţin ţine minte şi dacă aude ceva ce a mai auzit degrabă i se pare redundant de parcă ar împlini ceea ce ştie mereu... deci eu mi-am repetat aici mereu ceea ce ne-a cerut Iisus Hristos în speranţa că o să ajung vreodată să mai şi-L ascult, adică să şi fac spre slava Tatălui ceea ce am repetat la nesfârşit ca ereticii care nemai ajungând ei niciodată la înţelegere şi la împlinirea poruncii vor mereu lăudându-se că cică ar ştii şi ar putea. Dar tu ştiind mai dinainte starea mea decăzută ai reacţionat firesc rezolvându-mă printr-un îndemn eficient, scurt pe doi şi la obiect. Doar că din păcate e pe dos, căci tu l-ai scris nu pe faţă ci pe dos ca o ironie şi ca un reproş aruncând toată vina ta în cârca mea deşi dacă e să citesc la propriu, pe faţă, atunci nu pot decât să te susţin căci aşa este precum spui, de la dor vine problema şi îndemnul tău cred că este unul foarte bun dacă ne gândim la călugărirea vieţii:

''Luaţi-vă dorul acasă!'' dar nu ăla neredundant, dor de pornografie infantilă făcută la senectute cu tupeu ca să aibă pe unde veni satana vicleană să vă bage iar şi iar la batjocurirea Cuvântului... nu dorul ăla ce vine prin pofta curioasă din ispită!.. ci dorul cel bun, dorul de curăţie pornind de la interior, Har al smereniei tainice ce vine de sus.

ai scris o poveste îndelungă, al meu e probabil de melc defectul subdezvoldat inflaționist sunt eu din perspectiva credințelor: Mai stai nițel prin Ierusalim!

Scurt pe doi! Vrhulă crunteresată! (vrhulă, trhulă, mulă cu ţidulă crunteresată la U)
 

Dorul pilaş de lăudăroşenie în viitor şi de a fi sexy cu meritele la arătare, adică mândru de 'virtuţi' şi arătos se manifestă în prezent prin teroarea trufaşă şi necredincioasă aplicată celor din jur luînd locul Domnului şi făcând tu legea: -vrei tu ca legea, vrei ca aproapele să fi făcut ce ar fi trebuit să faci tu şi vrei vrei vrei ca aproapele să facă în prezent şi să jure că va face pe viitor ceea ce ar cam trebui să faci tu pentru că eşti mai mare..... şi vrerea asta e insistentă pentru că prin acest procedeu viclean se poate deduce că tu eşti virtuos şi merituos şi mai ales pentru că în viitor speri să-ţi fie bine ca viermelui pilaş şi puturos ce scapă căci crezi tu că dacă te ascultă aproapele atunci sigur tu vei merita toate laudele şi aprecierile fiind răsplătit cu belşug. Însă teroarea şi bătaia promisă şi şantajul şi ameninţările cu care îl împingi la asta pe aproapele nu sunt altceva decât rodul literei U care înseamnă necredinţă şi uitarea că Domnul poate să vie în orice clipă după formula ''Stăpânul zăboveşte prea mult şi poate nici nu mai vine aşa că pot să-mi permit să fac eu legea fiindcă-s cel mai tare din parcare.. aşa corcit cu binele şi răul şi aliat cu satana-viciul-supliciul.. sau nu?

Şi oare voi chiar v-aţi săturat să daţi socoteală Domnului şi să privegheaţi pentru ca să-i puteţi răspunde când o să vă întrebe: ''Pentru ce n-ai crezut?.. că o să viu din nou la voi şi în special la tine.

Dacă te va găsi fără ascultare de porunci cu taină şi fără viaţă sfântă şi fără iubire curată şi fără dreptate în pocăinţă oare cum o să poţi să susţi că-L iubeşti? Deci cum o să-L convingi că-L iubeşti dacă va vedea cât eşti de sătul de toate şi plin de nemulţumire pe El şi pe aproape ca să faci pe victima care nu se poate lăuda sufucient de mult făcând legea ca cel mai tare din parcare vrând mereu de la alţii şi cerând şi pretinzând altora în timp ce el adică tu nici cu degetul nu te atingi de cele cerute de Dumnezeu tuturor? Ipocritule oare nu ştiai că făţărnicia şi răzbunarea vicleană venită din râvna învârtoşată pe calea ispismei şi a răutăţii este virtutea dracilor? 'Bine' că ştiai că cică ''nu ştie nimeni şi nici Dumnezeu când va fi ceasul acela!'' Se ştie pilaşule: ''în clipa şi în ceasul şi în ziua când nici nu te-aştepţi sau când te aştepţi mai puţin... chiar atunci vei fi prins.. în flagrant! şi vei fi notat de 4 ori cu nota 2 ca să ţi minte apoi toată viaţa... dacă mai scapi din intâmplare chiar în ultima clipă aşa ca tâlharul cel.. drept.

Postul Sfinților Apostoli a debutat cu o sesiune de post total, adică fără mîncare și fără apă. Cinci zile nu mi-a fost nici foame, nici sete, deși ultima masă a constat într-o porție serioasă de hribi cu mămăligă și mult mujdei, cu un pahar mare de apă după vreo oră. După cele cinci zile am băut doar apă încă patru, apoi am întrerupt dintr-o serie de motive, deși voiam să rezist 13 zile.

Experții susțin că postul uscat este cea mai puternică metodă de detoxifiere, că echivalează o sesiune de trei ori mai lungă dacă bei doar apă la capitolul vindecare, că intri mult mai repede în starea de ketoză și probabil că așa este (dacă bei apă abia după 3 zile dispar senzațiile sporadice de foame). Dar nimeni din cei care nu s-au curățat fizic prin măcar o sesiune hidratată nu are voie să postească total decît maxim o zi jumate, deoarece detoxifierea e prea bruscă și trebuie să ceva ai experiență totuși, ca să știi să interpretezi corect semnalele organismului. Ideal ar fi să fim supravegheați de profesioniști, dar costă prea mult.

Interesant a fost că deși nu am consumat nimic, am urinat de 3-4 ori pe zi - și nu puțin. Iar setea nu a revenit nici măcar cînd am decis să beau apă. Prima oară nu am vrut să depășesc 5 zile care ar fi un maxim pentru prima experiență de acest gen. În ultima zi am fost letargic și de aceea am decis să mă hidratez.

Nu am avut cîntar de precizie pentu a compara greutatea, dar totuși am observat pe două cîntare vechi că nu prea am pierdut cine știe ce masă. Tind să cred că e adevărat faptul că hidrogenul din grăsimile saturate stocate în trup împreună cu oxigenul inspirat devin apă printr-un proces metabolic mai puțin cunoscut, cum susțin cîțiva exerți în domeniul postului alimentar.

De m-am lăudat sau nu, Domnul știe cel mai bine. Spun totuși că sînt niște lucruri care merită știute, măcar și pentru cultura generală, ca fapt divers.

Broscochiul bolborache... te uiţi şi uiţi!
 

Dacă bei apă, ţi post cu apă multă, dacă eşti pofticios la lichide şi mai ales la apă atunci treptat în timp ţi se face o înclinaţie, o uşurătate în a pofti cu multă plăcere să te distrezi cu apa de parcă poftochiului tău i se deschide o gură ca de broscoi şi vrea una-întruna să bolborosească. Problema vine de la învârtoşare, de la sminţenie, de la nebunia fecioarelor şi a grozavilor de a născocii ca vrăjitorii tot felul de amestecuri ale sfinţeniei cu păcatul, cu batjocura, cu răzbunarea... pentru bani murdari şi vedetism cu nume mare de scenă, nume de mască, nume de curvă, nume de mafiot, nume de jmecher, nume de terorist, nume de poet ce-şi permite să facă aluzii şi trimiteri porcoase şi perverse pentru ca să se distreze naivii în credulitate jonglând cu înălţările de sine elucubrante până ţi se face gurochiul şi stomochiul plin de dorul după pofta de apă multă... aşa ca broaştelor duhovniceşti.

Ban-ana.. ce minune, ce nume, ce rod = adică daţi anatemă poftei naive care crede cu naivitate că se poate cumpăra Harul cu bani şi frângeţi banana în două şi daţi şi aproapelui din ea o bucăţică. Aluzia şi alunecarea porcoasă şi sexuală prin fructe şi legume e o gravă problemă ce ţine de apă 'dulce', apă grea, apă rea. Apoi vin fetele şi fecioarele curioase şi finuţe ca o mâncare şi apoi mecanismele uruind ca nişte motoare şi apoi vine robotizarea şi teoretizarea cu toate perversiunile eliberate de răspundere şi lipsite de orice mustrare din moment ce tu eşti o slugă lipsită de simţirea inimii prin prisma dreptăţii morale duhovniceşti şi a milei neinversate, ca robotul.

Unde vroiam să ajung, păi la faptul că te uiţi, adică bolborache îţi dă impresia binelui când te uiţi după fete ca să le..., când te uiţi după mâncăruri ca să le..., când te uiţi după bani ca să-i..., când te uiţi după locuri de odihnă, după maşini comode, de lux, după paturi moi, după fotolii, după poieni şi iarbă şi umbră şi răcoare şi ascunziş ca să nu fii deranjat... când te uiţi după chipul tău, când te uiţi la pozele tale şi te visezi mare, când te uiţi şi iar te uiţi......... problema deci e că uiţi... te uiţi şi uiţi.

...Şi chiar în clipa aia păcătuieşti prin inversare crezând că răul e bine şi binele e rău căci bolborache îţi inversează prin minciună şi credinţa în minciuni lucrurile şi tu crezi ca naivul în acest aluat fariseic mincinos acceptând să le dai dreptate lor căci viciul pare eroism şi ipocrizia victimizantă pare milă că te convinge până la urmă că cică neghina e grâu şi grâul e neghină doar fiindcă vrei vrei ceva şi crezi că ţi-ar plăcea şi că apoi o să te poţi lăuda iar şi iar că ştii mai bine, cu mai mare competenţă amestecându-te cu ştiinţa care pofteşte să nu facă ceea ce ştie ci să păcătuiască şi să se distreze lăudându-se că ştie... ştie păcăli şi nu realizează că se autopăcăleşte.

Acuma ce e de făcut?

Vegheaţi!... privegheaţi!... căci omul caută să se dea ce nu este şi să pară ceea ce au impus arătoşii vicleni terorişti ce mituiesc poporul să-i ţină la putere, deci vegheaţi să nu fiţi farisei căci Domnul vine la tine chiar în clipa în care eşti foarte preocupat cu dorinţa cea rea şi ascunsă de a munci invers şi de a te odihni invers... şi vine exact atunci când te uiţi ca să-L uiţi!.. vine chiar atunci când nu te aştepţi, atunci când stai bolborosind cu alunecări în suflet ca broscoiul bolorache al bolborochiululului tău ce se distrează în lichidul pe care l-ai băut potrivindu-te mereu tot mai pregătit pentru poftele gLumii... căci potriveala asta a potrivnicului potrivitnic foarte potrivit o caută cu disperare şi înălţare omul, căci dacă ai reuşit să le potriveşti pe unele sau pe toate atunci brusc te înaţlţi şi semeţ îţi deduci că eşti bun aşa ca un copil ce a trecut de testele psihologice cu potriveli, teste de copii mici, copii cu jucării, teste de foarte mare inteligenţă făcute de duhul rău şi potrivitnic pe potriva ta şi nu pe potriva lui Dumnezeu...

Eva era potrivită pentru Adam şi pentru Dumnezeu şi nu a fost creată pentru pentru păcatul semeţ din viciul semeţiei lui Adam, iubirea de sine pentru păcat, că de aia a numit Domnul pe femeia Lui cea înţeleaptă: EvanghelinA, ca să priceapă Adam cum e aia femeie potrivită pentru sufletul tău... căci omul avea suflet VIU!

..Şi oare cum o să asculţi de Dumnezeu dacă toată ziua asculţi numai de tine şi de ceea ce vrei şi pofteşti să bolboroseşti... sau poate nu-ţi dai seama cât de grav e să vrei să.. te uiţi şi uiţi?!

Satana apărut dintr-o baltă din spate intră în copil...
 

Satana apărut dintr-o baltă din spate intră în copilul născut dintr-o desfrânată jidoavcă înfiorându-l şi cutremurându-l şi zgâlţâindu-l cu grozăvie zicându-i: ''nu te teme, te voi ajuta''

Americanii spun acelui copil creştin ce se plimbă prin grădina Cuvântului lui Dumnezeu, copil naiv de parte bărbătească ieşit din mamona: pui de căţea.

Ce este un copil şi ce vrea el şi ce face?

Păi copilul vrea să crească cât mai repede şi să fie aşa ca oamenii mari... aşa că el trage.. cu ochiul şi crede toate miturile mincinoase ale gLumii... cu maximă fatalitate de frica bătăii ca să fie mare.

Oamenii mari însă sunt necredincioşi, răi şi vicleni şi ei combat păcatul prin păcătuire în sensul că dacă îşi dau seama că au păcătuit atunci imediat păcătuiesc din nou cu şi mai mare putere şi vrere ca să-şi demonstreze prin întărirea păcatului făcut cu beroism şi ostentaţie că cică nu e păcat... că asta pare că ar rezulta logic din moment ce-l fac cu auto-îndreptăţire sfidătoare, cu siguranţă şi superstiţie sinoptică, sinoptimă, simptomatică.

Şi tot oamenii mari, erorile şi greşelile neputincioase, adică încurcăturile, decât să caute să nu greşească şi să caute să nu le mai facă niciodată, mai bine lasă după ele cu nepăsare, lasă după dracool, nu lui după el ci lor după el şi se înalţă ca şi cum încurcătura asta greşitoare şi păcătoasă ţi-ar da deşteptăciune şi grozăvie din moment ce făcând-o pare o viclenie inversatilă înălţătoare la putere. Adică încurcându-se lasă lor după dracool în loc să lase doar dracoolui după dracul şi lor numai după Dumnezeu.

Şi tot oamenii mari încurcaţi, de frica ruşinii neatractivităţii, aruncă vina cu speculaţie şi viclenie ca să scape din situaţia respectivă, aruncă toată vina cu o ură ucigaşă, fiind foarte furioşi şi pe păcătos şi nu numai pe păcat şi pe viciu şi pentru că ei nu mai suportă atunci dau afară din ei şi pe Dumnezeu odată cu încurcătura închizându-i uşa după El şi rămânând apoi în linişte şi odihnă foarte atenţi la preocuparea lor cea păcătoasă ce vine din neascultare şi plăceri deşarte.

În concluzie copilul vrând să crească ca Dumnezeu Iisus îl trage gLumea îndărăt mărindu-l ori de câte ori el se joacă cu meritele oamenilor mari şi se încurcă cu păcatele ca beroul... adică el creşte invers din mândrie şi necredinţă căci joaca lui este o viclenie a răzbunării sadice, o cruzime căci aşa e făcut co-jocul.

Deci dacă joaca este o cruzime aşa în general, atunci ce este jocul cu pţa?.. sau cu poamele din grădina altora sau cu fetele altora pentru slava altuia?

Problema este că omul-copil-naiv crede ca naivul cel plin de boierime şi bunătate şi largheţe că dracool e bun şi aşa se crede mai bun ca Dumnezeu din moment ce el e bun şi cu dracool şi acolo unde e copilul bun exact acolo se uneşte cu dracool şi formează o gaşcă idolească plină de furnicinicinici care se închină satanei.

Balta e gLumea care-l învaţă că e normal ca să pofteşti toate pornografiile şi toate poziţiile şi potrivelile trădării şi înşelării... adică înlocuirea iubirii curate şi fidele care te face potent şi puternic cu 'leacurile' malahiştilor şi malahistelor ce trădează foarte uşor şi toată ziua se sulimenizează ca să atragă în curse pe fraierii cu care flirtează fără oprelişti ca oamenii foarte măriţi ce au merite mari din aia că ei vor mereu să facă alţii ceea ce ar fi trebuit să fi făcut ei şi să facă pe viitor... ceea ce le-a cerut lor Dumnezeu.

Cum dai afară dracool mândriei?

Simplu: mergi spre Adevăr şi recunoşti că meritele sunt ale Domnului şi că poţi fi sigur de El şi nu de ispititorul care toată ziua ispiteşte să vrei să te lauzi, să te arăţi la faptele bune şi la meritele tale ca să-ţi deduci că eşti mare şi că asta vrei cu ardoare să te măreşti invers faţă de Dumnezeu care se micşorează mereu.

Practic dracool odată intrat în tine prin viciu te învaţă mărirea inversă faţă de Dumnezeu punându-te să-ţi faci analize şi speculaţii spiralante jonglând cu timpul, contractându-l şi extinzându-l, argumente şi fire prin care deduci, judeci şi te măreşti cu atât mai mult cât eşti mai neascultător şi mai neiubitor şi mai obijnuit aşa cu tine.

Şi vei zice aşa: ''vreau să cresc, vreau să fiu mare iar Domnul e prea mic şi cu preţ ieftin'' şi din lăcomia şi râvna lăudăroşeniei şi mândriei, din necredinţă şi pentru merite şi bani, pentru a te vedea mare şi frumos şi apreciat ca îndrăzneţ deştept, descurcăreţ, jmecher, profitor, prosper şi faimos în viitor... ajungi treptat să te lepezi de Dumnezeu, de credinţă şi de viaţa curată, te lepezi şi nu-ţi mai pasă şi zici: dacă Domnul poate fii rău şi face orice rău căci e liber să poată face orice atunci sigur nu e demn de a fi credibil şi de a te putea baza pe El şi a-ţi pune nădejde şi încredere în el căci mândria necredinţei şi bănuielii îţi cere să crezi că te va înşela şi păcăli şi dacă te păcăleşte atunci înălţându-te alegi bunătatea... adică de a fi bun cu satana şi de a te lăsa ajutat de satana care fireşte te va ucide duhovniceşte punându-te să-ţi faci griji şi să lucrii ca nebunul ca să te lauzi şi să te măreşti toată ziua alungând pe Dumnezeu de parcă ţi-ar fi făcut rău şi vrea să-ţi mai facă rău ori de câte ori apare deranjându-te de la ale tale.

Aşa trebuie să te faci mare, nu invers ca dracool care e 'mare' din revoltă pe cel mai mare ci exact invers, aşa ca Dumnezeu atotrăbdătorul şi ţiitorul care e mic şi se face pe sine mereu mai mic... aşa ca un porumbel tâmp şi umil care ciuguleşte seminţe de pe pământ.

Mândria e mai rea ca păcatul fiindcă mândria nu mai păcătuieşte numai pentru ca să se laude pe sine cu neascultarea şi sminţenia şi meritel furate... ascuns cu viclenia asta sub masca ipocrită a pioşeniei şi cuviinţei de faţadă lucrând toatăziua lucrarea făţărniciei şi împrăştierii ouălelor de şarpe pe care le împrăştie cu conştinciozitate în speranţa lui deşartă că se vor folosi şi alţii de înţelepciune şi duhovnicie. Păi ştii tu ce va ieşii din ouă? Creşti tu apoi puii până capătă aripioare? Urmăreşti tu şi corijezi viaţa celui ce ţi-a mâncat ca prostul ouăle de dinozaur Rex sau de şopârliţă Guşter sau de broscoiaş bolboRockhi?

Degeaba munceşti şi transpiri toată ziua ca să te lauzi tu cu meritele furate şi cu maibunătatea căci fără ascultare de Dumnezeu mori pe zi ce trece, mori invers decât ţi s-a cerut.

Fraţii Mei şi surorile Mele, familia Mea sunt toţi păcătoşii care merg spre iubire şi ascultare de Dumnezeu făcând voia Lui şi nu 'sfinţii' sau 'drepţii' sau 'îngerii' sau păcătoşii care merg spre sminţenia mândriei de sine şi pofte rele pline de lepădare de Dumnezeu şi ură vicleană de oameni mocnită în pâre şi păcătuiri. Deşi e urât să urăşti totuşi e bine să urăşti viciul pentru ca să te lepezi de tine şi de el, de viciul care eşti şi cu care te-ai obijnuit aşa crezând că eşti tu şi care te îndeamnă mereu să fii tu însuţi după formula: '' Fii TU!''

Nu e bine să vrei să fii tu căci Dumnezeu l-a făcut pe Om şi toată creaţia cea bună şi frumoasă exact după Cuvântul Lui şi după Chipul şi asemănarea Sa. Deci numai atunci vei fi tu însuţi, atunci când pe viitor vei dori să fi exact ca Dumnezeu, exact ca Iisus Hristos, exact ca şi Cuvântul Lui împlinindu-se, exact aşa ca îngerii ascultători şi ca drepţii... din credinţă.

Te-ai sustras... şi mai vrei.
 

Cum l-a luminat Domnul prin trimisul său prooroc Natan pe regele prooroc David când acesta ascultând povestea cu tâlc şi după ce a judecat aprins cu trufie pe un oarecare păstor bogat şi cu multe oi care nu se îndurase ci fripsese cu tupeu şi lăcomie singura oiţă a altuia păstor străin dar iubitor de Dumnezeu şi după ce a dat el dreapta sentinţă ca un slujitor al Domnului : Acela merită să moară!.. i-a zis Natan proorocul privindu-l în ochi cu dispreţ: ''Tu eşti acela!''

Adică tu eşti faraonul fariseu făţarnic ce vrei să omori ca să-ţi ascunzi fărădelegile şi astfel o să mori invers ''pentru Dumnezeu'' şi iată că tu eşti acela ce ţi-ai şlefuit piatra unghiulară atât de mare ca o piramidă până la fineţea unei oglingzi în care te priveşti ca să te lauzi tu cu tine însuţi!

''Iată piatra şi în mijlocul ei răutatea!'' căci tu eşti îngropat acolo în ea de ''viu'' adică de mort căci ai murit faţă de Dumnezeu.

Ce vreau să zic este că ştiinţa fariseică şi vrăjitorească a gLumii amestecată cu păcatele şi cu nepăsarea cu care te-ai sustras la privirilegii este acel şarpe faraonic ce mâncă pământ invers... moare invers, slujeşte şi pomeneşte morţii şi eroismul lor pe invers... adică după teoria fariseică scrisă în cărţile fariseice ale gLumii că adevărul este fariseic.

Şi exact de acolo vine răutatea vicleană ori de câte ori stai sustras de la lucrarea duhovnicească şi eşti prins în flagrant şi ca un neîndurător vrei să te sustragi şi pe mai departe şi chiar atunci nerăbdând şi nesuferind te aprinzi de moarte şi arunci vina pe aproapele cel bun şi slujitor care cică te deranjează prin mustrarea ce-ţi vine de la faptele lui bune şi de la viaţa lui chinuită în slujire şi răbdare fără ajutor... ajutorul tău... căci faptele tale rele te judecă şi te acuză când dai ochii cu faptele lui bune care te mângâie.

Te arde, te mustră conştiinţa, vine răul, urăşti, blestemi, dar nu e nimeni altcineva, nu e niciun drac acolo decât : TU EŞTI ACELA!.. care ca cei doi bătrâni vrei să ucizi pe Iisusana... şi fiindcă Daniel înţeleptul nu mai e de faţă s-o apere pe Susana iată că tu o iei cu forţa să o frigi la proţap... proţapu' roşu nu de la iubire şi coacere a roadelor ci roşu de furie şi răutate, ţapu ăla inversatil şi foarte viclean-alunecos în păcătuiri şi în ispite distrugătoare!

Oare ce se întâmplă dacă o piatră triunghulară alunecă pe altă piatră triunghiulară, aşa ca o piramidă pe altă piramidă? Şi ce va fi cu cei peste care ea va cădea sau cu cei ce tocmai urcă pe ea?

Din această răutate nu se poate ieşi dacă stai cu vârful la ochiul lui Dumnezeu ca să dezbini lacrima Lui şi din cele două picături oprite pe obraz să construieşti o ispită elctrizată şi magnetoscopică pismaşă, bună foarte pentru a potrivii pofta ochiului inimii cu trufia vieţii ca să-ţi baţi joc de Dumnezeu!.. la nesfârşit.

Şi pentru că nu-ţi ştii păcatul...
 

Şi pentru că nu-ţi ştii păcatul nici după 2000 de ani am să ţi-l spun eu ''scuturându-Mi praful de pe haine şi de pe sandale..:

Tu fericit şi înălţat la putere = mita duhului minciunii măririi de sine pentru care vrei să te lauzi şi să te linişteşti tu însuţi aşa ca viermele cu pocăinţa altora la vedere şi dacă nu vezi ca făţarnicii orbi suficientă pocăinţă atunci arunci vina cu ură şi răutate ucigaşe prin propaganda ouălelor de şarpe ca să te dezvinovăţeşti pe tine însuţi prin bănuieli viclene aruncând anatema pe fiii lui Dumnezeu, bârfindu-i şi ucigându-i fără îndurare şi fără cruţare... întrerupându-le sarcina.

Deci eşti pătat pe haine cu sânge de mame şi de copii nevinovaţi şi murdar pe mâini cu vărasrea sângelui duhovnicesc aşa ca orice fiu risipitor şi rătăcitor printre idolii gLumii cu care te desfrânezi fără milă de Dumnezeu batjocurind Cuvântul Lui şi distrugând iarăşi creaţia restaurată şi spurcându-I cu răzbunare crudă cerul şi pământul Lui cel nou. Când vei realiza ce faci îţi va crăpa obrazul de ruşine şi vei fugi departe de faţa Lui căutând să te ascunzi şi-n gaură de şarpe sau în mormintele morţilor morţi ce trăiesc amarnic ca robii în viciul cel veşnic.. vai vai vai vai ţie căci eşti roşu potrivit cu roşu cu picăţele şi cu pete roşii pe fond roşu.

Pocăieşte-te şi trezeşte-te spălându-te nu cu apă ci cu lacrimi căci faptele tale au un nume: CRIMĂ!.. şi eşti criminal de copii şi te mai şi lauzi mândrindu-te ca un rege, ca David când a păcătuit folosind la interes personal viclean proorocia şi crezând că aduce mare slujire şi multe jertfe Domnului, mai rău ca faraon cel crud şi egoist!

...Şi nu încerca să mă păcăleşti cu deznădejdea vicleană auto-victimizantă ce se sinucide pentru slavă de la oameni căci vei mânca cu lăcomie păcătoasă exact cu pofta cea rea şi uitdolească a sabiei ridicate.. pofta trădătoare de a mânca.

Servilism, obedienţă, mită vicleană... FUI!
 

Pofta ochilor şi trufia vieţii: Faci pe plac Domnului aşa ca dracu' distrugând şi spurcând ca satana pentru ''tinereţea fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte'' în viciul veşnic!.. defapt păcătuind mori!.. ca să rămâi la putere, la ciolan, la privirilegiu, la întietate...

Te arăţi servil, umil, smerit, mic, neînsemnat, atent, rezolvator, sincer, ascultător, prostuţ, satiric, măscărici... dar nu eşti ci doar te arăţi aşa ca să placi gLumii, vrei să fii pe plac gLumii pentru a muncii pentru satana care o conduce şi pentru că aşa te-au obijnuit învăţătorii şi şefimea şi părinţii mamoniaci ai gLumii, mai marii tăi, ca înaintea lui Dumnezeu tu să-I faci pe plac Domnului făcând defapt pe plac gLumii păgâne... căci toţi te învaţă să mori invers, să mori rău, să crezi invers, să crezi rău, să mori făcând şi tu păcatele lor, căci făcându-le sau mândrindu-te mori.

Ţi partea gLumii vicioase, păcătoase, rele, nedrepte şi ca să placi şi să fi apreciat şi realizat te speli şi te înfrumuseţezi şi te îmbraci şi te împodobeşti lucrând făţărnicia şi prefăcătoria şi cuviinţa de faţadă şi joci ca artiştii rolul viclean al neprefăcătoriei dând impresia tuturor că nu te prefaci deloc şi aşa crezi tu că e bine aplicată porunca: ''ceea ce ţi-ar place să ţi se facă ţie aia să faci tu aproapelui tău''.

Însă ţie îţi place ce-i place şi la dracu' satanizat: să păcătuieşti, să ucizi ca un muizator răpitor sau mâncând tu toate scursurile şi spurcăciunile gLumii şi eronându-te şi învârtoşându-ţi inima ca să te înalţi ca beroii revoluţiei, ca ironicii sfidători şi obraznici care păcătuind mor chiar în clipa aceea însă în acelaşi timp ei se cred invincibili şi indistructibili şi că cică păcătuind ei se sfinţesc foarte prin întărirea păcatului în care au căzut prin repăcătuire şi autoîndreptăţire, iar apoi ca şi competenţii profesionişti se laudă cu toate meritele... furate de pe la alţii căci toţi sunt hoţi şi criminali vicleni, ucigaşi de copii cu pre-meditare.

Deci ţie ca oricătui păcătos recidivist îţi place să păcătuieşti, să te înalţi în lumină ca beroul frumos, albicios şi înţelept şi să te lauzi şi să te mândreşti toată ziua furând sau ignorând munca altora şi meritele altora că de Dumnezeu nici nu vrei să-ţi mai aminteşti fiindcă te deranjază cu ispisălogeala Lui redundantă că aşa reacţionezi tu la repetarea iubirii.. cu nemulţumire şi răzbunare pentru că ţi-ai pierdut atenţia de la distracţiile şi acumulările tale... strângi deşertăciuni.

Şi dacă asta îţi place atunci tot aşa vrei de frica răspunderii să faci pe plac ca să scapi şi aşa-i faci pe plac Domnului de parcă El ţi-ar fi cerut să-I faci pe plac făcând pe prostul, servilul, păcătosul greţos, mâncătorul şi batjocoritorul orcui, răzbunătorul şi ocăritorul... aşa din prietenie... şi iată că asta e dreptatea ta: faci pe plac mituind cu servilism şi obedienţă în timp ce mori căci păcătuirea înseamnă reaua murire.

Şi asta este pofta ochilor şi trufia vieţii ce potriveşte ispita ca potrivitnicool nebăgând de seamă capcana din spatele ei, capcana care nu se vede uşor căci trufia distruge toată vechea creaţie restaurată şi spurcă toată noua creaţie... prin pofta de mâncare spurcată şi prin muizare drept răzbunare egoistă şi pismaşe!.. căci trufuia este trădare, trădare, trădare, de 4 ori trădare cu pre-meditare.

Au fost 26 de zile de post cu apă, pentru sănătate. Am trecut cu bine prin perioada de tranziție înapoi la alimentația obișnuită care e faza cea mai periculoasă cînd e vorba de nemîncare pe perioade foarte lungi. Am slăbit doar 9 kg pornind de la 63 de kg comparativ cu primele sesiuni de 10 zile din 2013 cînd am dat jos de fiecare dată 10 kg în 10 zile.

Prefer postul total fără apă, e mai ușor de ținut, mult mai scurt și se spune că de trei ori mai avantajos decît cel hidratat. Dar și acela trebuie precedat de vreo cîteva sesiuni cu apă și imediat continuat cu apă vreo cîteva zile pentru eliminarea toxinelor.

Cam atît pe 2014 cu posturile negre.

Sigur eşti vinovat însă ca să nu se ştie arunci pe altul scrâşnind să credibilizezi..
 

Iubirea nu e aia pe care o deduci tu că ar fi iubire şi nici aia care vine din logica simplă, de exemplu din logica celui ce se păcăleşte singur, logica lui: ''dacă (vezi fapta sau comportamentul sau ceva sau ştii că e mare) şi-ţi spui că atunci sigur nu poate fi decât iubire'' şi imediat eşti mulţumit... aşa cum se ia omul după funcştie, după faţă sau haină sau culoarea pielii sau alte mituri devenite tradiţie gLumească ci iubirea e atunci cînd simţi şi vezi şi pricepi că e iubire şi constaţi că ea e altruistă şi tainică în fapte bune şi nu se poate cunoaşte decât cunoscând roadele ei şi nu numai faptele ei bune sau rele care vor fi judecate.

Însă satana, viciul veşnic şi diavolii, te ispiteşte la păcat şi la mândrie şi la lepădare de Dumnezeu prin sevrajul mituirii cu minciuna măririi de sine... fapte mari pe care le refaci mereu ca să te crezi mare, să te simţi mare, să te închipui mare, să te deduci mare.

Dumnezeu nu e mare aşa cum îşi închipuie omul ci El e mare prin faptul că se micşorează pe sine şi prin faptul că nu mai ştie nimic şi se leapădă de sinele egoist şi dăruie mereu din slava Lui până la sinuciderea întru respectarea şi ascultarea şi împlinirea Cuvântului Său şi aşa e mare şi sfânt pe când satana e invers, el e reaua sinucidere prin orice chip şi orice mijloc şi prin orice născocire vicleană şi prin orice aventură vicleană necredincioasă ce duce în iad prin rezidirea şi întărirea viciului veşnic în om, în păcătos.

După ce omul a fost viciat, corupt, nu mai e nevoie de drac şi de ispită ci omul refăptuind mereu păcatul prin care se măreşte (invers) îşi sapă defapt groapa pe unde ajunge în iad căci lui nu-i mai e suficient că e mort şi pierdut ci vrea mereu mai mult şi mai divers cu mânie omenească şi ambiţie prostească.

Deci trebuie urmărit ce-l face pe om mare, adică ce crede omul că-l face pe el mare cu care se laudă şi se arată ca mare bătându-şi joc de tot ce este sfânt!

Cel mai crud şi rapid mod de a se crede mare un credincios care cade astfel este atunci când el emite o părere... şi apoi învaţă să aibă păreri şi ele devin tot mai mari mari şi apoi analizează şi analizele devin mari şi competente şi părelnicool devine treptat o poartă a iadului, un foarte mare 'competent' teolog.. sigur necredincios, cu păreri din ce în ce mai mari, foarte drepte (autoîndreptăţite) şi îngrijorătoare şi aşa ajunge omul să se simtă un om din ce în ce mai mare, însemnat, puternic, valoros, crud însă nu este altceva decât mândria cea rea ce vine de la părerile sale emise, se crede omul foarte mare prin averea din care scrâşneşte fiindcă sigur el e vinovat chiar dacă se face că nu ştie... avere care fatalmente nu e bună de nimic fiindcă toate părerile ce o formează şi care l-au mărit sunt defapt neascultare de Dumnezeu şi neiubire de aproape şi sunt defapt iubire de păcat şi iubire de sine pentru miturile măririi pentru privirilegii şi pile...... preschimbându-se omul treptat şi ajungând în final a fi o părelniciune, părelniciuniune. (unde ciune vine de la înţelepciune şi deşertăciune).

Sentimentul de lipsă a iubirii în mărirea respectivă, de neputinţă de a iubi nu este altceva decât iubirea de păcat şi lăcomia mitelor cu care omul se linguşeşte şi se consolează văzându-se mare şi puternic din deducţii arătând exact aşa ca orice egoist lacom ce le ştie el pe toate cu tupeu părelnic obraznic şi certăreţ şi plin de demonstraţii, analize, socoteli, mituri omeneşti şi toate miturile necredincioşilor şi malahiştilor care se cred mari medici şi psihologi şi vindecători şi oameni mari de ştiinţă cu nume renumit şi dându-se ei cu orgoliu nişte foarte mari apărători ai dreptelor cauze, luptându-se feroce ca să miluiască invers, nedrept, strâmb şi fals.

Cel mai rău însă este când din superstiţii idoleşti aceştia îşi ajung şi îşi fac griji mari ca să se laude şi să se arate vrednici şi foarte buni (defapt nu sunt mai buni cum îşi închipuie ci sunt trădători şi răpitori şi primitori de satane) căci grijile gLumii sunt slujire la idoli şi în odihna lor blestemată e defapt munca râvnitoare de reaua sinucidere ce vine din ispismuire.

Deci chiar dacă Dumnezeu ar putea ştii binele şi răul şi orice mai dinainte să se întâmple El nu vrea să ştie mai mult decât aproapele şi nu vrea să afle ceva şi chiar dacă nu se poate altfel atunci caută să afle doar prin iubire spre folosul dragostelei curate ce se reîntoarce la El prin trăirea sfântă ce vine de la creaţia Sa cu care se Mângâie şi se împărtăşeşte... ştiinţa care apare fiind defapt o pocăinţă spre îndreptare şi o cunoaştere tainică a umilinţei şi a adevăratei Sale slave ce străluceşte tainic din lucrările Sale curate şi bune acum şi în veşnicie.

Dacă simţi că nu mai ai iubire şi nu poţi iubii cu adevărat atunci trebuie doar să nu mai iubeşti păcatul şi să nu mai iubeşti lăcomia rea şi mincinoasa mărire de sine cu care te mitui şi te mândreşti şi te lauzi şi te arăţi frumuşel, tinerel, arătos... (în realitate trădător de fraţi, pârâcios ce se leapădă de Dumnezeu pentru a fi mare pe invers cu înverşunare lucrând făţărnicia fără a se mai putea opri vreodată şi de aia o socoteşte tradiţie apărând-o cu orice preţ, tradiţia bisericească a gLumii căci omul a corcit Biserica Domnului cu mărirea gLumii).

Pofta rea luată drept bună.Dacă n-o împlineşte-i apre nemulţumire şi vrea răzbunare.
 

Omul se ocupă toată ziua cu atractivitatea şi prefăcătoria şi lucrarea făţărniciei ca sfinţenie şi cu viclenia prin orice mijloc pentru atractivitate fiindcă el pofteşte, eronează şi inversează iar apoi căzând printre judecăţi şi bârfe el se răzbună ca beroul vrerex însingurat şi egoist visând o uniune mare în slava deşartă pe care ar primi-o de la gLumea care o să-l bage în gloria istoriei mari.

Pofta i se pare bună fiindcă vede pe jumătate. El vede doar partea plină a paharului cu care îşi bea mărirea mincinoasă de sine ca pilindu-se să închipuie şi să viseze şi să creeze frumuseţea şi fericirea împlinirii poftei, a dorului său, a vrerii lui, a scenarului şi a programării în care se transpune crezând că aşa face bine căci pofta asta i se pare foarte bună. Şi-aminteşte fără să ştie că-şi aminteşte şi-şi închipuie viitorul şi se aseamănă cu ce a trăit el frumos şi bun şi bine vrând să retrăiască mai bine pregătindu-şi viitorul în proiecţia pe care o face folosindu-se de viitoarele victime. Defapt el trăieşte pofta rea îmbrăcată în poftă bună. Nu vede, nu poate sau nu mai vrea sau nu-l lasă viciul să-şi dea seama că ceea ce ar vrea să facă are şi o partea foarte rea pe care el nu o ia deloc în seamă: trădarea, batjocura, infidelitatea, necredinţa, neascultarea, mărirea pornografică şi perversă, violul, răpirea, răutatea, viclenia şi plăcerea atractivităţii pentru a face noi victime prin spurcarea şi răspndirea spurcăciunilor pe care le produce şi le emite doar jinduind, râvnind, mărindu-se pismuind, bănuind şi închipuind ca-n filme, ca-n basme, ca-n mituri şi poveşti celebre, tot felul de aventuri cu femei şi cu fete pentru desfrâu. Trist, tare trist şi dezolant omul orb şi orbit căruia nici nu-i mai pasă.

Şi aşa i se deschide lui pofta cea rea din sufletochiul său pofticios şi viciul, sevraja, dorinţa şi dorul îi cere repetarea mecanismului, repetarea faptei rele din care a apărut satana în om... şi poftind el devine curios, vede, priveşte, flirtează, caută aventuri şi vrea să-i placă şi plăcându-i vrea să cadă la pat şi să profite şi să se răzbune prin perversiuni sexuale... amăgindu-se că-i bine, că-i o poftă bună, că o să-i placă şi o să fie fericit.

E vorba deci de suflet-ochiul pofticios ce se auto-ispiteşte la nesfârşit şi lucrează mărturisirea coruptă, aşa ca spectatorii nevăzuţi ce corupându-se poftind mărturisesc privind la cele ce cad în corupere şi pornografie şi perversiuni plăcându-le senzaţiile şi emoţiile trădării, pârei, violului, RĂZBUNĂRII... dorind şi ei să imite mecanica, atmosfera, scena, povestea, poza, tabloul, poziţia, grozăvia, snobismul, aventura enigmatică şi ocultă şi secretoasă şi foarte ascunsă în noaptea minţii.... nevăzînd decât jumătate din plinătatea faptei pe care o doreşte, jumătatea cea plină a paharului care o să-l pilească mult cu minciuna măririi de sine crezându-se sminţişor care nu păcătuieşte ci doar trăieşte ceva frumos şi natural... infidelitatea, răzbunarea pe adevărata iubire şi pe sfântul care l-a povăţuit să creadă.

În timp suflet-ochiul devine îngreţoşat, trufaş, dispreţuitor apoi trist, morocănos, amărât, supărat şi veşnic nemulţumit şi nedreptăţit, victimă vrednică, floare ofilită, vis scârbos, urâţenie găunoasă şi îngrozitoare însă cu toate astea tot nu-şi leapădă lucrarea de stârnire a poftelor 'bune' care defapt sunt pofte rele mascate în pofte bune. În final omul devine un deznădăjduit fatalist, un nemulţumit superstiţios şi bănuitor foarte îngrijorat şi socotind şi umblând prin averea părerilor emise el analizează şi judecă cu disperare şi grabă pripită şi se răzbună ucigând fără discernământ din pricina neputinţei, căci nu se mai poate opune ''dreptăţii'' care îi cere să-şi împlinească răzbunarea şi omul săracu' se scufundă şi se răzbună ba pe faţă ba în ascuns fie urâlnd, scrâşnind, hulind, vrând răul, blestemând fie mâniindu-se ca omul şi nu ca Domnul adică eronându-se şi învârtioşându-şi inima se ruzbună pe toată dragostea lui şi pe tot ce a fost cu adevărat bun în viaţa lui căci greaţa şi dispreţul din suflet-ochi aruncă vina pe pofta bună şi pe roadele bune care i-au plăcut şi lui cândva.

În timp suflet-ochiul ăsta care pofteşte din stomac, din organe, din esofag, din inimă, din căile orbitale şi din canalul lacrimar pe traseele poftelor se împute şi devine un suflet-ochi împuţit care-şi caută mărirea prin pomenirea spurcăciunilor şi perversiunilor cu care se împărtăşeşte prin hula care-i pare o rezolvare superstiţioasă a oricărei probleme mai ales în situaţiile în care se face de ruşine în public fiindcă nu poate, nu crede că va putea în viitor, nu mai ştie şi se zăpăceşte dezorientîndu-se şi debusolându-se ameţit de pierderea atractivităţii... şi atunci hulind el cu viclenie neînţeleasă vrea să pară curajos şi nepăsător dar nu e ci doar vrea să impresioneze din obijnuinţă căci obijnuinţa lui în rău şi în ruperea frâielor i se pare sinceritate şi libertate şi aşa se simte bine şi obijnuit cu sine părând altora blînd însă nu e blând ci păcătos pervers.

Deci asta caută omul toată ziua cu pofta cea rea a suflet-ochiului travestită în poftă bună, să vadă, să se mărească şi să se răzbune ca să-şi credibilizeze dezvinovăţirea şi mărirea mincinoasă de sine, se mituie şi se pileşte.

Legea omului: Fiindcă Mă urăsc pe nedrept se răzbună pe nevinovaţi!
 

Când îl apucă bârfa şi judecata şi nemulţumirea omul prost căzând în judecăţi deşarte se mânie, începe să-i tremure buza de jos plină de furie întărâtată tulburându-se foarte şi scrâşnind ca să-şi credibilizeze făţărnicia fuge la legea omului prost prin care se răzbună pe vinovaţi dar şi pe nevinovaţi fără discernământ aşa ca legea căci mituit în mărirea mincinoasă de sine ca un rege el, omul prost, aplică legea lui ca lege atât asupra păcatului cât şi asupra păcătosului fără discernământ, fără deosebire, aplică legea şi asupra păcătosului care nu vrea să se căiască şi să se întoarcă din calea lui cea rea şi la fel o aplică şi asupra păcătosului ce se căieşte şi e pe drumul cel bun.

Însă aplicând el legea asta a omului prost auto-stârnitul ambalat scrâşneşte tot mai tare şi călcând el şi peste sfinţenie aşa cum calcă peste păcătoşenie el parcă mâncă nisip amestecat cu cenuşă vulcanică amară da' nu-i pasă ci insistă până în pânzele albe sau negre ca-ntr-o sinucidere generalizată curios până unde poate să ducă cruzimea asta ca o aventură tragicomică în care poate să se întâmple orice.

Practic omului prost şi fanatizat de ceilalţi ultraşi pariori pe bani murdari curioşi de care o să câştige are o singură idee şi vrea s-o aplice ca pe o singură lege nebună aşa ca o lege: ''decât rău mai bine mai rău'' sau ''mai bine rău decât rău'' şi odată stârnit şi programat la făptuirea fărădelegii el porneşte ca la o comandă lansată de către general către executantul cu arma în mână aşa ca-n armată sau ca-ntro intituţie ierarhizată să-şi facă vrerea ieşită din minţi şi cu cruzime îşi face interesul, pofta, răzbunarea aşa ca o lege ce trebuie aplicată tuturor şi atunci el urăşte şi ucide deopotrivă atât pe vinovaţi cât şi pe nevinovaţi şi loveşte în toţi cu sete fără nicio deosebire.

Iar când aude că-i zice cineva sau că-şi dă seama că există sfinţi sau nevinovaţi sau neimplicaţi atunci mai rău se aprinde vrând să cureţe murdăria cu totul, neghina cu grâu cu tot şi să le aplice şi lor îndoit aceiaşi lege a răzbunării ca orbii, ca nebunii, ca fanaticii ce-ţi găsesc ei vină ca să-ţi aplice şi ţie legea lor: răzbunare pe nedrept şi curăţenie de tot cu tot ce-i iese-n calea măturii sau a lopeţii sau a secerei sau a coasei!.. curăţă cu Dumnezeu cu tot, cu sfânt cu tot, cu nevinovat cu tot, cu cuvântul bun cu tot, cu înţelepciune cu tot, cu smerenie cu tot... şi mai e şi foarte supărat dacă-i spui cumva să se oprească din măcel şi să facă deosebire între bine şi rău fiindcă odată ce s-a pornit nu se mai lasă până nu lasă totul curăţit şi dacă a obosit sau chiar a terminat de spulberat atunci e foarte fericit şi mulţumit de sine fiindcă a reuşit să radă tot, să smulgă tot şi să taie tot şi să rupă tot ca nebunul puturos pus la lucru!

Această răzbunare prostească apare doar la capătul scrâşnelilor când omul după ce a credibilizat destul prin scrâşniri că cică n-ar fi făţarnic ci e aşa cum spune, cum se arată ca să deduci, deci după ce se crede vrednic ca să-l crezi şi tu şi-ţi demonstrază prin scrâşniri sau printr-un joc de-a victima supărată şi jignită... când nu mai are cale de întoarcere în stârnirea acestei furii, când ajunge la paroxism şi la ridicolul situaţiei, atunci din pricina tragismului şi a gLumii pe care pricepând-o cât e de satîrică şi distractivă primind păctul şi pentru darul Dumnezeiesc primit pe invers adică primit pentru ca să n-asculte şi să facă rău cu darul el ambiţionându-se în deşert turnând benzină şi gaz pe foc şi punând apă şi îngrăşământ la rădăcina buruienii carnivore se pune de mâncă zgură şi praf atomic amar şi nisip şi multă cenuşă din belşug ca să simtă mai bine cruzimea şi obligativitatea de a aplica legea atât celui vinovat cât şi celui nevinovat....... însă de regulă, de frică, mai degrabă o aplică doar celui nevinovat căci se teme de vinovaţi că-s mai puternici şi de fircă discernământul lui deseori se încurcă şi atunci aplică pe invers........ şi iată aşa suferă mereu văduvele, săracii curaţi şi nevinovaţi, orfanii, copiii şi fetele, păcătoşii cei care se căiesc.... aşa primesc pedeapsa cea grea care ar fi trebuit aplicată celorlalţi: celor răi, vicioşilor şi păcătăşolior care nu se întorc din căile lor cele rele şi defapt nu lor ar fi trebuit aplicată pedeapsa ci viciilor spurcăcioase şi mândre în care aceştia vieţuiesc şi se bălăcesc fără să le pese şi fără să vrea să se mai schimbe vreodată!

Îţi place pofta rea ce se dă bună fiindcă e înşelare şi vrăjitorie.
 

Unde sălăşluieşte satana, ispititorul la complacere în viciul veşnic? Păi satana care este un duh ieşit din fapta rea sălăşluieşte în poftă.

Acolo în sufletochiul pofticios el decum vede te împreunează cu frumuseţea văzută cât timp tu eşti adormit, neatent, somnambul... şi apoi înălţându-ţi sfinţenia te păcăleşte că cică nu te-ai împreunat deja cu frumoasa şi dându-te june feciorelnic te atrage să repriveşti cu poftă dorind repăcătuirea, reîmpreunarea ce ţi se înfăţişează ca o poftă foarte bună şi plăcută şi de dorit încât nu-ţi dai seama că e defapt ÎNŞELAREA şi trădarea şi slava deşartă a bătrânului dracom înfiator pervers care cică poate faci vrăji ştiinţifice la oglindă ca să devină tinerel şi numai bun pentru împreunarea care cică nu a avut loc şi care cică va avea loc musai după nunta pregătită de el, tătucool minciunii care vă înfiază.

Defapt tu decum ai văzut-o ai şi fost împreunat şi apoi de multe ori privind te-ai reîmpreunat fără s-o ştii.
Ea păţeşte la fel, decum te vede s-a şi împreunat cu tine văzând că-ţi place de ea şi de aia sunteţi fericiţi pentru că mincina asta credeţi amândoi: că fata, femeia nu trebuie să fie numai a celui care o iubeşte cu adevărat ci ea trebuie să fie fata bărbaţilor, femeia tuturor bărbaţilor şi astfel ea se înfrumuseţează nu pentru iubit ci pentru toţi bărbaţii iar tu ca orice bărbat care crezi şi tu în mitul ăsta gLumesc, stradal, vrei să fii şi tu bărbatul care-şi împlineşte pofta aşa ca şi bărbaţii ceilalţi care s-au mărit lăudându-se cu atractivitatea şi cu faptele lor măreţe, fapte de vicleni înşelători, căci toţi au înşelat dragostea... împreunându-se cu ea, cu înfiata, cu fata bărbaţilor sau cu femeia tuturor bărbaţilor, susţinând apoi că desfrânata-i de vină.

Deci crezând că asta vrei ca bărbatul ajungi ca decum priveşti s-o faci şi te dai apoi, fără să fi conştient şi fără să pricepi cum vine asta, un sminţişor feciorelnic şi nevinovat care cu poftă 'bună' priveşte îndelung o fată frumoasă vrând mereu s-o revadă pe... pe frumoasa tuturor bărbaţilor neştiind că de fiecare dată s-a şi împreunat cu ea direct în inima sa.

De aia sunt veseli amândoi şi rânjesc cu încântare şi bucurie fiindcă privindu-se ei se împreunează ÎNŞELÂND şi nu ca îndrăgostiţii aşa cum îşi închipuie ci ca ÎNŞELĂTORII şi trădătorii!.. şi nici măcar nu-şi dau seama, nu înţeleg aceasta.

Şi iată că acolo e locaşul satanicesc în pofta din om, apărut din fapta cea rea făcută şi stând în poftă iese mereu să înşele duhul rău căci vrea repăcătuirea cu mândrie. Acolo stă: în începătoria vederii ca decum vezi să te împreuneze păcălindu-te că n-ai făcut-o deja în inima ta decum ai privit ci că doar pofteşti pofte bune şi curate, pofte de tinerel ce vrea să se îndrăgostească şi să iubească ceea ce-i frumos şi-i place.

Nu e altceva decât mirajul bordelului cu tinere multe şi cu tineri care fără discernământul iubirii se poftesc şi se împerecheză şi se împreunează la nesfârşit ca-ntr-o beţie ce te încântă şi te pileşte cu minciuna măririi de sine însuţi până te laşi păgubaş şi dai gaură la punga sfinţeniei devenind un risipitor rătăcit, un păguboss căruia nu-i mai pasă de paguba sfântă ci de paguba din bani şi din orgoliu' aşa ca o victimă jignită ajungând să dai lecţii ocărând din necredinţă.

Şi tot aia vrei decum priveşti: să te revezi falnic făcând fapta cea rea exact aşa ca bărbatul femeii bărbaţilor, aşa ca bărbaţii pe care imitându-i ai impresia că o să fi mare ca ei... şi aşa ajungi un foarte mare înşelat înşelător ce porţi satana în pofta ochilor din sufletochi şi în trufia vieţii din viaţă ca un virusat ce răspândeşte viruşii spurcării cu nepăsare şi în timp ce priveşti ca un creator faci vrăjela bătrânului pervers înfiator prin care brusc devii un tinerel bun de însurat şi plin de slava ştiinţei tale deşarte închipuind faime şi invidii.

Aşa se împute sufletochiul pofticios din tine până devine un suflet împuţit de tot şi până nu se mai poate stăpâni şi apoi nu-i mai pasă căzând în viciul veşnic ce se repetă la nesfârşit până devine iad... şi aflându-te în chinuri apare 'lumina'... 'îngerilor' sau 'sfinţenia'...'îngerilor' care te consoleză şi te înalţă sau vine 'lumina' aia din oamenii energizaţi cu spurcăciuni omeneşti ca să te 'salveze' şi să te înveţe să te linişteşti... şi e vai de tine fiindcă-i crezi, te învaţă ca să te linişteşti păcătuind ca să nu mai fii încordat sau nervos susţinând că aşa e normal şi natural şi firesc. Practic îţi deschizi tot mai des poarta, lărgeşti calea şi la urmă te învârtoşezi urând şi lepădând pe Dumnezeu pentru gLume aşa ca orice prost care susţine că Domnul e mincinos şi nu satana, dacă nu cumva înveţi ipocrizia şi făţărnicia şi viclenia de la mai mari ca să te ascunzi printre sfinţi purtând ca un lup blană de oi.

Trezeşte-te şi dă-ţi seama de ÎNŞELARE până nu e prea târziu!.. ca să nu mai îţi împlineşti aventura trădătoare căci decum ai privit-o ca s-o pofteşti ai şi făcut adulterul în însăşi inima ta şi nici nu ţi-ai dat seama!.. şi mai vrei, mai vrei s-o revezi, să te revezi făptuind, o mai vrei mereu... până mori!.. în păcatele tale spurcăcioase şi grozav de beroice.

Deci acolo în pofte ai sălaş pentru satana care te mândreşte şi te ajută să pofteşti să înfiezi şi să izbuteşti în perversiuni aşa ca un 'luminat' ce 'luminează'!.. şi aici la ştiinţă mă refer... la vrăjitorie, la ştiinţa deşartă a gLumii care prin vrăjitorie te înfiază şi te oglindeşte tinerel şi atractiv!

Prietene asta e prietenia cea bună.
 

''Nu te împrieteni cu gândool'' căci este ispita de a face din dragoste egoistă neascultarea! Aşa ne povăţuia sf. Marcu ascetul care se liniştea bine şi nu invers.

Omul este prieten deobicei cu criminalii şi cu sine însuşi păcătos căci s-a obijnuit cu sine şi cu pofta cea rea şi lacom fiind el mai ales vrea să fie prieten cu cel mai mare criminal lacom şi rău şi sadic... poate de frică sau pentru puterea de a face dreptate prin crimă, dreptatea bunului plac liber.

Japonezii au un cult pentru crimă, samuraii şi soldaţii ninja sunt cei mai temuţi criminali şi sunt socotiţi eroi pentru că ei decât să se predea duşmanilor mai degrabă se sinucid.

Deci iată cum pentru oameni cel mai mare criminal sinucigaş este un model de eroism şi de prietenie şi de mărire.

Ei bine cui anume a spus Iisus Hristos PRIETENE şi acesta chiar i-a fost prieten de ucidere şi de sinucidere până într-un loc?.. până când ispitit de satana n-a mai dorit să asculte şi să iubească pe Dumnezeu, nereuşind el să rabde până la sfârşit. Era Iuda Iscarioteanul şi Petru cel ce l-a lepădat de 3 ori până ce a cântat cocoşul de două ori şi Pavel cel care Îl prigonea... şi alţii, care au ales să se preocupe de viaţa lor gLumească şi de grijile ei uitând şi neglijând pe Dumnezeu.

Dacă pricepem bine prietenia la rău, la ucidere, la sinucidere, atunci vom recunoaşte în Iisus Hristos ca pe cel mai bun prieten al nostru şi pe cel mai mare criminal sinucigaş al tuturor timpurilor alături de Ioan Botezătorul care şi el a ucis şi s-a sinucis pentru dreptatea Tatălui însă trebuie să căutăm bine şi să pricepem drept ce şi pe cine au ucis ei!

Păi au ucis şi ucid mereu pentru Tatăl Ceresc pe satana, viciul veşnic cu îngerii lui, mai înainte ucid în ei înşişi dar şi în apropiaţii care vor să se unească cu ei în această sfântă şi tainică mişcare duhovnicească ucigaşă şi sinucigaşă de vicii, de mândrie şi de păcat în ciuda făţarnicilor faţă de sfinţenie fricoşi şi în ciuda păcatului mândru şi neipocrit faţă de păcat care-i face mereu fraieri ipocriţi şi proşti nebuni scrâşnind ca să credibilizeze şi mâncând cenuşe amară ca să se aprindă omul la răzbunarea cea rea cu care aplică îndoit legea cea nebună a omului ca legea: ''M-au urât pe nedrept'' ca să distrugă fără discernământ ca legea deopotivă atât răul cât şi binele, curăţând răul cu bine cu tot, cu păcătos cu tot, înclusiv cu păcătosul care se căieşte cu tot şi de frică au lăsat neghina ucigând grâul pentru a face curăţenia generală exterioară şi atractivă pentru poftele lor rele şi ascunse preschimbate în virtuţi criminal eroice inverse: au ucis viaţa sfântă şi curată a văduvelor, orfanilor, săracilor curaţi, a tuturor nevinovaţilor născocind morale şi ştiinţe absurde şi juguri grele şi fără rost ca să se îmbogăţească ei în pereri... în păreri deşarte pline de bani murdari.

Deci Cel mai mare prieten de ispite şi de crime al nostru al creştinilor este Domnul nostru Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu căci prin El noi putem să ne ucidem şi să ne sinucidem viciul cel veşnic din noi în care ne bălăcim la nesfârşit fără să ne pese şi fără să luăm în seamă şi în serios pofta sufletochiului şi trufia vieţii pe calea cea largă ce intră prin înalta poartă direct în iad.

Pretenul omului nu este nimeni altcineva decât Dumnezeu şi trimisul Său şi fericit este omul ce doreşte buna murire şi buna sinucidere şi spune aşa ''binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, în numele cel nou al Domnului Iisus Hristos şi al Domnului Dumnezeu: Cuvântul lui Dumnezeu.''

Fiţi şi voi prieteni cu ura şi răutatea mărindu-vă foarte făcând crima şi răul din răzbunare sadică asemenea Domnului Iisus Hristos şi asemenea sfântului prooroc înainte mergător Ioan Botezătorul ca să fiţi şi voi cei mai mari şi mai temuţi urâcioşi criminali şi sinucigaşi... ai viciului veşnic din voi şi din apropiaţii voştrii... spre slava lui Dumnezeu. CUM? ''Precum....

Singurul lucru dorit de om este batjocurirea... pe invers!
 

Aşa crede el că se face mare: batjocurind virtutea reală şi adevărată el se dă astfel mai mare chiar crezându-se aşa ca naivul după ce a fost biruit de viclenia credibilizantă...... (a primit-o ca să-şi împlinească legea emo-ului nebun ce se dă victimă în timp ce-o aplică pentru credibilizare).

Şi cum batjocureşte?

Păi toată vremea şi în tot ceasul şi când e singur şi când e plimbăreţ sau petrecăreţ omul vrea să se încânte cu păcatul şi de aia îşi pune doar două întrebări lucrătoare în el deşertăciunea de care nu-şi dă seama ca moroii, nu le înţelege ca somnambulii şi nu le ştie ce face ca proştii naivi vicleni:

1. Care ţi-ar place-o ca s-o alegi dintre fetele 'frumoase' ca s-o... s-o refu..ri văzând-o, văzându-vă, văzându-te...... ca-n oglindă...... la fel de 'bărbat' ca 'bărbaţii'....... înşelăcioşi, trădători, ce răspândesc spurcăciuniuni cu răzbunare din cruzime?

2. Cum o s-o poţi... ocărâ, cum îţi vei stârni pofta de a putea s-o perverteşti la perversiuniuni tulburătoare ca astfel să-ţi baţi joc tot mai tare de Dumnezeu risipindu-I sfinţenia ca toţi sminţişorii?

Şi neştiind tu că aceste două întrebări te lucrează în suflet-ochiul tău pofticios de pofta cea rea îmbrăcată în pofta cea bună bântui toate străzile şi priveliştile şi adunările şi locurile ca să retrăieşti la nesfârşit curiozitatea viciului veşnic al răspunsului la aceste două întrebări ale necredinţei, dez-amăgirii, dez-nădejdii şi nepăsării venite ca să te facă.. 'mare'!

Duhul rău şi pornografic pare o îndrăgostire.
 

Când începi să priveşti lepezi pe tata ca s-o pofteşti pervers pe fata.. alea, asemănându-o cu pornografia născocită şi reamintită. Acest duh de pleavă şi plăcere pare blând, obijnuit, prietenos, familiar... la început. Îţi măsluieşte imaginea şi vederea asociind şi proiectând fetele din realitate în născoceli şi în imagini pornografice mişcătoare ce par vii, smerite ca să îndrăzneşti şi reale, tinere şi goale, ca să pofteşti ispitindu-te cu fericire la pofta perversă venită din mica lăcomie cu multe. Te formatează şi te viciază încât acest duh rău devine lucrarea ta cea rea neştiută de tine şi după o vreme eşti chiar tu acel duh, tu cel care cu blândeţe îţi lucrezi pieirea fără să fii conştient de asta, fără să-ţi dai seama, fără să iei în seamă şi în serios căutătura privirilor.

Acest duh pornografic este un duh satanic al necredinţei ce malahizează pervers tot ce prinde batjocurind cu nepăsare şi ispitind cu viclenie toţi fraierii care-i cad în mreaja sevrajului recidivant ca nişte victime 'vrednice' şi naive cărora nu le pasă de capcana necredinţei. Ajungi asociindu-te în lucrare fie să primeşti să îţi corceşti sfinţenia ta cu acest duh rău fie să îi cazi pradă cu totul ca o slugă a viciului veşnic ce caută mereu satisfacţii ca pleava sau mândrii tinereşti ca neghina.

Calea de a-i spune NU mereu şi de a i te opune şi de a fugi de prilejurile mângâierilor la organe pornite prin îndrăzneţe senzaţii visate şi prin dorinţa de atingeri viclene ce par întâmplătoare sau prin loviri curajoase din priviri sau din vorbe este o cale foarte grea pentru începători pentru că acest duh satanist, antihrist, prooroc mincinos se vrea artist, actor şi creator... pentru plată: bani murmurdari ca să confişte prezenţa căci o vrea mereu în preajma sa.

În realitate nu este bucurie şi încântare ci este trădare, înşelare şi răzbunare... pe tot ceea ce iubeşti tu cu adevărat. Pe scurt asta e răutatea cea veche, spurcăciunea pustiirii şi nebunia de pe urmă fiindcă dorinţa este de a se asocia la spurcare altruistă pentru laude individualiste. Adică spurcă şi mâncă spurcăciuni, mai ales carne spurcată, pentru că aşa mituie ca să scape sau se mituie pe sine sau mituie fraiera ca să se lase spurcată... pe faţă, aşa ca o pârâcioasă mică şi frumoasă... practic foloseşte lumina sau sfinţenia sau orice dar primit pentru ca să spurce cu viclenie de parcă ar descoperii ceva extraordinar luînd slavă de la oameni.

Deci omul spurcăcios vrea să fie o mare spurcăciune căci interesul lui este să sporească în spurcăciune şi să profite din spurcăciuni prin spurcare. Iar dacă realizează că spurcarea nu e bună şi nu-i va fi bine atunci el ca nebunul nu mai crede că va putea fi vreodată curăţit şi de aia se mânie şi bate... fiindcă nu crede şi apoi ca fariseul scrâşneşte cu făţărnicie minţind că vrea curăţirea când defapt el scrâlneşte din dragoste de sine pentru mita minciunii măririi de sine adică pentru a spurca fata pe faţă sau pentru a fi supt ca un fel de malahism criminal.

Omul credul care are minciuna în credinţa lui caută spurcare pentru că aşa crede el că va fi mare, bun şi că aşa îi va fi bine... pârând şi spurcându-se pe faţă, la interior şi la exterior... folosind tot ce poate, lumina, cuvintele, deducţiile, viclenia, tot ce ştie doar ca să spurce şi să se creadă mare pentru asta ca-ntr-un mit, cantr-un basm pe care-l crede la nesfârşit!

Păcatul pândeşte şi te târeşte să fii martor corupt.. pârâcios rău ca beroul de basm!
 

Noi avem impresia că fericirea şi bucuria vine de la pornografia la care ajungi ca beroul de basm pe calea vicleană (basme, poveşti, amintiri din copilăria ta despre tine spuse de alţii, de mamona şi tatuleo), căci pornografiei îi spune omul Dumnezeu...

Omul e un fel de băiat timid şi foarte nefăţarnic şi neipocrit faţă de păcat şi jinduieşte şi pofteşte şi râvneşte să fie un golaş golănel golănaş bătăuş, îndrăzneţ şi ăla foarte neipocrit şi nefăţarnic faţă de păcat, răutate şi răzbunare aruncând vina ipocriziei şi a făţărniciei pe sfinţi şi pe credincioşi cu ironie ca un snaipăr (lunetist) susţinând sus şi tare că cică ei ar fi ipocriţi faţă de Dumnezeu însă demonstrând asta prin făţărnicia faţă de păcăt adică te dovedeşte el făţarnic dacă nu vrei să asculţi de chemarea naturală a... pornografiei căci pentru el aia e Dumnezeu.

Şi dacă e timid omul ca un băieţaş 'bun' şi timid şi cuvincios de faţadă ca gLoomea el se lasă în neipocrizenia faţă de păcat, faţă de realizările gLoomii care te realizează, faţă de beroism de teama golănaşului berou care o să-l bată dacă nu e sincer şi nu caută toate spurcăciunile ca să se corupă cu ele, să se spurce şi să le pârască apoi mai departe ca neipocriţii şi ca cei ce batjocuresc acuzând fără ipocrizenie faţă de răutate, faţă de păcătuire, faţă de mândria beroică. Şi săracul timid şi corupt devine sincer şi neipocrit faţă de pornografie şi se preschimbpă treptat în curios pârâcios, în martor ce se corupe şi singur în timp ce viciul lui veşnic pândeştie din el ca să spurce, să împrăştie 'binele', supunerea oarbă faţă de mai marele: viciul bine îmburuienit şi împrietenit în frăţia vicleniei răzbunătoare pe Dumnezeu şi pe dragostea curăţitoare: freE-DOM! (fr de la frăţietate iar e de la asceza inversă ca pleava iar E de la potrivitnicool neghină care pe toate le potriveşte la fix ca-n jocurile de inteligenţă ale copiilor)

Deci săracul timid tămpit tâmpmituit treptat ajunge să creadă cu credulitate şi naivitate că binele îi vine de la pâră şi pronografie şi de la calea cea vicleană a curiozităţii ce stă la pândă, calea cea păgână spre Dumnezeu care-l târăşte şi-l trage la sclavia neipocrită faţă de hulă şi faţă de deşertăciuniune roşie venită de la oamenii cu care se asociază şi se distrează petrecând în batjocuri şi răutăţi 'superioare'.

Pentru a putea birui această păcăleală din omul timid ce se vrea golănaş bătăuş neipocrit (faţă de răutate) trebuie ca omul să placă toate fetele însă nu pentru el ci pentru Dumnezeu, nu pentru viciul veşnic ci pentru Dumnezeu şi pentru ele însele, nu pe calea vicleană, pârâcioasă şi corupătoare ce te duce în pătare şi în spurcare altruistă cu slavă de sine hoaţă, deşartă şi egoistă ci pe calea cea dreaptă spre Dumnezeu pricepând bine ce înseamnă:

''Pe căile păgânilor să nu mergeţi şi în oraşe de samariteni să nu intraţi''... păi de aia că chiar dacă mergi spre Dumnezeu sau dacă slujeşti lui Dumnezeu în astfel de oraşe defapt tu te spurci prin viclenia şi pornografia căilor spre El, devenind treptat viciat şi ipocrit faţă de Dumnezeu şi neipocrit şi nefăţarnic faţă de calea ta cea rea... calea hulirii şi păcătuirii şi distrugerii sfinţeniei risipind şi bruma de bunătate şi fericire care ţi-ar fi putut veni de la Dumnezeu pentru că Îl cauţi cu dor.

Deci dacă mergi spre Domnul Dumnezeu fără să trăieşti Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum te îndrumă EL atunci te vei obijnui cu tine în păcătuire şi te vei obijnui cu faptele şi căile rele spre El dând mită şi primind mita spurcată şi vrăjitorească a duhului minciunii măririi de sine care te corupe ca să ştii... să pârăşti, având impresia că de acolo îţi vine binele pe care-l simţi cînd poţi.. pârâ căci viclenia şi fidelitatea faţă de răutate te îndeamnă pismuind ca să te ispiteşti să-ţi doreşti un viitor similar sau chiar mai bun şi mai frumos la care o să ajungi pe căi roşii, căi păgâne, căi vilcene şi rele!

Mergeţi pe calea simplă şi dreaptă de fiecare dată căci cei cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu şi nu vor căuta să vadă viciul cel veşnic ca să se molipsească cu timiditate crezând ca fraierii că de acolo le vine lor plăcerile binelui şi ale fericirii şi încântării... de la egoismul altruist şi de la lăcomia ce-şi păzeşte banii risipind sfinţenia ca 'deşteptul' 'prevăzător' şi 'grijuliu'... vai lui cobea lăudăroasă cu s-merite furate.

Deci pe toate fetele, pe toate fecioarele, pe toate sfintele şi tinerele trebuie să poftiţi să iubiţi să le poftiţi nu pentru voi înşivă ci pentru Dumnezeu, nu pentru E-Bola roşie, viciul veşnic al răutăţii şi spurcării ci pentru Dumnezeu şi pentru ele însele fără să vreţi să fiţi pismaşi ca ipocriţii ce se delasă cu timiditate în botezul păcatului şi schimbarea în rău a firii lăsându-se târâţi de marele pânditor pe căi păgâne spre viciul veşnic ce-ţi reînnoieşte păcatul pornografic ca să-l doreşti stând la pândă pentru ca să spurci insinuând că cică de acolo îţi vine fericirea, de la mita minciunii măririi de sine!.. Deci nu sodomizaţi ca sEDOMiţii plini de cobea roşie disperată şi vicleană ce se lăudă cu faptele voastre furate de dracool de la Dumnezeu.. căci o să vă pedepsească viciul veşnic prin păcat pentru că nu vreţi să ascultaţi şi să vă păziţi lucrarea Domnului în voi şi de aia o s-o păţiţi sigur aşa ca E-Dom, aşa de roşu la faţă şi chiar mai rău! Adică luaţi şi voi exemplu de la smochin şi de la bananier, căci smochinul când i se frăgezesc frunzele ştie că îi vine sfârşitul şi că dau omizile iama iar bananierul deşi are atâtea banane coapte în mănunchi, niciuna nu este invers, sculată sau dreaptă ci toate stau frumos întoarse în jos în mănunchi!

Viciul Basmodeului din om le îmbracă mituindu-te la creativitate!!
 

Vrea intimităţi cu feterele, cu tineresele, intimităţile înşelării, trădării, spurcării, poftele perversiuniunilor corupătătoare... închipuindu-şi cu credulitate naivă că închipuirea cu el însuşi e bună, că e sau că va fi el însuşi mai bun, tot mai bun şi mai bun.

Dacă-i prea mică e poftă pedofilă de înălţare, dacă-s mai multe e lăcomie trădătoare şi înşelătoare, dacă-i mai bătrână e consolare batjocuritoare, dacă-i de acelaşi sex e urâciune malahisterică ca-ntre prieteni, iar dacă e singur şi în ascuns atunci e cu pornografia înşelătoare, pofta de etalare, el e şi juruiul şi spectatorii şi se aprinde cu încântările neascultării... se răzbună ca fraierul pe păcat păcătuind sau făcând bine pe o cale păcătoasă... înşelând pe Dumnezeu!

Căutătura mitului basmodeului privirilegiind în timp ce pândeşte le îmbracă pentru frumoasele perversiuniuni ale cuple'Raiului' ca să-i placă porcoolUlooi dezbrăcarea şi mişcarea după prilejurile ispititoare ale crEMOtivului ce vrea să spurce ca o fiară a păcatului întărâtată cu neascultări ce vin din necredinţa trufaşă a răzbunărilor urgisitoare.

Deci privind le îmbracă elevant ca să-i placă şi spă dea bine, să fie pe plac duhului mincinos şi pornografic al gLoomii care te îndeamnă să crezi că înşelarea, trădarea şi spurcarea te realizează şi că este ceva de dorit ce te face mare şi te înalţă la profeet, cică sporeşti, defapt pătezi tot mai mult şi tot mai des până put-trezeşti!

Le îmbracă elevant din puţul creativităţii potrivitnicoolUlooi s-a ta na!

Aşa-ţi fură ochii şi organele mitul gLoomii pentru ca s-o păcăleşti pe sărmana fata morgana, fetiţa sodomei şi gomorei că cică ai vrea să te îndrăgosteşti de ea! Minciună... n-o iubeşti ci vrei s-o vicleneşti şi tu... dându-te sminţişor berou de basm... basm murmurdar! Dac-ai iubi-o cu adevărat, ai iubi-o pentru mântuirea ei! Tu vrei doar să credibilizezi aluatul ipocriţilor şi fariseilor şi sadiceilor perverşi corupţi şi corupători, malahişti şi deşerţi care pot să mintă mult trăind viceversa de cum propagă!

''Toată închipuirea omului este spre rău încă din tinereţile lui, încă din pântecele mamonei sale şi încă din cuvântul cel ispititor al lui tatuleo cel 'merituos'!

Pe scurt este vorba de 'fericirea' amăgitoare ce vine în om de la fapte rele odată cu iubirea de sine şi sporul deşert prin înşelare, înşelări, înşelăciuniuni !

Mitul jucăriei doritE sau de ce dansează fetele frumoase?
 

Bărbaţii vicleni plini de complexe pentru că fie sunt lăbari fie au ajuns impotenţi fie se sperie şi sunt prea timizi şi ratează mereu au creat împreună cu diavolul o vindecare dată de şarpele 'mântuitor' care le-a dat un sfat:

-primiţi ca mită o tinerică frumuşică pe post de jucărie şi atrageţi-o undeva şi faceţi cam aşa!

Şi de atunci s-a împământenit acest mit şi a intrat în mitologia copiilor 'bărbaţi' care-şi facK găşti de 'fraţi' şi ce credeţi că vor cu dor, că vrea aşa?

Păi asta e tot ce vor, tot ce vrea:

Vrea să dea... vrea să edea din puţă înainte la drăguţă!.. exact ca maimula cu ţâdula care recită pe de rost viclenia unui naiv 'mai bun', 'mai mult', mai prost.

Deci pe scurt asta e tot ce vrea şi aşa a învăţat-o pe tinirică să danseze şi să petreacă gLumeşte şi să se distreze pentru că el ştie din mit că dînd din puţă înainte la drăguţă va avea încrederea că e mai mare şi mai mult şi E jmecher tare dacă dă din puţă la drăguţe fiindcă îşi închipui mai-multe maimule.

Acuma şi io îmi cer iertare dacă v-am scos la lumină vrerea aceasta înşelătoare pe care o port în suflet de mă doare când văd cât de neesenţiale şi neinteresante sunt toate celelalte care nu sunt drăguţe ca maimuţe.

Lăcomia meritelor deşarte ieşite din neascultare se înfurie din NECREDINŢĂ!
 

Există o corceală în credinţă: revolta şi nemulţumirea scoasă din minţi pare o credinţă curată însă ea este defapt un is-eres perceput ca un eres învârtoşat adică este crezut de aparţinător şi de publicul uşor de păcălit că omul acela manifestă o credinţă puternică şi curată şi dreaptă. NU. Este defapt puterea lăcomiei meritelor deşarte foarte nemulţumită că nu a primit plata pentru munca prestată... căci el se vede pe sine că a muncit, că a slujit, că s-a implicat... însă din păcate lucrarea lui este fără ascultare şi umilinţă ci este munca lui antichrist, munca deşertificatoare!

Practic ''sluga leneşă şi vicleană'' se ocupă pe de o parte cu atmosfera petrecerii şi cu momentul ei culmunant când bufonul regelui, măscăriciul roşu, încearcă să facă pe plac regelui şi publicului ca un tot mai mare măscărici satâric vrând să dea încredere cu obedienţă tiranului ca să păcătuiască mai abitir fără mustrări de conştiină susţinându-i şi îndreptăţindu-i toate poftele şi nebuniile iar pe de cealaltă parte tot aceiaşi slugă travestită şi acoperită ce se arată împreună cu celelalte slugi ale Domnului nu face altceva decât să facă plinul răului din om aruncând vina ce iese din reacţia firească pe care o are omul când constată că este pisălogit şi deranjat de iminenţa umplerii cu rău de către cineva care îi pune rău peste rău ca să-i facă plinul şi atunci izbucneşte săracul om după cum l-a ajutat să se revolte sluga leneşă şi vicleană ca să poată să arunce cu tupeu şi grozăvie vina pe Dumnezeu sau pe aproape din pricina fricii şi a necredinţei cerând îndreptăţire şi răzbunându-se astfel fără cruţare pe toţi ca legea!

Asta se întâmplă: îţi ceri plata pe muncă de parc-ai fi făcut-o din ascultare revoltat fiind pe deranjul şi pisălogeala şi prostia cu care cineva îţi adugă rău peste rău ca să-ţi facă plinul şi nemulţumit şi dirijat ca fraierul ce crede că scapă arunci vina pe Dumnezeu sau pe aproape din pricina fricii sau a cobelii!

Dracii diversionişti învârtoşează inima comuniunii şi te mituie să primeşti slavă pentru munca asta a ta... furată, uitată, cioplită şi turnată 842!

Deci e vorba de lăcomia iubirii de slava deşartă pentru iubirea de sine care constată că nu a fost mângâiat suficient pentru faptele şi efortul depus şi văzând că răutăţii i se face plinul izbucneşte aruncând vina pe Iisus, pe Cuvântul lui Dumnezeu cu dispreţ şi obijnuinţă casnică şi multă otravă toxică ieşită din minciuna şi exemplul fariseilor şi ipocriţilor căci pofta cea mare este de a fi un cât mai mare IPOCRIT!

Făţărnicia obedientă ipocrită şi viclenia nerecunoştiinţei pârâcioase!
 

Creştinul obijnuindu-se cu Hristos şi cu icoanele şi cu tot ce-l introduce în universul credinţei se familiarizează şi devine un casnic, un intim, un apropiat care din pricina că se crede ca făcând parte din familia Domnului, din biserica intimă, din sufletul şi casa lui Dumnezeu, începe să se auto-înşele singur crezând că libertatea şi familiaritatea cu Hristos înseamnă îngăduinţă în păcătuire, alint şi răsfăţ oricât ai greşi, oricât ai călca poruncile şi legile şi ascultarea. Omul ajunge să creadă că are voie să înşele, că e normal să păcătuiască crezând că Hristos îi permite aşa ca-n familie, aşa ca-ntre prieteni, aşa ca-ntre foarte intimi şi apropiaţi. Defapt creştinul se înşală singur crezînd astfel fiindcă ''fraţii şi surorile Mele şi mama şi tatăl meu sunt cei ce aud şi ascultă Cuvântul cu iubire curată şi apoi împlinesc cu înţelepciune şi taină şi-L păzesc ca să crească şi să se desăvârşească''

După ce reîncepe creştinul să fie intim cu păcatul şi cu înşelarea crezând că-şi poate permite şi că îi este îngăduit aşa ca-n familie... îşi dă drumul de tot:

1. pe stradă caută din priviri prilejurile înşelării înălţătoare şi e foarte curios să se frece cu fete tinere şi frumoase în timp ce se pileşte cu eu-ri egoiste, jmechere, grozave şi privilegiate ca un fel de înţelepciune profitoare şi pervers leneşă ce inventează spurcări în poftă... se mituie şi se pileşte şi se privilegiază cu tot felul de euri, ale lui sau ale altora.

2. ca o lucrare perpetuă el abea aşteaptă ca să forţeze necredinţa umplând-o cu credinţă eronată, eretică, greşită, falsă învârtoşată de parcă ai potrivi litera E ca să intre perfect în litera U şi asta face ca să potrivească 'înţelepciunea' după plăcerea lui logico-profesional-artistică.

3. îşi face griji şi cobeşte cu deznădejde ca să se laude sau să se răzbune prin cuvintele cele grele ale credinţei în necredinţă sau ale credinţei în credinţa eronată şi plină de erori şi greşeli... folosind cuvinte dure, sadice, porcoase, viclene, batjocoritoare şi petrecăreţe pline de distracţie înşelătoare... pline de gLume spurcăcioasă prin care retrăieşte iluzia că ar fi celebru, aplaudat, apreciat de public aşa ca dracool!

4. îşi leapăd postul, crucea, rugăciune, mila şi taina supărat din pricina deranjului sâcâielilor ispisăloage ale tuturor datoriilor pe care obedienţa spurcăcioasă şi frica de răspundere îl îndeamnă să nu le rabde ci să se irite ca să lepede de tot recunoştiinţa revoltându-se şi ţintind viceversa... până la urmă în Dumnezeu dispreţuindu-L cu prejudecăţi otrăvite de farisei ce au lucrat din greu o viaţă la răspândirea aluatului cel viclean şi ipocrit cu care se laudă de parcă ar fi credinţa în pâinea coaptă!

Deci ai slăbit niste kilograme, care în cazul tău era contraindicat. Dar dpdv duhovnicesc la ce ti-a folosit?

Am slăbit temporar, atunci. Acum am cu 4 kg în plus față de momentul inițial, adică am recuperat cele 9 kg + 4 kg bonus. :)

Duhovnicește vorbind, îl las pe monahul Marcel de la Mănăstirea Oașa să vorbească (dacă vor dispărea de pe Dropbox, scrieți-mi pe privat):

https://www.dropbox.com/s/ad74t2cs2r...a%20I.mp3?dl=0

https://www.dropbox.com/s/ogiuwr406e...0II-a.mp3?dl=0

https://www.dropbox.com/s/40jdpvorx3...part2.WMA?dl=0

https://www.dropbox.com/s/k13e5sxh5f...part1.WMA?dl=0

Adaug faptul că schimbarea metabolismului din anabolic în catabolic după 3 zile de post cu apă (sau mai repede dacă postul e total, fără apă) produce intrarea într-o stare denumită ketoză, din cauza noului combustibil folosit, corpii cetonici. În loc de zahăr sînt consumate grăsimile, iar creierul preferă acest nou tip de combustibil. Așa ce face că în lipsa mîncării gîndurile devin mai clare, capacitatea de concentrare crește, mintea e limpede (asta după cîteva zile în care detoxifierea e la maxim și apar des amețelile). De aceea rugăciunea e mai de calitate în timpul postului autentic și exact la acest tip de post s-a referit Hristos cînd le-a vorbit ucenicilor. El Însuși a postit 40 de zile (cu sau fără apă, nu scrie) dar cred că a fost post total după modelul celui din VT.

Într-o sesiune de post pe lîngă detoxifiere apar și alte avantaje pentru sănătate cum ar fi: hormonul IGF-1 scade, enzima PKA dispare, celulele stem sînt activate, organismul se vindecă și viața se prelungește. Nu prea s-a făcut cercetare din nefericire, prea puțină, dar cert este că e un mecanism natural care funcționează atît la oameni cît și la animale.

Țin să subliniez că pe parcursul celor 26 de zile am avut activitate intensă, atît fizică, dar și intelectuală: am fost la serviciu, am lucrat nopți, am construit un pat din materiale grele, am făcut cumpărături (grele și alea), am cărat apă, am instalat mobilier la cineva, șamd. Și aș fi putut continua chiar mai mult (ceva de ordinul zilelor oricum), dar am ales să mă opresc din diverse motive.

Eu totusi nu pot sa pricep cum este cu apa.
In primul rand cum sa poti sta atata vreme fara apa/lichide si mai apoi cum iti mai functioneaza rinichii si mai ales cum de nu faci pietre.

Toata lumea striga peste tot sa bei cel putin 2,5 litri de apa pe zi si cat de important este pentru toate organele.
Vara mai ales este crima sa nu bei lichide.
Totul depinde de apa.

Sa nu ne comparam cu Iisus. El era numai in parte om, deci putea sa se hraneasca doar cu aer!

Iar duhovniceste este vorba daca tu simti ceva schimbat in tine duhovniceste si spiritual.
Tare am impresia ca tu mai mult tii regim.
Si daca reusesti si sa faci atata efort fizic inseamna ca esti o minune a naturii.
Depinde foarte mult de organism, atat fizic cat si psihic. Poate ca tu poti. Mie mi se face rau in zilele de post, pana la lesin. Si totusi beau lichide si mananc.
Dar cum am spus depinde daca ai ceva probleme de sanatate in prealabil, daca ai stres psihic.

Nu stiu ce inaltime ai, dar pentru un barbat 63 kg este foarte putin.
Ai grija de tine. Nu te juca.

Ah, am citit de curand in patericul atonit despre calugari care nu mancau (nu stiu de bauta apa sau alte lichide) la nesfarsit. Nu dormeau la nesfarsit.
Astea sunt lucruri extreme, care nu stiu la ce folosesc.
De unde aveau aceasta putere nu stiu. Am impresia insa ca nici nu traiau asa mult la vremea aia. Nu mai stiu la ce varste mureau.

Foarte bine si frumos scrie IPS Bartolomeau Anania ca postul este o problema de bun simt si de cumpatare. Si ca trebuie totul cu masura.

Am citit astazi un articol medical interesant:

De ce se baloneaza oamenii?
Toti oamenii elimina in timpul vietii gaze din organism, cam cate 1litru pe zi.
Asta se datoreaza consumului de legume, fructe si cereale. Organsimul omului nu este facut sa digere asa ceva.

Am observat si eu asta la mine si am auzit la multa lume.

In alta ordine de idei am mai citit un articol legat de post. Acolo spunea ca trebuie avut grija la ce manancam in post. Unele legume iau calciul (se fac oxalati si alte saruri) si ai pierderi in organism. Mai scria de lipsa de fier si vitamina B12.
In orice caz spunea ca este bun postul, dar cumpatat si avut grija ce si cat mananci.

[quote=sophia;574439]Am citit astazi un articol medical interesant:

Faptul că alimentele vegetale fermentează producând gaze nu denotă că organismul n-ar fi făcut să le digere; pentru că le digeră foarte bine, dovadă fiind atâția vegetarieni. Pentru a evita balonarea contează modul în care asociem alimentele, cele care au un conținut mare de carbohidrați fiind cele care fermentează, motiv pentru care este bine să le mâncăm înaintea celorlalte și fără a le combina.


Și vaca, al cărei stomac nu se poate spune că n-ar fi făcut pentru vegetale, se balonează dacă mănâncă mere (sau alte vegetale ce conțin ceva mai multe zaharuri), riscând chiar să moară.


Problemele se reduc atunci când mâncăm mai puțin, chiar dacă numai vegetale. Postul înseamnă simplitate. Nu este bine să îl ținem cu frica de a ne îmbolnăvi, de a ne trezi cu vreo carență, căutând atunci să suplinim alimentele animale cu vegetale cât mai variate și mai complete.
Mesele cu un singur fel de mâncare dau mai puțin de furcă stomacului, iar în timpul postului te vei simți mai ușor și mai lipsit de griji.

Hristos Domnul S-a pogorat pe pamanat in chip de om - fiind si Om adevarat si Dumnezeu adevarat!
Ca putea sa ne arda cu suflarea gurii Lui, ca ne-ar fi orbit cu stralucirea fetei Lui, ca ar fi putut sa nu atinga de pamantul acesta spurcat prea sfintele Lui picioare ... si totusi n-a facut asa. Ci S-a smerit (pana la moarte!) luand chip de Om adevarat, nu ca un impostor, ci S-a coborat pana la nivelul nostru, in neputintele noastre, fiind si El ispitit ca si noi, simtind si El foamea asemenea noua.. Singura deosebire intre noi, oamenii, si Hristos Omul este ca El a fost fara de pacat.

"Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,
Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Şi în aceste zile nu a mâncat nimic; şi, sfârşindu-se ele, a flămânzit.
Şi I-a spus diavolul: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine.
Şi a răspuns Iisus către el: Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu."

"Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat.
...
Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile."

Deci primul articol nu se referea la post ci la alimentatie in general. Iata un citat:

"This might be more than you'd expect, but it's been measured in controlled studies. The surprisingly hefty amount is the result of bacteria that live in your colon and feed on most of the food you eat, says Purna Kashyap — a gastroenterologist at the Mayo Clinic who studies the gut microbiome.

"There are a lot of carbohydrates that we consume — mainly present in vegetables, grains, and fruits — that our bodies don't have the enzymes necessary to digest," he says. "These end up in large intestine, where microbes chew them apart and use them for energy, through the process of fermentation. As a byproduct, they produce gas."

A huge variety of foods contain these complex carbs that we can't fully digest: virtually all beans, most vegetables, and anything with whole grains. For most people, this leads to somewhere between 500 to 1500 milliliters of gas daily — the equivalent of half a two-liter bottle of soda, every single day."

(citat de pe yahoo.com)

Nu stiu care este mecanismul la vaca, dar si ea se baloneaza si elimina multe gaze. Nu stiu ca ea sa manance mere sau alte chestii, in afara de iarba si fan si nutreturi industriale.


Iisus era Dumnezeu. Avea si fire omeneasca, dar era Fiul lui Dumnezeu, din Tatal. El putea orice.
Nu mi-este clar de ce nu a facut anumite lucruri. Probabil ca sa se realizeze ceea ce Ii era scris de la Tatal. Altfel n-ar fi murit pe cruce ca oamenii.
Iisus traieste si acum in Cer, dar nu ca om.

Sunt greu de explicat unele lucruri, de catre noi oamenii.

Asta cum simtitul mai usor in post se poate. Dar nu la toata lumea. Daca ai probleme de sanatate, sau de viata (stres) nu te simti bine.
Este o nevointa. Si asta este scopul lui, sa ne nevoim, nu sa ne simtim bine.

Hrana sufletului pentru vesnicie care potoleste si foamea/setea trupului:

http://bibliaortodoxa.ro/

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

Şi a răspuns Iisus către el: Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu.

Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul;

Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite.
Dorite sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele.
Că robul Tău le păzeşte pe ele, şi răsplătire multă are.

Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!

Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său;
Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.
Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau.
Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.
Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.
Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.
Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie?
Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?
Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi;
Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.


Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
[u]Eu sunt pâinea vieţii.[/U]
Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.

Este, aici, unul din multele paradoxuri pe care le presupune viața în credință: să te nevoiești pentru a te simți bine. „Luați jugul Meu, căci jugul Meu este ușor”. Și e ușor tocmai pentru că este al Lui și pentru El însuși este prezent în toată nevoința creștinească. Nu te nevoiești ca să te chinuiești, ci ca să te bucuri. Căci scad puterile trupului și, totodată, chingile în care ține strâns sufletul, iar acesta devine mai ușor, mai liber, înălțându-se mai ușor către Dumnezeu în rugăciune.

Dar este nevoie, totodată, și de puțină însingurare, de mai mult timp închinat lui Dumnezeu, rupând mai ales de la activitățile ce risipesc sau tulbură sufletul, cum ar fi privitul la TV, dialogurile fără rost, împrăștierea în tot felul de griji.

Nu poți privi cu un ochi la lume și cu unul la Dumnezeu. Nu poți să trăiești și duhul lumesc al sărbătorilor – cu alergătura prin magazine, după cadouri și după toate accesoriile menite să sporească așa-zisa bucurie a sărbătorilor – și duhul dumnezeiesc al Nașterii Domnului, care presupune pregătire și liniștire cu post, rugăciune, spovedanie, împărtășanie, participare la slujbele Bisericii, citirea cărților sfinte.

Unul trebuie lăsat în plan secundar; iar un creștin știe care anume.

Fiecare gaseste raspunsuri la dilemele sale in mod partinitor.
Sunt studii si in favoarea legumelor ,sunt studii si in defavoarea lor.
Mie daca-mi plac legumele voi fi atrasa mereu de studiile comform carora legumele sunt benefice,sanatoase si-ti lungesc viata etc...

Iar ceilalti care nu se pot desparti de produse de origine animala vor gasi studii care sa ridice carnea si produsele lactate in slavi.
Cred ca este simplu.

Mereu cand scrieti acestea si va aratati interesati(sau infricosati)de astfel de carente nu va ganditi la oamenii de pe alte continente care sunt vegetarieni din tata-n fiu si traiesc fara probleme,sunt longevivi si au un sistem imunitar mult mai compentent.


Cine a scris aceste studii despre deficienta de fier si B12 ?
Nu cumva niste companii puternice din industria alimentara care au platit bani buni au dat ordine sa sa scrie despre "pericolele"lipsei consumului de carne rosie si produse lactate?
Oare isi permit ei ca toata populatia sa manance PUTIN,SANATOS si VEGETARIAN?
Cum ar arata afacerile lor din aceasta perspectiva sumbra?

La polul opus vegetarianismului din alte zone ale lumii,imi sta in fata gargantuanismul American care arata ca dispozitivul/mecanismul de curatat resturile din chiuveta gospodariei-food waste disposer. Oamenii se imbuiba pt ca mancarea este ieftina,accesibila si disponibila .Care dintre stramosii nostri mancau carne dimineata,la pranz si seara ?Aveau atatea resurse?
Spuneti ca organismul uman nu are enzyme sa digere vegetale si legume dar are pt 3 mese cu carne si prod lactate /zi?

Poate ca mancau atat de greu dar...munceau afara,stateau in frig,conditiile erau grele,mergeau pe jos;la polul opus,la cum traim astazi in puf,la caldurica si moale,practic niste frunze si putin nectar de fructe ne este suficient!

Ganditi-va cat de hilara este situatia unuia care se trezeste intr-o casa climatizata se suie in masina,se opreste la un restaurant unde mananca la micul dejun o omleta de 3 oua,carnati,cartofi taranesti si paine cu unt si gem;daca mai adaugam si cafeaua cu lapte si zahar,deja ajungem usurel la aproape 1,600 calorii(unde 2,000 ar trebui sa fie media /zi).
Deci numai micul dejun reprezinta 3 sferturi din caloriile zilnice ,dar mai urmeaza si pranzul si apoi cina cu familia nu?
Ce rezulta?un dezastru metabolic!
Nu-I nimic,nu-i nici o problema! Exista o armata de doctori si armate si mai multe de asistente si de laboranti care abia te asteapta sa le deschizi usa.
Apropos,colegiile medicale sunt luate cu asalt iar annual se fabrica absolventi pe banda rulanta care nu fac fata cerintei.
Insa paradoxul medicinii este ca nimeni ,niciodata nu te va vindeca de nimic!
Odata imbolnavit,aflat in dezechilibru doar vei fi monitorizat periodic si ocrotit cat sa nu ai dureri iesite din comun.

Singura solutie e intoarcerea la credinta si simplitate.

Cristian - ai dreptate in ceea ce spui.
Dar si asta se poate in diverse masuri.
Unul poate trai in manastire si atunci traieste ceea ce spui tu 100%.
Altul traieste in lume, are familie si copii si traieste ceea ce spui tu la 50% sau 75%. Cat se poate.
Ni s-au dat aceste posibilitati, fiecare dupa puterea lui.

Cu alimentatia depinde mult de la individ la individ.
Florin poate sa triasca zile intregi fara hrana, apa si alte cele.
Eu trebuie sa tin anumite diete si in plus sa beau multe lichide.

Unul nu suporta lactate, altul nu suporta gluten, altul nu suporta carne, altul alune etc. Fiecare om este altfel construit.

Cu studiile iti dau dreptate. Sunt multe, contradictorii si probabil ca si reprezinta anumite interese.
Si totusi este cunoscut practic si verificat la multi oameni ca anumite alimente produc balonari, sau dureri de stomac, sau mai stiu eu.

Unii sunt vegani si raw-vegani si mai stiu eu. Ei pot. Altii nu pot.
Se spune ca populatii intregi au alergie la lapte, altii multi nu au. Cine este de vina ca fiecare este altfel construit?
Da, oamenii se hranesc si in functie de zona geografica si clima.

Eu nu stiu care este alimentatia cea mai adecuata omului si nu pot sa impun nimanui nimic.
E suficient ca nu reusesc sa aflu solutii pentru mine si ma lupt si cu ispite.

Ma uit in familie la prietenii mei: doi frati (copiii): unul e carnivor, altul abia mananca si legume.

Si exista oameni care mananca din toate, bine, sanatos si sunt sanatosi si altii care nu mananca mai nimic, si sunt bolnavi. Sau invers.
Depinde de organism.

Eu am dat intamplator peste acel articol si mi-am explicat anumite lucruri (pentru mine si altii din jurul meu).
Tu ai probleme cu lactatele am inteles, nu suporti nici carnea.
Eu am alte probleme.

Nu ma opun insa postului. Numai ca...dupa posibilitati.

Despre post s-a scris mult si sunt convins ca fiecare si-a exprimat parerea in mod firesc fara falsa smerenie. In fond, nu ne obliga nimeni nici sa tinem post, nici sa parem ceea ce nu suntem. Eu cred ca pe masura ce inaintam in viata, ceva ar trebui sa se schimbe in jurul nostru. Oare ce este postul? Sa fie o interdictie clara asupra unor placeri cu care ne-am obisnuit? Pai atunci ce este interdictia? Putem spune: "Iti interzic sa nu ma iubesti?"
In lumea credintei se intampla un fenomen extrem de ciudat. Lumea tine post peste tot. Pentru ca... "asa e scris!" Unii tin toata ziua, dar dupa ce a apus soarele, se ghiftuiesc. Ba se trezesc si dupa miezul noptii sa mai infulece cate ceva. Asa e postul la ei. Altii nu mananca ulei si nu beau vin, dar cu berea si tuica nu-i nicio problema, ca ele nu sunt enumerate acolo! Dar mai ales, tin post cu o strictete dezarmanta, in timp ce la barfa si judecarea celorlalti sunt cei mai mari campioni!!! Iar acesti oameni traiesc printre noi, ii vedem zilnic cum au o viata extrem de zbuciumata, desi se spovedesc si se impartasesc de cel putin patru ori pe an, au prieteni buni (dar - vai! - si foarte multi dusmani, uneori chiar frati buni), iarta pe toata lumea, (dar sa nu-i rogi sa uite raul ce li s-a facut ca nu se poate). Eu cred ca pe acesti oameni, Dumnezeu ii mantuieste cu de-a sila. Pe cat de superficial trateaza dragostea pentru aproape, pe atat isi impovareaza Crucea cu necazuri si nenorociri pentru care altii si-ar pune capat zilelor...
Si-atunci iarasi spun: Ce este postul si cui foloseste? Are Dumnezeu nevoie de postul nostru? Ii creste contul in banca daca il tinem? De ce il tinem daca il tinem? Din ambitie? Se pare ca pentru multi... cam acesta e raspunsul: "Vreau sa-I dovedesc lui Dumnezeu ca pot!" Ce sa-I dovedesti, om natang, din moment ce nu primesti harul? Nimic nu poti face de capul tau. Adica poti, dar nu-ti foloseste la nimic. Dimpotriva, chiar!
Despre postul Craciunului ce putem spune? (Nu ma refer la cei cu probleme speciale, ci la cei care duc o viata obisnuita din punct de vedere alimentar) Oare e greu? Oare e usor? Pai cine face sa fie greu sau usor, nu tot bunul Dumnezeu? Mi-e greu sa vorbesc in numele meu, dar ma tem ca nu am alt exemplu la indemana... Si imi cer iertare fiindca nu de lauda e vorba, ca nu sunt eu singur in stare de absolut nimic pe lumea asta! Nu mi-am propus neaparat sa tin post. Dimpotriva, ma gandeam dinainte ca in conditiile in care esti singur (departe de familie) te trezesti la 5.30, la 6.00 esti in trafic, la 7.00 incepi jobul, iar pana seara la 7.00 trudesti acolo unde ti-a oranduit Dumnezeu, multumindu-I neincetat pentru sansa pe care si altii si-ar dori-o... Ce fel de post sa mai poti tine?... Si totusi asta nu mai depinde de noi, ci numai si numai de Dumnezeu. Pentru ca iti da de ales. MEREU! Si cum sa alegi altceva, daca totusi ai varianta unui post variat: fasole, salate, cartofi, mazare, masline, iar cand e dezlegare... peste pe saturate!... Si cum sa nu "strigi" in sufletul tau: "Doamne, de ce esti atat de bun, din moment ce eu te supar mereu?"
Eu cred ca postul in sine inseamna "inima infranta si smerita" inainte de orice!... Si-atunci, toata povara Crucii, o ia Mantuitorul. TOATA!

Postul e lepădarea oricăror griji şi nevoi... prin încredere în Dumnezeu!
 

Postul înseamnă să fii tot mai bun cu Dumnezeu şi nu tot mai bun kaa Dumnezeu!

Adică trebuie să fii aşa ca cucu' (unde cuibul în care-ţi depui oul (sufletul) este mânăstirea sau credinţa Domnului şi nu aia a antichristului acoperit pentru că dacă eşti înţelept atunci vrei să ai urmaşi porumbei şi nu ereţi cruzi), deci trebuie să fii aşa ca cucu' şi nu trebuie să fi aşa ca kaakaa atunci când posteşti!

Aşa că dacă chiar vreţi să postiţi atunci nu mai credeţi în mâncăruri şi nu mai doriţi niciun gând legat de bucătărie sau de minunea reţetelor culinare şi nici nu vă gândiţi cu spaimă la ceva legat de viitorul îngrozitor cobit, că vi se va întâmpa vreun rău dacă o să ascultaţi... e adevărat că va fi groaznic pe Cale fiindcă cine e drept şi nu se pileşte va fi duşmănit de moarte de toţi piloşii dar cine va ajunge la destinaţie se va bucura cu adevărat de încredere pentru că ''cine râde la urmă râde mai bine''... împreună cu animalele pe care nu le-a mâncat cantrar fiului risipitor ce s-a întors acasă.

Oare omule nu-ţi vei da seama niciodată că tu te-ai înşelat înşelând?..şi oare nu te dezbini tu oare de adevăr şi de bine şi de Dumnezeu dacă refuzi la nesfârşit să-ţi dai seama ce faci prefăcându-te mereu că nu vezi şi nu ştii ce faci?

''Mi-e sete!...Fericiţi cei flămânzi şi însetoşaţi de dreptate pentru că ei se vor sătura...'' Cu ce se vor sătura dacă postesc?

Deci curcea dusă cu multă crumilinţă în taina marei iubiri este postul care te întăreşte duhovniceşte ca să poţi să-i spui Domnului DA şi la tot ce vine de la cel rău, la tot ce-ţi vine ţie NU!..

Când postiţi nu fiţi ca ipocriţii şi făţarnicii sau ca butoaiele fără fund fiindcă cei curioşi pârăsc repede ca să înşele neînţelegând ei cum adică defapt ei pe ei înşişi se înşală din OBEDIENŢĂ folosită cu vicleşug aşa ca baNatanael! ''Daţi-i chin şi tânguire şi plătiţi-i îndoit acestei desfrânate!.. căci acolo s-a găsit sângele sfinţilor şi al drepţilor din care ea s-a adăpat cu lăcomie aprinsă'' Daţi-i viteză!

Pe 5 ianuarie e post negru. Fără mîncare, fără apă, fără medicamente de duminică seara pînă marți la amiază ar fi cam o zi jumate.

E o banalitate, succes! Cu ocazia asta veți afla cît de sănătoși sînteți, cu cît va fi mai ușor cu atît aveți un organism mai curat.

Excepții: femeile care alăptează, cele însărcinate, copiii mici, diabeticii de tip 1, cazurile cu rinichii sau ficatul foarte bolnavi, cei cu angină pectorală, anorexicii, bulimicii, cei cu boli rare (lupus, sindromul Cushing) și cei cu probleme mentale.