“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată; să moştenească lepra lui Chiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pre pământ ca şi Cain, mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pre Datan şi Aviron. Ingerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate zilele vieţii lor şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Soboarelor să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatemă şi în focul veşnic. Amin!” (Enciclica de la 1756 a Patriarhului Ecumenic Chiril al V-lea impotriva celor care au adoptat inovatiile papale de la 1582 - http://orthodoxwiki.org/Sigillion_of_1756)

Acest Yannaras este ori prost informat, ori rau intentionat. Schisma nu s-a produs doar din motivul “stabilirii in calendar [nou] a sarbatorilor mobile”, ci pentru ca prin schimbarea calendarului a fost afectata Sfinta Traditie: postul Sfintilor Apostoli a fost scurtat permanent cu 2 saptamini, in unii ani avind chiar de durata necanonica din acest motiv, Kiriopasca (Sfintele Pasti odata cu Bunavestire) nu se mai intimpla niciodata dupa calendarul nou sau Bunavestire in Saptamina Luminata, etc, ca sa nu mai spun ca toata aceasta “nevoie” de schimbare nu a fost in nici un caz bazata pe argumente astronomice (acele aiureli au fost scornite mai tirziu din nevoia de justificare), ci din “dorinta de ambele parti [Stat si Biserica] de a introduce un singur calendar comun mediilor social si religios” si pentru ca “sa promovam unitatea crestina universala. Sintem cu totii chemati sa infaptuim aceasta in numele Domnului prin sarbatorirea impreuna a Nasterii si Invierii Sale.” (vezi documentele “congresului” pan – ortodox de la 1923) Deci motivatia a fost ecumenista si sub presiunea statului. Yannaras isi permite sa numeasca dragostea pentru Sfinta Traditie nici mai mult, nici mai putin decit “obsesie pentru unele amanunte cu totul neinsemnate ale “traditiilor””. Cine este, insa, acest Yannaras sa isi permita sa faca asemenea afirmatii in totala contradictie cu cele decise si intarite vreme de aproape 400 de ani de atitia patriarhi si episcopi ilustri adunati in sinoade ecumenice si locale?!

1583 Sinodul pan – ortodox din Constantinopol condamna si pune sub anatema noul calendar

1587 Sinodul pan – ortodox din Constantinopol condamna si pune sub anatema noul calendar

1593 Sinodul pan – ortodox din Constantinopol condamna si pune sub anatema noul calendar

1670 Patriarhul Dositheos si Sfintul Sinod al Ierusalimului condamna noul calendar

1827 Patriarhul Ecumenic Agathangelos si Sfintul Sinod condamna noul calendar

1895 Patriarhul Ecumenic Anthimos VII si Sfintul Sinod condamna noul calendar

1902 Patriarhul Ecumenic Joachim III si Sfintul Sinod condamna noul calendar

1903 Patriarhul Damianos si Sfintul Sinod al Ierusalimului condamna noul calendar

1903 Sfintul Sinod al Bisericii din Rusia condamna noul calendar

1903 Sfintul Sinod al Bisericii din Romania condamna noul calendar

1903 Sfintul Sinod al Bisericii din Grecia condamna noul calendar

1904 Patriarhul Ecumenic Joachim III si Sfintul Sinod condamna din nou noul calendar

1919 Sfintul Sinod al Bisericii din Grecia condamna iarasi noul calendar

Daca Sfinta Traditie ar fi fost “traditie”, iar sinaxarul si pascalia doar “amanunte cu totul neinsemnate” nu cred ca ele ar fi facut obiectul atitor sinoade si subiectul atitor anateme! Pentru niste lucruri de nimic Patriarhul Chiril al V-lea al Constantinopolului si Sfintul Sinod n-ar fi pus blesteme atit de infricosatoare asupra celor care au indraznit sa adopte calendarul Gregorian:

“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată; să moştenească lepra lui Chiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pre pământ ca şi Cain, mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pre Datan şi Aviron. Ingerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate zilele vieţii lor şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Soboarelor să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatemă şi în focul veşnic. Amin!” (Enciclica de la 1756 a Patriarhului Ecumenic Chiril al V-lea impotriva celor care au adoptat inovatiile papale de la 1582 -http://orthodoxwiki.org/Sigillion_of_1756)

Mai spune acest Yannaras “în câteva decenii şi-au făcut apariţia toate simptomele tipice ale unei secte: diviziune multiplă, marginalizare socială” din cauza ca pleaca de la premisa (intentionat) falsa ca Biserica (cea care pastreaza Sfinta Traditie, care nu marturiseste ecumenism si serghianism) este secta. Dar “diviziunea multipla” despre care vorbeste este in fapt erezie si schisma (de care a avut parte Biserica intotdeauna, chiar de la inceputuri), iar “marginalizarea sociala” nu este nici ea un fenomen nou, ci caracteristic perioadelor in care Biserica a fost violent persecutata (cum a fost cazul si dupa 1923, pina in 1953 in Grecia si 1990 in Romania si Rusia). Biserica astazi este asa cum a fost ea din totdeauna, doar “Una, Sfinta, Apostolica si Soborniceasca”, dar mult redusa numericeste fata de cum era in urma cu 100 de ani. Ciprianismul si Mateismul (dupa numele episcopilor care le-au generat, dar ai caror credinciosi sint si ei numiti “stilisti”, “traditionalisti”, “vechi calendaristi”, “ortodocsi adevarati” sau “veritabili”) nu sint Biserica, ci erezie si schisma.

In acelasi paragraf Yannaris reuseste sa strecoare direct si minciuni sfruntate: “Un creştin de rit vechi este absolut convins că mântuirea promisă de Evanghelie şi viaţa veşnică vor fi dăruite în exclusivitate celor foarte puţini "ortodocşi adevăraţi" din secta lui - toate celelalte miliarde de persoane din prezent sau din trecut au fost create de Dumnezeu pentru chinurile din iadul cel fără de sfârşit.”. Acest gen de predestinare pe care il descrie este insa Calvinist prin excelenta si total strain Bisericii Ortodoxe. Mai spune cu aceeasi gura mincinoasa "pentru ei, mântuirea depinde de cele treisprezece zile ce separă celebrarea pe ritul vechi de cea pe ritul nou”, ceea ce nimeni n-a afirmat/marturisit vreodata. Pentru ortodox mintuirea depinde de prezenta sa in Biserica, Trupul lui Hristos, care este numai si numai acolo unde exista succesiune apostolica valida si unde Sfinta Scriptura este cinstita si traita in totalitatea si integralitatea invataturilor Sfintilor Parinti.