Suntem jalnici la capitolul tineret! Familia e principala vinovata! Nimic nu trebuie sa ne determine sa uitam de faptul ca ai nostri copii au nevoie de indrumarea noastra inca din pruncie, de incarcarea spirituala, de rugaciunea noastra, de cea mai buna hrana duhovniceasca!

Cine creste generatia viitoare de ortodocsi?

:) ca intotdeauna, mamele si bunicile au un rol important in asta... dar mai sunt si exceptii, cand barbatii chiar se implica in educatia copiilor, inclusiv cea religioasa.

Gandindu-ma la tineri si biserica, ma intreb oare ce se va alege de aceste generatii carora le vor da nastere tinerii de astazi plecati in strainatate pentru o viata mai buna?

Ingrijorarea ta , nu este pe deplin justificata, in sensul ca, in strainatate sunt comunitati puternice ortodoxe, ca in Spania, Italia. O alta bucurie ar fi ca aici in tara dupa cate observ ,mai mult pe zona Bucurestiului, pt. ca de aicea sunt, din ce in ce mai multi tineri vin la Sf.Liturghie si nu numai. Deci exceptand tinerii in deriva, multi sunt pe cai bune, mult mai bune ca cei din generatia mea. DUMNEZEU SA-I OCROTEASCA !

e un lucru bun...tinerii au unceput sa vina la biserica....cel putin la Icoanei vin multi...ce ma bucur...:D

Cristi, cum erau tinerii din generatia ta? E foarte interesant! De ce spui ca tinerii actuali sunt pe cai mai bune decat cei din perioada comunista?

Perioada comunista a anilor 56 a fost o perioada dura si vitrega crediintei ortodoxe. Tatal nostru se spunea in soapta, in frica si educatia religioasa era inexistenta . Despre biserica se vorbea in soapta si cu teama. Partidul Comunist era DUMNEZEUL tuturor. Vremurile s-au schimbat, iar crediinta ortodoxa a renascut din propria cenusa mai ales dupa 89. Generatia noastra a fost o generatie ce se vroia indobitocita de dictatura comunista, o generatie a spalarii creerelor, a formari omului nou supus si fricos care in multe privinte a facut pact cu diavolul. Acesta este o parte din adevarul acelor vremuri. As fi vrut sa ma nasc dupa 89 !

Sa nu uitam ca multi tineri au murit in decembrie 89. Jertfa lor, asemenea martirilor din poerioada persecutiilor, ne-a adus libertatea.

Cristi, spune-mi mai clar cum erau tinerii! Erau mai rai? Mai invidiosi? Mai necredinciosi? Prigonirea credintei nu inseamna implicit si slabirea ei! Cum erau deci?

Draga Cristi sa nu spui asta niciodata deoarece asa te lupti cu planul lui Dumnezeu si e pacat... Doar dupa a doua venire infricosatoare a lui Hristos vom afla cu adevarat care a fost rolul evenimentelor si istoriei noastre dinainte de 89 in viziunea lui Dumnezeu care sunt convins ca va fi cu totul altceva decit se crede pina acum.

Nu erau sa zic , nici mai rai si nici mai buni intr un anumit fel. Dar frucul oprit era cel mai vanat intr un fel. Restrictiile de tot felul si ignoranta prin necunoasterea anumitor lucruri ii faceau mai copilarosi si prada usoara pacatelor trupesti de tot felul facute pe ascuns de privirea parintilor, profesorilor si autoritatilor. Muzica si desfraul erau de neanchipuit , dar existau . Se vanau mute din "valorile occidentale" ce erau considerate un deliciu ce acum nu mai mira pe nimeni . Oricum pot spune ca intr un anumit fel tinerii erau ceva mai studiosi dar erau lipsiti de repere, erau mai romantici intr un fel, dar si acest romantism s-a pierdut pe parcurs odata cu accentuarea dictaturii. Se dorea libertatea , libertatea occidentala, si culmea aceasta nazuinta dateaza de prin anii 70, implinita in cele din urma dupa aproape 20 de ani. Au fost ani grei pe care multi i-au uitat si ce-i mai dureros ca-i i-am uitat tocmai pe ei cei tineri din 89 , care ne-au adus libertatea si ne-au dat si aceasta sansa sa scrim pe acest forum crestin. I-am uitat intr un fel si pe cei tineri de azi. In graba noastra cotidiana si fuga dupa castig, le-am intors spatele copiilor si tinerilor nostri. Asta se va simti in viitor.

O,nu Cozia draga nici nu a-si gandi la asa ceva de a ma lupta cu planul Lui. Poate exprimarea nu a fost prea fericita, dar sa sti ca multe am pierdut si eu si natiunea romana in anii comunismului ateu. Unde erai tu tara acum de nu erau cei 50 de ani de negura comunista ? Poate draga Cozia eram cel putin egali, daca nu chiar mai buni decat adevaratele democratii occidentale. Mult a pierdut Romania in acea pieroada. Tot timpul o luam de la capat si nu mai terminam. Aici este durerea draga Cozia. Suntem in permanenta generatii de sacrificiui . Poate de rai ce-am fost , Dumnezeu si-a intors fata de la noi. Dar si aceasta face parte, daca ar fi asa, din voirea si planul Lui. Nu avem cum sa punem in discutie voia Lui , daramite a ne impotrivi. Nimicimea noastra ne face neputinciosi in intelegeri si judecati, pentru ca adevarata judecata El o are, dar mult avem pana a o intelege si a o afla.

Cineva spunea: "Lucrurile sunt cam asa: eu las o gaina sa umble de nebuna prin curte. Nu ma ocup de ea, am gardul spart. Toate bune si frumoase pana in momentul in care gaina pleaca in curtea de alaturi si brusc e gaina mea. Parintii nu-si asuma, de fapt, responsabilitatea. Nu se ocupa de odrasla pentru partea interioara, dar in momentul in care aceasta face o optiune personala de viata, atunci brusc e copilul lor. Traiesc intr-o instrainare teribila, nu-si cunosc copilul, copilul nu-si cunoaste parintele, nu se cunoaste pe el insusi, nici parintii nu se cunosc cel mai adesea pe ei insisi. Se traieste intr-o necunoastere totala si, la un moment dat, cand se intampla ca cineva sa iasa din acest sistem al instrainarii cronice, atunci brusc ii apuca panica: vai, ce se intampla cu copilul meu, cine mi l-a furat, cine mi l-a maturizat, cine mi l-a influentat?"

Sa ne caim pentru acest pustiu in care ne aflam: "Doamne, sunt ca un pamant fara de apa, pustiu si nelucrat", spune psalmistul. "Ajuta-ma ! Coboara harul Tau peste inima mea insetata de Tine !"

Nu sunt foarte convinsa ca ingradirea este solutia anita. Din punctul meu de vedere discernamatul este cheia. Si aici nu ma refer la copii ci la tineri. Tinerii din ziua de astazi sunt dezechilibrati datorita societatii dar si a parintilor care accepta acest compromis cu societatea.

Nu e vorba de ingradire ,dar un copil cu care parintele petrece f.mult timp ,cu multa rabdare si dragoste nu va mai cadea asa usor ispite ,in acest fel se formeaza discernamintul.

Daaaaaaaaa cu mii si mii de aaaaa la sfarst, ba mai mult scris cu litere mari si de aur!:)

Eu am participat la o conferinta si sa stiti ca tineretul a scris pe biletel pentru Inalt preasfintit-ul daca virginitatea mai are vreun rost in societatea contemporanta. Ori raspunsul a fost ca intotdeaua aceasta a fost o virtute, si ca dintotdeauna D-zeu a considerat pacat desfraul.

Poate oare sa vina cineva inaintea Domnului si sa zica ca el nu are fructele loialitatii in privinta virginitatii, datorita faptului ca a crescut intr-un pamant arid unde buruienile pornografiei sufocau tot?

Matei 7:19. Iar orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc.

Ca au fost motive pentru care pomul a fost neroditor, sau ca nu au fost... se arunca in foc...

"Nu este suficient sa spui ca tinerii merg la biserica. Trebuie sa ne întrebam ce obtin ei acolo, în biserica, cu ce pleaca de la biserica si, daca nu fac din ortodoxie o parte integranta a vietii lor, atunci chiar ca nu este suficient sa spui ca merg la biserica. Apartenenta de suprafata nu este suficienta; trebuie sa ne miste ceva pe dinauntru, ceva ce sa ne faca diferiti de lumea din jurul nostru, chiar daca lumea îsi spune „crestina” sau chiar „ortodoxa”. nu trebuie sa ne concentram asupra propriei noastre persoane, ci sa întindem o mîna celor care se afla în cautarea lui Dumnezeu si a unei vieti dedicate Lui. În ziua de astazi, orice comunitate ortodoxa mai mare are tendinta de a se transforma într-o societate care se auto-gratuleaza si se delecteaza cu propriile-i virtuti si realizari ortodoxe: frumusetea bisericilor si a odoarelor noastre, splendoarea slujbelor noastre, pîna si puritatea doctrinei noastre. Dar adevarata viata crestina, înca de pe timpul Apostolilor, a fost nedespartita de comunicarea cu ceilalti. O ortodoxie care este vie prin însusi acest fapt iradiaza catre ceilalti - deci nu este nevoie sa se înfiinteze un „departament de misionariat” pentru a face acest lucru; focul adevaratului crestinism se transmite si fara el. Daca ortodoxia noastra este ceva ce pastram pentru noi însine si ne mai si laudam cu ea, atunci sîntem mortii care-si îngroapa mortii. Nu este mai trist decît sa vezi pe cineva care a fost crescut în spirit ortodox, care are unele notiuni de catehism, care a citit cîteva Vieti ale Sfintilor, care si-a facut o idee generala despre ce înseamna ortodoxia, care întelege unele dintre slujbe, si totusi nu este constient de ce se petrece în jurul lui. Iar pe copiii sai îi pune sa aleaga între doua moduri de viata: unul este modul în care traiesc majoritatea oamenilor, iar celalalt este modul în care traiesc ortodocsii duminica si atunci cînd citesc vreun text ortodox. Daca un copil este crescut în felul acesta, cel mai probabil este ca nu va alege modul de viata ortodox; acesta va reprezenta o particica infima din viata acelui copil, pentru ca viata contemporana este mult prea ademenitoare, pentru ca prea multi merg pe calea ei, pentru ca reprezinta o parte prea mare a realitatii de astazi. O ortodoxie prea exaltata si prea cu capul în nori îsi are locul într-o sera, pentru ca nu ne este de nici un folos în viata de zi cu zi si cu atît mai putin nu poate face nimic pentru mîntuirea celor din jurul nostru".
Sf Seraphim Rose
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/25/cuv-seraphim-rose-este-mai-tarziu-decat-credem-va-mai-supravietui-credinta-noastra/