În prealabil postat de konijiro (Post 234066)

Creierul uman nu e o unealta intotdeauna exacta pentru aprecierea realitatii inconjuratoare, de aceea se recurge la metoda stiintifica.

Si tot din cauza asta, experientele personale nu pot fi catalogate drept dovezi.

În prealabil postat de konijiro (Post 234516)

Nu tot ce se "proiecteaza" in creier e si corect sau adevarat.

Metoda stiintifica tocmai de-aia a fost dezvoltata. Ea este cea care testeaza ideile nascute in creier, si numai dupa ce sunt validate sunt declarate valabile din punct de vedere stiintific.



Cred ca trebuie sa te interesezi mai indeaproape pentru a afla ce inseamna dovada.

Toate religiile au adepti care trec prin "experiente" religioase, si respectivii le vad ca pe dovezi ale existentei zeului lor. Sa inteleg ca toti zeii aia exista, sau e mai probabil ca avem de a face cu diferite stari mentale autoinduse, si etichetate in functie de apartenenta religioasa a celui care le experimenteaza?

În prealabil postat de anastasia2008 (Post 157807)

Cand am citit postarea dumneavoastra am simtit ca parca cineva mi-a tras cu putere un pumn in stomac. O durere surda. Imi permit sa va contrazic, draga doamna, ca un profesor de religie ce sunt.

Acum un an, cand predam, aveam la o clasa de a XI-a(clasa cu cele mai multe probleme din toata scoala), o eleva, Miruna. Daca ceilalti se razvrateau sau faceau galagie, ea statea in ultima banca, cu castile in urechi si asculta muzica. Era vopsita brunet, machiata cu un negru strident, si avea o privire care te ingheta. Pentru ea, nici nu existam.

Dar totusi, fiinta ei avea ceva care te tulbura. Spre sfarsitul anului, am hotarat ca in ultimele ore, sa vorbim liber. Si au dorit sa vorbeasca despre iubire, relatiile dintre tineri. Au fost niste lectii extraordinare, pentru ca am privit relatia dintre un baiat si o fata in relatia lor si cu Dumnezeu.

Mi-am dat seama in orele acelea ca sufletele lor uneori barbare, erau de fapt niste suflete sensibile, care aveau nevoie disperata de iubire. Asa ca, intr-o zi, am observat-o pe Miruna, in prima banca. Ma asculta cu atentie, nu mai era imbracata in negru, nu mai era machiata strident, ci arata ca o adevarata domnisoara. Si, atunci cand am facut prezenta, i-am spus ca e frumoasa. In orele urmatoare, a participat de multe ori la lectie.

A fost pentru mine cea mai mare realizare, si n-as fi povestit niciodata de ea daca nu v-as fi citit postarea. Nu aveti dreptate. Intr-un an, am avut 800 de elevi. Am avut marea bucurie de a intalni printre ei multe suflete minunate.

E nevoie de religie in scoala. Pentru multi dintre ei, ora aceasta era o ora de aer proaspat. Ora in care erau liberi sa spuna ce simt. Ora in care il descopereau pe Dumnezeu. Iar cand se termina ora, multi plecau zambind.

Iar ceea ce imi aducea mie zambetul pe buze, era ora in care un elev penticostal, la plecare imi spunea:"Domnul sa va binecuvinteze, doamna".
Asta va spun si eu dumneavoastra.

În prealabil postat de georgeval (Post 157735)

Treptat Biserica trebuie sa se pregateasca. Nu trebuie sa uitam ca in multe tari din Europa invatamanutul este particular, de aceea predomina foarte multe scoli confesionale. La noi cred ca este foarte greu ca Biserica Ortodoxa Romana sa infiinteze scoli asemenea celor confesionale din celelalte tari europene.
La baza educatiei trebuie sa existe o componenta morala- daca scoatem religia cu ce o vom inlocui? si cine va preda disciplina, sa zicem, de educatie morala???

În prealabil postat de Radu32 (Post 236512)

profesorii de filosofie, vor putea achi9ta cu succes aceasta sarcina, deoarece ei au facut in facultate etica si morala !!!