Spui acelasi lucru in cuvinte mai filozofice. Relativ e doar budismul, nu exista adevar relativ. Daca cineva spune ca un cal e elefant inseamna ori ca acela are probleme psihice, ori ca e budist (sau in transa, drogat, e cam acelasi lucru). Adevarul asta absolut de care spui tu, realitatea ultima budista este posedarea de catre ingerii cazuti si revelarea adevarului dat de ei. Ce inseamna iluminarea budista? Atingerea stadiului de posedare, de conlucrare stransa cu ingerii cazuti, care dau stari extatice si revelatii. Daca citeai din sfinti vedeai care sunt modurile de actiune ale ingerilor cazuti si ca acestia dau viziuni, iluminare, etc. Intelegi acum ca tu propovaduiesti de fapt un fel de satanism? Nu-i zice asa, dar e un fle de satanism mai elevat.
Tu ai citit vreo carte din budism, sau doar citezi dintr-o carte? Daca ai citit Milarepa, ce m-a surprins acolo e ca la inceput face magie neagra si apoi spune ca o lasa si se apuca de magie alba. Adica de budism si yoga, acum vezi care e adevarul?

Complet fals, cuvine din carti de propovaduire a budismului. E de fapt calea opusa crestinimului, nu indumnezeirea, ci indracirea, conlucrarea cu ingerii cazuti. Am explicat in mesajul anterior, e o forma elevata de satanism.

Acum ar fi interesant sa auzim ce este categorisit ca fiind bine si ce e categorisit ca fiind rau in budhism.

Sau "intrisec" nimic nu e cu adevarat bine si nimic nu e cu adevarat rau in budhism cumva?

Serios? Pai o data ce ai inteles, filosofic vorbind, "adevarul" cum te-ar putea indeparta de el vreo una din actiunile tale?

Vezi ca e definitie circulara, ar fi trebuit sa sesizezi chiar tu chestia asta.

Da, dar vezi tu, budhistul oricat ar "patrunde" sensul la cuvintele astea, tot nu ajunge la Hristos.
Pentru ca n-au idee cine este sau nu ii intereseaza.
Pentru ca au o cu totul alta viziune "spirituala" asupra lumii.

Nu s-a mantuit nici un budhist inainte de venirea lui Hristos, oricate procese mentale devoltau si fapte bune isi inchipuiau ca faceau.
Chiar si acum e un mare semn de intrebare daca se mantuieste vreo unul.

De altfel ei nici nu cred in mantuire sau Paradis sau restaurarea Creatiei, ci intr-o "dizolvare" spirituala, un fel de sinucidere in "absolut".

Pentru ei, omul cu personalitatea, particularitatile lui, felul de a gandi, simti, etc. sunt "reziduri mentale" care trebuiesc indepartate pentru a ajunge la o natura absoluta si cvasi-identica cu Dumnezeu care cred in panteismul lor, ca ar exista in om.

Ori, nu exisa asa ceva, Dumnezeu e Dumnezeu si creatura ramane creatura, se poate perfectiona, se poate sfinti, dar in natura ei ultima ramane creatura.

Budismul cred ca este singura religie care explica cum fiintele ascensioneaza in raiuri si cum cad de acolo in stari existentiale mai grosiere sau intunecate.

Nu este adevarat ca in budism nu se crede in paradis.

Paradisurile budiste sunt stari existentiale, desi extatice, supuse cauzalitatii.

Acestea sunt explicate functie de nivelul de purificare al inimii.
Sunt impartite in trei categorii. Paradisurile in care locuitorii acestora inca sunt patimasi (kama loka), paradisurile celor nepatimasi (rupa loka) si paradisurile in care locuitorii acestora nu au nicio forma (arupa loka).

Atunci esti rau informat.
Cam toti panteistii au o teorie despre chestiile astea.

Si daca tot vorbesti la plural, in crestinism nu exsita "paradisuri" (plural) sau "existente".

Ca sa se inteleaga mai bine: budhistii nu cred in Paradis ca stare ultima.
Pentru ei un soi de depersonalizare si sinucidere spirituala (ca eliminare a individului si individualitatii, "reducere" la "Absolut") este "starea ultima".

Bazata pe o informatie eronata: ca fiinta umana in esenta sa unica este egala in natura sa cu Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, credinta ta e legate de un alt sistem, substantial diferit de cel crestin si incompatibil cu el.
Caci fara indoiala, nu ai avut nici o experienta personala care sa valideze informatiile astea.

In crestinism nu exista raiuri, ci doar UN SINGUR rai, iar cine ajunge in Rai (Paradis), nu poate sa "cada" din acel loc

E abonat la alta viziune, e o alta "revelatie". Aici e buba.
Oricat ii da cu imbunatatirea procesului mental, mentalul exclusiv nu poate valida o cale spirituala, mai intervine si credinta, alegerea omului de a se arunca cu capul inainte pe un drum sau altul, dintr-un motiv sau altul.
Exista niste ratiuni si in spatele acestei alegeri chiar daca e aparent irationala.

Intrebarea este daca poate, fara o spovedanie serioase la un duhovnic iscusit sa si le descopere pe ale lui..

Dar ca regula generala, cine alege o secta, o alege din fudulie, are impresia ca prin insasi acea alegere, deja s-a inaltat duhovniceste deasupra mediei.

Ori, chiar si cu alegerea corecta ia destul timp ca lucrul asta sa devina fapt si ca sa devina fapt, inainte de toate fudulia trebuie lasata in urma.

"...sunt multe locasuri."

Este o singura realitate, care insa este perceputa in mod diferit, de la fiinta la fiinta.

Functie de conditionarile interne si modul cum se raporteaza in fiecare clipa la experientele curente.


De exemplu, unii, desi sunt pe pamant pot avea experiente de iad sau paradisiace.

--------

Caderea din rai, in crestinism este explicata ca fiind posibila pentru ca ingerii si oamenii au liber arbitru.

Liberul arbitru este factorul imprevizibilitatii. Nu depinde de timp.
Fie la inceputul creatiei, fie in desfasurarea ei, fie in eternitatea ei.

-----

Deci de ce n-ar fi posibila caderea omului dupa scindarea realitatii in iad si rai, prin Judecata?

Sau omul si ingerii nu vor mai avea liber arbitru?

Traim un vis care in orice moment se poate transforma in cosmar.

Un vis, de facto, incontrolabil.

Manipularea visului in aspectele sale nu este o solutie viabila.

Cel mai bine ar fi sa ne trezim.