Păi si astazi e la fel, altfel nici nu se poate.

Fals.
Mai citeste Biblia, pe genunchi, fiule!

Aiurea!
Voi vă provocați bolboroseala.
Tânărul carismatic Robert Ernst din Croația crede că a fost botezat cu Duhul sfânt în momentul botezului în apă, fiindcă...și aici urmează partea interesantă, el însuși a bolborosit cât a putut până să prindă ”ceva”.
Primii creștini nu procedau astfel.
Iată filmulețul:

https://youtu.be/PnYP_wQeI6Q

Asta numai in Croatia se putea intampla.
In America nu vezi asa ceva!

Cum se vede în acel filmuleț cu acest tânăr credul, exact așa se procedează la toți penticostaliștii! Biblia spune că Dumnezeu dă Duhul celor care ascultă de El, condiția fiind ascultarea, fiindcă orice creștin este uns, asta înseamnă termenul creștin - uns. Nu există creștin fără Duhul sfânt.(Ioan.1:12). Ești creștin, faci parte din Trupul lui Hristos, ești prin urmare fiul lui Dumnezeu, născut din nou din apă și din Duh, ai primit deja arvuna Duhului. Apostolul spune clar, fiecăruia i se dă manifestarea Duhului spre folosul celorlalți. Dacă Duhul lui Hristos nu este în noi, nu putem fi înviați. Rom 8:9, Rom 8:11.
Am înțeles că este bine să ceri mai mult Duh Sfânt, dar să faci exerciții bolborosind aiurea pentru a primi vorbirea în limbi este cu totul absurd! Exact asta face acel tânăr și așa procedează toți pocăiții!

Atata timp cat este in biserica, si se intampla in mijlocul intregii adunari de fiecare data, inseamna ca este un act oficial, standardizat, tipizat si asumat de intreaga comunitate.

Chiar daca nu este declarat "oficial" insa este are un caracter de norma si invatatura a cultului pentru ca este unitar acceptata de toti din cult dar si practicata. Orice alta afirmatie cum ca "nu este oficiala" este de prisos; bolboroseala este practicata de toti, in cadrul oficial al bisericii, si asumata de toti ca fiind norma; iar limitele bolboroselii sunt necuprinse...

Exact asa cum satana vede adevarul si nu vrea sa se indrepte, si stie ca singurul lucru pe care trebuie sa-l faca este sa se supuna voii Dumnezeiesti, la fel si protestantii, sunt pusi pe o cale fara intoarcere, in care nu mai au nici un fel de scapare.

Sunt cu totul in minciunea satanei, prinsi cu desavarsire in "Sola"-ul satanei. "EU", si voia mea unita cu voia si invatatura si otrava satanei...


Este de o evidenta totala lucrul asta, "SOLA"-ul pus pe frontispiciul protestantismului, insa toti au orbit si nu isi dau seama de otrava care picura din el... si devin cu totul otraviti si nu mai stiu ce e cu ei, oameni sanatosi de altfel, imbolnaviti si omorati de otrava minciunii.

Cu greu se scoate cineva din mainile satanei... si aici trebuie si invatatura dar si rugaciune; altfel ma indoiesc ca este vreun folos de a vorbi cu un penticostal.

Probabil ca asa e, insa nu si la penticostali.
Si tu esti uns.
Cu vaselina.
E bine ca, incet, incet, mai intelegi cate ceva.

Pentru tine pare ceva vital ca cel ce avea harisma vorbirii in limbi s-ar fi putut si ruga, insa eu nu vad de ce e atata de important pentru tine (si, probabil, pentru penticostali). Probabil aceasta putea sa faca si operatii aritmetice in alta limba, ce-o fi asa extraordinar. Oricine se poate ruga intr-o limba straina daca spune sau citeste rugaciuni in acea limba, chiar fara sa o inteleaga. Dar ne legam de amanunte, important e ca in acel capitol scrie ca limbile in care se vorbea erau limbile altor popoare, nu limbi care nu sunt limbi.

In al doilea rand, acolo scrie invers decat ce ai spus tu, Sfantul Apostol nu spune ca un crestin ar trebui sa se roage si intr-o limba straina, scrie ca nu e benefic sa faca asta, decat daca si intelege ce spune. Si, daca e sa analizam textul si sa luam fiecare posibila exlicatie, e posibil ca acolo sa faca o comparatie cu rugaciunea intr-o limba necunoscuta. Pentru ca acele pasaje sunt legate de pasajul anterior, unde spune ca cel ce graieste intr-o limba straina sa se roaga ca sa poate sa si inteleaga ce spune. Apoi urmeaza comparatia cu rugaciunea intr-o limba straina, care e la fel, nu atat de roditoare, pentru ca mintea nu intelege ce inseamna acele cuvinte dintr-o limba straina.

Si, in al treilea rand, dar si cel mai important, ce legatura are harisma vorbirii in limbi din primii ani cu ce fac penticostalii? Iti scriu ceva foarte interesant in continuare. Am spus ca harisma era o minune, atat pentru cel ce o avea cat si pentru ceilalti. Dar la penticostali ce minune poate fi pentru cei necredinciosi? Orice om de pe pamant poate sa faca ce fac penticostalii, adica sa vorbeasca in niste sunete sau cuvinte necunoscute, fara sa i se intample nicio minune. Cu adevarat o minune era ca cineva care nu stia alta limba sa vorbeasca in chineza sau hindusa, sau germana. Asta e cu adevarat o minune, dar sa scoata niste sunete nu e nicio minune, un necredincios poate doar sa se amuze ca penticostalii spun ca e o minune ceea ce poate face si el oricand.

P.S. Sper ca ai inteles ca eu nu am nicio indoiala despre adevarul din Biserica si nici despre ce sunt acele amnifestari de la penticostali. Noi vorbim cu tine ca sa aratam adevarul si, desi putin probabil, ca sa il vezi si tu si sa vii in Biserica, sa te lepezi de posedarile acelea.

In Bisericile Neoprotestante nu vezi standardizare si tipizare ci libertate. De altfel in ele nici nu exista liturghie. Rugaciunea, cantarea, predicarea sunt practici intalnite la fiecare slujba, insa nici acestea nu pot fi numite "acte oficiale". Suna ciudat si nelalocul lui.

OFICIÁL, -Ă, oficiali, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. ◊ Monitorul oficial - periodic în care se publică de obicei acte normative. ♦ Propriu actelor guvernamentale, documentelor administrației de stat; în stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităților, ale statului. 2. Adj. Care se conformează legilor, regulilor, formalităților, tradițiilor (unui stat); aprobat, convenit între autorități. 3. Adj. Fig. De o politețe rece, calculată; solemn, formal, stereotip. 4. S. m. Oficialitate (1). [Pr.: -ci-al] – Din lat. officialis, fr. officiel.

sursa: DEX '09 (2009)
Vorbirea in limbi este un dar al Duhului Sfant pe deplin acceptat si practicat in Biserica Penticostala, aici ai dreptate.
Eu nu am auzit NICIODATA nicio bolboroseala in bisericile penticostale. Si le frecventez de peste treizeci de ani. Singura biserica unde am auzit ca s-a bolborosit este BOR: Scurtă istorie a Bisericii Române IOAN PLOSCARU
"Asa incepe sirul de mitropoliti greci din Tarile Romane, iar in biserici se citea pe slavoneste, adica se bolborosea (boscorodea). Boscorodirea s-a format deoarece preotii nu stiau slavoneste, dar de teama taierii limbii, au inceput sa imite limba slavona, prin sunete asemanatoare. Preotii nu stiau, de multe ori, in slavoneste decit Tatal nostru si mai rar Crezul, restul slujbelor era boscorodit. "
Balacareala deliranta.
In asta esti expert.

Pai eu nu te-am intrebat de ce ar fi fost important pentru mine sau pentru alti penticostali ci pentru Apostolul Pavel.

De ce voia apostolul Pavel ca toti crestinii din Corint sa se roage in alte limbi?
Ca doar se puteau ruga si in limba greaca?

Ai vreo idee, vreo banuiala, vreo cunostinta din ceea ce ai citit in 1 Corinteni 14?

Cel care se roaga in alte limbi, nu intelege ce spune. Niciodata.
Le confunzi. Nu cred ca faci diferenta dintre rugaciune in alte limbi si mesaj pentru biserica in alte limbi. Dar poate nici nu e inca vremea potrivita.

Ar trebui sa ai alt subiect de meditatie:
- Daca vorbirea in alte limbi este NU doar predicare ci si rugaciune, de ce ar trebui rugaciunea sa... inceteze?