Doriana
 

Credinta ai marturisit-o prin nasi, atunci cand ai primit botezul!!! Imi pare rau ca tu confunzi lucrurile! Ce ai facut apostazie se numeste si grav e ca tu nici nu constientizezi, ba mai mult constiinta ta cred ca e adormita altfel nu ai avea pace in suflet... Oricum ce am avut de spus, am spus...

Spune tu, lacrimi, cat de mult ar dispretui cineva penticostalii, poti sa spui ca " , se contorsionau ca cei stapiniti de duhuri rele , aveau niste figuri infricosatoare,alti hauiau,miraiau "? Asa face sotul tau?

Deloc. Chiiar deloc. Am mai explicat ca pierderea controlului este semn de posesiune demonica. Duhul Sfant nu face asa ceva.

Nu recunosc in aceste manifestari rugaciunea penticostala.

Bravo, gabriela, eu am marturisit credinta la 6 saptamani...Tot ce am marturisit atunci a fost un "oaaa, oaaa". Ca nasa mea s-a facut ca se leapada de satan si dupa o ora a jucat si a baut si a chiuit cat o tineau plamanii, asta nu a fost alegerea mea. insa cand L-am gasit pe Hristos am ales sa raman cu El si nu vreau sa-L mai parasesc.

Mie ce intentionezi sa imi raspandesti? Consideri ca ai avea ceva sa imi raspandesti, ce nu a fost raspandit inainte de initiativa ta, sau a cultului tau?
Dar de ce m-ai sfatuit sa trec si pe la Biserica ta, ca e frumos si acolo?

Consideri ca as avea ce sa simt in plus acolo, sau ca as avea acolo ce gasi mai mult decat se poate afla in Biserica Ortodoxa, sau nu?
Noi ortodocsii o avem?

Ce intentionezi sa ne aduci noua, prin aceste dialoguri?
Ortodocsii sunt luminati?

Biserica Ortodoxa e luminata?

Auzit. Am si practicat un timp cand mergeam prin lume cautand pe Dumnezeu. Nu am fost foarte perseverenta in a repeta-o intruna, se pare...

O singura data am avut ocazia sa asist la o "vorbire in limbi" (si sper sa nu mai am ocazia). Cuvinte rostite intr-o limba necunoscuta, un zambet ciudat pe fata... care insa au incetat in momentul in care am inceput sa spun Crezul cu voce tare... Ideea e ca oricum m-a infricosat momentul, nu am putut dormi toata noaptea, m-am rugat intruna... Si inca ceva: impresia ca nu era persoana sotului meu, parca si vocea i se schimbase, raguseala de dupa... Intr-un cuvant: CIUDAT.

Asa se pare... Daca perseverai mai mult ca sigur erai ortodocsa acum...

Posibil sa ti se para ciudat...Insa cat de ciudat ar fi nu erau haueli si miraieli, nu? [de fapt nici nu sunt sigura ca stiu ce sunt astea...pfff...]

Da, Doriana, asa este, si trebuie sa-ti spun ca te apreciez pentru bunavointa si rabdarea de care dai dovada, iar fratii tai se pot mandri cu tine. Si mai stiu ca Dumnezeu are multe si necunoscute cai prin care cheama la El pe fiecare.

Atitudinea ta mi-aduce aminte de doua fete (pocaite, am inteles) cu un devotament extraordinar care au ingrijit o femeie batrana, botezata ortodox dar necredincioasa, pana aproape de moartea acesteia. Veneau fetele la fiecare doua zile si fara sa se scarbeasca o schimbau si o spalau pe femeia care era imobilizata la pat dupa operatie. Tot ele aduceau scutece si medicamente pe care le luau de la locul lor de adunare. Le-am cunoscut personal pe amandoua iar la intrebarea mea de unde atata grija fata de batrana destul de uracioasa si profitoare, mi s-a raspuns simplu:Asa trebuie!

Ai vrut totusi sa Il parasesti, pe El/sau comunitatea...ceva de genul asta, atunci cand fratii tai in credinta te-au cam dezamagit, si ranit, insa ti-a venit gandul ca e aceasta e doar o incercare, posibil pentru pacatele tale.

Totusi legat de Biserica Ortodoxa, nu ai simtit la fel in legatura cu initiativa parasirii ei....:22: