Chiar că te-ai schimbat Scoţiene.
 

De multe ori te-am dat ca exemplu pozitiv pentru felul constructiv de a posta. Oare ce s-a întâmplat de te-ai schimbat aşa? Sau poate erai la fel şi te ascundeai?

Uite, pentru că ai cerut o referinţă ţi-o dau. Îmi cer iertare că nu am prea avut timp că am tot fost plecat şi ţi-am scris cam în grabă.

http://www.jonathan-edwards.org/Sinners.html

varianta română:

http://www.resursecrestine.ro/predic...n-limba-romana

În privinţa credinţei tale vreri doar să o expui sau eşti deschis dialogului constructiv în a vedea ce e adevărat şi ce nu conform Sfintei Scripturi? că văd că ai folosit metoda ctrl+c ctrl+v, deşi ai spus că nu eşti de acord cu ea iar răspunsul care va trebui să ţi-l dau trebuie alcătuit pentru fiecare postare şi idee în parte, ceea ce înseamnă o muncă, pe episoade săptămânale, la cât timp am eu liber, de aproximativ 6 luni. De dragul tău aş face-o dar dacă tu doar doreşti o expunere tip reclamă pentru credinţa ta iar nu un dialog în care să vedem ce e rău şi ce e bun în ea mi se pare o pierdere de timp inutilă care l-ar supăra pe Dumnezeu:



II.Cor.12:20. Căci mă tem ca nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmure, de îngâmfări, de tulburări;
II.Cor.12:21. Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut.


Gal.5:19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
Gal.5:20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
Gal.5:21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
Gal.5:22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
Gal.5:23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.


I.Tim.6:3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,
I.Tim.6:4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene,
I.Tim.6:5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia.



Iar de întrebi de bătrânul meu, fiindcă el era omul ce trăia Sfânta Evanghelie, în toate ceea ce făcea avea mărturie din Evanghelie, după sfatul Sfântului Antonie cel Mare. Ei bine, aplicând cele spuse mai sus de Sfântul Apostol Pavel, el m-a învăţat, pe scurt, ca, decât să am astfel de disuţii, mai bine să mă duc şi să dorm.


Aşadar te întreb şi te rog să te opreşti un strop din duhul acesta de bătălie pe care l-ai abordat în ultima vreme şi să-mi răspunzi cu sinceritate sinceră.

Eşti dispus pentru un adevărat dialog în duh de pace sau nu, ci doreşti doar o ceartă de cuvinte?

Adică mă gândesc, este oare cu adevărat ceea ce ai spus tu aici:

Daca nu ar fi critici incorecte si ar fi fost fundamentate as fi fost dispus sa scriu chiar eu o critica a doctrinei calviniste?

sau aici:

Singurul scop al postarilor ce va urma va fi ca toti,indiferent de parerea pe care o vor avea,sa vada ce credem in realitate.Apoi pot sa ne critice cum vor,pana cand vor.[...]Nici macar nu ma intereseaza reactia,simpatiile sau antipatiile pe care le voi genera.Ma lasa rece genul acesta de satisfactii meschine.Nu pot sa stau sa discut in contradictoriu cu toti,trebuie sa termin ce am promis in termenul promis.Apoi scapati de mine si toata lumea va fi fericita.

Fericirea noastră nu constă în prezenţa sau absenţa ta pe forum ci în aceasta:

Matei 5:9 Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Cu nădejdea că şi tu iubeşti cu adevărat Sfânta Evanghelie şi vrei să te conformezi cu Ea şi nu doar să te baţi pentru nişte idei, aşadar că şi tu doreşti să fi părtaş la această fericire,

Cu dragoste, Alexandru

PS Oamenii filmaţi acolo la scurtătura ce ne-ai dat-o la semnătura ta nu prea aveau legătură cu Sfânta Evanghelie. Poate că aveau legătură cu duhul păgân al oamenilor mânioşi, care desigur că nu propovăduiesc creştinismul ci onoarea, duelurile şi alte lucruri de genul acesta care nu prea le-am întâlnit decât prin Vechiul Testament, dar şi acolo ca să ne învăţăm noi despre lupta cumplită cu duhurile necurate, printre care şi duhul mâniei. La Domnul Hristos este valabil aceasta:

Matei 5:21 Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.
Matei 5:22 Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
Matei 5:23 Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
Matei 5:24 Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.


iar desigur nu aceasta: ,,Scottish by birth, British by law, Highlander by the grace of God"
. Acesta este mai de grabă în duhul dumnezeului mânios, care l-am tot căutat în Noul Testament şi nu l-am găsit decât aici:

I.Petr.5:8. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,


şi aici:


Fapt.12:20. Şi Irod era mânios pe locuitorii din Tir şi din Sidon. Dar ei, înţelegându-se între ei, au venit la el şi câştigând pe Vlast, care era cămăraşul regelui, cereau pace, pentru că ţara lor se hrănea din cea a regelui.
Fapt.12:21. Şi într-o zi rânduită, Irod, îmbrăcându-se în veşminte regeşti şi şezând la tribună, vorbea către ei;
Fapt.12:22. Iar poporul striga: Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc!
Fapt.12:23. Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Şi mâncându-l viermii, a murit.

Partea a-II-a.A DOUA TEZA:ALEGEREA NECONDITIONATA
 

PARTEA I

Dumnezeu a hotarat toate lucrurile care trebuie sa se intimple(Daniel 4:34-35,Romani 8:28,11:36,Efeseni 1:11) si a facut acest lucru in EL insusi,inca din eternitate,prin intelepciunea Sa perfecta si prin sfatul Sfant al voii Sale,in mod liber si fara schimbare (Proverbe 19:21,Isaia 14:24-27,46:10-11,Psalmi 115:3,135:6,Romani 9:18).Cu toate acestea EL a facut acest lucru intr-un mod in care Dumnezeu nu este nici autorul pacatului,nici nu are amestec in pacatul unei personae(Geneza 18:25,Iacov 1:13,I Ioan 1:5),nici nu incalca vointa libera a creaturii Sale,nici nu sunt luate de la om libertatea sau raspunderea pentru consecintele actiunilor lor,ci mai degraba acestea din urma sunt stabilite(Geneza 50:20,Isaia 10:5-7,Matei 17:12,Ioan 19:11,FA 2:23,4:27-28).In toate acestea intelepciunea lui Dumnezeu este arata in ceea ce priveste domnia Sa asupra tuturor lucrurilor,dupa cum este puterea si credinciosia Sa in implinirea hotararilor Sale(Numeri 23:19,Efeseni 1:3-5).

Cu toate ca Dumnezeu cunoaste orice ar putea sa se intimple sau se va intimpla in toate circumstantele imaginabile(I Samuel 23:11-12,Matei 11:21-23,FA 15:18),totusi EL nu a hotarat nimic pentru ca EL a prevazut acel lucru in viitor sau pentru ca acel lucru s-ar fi intimplat in anumite circumstante(Isaia 40:13-14,Romani 9:11-18,11:34,I Corinteni 2:16).Doctrina predestinarii trebuie utilizata cu mare prudenta si grija speciala(Deut 29:29,Romani 9:20,11:33).

Prin hotararea lui Dumnezeu,si cu scopul demonstrarii gloriei Sale,anumite fiinte sunt hotarati mai dinainte la a avea parte de viata vesnica prin Isus Hristos,spre lauda harului Sau glorios(Matei 25:34,I Timotei 5:21,I Petru 2:9).Ceilalti sunt lasati sa continue in pacatul lor,spre condamnarea lor dreapta,spre lauda dreptatii Sale glorioase(Ioan 12:37-40,Romani 9:6-24,I Petru 2:8,Iuda 1:4).Cei ce sunt hotarari mai dinainte pentru a avea viata vesnica sunt desemnati in mod individual si ireversibil,iar numarul lor este atat de sigur si de bine definit incat el nu poate fi nici crescut si nici diminuat(Matei 22:1-14,Ioan 13:18,Romani 11:5-6,II Timotei 2:19).

Dumnezeu a hotarat acele fiinte umane care sunt predestinate la viata vesnica inainte de intemeierea lumii,in conformitate cu scopul Sau etern si neschimbat,cu sfatul Sau tainic si cu placerea voii Sale.Dumnezeu i-a ales pe acestia in Hristos,perntru gloria Sa vesnica,numai prin dragostea si harul Sau(Romani 8:30,Efeseni 1:4-2:10,II Timotei 1:9),fara ca in vreuna dintre creaturile alese de EL sa existe vreo conditie sau cauza care s ail determine pe Dumnezeu sa aleaga aceea persoana(Romani 9:11-16,11:5-6).

Deoarece Dumnezeu i-a predestinate pe cei alesi la glorie,tot asa EL a prestabilit toate mijloacele necesare pentru a face acest lucru,in acord cu scopul voii Sale vesnice si complet libere(Efeseni 1:4,2:10,II Tesalonicieni 2:13,I Petru 1:2).Asadar cei alesi sunt rascumparati de Hristos(I Tes 5:9-10,Tit 2:14)chemati la credinta-n Hristos prin Duhul Sfant lucrand la vremea cuvenita,sunt justificati,adoptati,sfintiti(Romani 8:30,Efeseni 1:5,II Tes 2:13) si pastrati prin puterea Sa prin credinta la mantuire(I Petru 1:5).Nimeni altcineva in afara de cei alesi nu este rascumparat de Hristos,nici chemat la credinta,sfintit sau justificat(Ioan 6:64-66,8:47,10:26,17:9,Romani 8:28,I Ioan 2:19).

Din pricina pacatului lui Adam,urmasii lui vin in lume ca niste pacatosi vinovati si pierduti.In calitate de creaturi cazute nu doresc o partasie cu Creatorul lor,EL fiind sfant,bun si drept in timp ce ei sunt niste pacatosi,perversi si corupti.Lasati in seama propriilor lor alegeri,ei il vor urma inevitabil pe amagitorul acestei lumi,si vor face voia Diavolului.Prin urmare omul se desparte de Dumnezeu si pierde dreptul la dragostea si gratia Sa.Ar fi absolut drept ca Dumnezeu sa-I lase pe toti oamenii in pacatul si mizeria lor,fara sa fi aratat cuiva mila.In acest context Scriptura plaseaza doctrina alegerii.

Acesta doctrina afirma ca Dumnezeu,inca inainte de intemeierea lumii,a ales anumite personae din randul urmasilor cazuti ai lui Adam,pentru a sluji ca obiect al harului Sau nemeritat.Pe acestia si-a propus EL sa-I mantuiasca.Dumnezeu s-ar fi putut hotari sa mantuiasca pe toti oamenii(pentru ca are puterea si autoritatea sa faca asta)sau ar fi putut hotari sa nu mantuiasca pe nimeni(pentru ca nu avea nici o obligatie de mila fata de cineva).Insa EL nu a procedat nici intr-un fel nici in altul,ci a ales sa-I mantuiasca pe unii dintre ei.Hotararea Sa vesnica,prin care i-a ales pe anumiti pacatosi pentru mantuire nu s-a intemeiat pe nici un act,pe nici o atitudine sau raspuns din partea celor alesi,pe care Dumnezeu le-ar fi vazut mai dinainte,ci are la baza doar vointa Lui suverana.Cei care nu au fost alesi pentru mantuire au fost lasati in seama propriilor lor alegeri si dorinte rele.A pune sub semnul intrebarii dreptatea Creatorului pentru faptul de a nu fi ales pe toata lumea pentru mantuire nu este de competenta creaturii.Este suficient sa stim ca Dumnezeu a procedat corect,in Slava,Neprihanirea si Intelepciunea Sa eterna.

Nu trebuie uitat faptul ca,daca Dumnezeu nu ar fi ales cu bunavointa un popor pentru Sine si daca nu s-ar fi hotarat in mod suveran sa le asigure mantuirea si sa le-o dea,atunci nimeni nu ar fi fost mantuit.Faptul ca el a procedat astfel cu unii,in defavoarea altora,nu este sub nici o forma nedrept fata de acestia din urma,cu exceptia cazului in care Dumnezeu era obligat sa ofere mantuirea tuturor pacatosilor,pozitie pe care Biblia o respinge categoric.

Doctrina alegerii se studiaza in legatura cu legamantul cel vesnic,sau acordul incheiat intre Persoanele care alcatuiesc Dumnezeirea.In perspectiva impinirii acestui legamant Tatal a ales din lumea de pacatosi pierduti un numar de personae pe care le-a daruit Fiului ca popor al Sau.In termenii acestei intelegeri,Fiul a fost de acord sa indeplineasca tot ceea ce era necesar pentru mantuirea celor alesi si daruiti Lui de catre Tatal.Rolul Duhului in realizarea acestei intelegeri a fost acela de a le aduce celor alesi mantuirea castigata de catre Fiu.

Astfel,alegerea reprezinta doar un aspect al scopului urmarit de Dumnezeul Triunic,si deci nu trebuie inteleasa ca mantuire in sine,pentru ca actul alegerii,in sine,nu mantuieste pe nimeni.Ceea ce a facut EL a fost sa-I hotarasca pe unii in vederea mantuirii.In consecinta pentru a se intelege correct acesta doctrina,ea trebuie corelata cu lucrarea rascumparatoare a Fiului,care s-a dat pe Sine Insusi pentru a-I mantui pe cei alesi,si cu lucrarea innoitoare a Duhului,care ii aduce pe cei alesi la Credinta-n Hristos.

PARTEA a-II-a.A DOUA TEZA:ALEGEREA NECONDITIONATA
 

PARTEA II

Exista un set de afirmatii generale care arata faptul ca Dumnezeu are un popor de oameni alesi,ca EL i-a predestinat la mantuire,si deci la viata vesnica(Deut 10:14-15,Psalm 33:12,Psalm 65:4,Psalm 106:5,Hagai 2:23,Matei 11:27,22:14,24:22-31,Luca 18:7,Romani 8:28-30,8:33,11:28,Coloseni 3:12,Tit 1:1,I Petru 1:1-2,I Petru 2:8-9,Apocalipsa 17:14).
Inainte de intemeierea lumii(Efeseni 1:4) Dumnezeu a ales pentru mantuire anumite personae,alegerea Sa nu s-a intemeiat pe nici un act sau atitudine prevazute mai dinainte ca vor fi realizate de cei alesi(Romani 9:11-13,9:16,10:20,I Corint 1:27-29,II Timotei 1:9).Credinta si faptele bune sunt rezultatul,nu cauza alegerii lui Dumnezeu(Efeseni 2:10,Ioan 15:16).Prin urmare Dumnezeu a facut alegerea(Marcu 13:20)iar numele celor alesi este scris in cartea vietii inainte de intemeierea lumii(Apocalipsa 13:8,17:8).Asadar alegerea lui Dumnezeu nu s-a intemeiat pe cunoasterea mai dinainte a credintei omului,credinta fiind rezultatul si dovada alegerii(FA 13:48,18:27,Filipeni 1:29,2:12-13,I Tes 1:4-5,II Tes 2:13-14,Iacov 2:5,II Petru 1:5-11).

Alegerea nu inseamna mantuire ci este in vederea mantuirii,cei alesi nefiind mantuiti decat dupa ce sunt regenerati prin Duhul si justificati prin Hristos.In concluzie alegerea s-a facut pe baza milei suverane a lui Dumnezeu cel Atotputernic.Nu voia omului ci voia lui Dumnezeu a fost aceea care a hotarat caror pacatosi li-se va acorda mila si cine va fi mantuit(Exod 33:19,Deut 7:6-7,Matei 20:15,Romani 9:10-24,Romani 11:4-6,I Regi 19:10-18,Romani 11:33-36,Efeseni 1:5).Doctrina alegerii reprezinta doar o parte a unei doctrine biblice mult mai ample,privitoare al suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu.Scriptura nu afirma numai ca Dumnezeu a ales anumite personae pentru viata vesnica,ci si faptul ca toate evenimentele,mari sau mici,au loc datorita hotararii eterne a lui Dumnezeu.EL stapineste asupra cerului si pamintului avand un control absolut,nimic nu se petrece in fara scopului Sau cel vesnic (I Cronici 29:10-12,Iov 42:1-2,Psalmul 115:3,135:6,Isaia 14:24-27,46:9-11,55:11,Ieremia 32:17,Daniel 4:35).

Exista oare un punct de tensiune intre dragostea si justitia lui Dumnezeu?Pe de o parte justitia lui Dumnezeu pare atat de severa incat pretinde moartea celor care pacatuiesc.Acesta este un Dumnezeu aprig.Pe de alta parte Dumnezeu este indurator,plin de har,iertator,indelung rabdator.Nu par a fi doua trasaturi in conflict,un punct intern de tensiune launtrica in Dumnezeu?Nu.Daca pornim de la revelatia conform careia atributele divine sunt in armonie atunci fiecare atribut se va defini in lumina celuilalt.Justitia este o justitie iubitoare iar dragostea este o dragoste dreapta.Ideea ca ele ar fi in conflict rezulta din analizarea lor separate ceea ce, biblic vorbind,este o completa eroare,intrucat conceput de dragoste fara justitie poate fi definit doar prin surse extrabiblice.Dumnezeu este Unul iar revelatia Sa in Sfinta Scriptura nu poate fi rupta la fel cum EL nu poate fi rupt.

Dragostea divina nu este nici corect si nici pe deplin inteleasa pana nu include si notiunea de justitie,intrucat ambele se gasesc in natura divina.Conceptia care defineste dragostea doar ca pe o atitudine care favorizeaza implinirea dorintelor altei personae nu este biblica.A da unei personae ceea ce ar face-o sa se simta confortabil si atat este cel mult satisfacerea unui capriciu sau tolerarea unui moft.Prin urmare este doar o reactie emotionala,nicidecum una divina,perfecta si incoruptibila de capriciile si instabilitatea umana.Dragostea in sens divin,biblic vorbind,are un orizont mai larg,cuprinde justitia,un sens profund al binelui si al raului,intreaga umanitate.Justitia este de fapt,cum a definit-o cineva,o dragoste distribuita.Prin urmare dragostea divina in sens biblic nu inseamna a tolera pe cineva ci implica si justitia,este o preocupare pentru soarta intregii omeniri,o pasiune de a face ceea ce este drept si o dorinta de a-I determina pe cei vinovati de a suporta consecintele actiunilor lor.Dragostea si justitia au conlucrat in felul lui Dumnezeu de a se purta cu omul.Justitia lui Dumnezeu pretinde sa existe o plata pentru pacat.Dragostea Lui doreste insa ca omul sa fie restaurat sis a aiba partasie cu EL.Oferirea lui Cristos ca ispasire a insemnat ca atat justitia cat si dragostea lui Dumnezeu au fost mentinute.Nu exista nici o tensiune intre ele.

Exista tensiune doar daca viziunea cuiva asupra dragostei reclama ca Dumnezeu sa ierte pacatul fara nici o plata.Asta inseamna sa-ti creezi un idol,pentru ca aceasta vizune nu are nici o legatura cu modul cum EL s-a revelat in Scripturi.Mai mult,oferirea lui Hristos ca ispasire arata o mai mare dragoste din partea lui Dumnezeu decat ar arata eliberarea plina de indulgenta a oamenilor de sub consecintele pacatului. Pentru a duce la bun sfarsit dreapta administrare a Legii,dragostea lui Dumnezeu a fost atat de mare incat EL si-a dat Fiul pentru noi.Dragostea si justitia nu sunt doua atribute separate care concureaza unul pe celalalt.Dumnezeu este atat drept cat si iubitor si a dat EL insusi ceea ce pretinde.

PARTEA a-II-a.TEZA II:ALEGEREA NECONDITIONATA
 

PARTEA III

Mantuirea vine de la Domnul(Iona 2:9)dar Dumnezeu nu-I mantuieste pe toti.De ce?EL mantuieste intradevar pe unii,de ce nu-I mantuieste si pe altii?Pentru ca sunt prea pacatosi si inraiti?Nu,fiindca apostolul a scris : ,,O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul care zice: "Hristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi", dintre care cel dintai sunt eu.”(I Timotei 1:15).Prin urmare daca Dumnezeu l-a salvat pe cel dintai dintre pacatosi,inseamna ca nimeni nu este exclus din pricina pacatoseniei lui.Atunci de ce nu-I mantuieste Dumnezeu pe toti?Fiindca unii au inima prea impietrita pentru a fi castigati?Nu,fiindca despre poporul cu inima cea mai impietrita Dumnezeu a spus: ,, Le voi da o alta inima si voi pune un duh nou in voi. Voi lua din trupul lor inima de piatra si le voi da o inima de carne”(Ezech 11:19).Atunci sa fie din cauza ca unii sunt atat de incapatinati,atat de indaratnici,atat de sfidatori(Iov 21:14-15),incat Dumnezeu este incapabil sa-I castige pentru Sine?Nu,fiindca harul lui Dumnezeu nu poate fi oprit: ,, Si asa erati unii din voi! Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos si prin Duhul Dumnezeului nostru.”(I Corinteni 6:11).

Cei nemantuiti sunt pierduti pentru ca refuza sa creada.Ceilalti sunt salvati pentru ca au crezut.Dar de ce acestia din urma cred?Sa fie din cauza ca sunt mai inteligenti decat semenii lor si discern mai repede nevoia de mantuire?Sa piara gandul acesta caci :,, Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit?”(I Corinteni 4:7).

Dumnezeu Insusi este diferenta intre cei alesi si cei lasati in voia sortii lor,fiindca este scris despre cei ce sunt ai Lui: ,, Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat pricepere sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat, adica in Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevarat si viata vesnica.”(I Ioan 5:20).Credinta este darul lui Dumnezeu(Efeseni 2:6-8)si nu toti au credinta(II Tes 3:2),si prin urmare Dumnezeu nu acorda tuturor darul acesta.Atunci cui ii ofera EL acesta favoarea mantuitoare? Raspunsul nostru este ca o ofera alesilor Lui: ,,Neamurile se bucurau cand au auzit lucrul acesta si preamareau Cuvantul Domnului. Si toti cei ce erau randuiti sa capete viata vesnica au crezut.”(FA 13:48).De aceea citim despre ,, credinta alesilor lui Dumnezeu”(Tit 1:1).

Este Dumnezeu suveran sau nu in deciziile Sale?Sunt unii care se vor ridica impotriva judecatii si voii Sale?Raspunsul este simplu si clar,dureros pentru mandrie,dar este raspunsul lui Dumnezeu: ,, Nu pot sa fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tau rau, fiindca eu sunt bun? Tot asa, cei din urma vor fi cei dintai, si cei dintai vor fi cei din urma; pentru ca multi sunt chemati, dar putini sunt alesi”(Matei 20:15-16).Unul din capitolele biblice clasice care afirma cu cea mai mare tarie suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu in mantuire,cu privire la faptul ca EL a hotarat destinul fapturii Sale, este capitolul 9 din Romani.O sa dam spre exemplu fie si versetele 21-23: ,, Nu este olarul stapan pe lutul lui, ca din aceeasi framantatura de lut sa faca un vas pentru o intrebuintare de cinste, si un alt vas pentru o intrebuintare de ocara? Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si arate mania si sa-Si descopere puterea, a suferit cu multa rabdare niste vase ale maniei, facute pentru piere; si sa-Si arate bogatia slavei Lui fata de niste vase ale indurarii pe care le-a pregatit mai dinainte pentru slava”.

Versetele citate il prezinta pe omul cazut la fel de inert si neputincios ca si o bucata de lut fara viata.Nu exista nici o diferenta intre cei alesi si cei lasati,lucru conformat de Efeseni 2:3.Versetele arata ca destinul fiecaruia este hotarat doar de voia lui Dumnezeu si slava Lui ca este asa,fiindca daca ar fi fost dupa voia omului nu se mai mantuia nimeni.Recunoastem ca este umilitor pentru inima mandra a fapturii,sa vada ca in mainile lui Dumnezeu toata omenirea este precum lutul in mainile olarului.In zilele noastre,pline de fala omeneasca,de mandrie intelectuala si zeificare a omului,noi declaram ferm ca olarul face vasele pentru sine si ca oricat s-ar lupta omul cu Ziditorul sau,realitatea este ca omul nu este decat lut in mainile Olarului Ceresc,si ca EL isi modeleaza vasele doar dupa voia si Sfatul Sau.

Dumnezeu isi revendica dreptul indisputabil de a face ce vrea cu ce-I apartine.Revolta nu face decat sa confirme ca vasele de manie exista si ca graul si neghina,prin intelepciunea si planul Sau,vor sta impreuna pana la final cand Dumnezeu le va desparti pentru totdeauna.Dumnezeu nu numai ca are dreptul de a face ceea ce doreste ci si ca efectiv face acest lucru.Inainte de intemeierea lumii,neamul omenesc a stat in fata Lui iar dintre ei a ales un popor pe care l-a predestinate sa fie asemenea chipului Fiului Sau si i-a randuit spre viata vesnica.Toate artificiile ingeniozitatii omenesti au fost folosite pentru a toci adevarul unor afirmatii precum cea din FA 13:48.

Nimic nu va reconcilia adevarul majestuos din ele cu mintea si firea umana. Astfel de incercari agreseaza atat limba cat si logica elementara.Noi citim: ,, Si toti cei ce erau randuiti sa capete viata vesnica au crezut.”Nu vom denatura textul pentru satisfacerea iluziilor omenesti,a invataturilor si traditiilor care preamaresc vointa omului in detrimental dreptului divin absolut.Textul arata clar ca era un numar,erau stabiliti dinainte si ei si doar ei au crezut,conform la ceea ce era stabilit.Este gresit sa dea Dumnezeu harul Sau intentionat?Ar fi mai bine sa-l dea la intimplare sau cui considera omul?Lasam cui doreste a doua posibilitate,daca asta ii satisface orgoliul si firea sa pacatoasa si noi vom sustine,pana vom ajunge-n fata Domnului, prima optiune,a suveranitatii Lui absolute.

Partea a ii-a.teza ii:alegerea neconditionata
 

PARTEA IV

Luand aminte la modul suveran in care Dumnezeu se ocupa de cei ce nu sunt alesi,vedem ca EL,in intelepciunea Sa,exercita asupra lor o influenta impatrita.

Dumnezeu exercita asupra celor rai o influenta restrictiva,prin care acestia sunt impiedicati sa faca ceea ce ar face in mod normal.Fiindca Iacov a fost partinitor fata de Iosif fratii lui l-au urat si au considerat,cand le va cadea in mana,ca trebuie sa se sfatuiasca si sa-l omoare.Dumnezeu insa nu le-a ingaduit asta.EL l-a determinat pe Ruben sa-l elibereze din mainile lor si apoi l-a facut pe Iuda sa propuna ca acesta sa fie vandut ismaielitilor care treceau pe acolo si care l-au dus in Egipt.Acesta interventie divina rezulta clar chiar din cuvintele lui Iosif: ,, Asa ca nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu” (Geneza 45:8).Influenta restrictiva a lui Dumnezeu nu vizeaza doar indivizi ci si popoare,dupa cum se poate observa in Exod 34:24 ,, Caci voi izgoni neamurile dinaintea ta si-ti voi intinde hotarele; si nimeni nu-ti va pofti tara, in timpul cand te vei sui, de trei ori pe an, ca sa te infatisezi inaintea Domnului, Dumnezeului tau.”

Dumnezeu exercita asupra celor rai o actiune de imuiere a inimii lor,facandu-i sa faca ceea c ear ajuta planului Sau,contrar inclinatiei lor naturale.Esau cel lumesc a jurat sa se razbune pe fratele sau pentru inselatoria la care s-a dedat acesta fata de tatal lor dar,cand l-a intalnit pe Iacov, in loc sa-l omoare Esau ,,a alergat inaintea lui; l-a imbratisat, i s-a aruncat pe grumaz si l-a sarutat. Si au plans.”. Scriptura spune ca ,, Inima imparatului este ca un rau de apa in mana Domnului, pe care il indreapta incotro vrea”(Proverbe 21:1).Poporul lui Dumnezeu se afla aproape de finalul prezis al robiei sale.Templul din Ierusalim zacea in ruine iar poporul in lanturi.Ce sperante mai existau oare ca vechea Casa a Domnului sa fie rezidita?Luati aminte la ce a facut Dumnezeu: ,, In cel dintai an al lui Cirus, imparatul persilor, ca sa se implineasca cuvantul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, imparatul persilor, care a pus sa se faca prin viu grai si prin scris vestirea aceasta in toata imparatia lui: Asa vorbeste Cirus, imparatul persilor: "Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate imparatiile pamantului si mi-a poruncit sa-I zidesc o Casa la Ierusalim in Iuda.”(Ezra 1:1-2).Cirus era un pagand deloc bland si totusi Domnul l-a determinat sa dea un veridict cu privire la ceea ce vestise prin Ieremia,cu mult inainte.Totul dupa planul Voii Sale.

Dumnezeu actioneaza asupra celor rai ca sa rezultele binele din raul intentionat de ei.A fost hotarat ca nici un os sa nu I-se zdrobeasca Mantuitorului(Exod 12:46,Numeri 9:12)Atunci mana stapanitoarea a lui Dumnezeu care a ingaduit ostasilor sa zdrobeasca picioarele talharilor i-a impiedicat sa faca acelasi lucru cu Domnul nostru.Nu au existat destui soldati in toate legiunile romane si destui draci in toate legiunile Satanei ca sa poata zdrobi un os din trupul lui Cristos.De ce?Fiindca Suveranul Atotputernic a hotarat ca nici un os sa nu i-se zdrobeasca.O forta atotputernica a controlat tot ce s-a intimplat in aceea zi.

Impietrirea inimilor celor rai si orbirea mintii lor.Aici consideram ca am ajuns la unul dintre cele mai tainice aspecte ale judecatilor Sale, fara a incerca sa le aducem prea mult la nivelul intelegerii umane intrucat,asa cum spunea Apostolul Pavel: ,, Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata”(I Corinteni 13:12)

,, Domnul a inmultit pe poporul Sau foarte mult si l-a facut mai puternic decat potrivnicii lui. Acestora le-a schimbat inima, pana acolo ca au urat pe poporul Lui si s-au purtat miseleste cu robii Sai.”(Psalmul 105:25) , Domnul a zis lui Moise: "Plecand ca sa te intorci in Egipt, vezi toate minunile pe care ti le pun in mana, sa le faci inaintea lui faraon. Eu ii voi impietri inima, si nu va lasa pe popor sa plece.”(Exod 4:21) iar raspunsul este dat in Romani 9:17-18 ,, Fiindca Scriptura zice lui faraon: "Te-am ridicat inadins, ca sa-Mi arat in tine puterea Mea si pentru ca Numele Meu sa fie vestit in tot pamantul. Astfel, El are mila de cine vrea, si impietreste pe cine vrea.”

,, Eu voi impietri inima egiptenilor, ca sa intre in mare dupa ei. Si faraon si toata oastea lui, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea. Si vor sti egiptenii ca Eu sunt Domnul cand faraon, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea."(Exod 14:17-18). , Dar Sihon, imparatul Hesbonului, n-a vrut sa ne lase sa trecem pe la el; caci Domnul Dumnezeul tau i-a facut duhul neinduplecat si i-a impietrit inima, ca sa-l dea in mainile tale, cum vezi azi.”(Deut 2:30).

,, N-a ramas nicio cetate, care sa fi facut pace cu copiii lui Israel, afara de heviti, care locuiau in Gabaon; pe toate le-au luat prin lupta. Caci Domnul a ingaduit ca popoarele acelea sa-si impietreasca inima si sa lupte impotriva lui Israel, pentru ca Israel sa le nimiceasca cu desavarsire, fara sa aiba mila de ele, si sa le nimiceasca, dupa cum poruncise lui Moise, Domnul.”(Iosua 11:19-20).

,, Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna, pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere in nelegiuire, sa fie osanditi.”(II Tes 2:11-12).

Nu exista,decat in amagirea iluziilor omenesti, tocirea taisului acestei doctrine,care desparte omul firesc,cu voia sa inecata in pacat de alesii Lui,facuti astfel doar prin harul Sau,pentru gloria Sa,acum si pentru totdeauna.Nu in ultimul rand, alegerea despre care facem vorbire s-a facut inainte de caderea lui Adam este arata de insusi Apostolul Pavel:

,,Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in Preaiubitul Lui.

In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos.”(Efeseni 1:1-12).

Pentru domnul doctor Anastasiu&Comp :)
 

V-am citit postarea pe care mi-ati adresat-o si am zis ca ar fi politicos sa va raspund la ea.Am inteles ca nu va intereseaza neaparat ce postez,drept pentru care voi posta pe scurt ce mai am de postat.Sunt absolut convins ca in viitor va veti relua criticile cu privire la alte aspecte decat cele ce pot fi gasite si in ortodoxism si oricat de ciudat ar parea,nu cred ca va vor interesa prea mult argumente venite din alte directii.Intr-un fel va inteleg dar prefer sa pastrez pt mine de ce spun asta.Lucrurile nu sunt mereu ceea ce par domnule doctor.

Sunt absolut convins,nu este nici o ironie,de intentiile dvs laudabile,ortodoxe,duhovnicesti sau cum vreti sa le numiti.Sunt absolut convins ca le faceti din inima,in felul dvs.Din pacate v-ati ales pacientul gresit iar diagnosticul plaseaza tratamentul cazului in alta sectiunea decat cea unde opereaza competenta dvs si a mea,in calitate de mireni.Sau laici,in limbaj european.Daca ar fi sa ma intrebati unde este localizata acesta competenta eu m-as uita cu atentie in sus si doar acolo.

Cat despre un dialog de la inima la inima va asigur ca am avut si am parte de asa ceva in viata mea,slava Domnului.Lumea virtuala nu este chiar locul ideal pentru asa ceva.In plus daca v-as spune ce imi trece mie prin teasta atunci ar trebui sa tineti post si sa va spovedeti pentru o lunga perioada de timp.Foarte lunga.Suntem pe drumuri diferite Doc,nu dpdv al capacitatii mentale ci dpdv al scopului spre care este ea orientata.Fiecare cu drumul lui.Inteleg ca va doriti sa aduceti in turma acesta oita bezmetica ratacita dar va asigur ca momentan se zbenghuie,fericita si libera,in Wonderland :) Lasati-o acolo pana la dispozitii contrare exprese.Tot de sus venite,ca asa-i in tenis.

Profit de acesta ocazie,am putin timp la dispozitie,pentru a-mi lua la revedere de la cativa oameni de pe acest blog.Dupa ce postez,maine sau poimaine ce mai am,am plecat de aici,definitiv, inapoi la ai mei,de care imi este foarte dor.Poate ca dorul de ei m-a coplesit in ultimul timp si am fost rautacios cu cine nu trebuia.Imi cer scuze fata de toti.Sper ca cei ce vor citi acest post sa aiba simtul umorului inca in vigoare,desi devine din ce in ce mai greu in lumea asta de oameni mari si seriosi.

Pentru Catalin2:Cataline,iti doresc sa ajungi Papa la Roma.Sunt convins ca istoria catolicismului va cunoaste o schimbare dramatica.Este posibil ca si integritatea ta corporala sa sufere anumite modificari.Ca si efect Ortodoxismul va cuceri Vestul.
Pentru dl.Mihnea Dragomir:va doresc sa ajungeti staret,scuzati incultura mea crasa cu privire la gradele ierarhice monastice,la Muntele Athos.Nu oriunde ci la Manastirea Efigmenu.Ori ajungeti martir ori istoria locatiei,ca si in cazul lui Catalin la Roma,va suferi o schimbare radicala.Ca si efect Catolicismul va cuceri Rasaritul.

Drept urmare a celor doua permutari sus-mentionate protestantii se apuca de dansul pinguinului si fug la Polul Nord.Ne gasiti cu zambetul pe buze,peste 1000 de ani,la fel de proaspeti.Asa vor aparea si primele moaste protestante facatore de minuni,pinguinul biblic.

Pentru Ai2:dragului ateu de pe forum ii doresc sa ajunga administratorul Arhivei Vaticanului.Asta cu siguranta va declansa Judecata de Apoi si am rezolvat toate problemele.For truth,for Darwin :)
Pentru Calatoare prin ploaie:daca citesti iti doresc sa ramii mereu in suflet cu bucuria pe care o ai si sa renasti mereu precum Pasarea Pheonix.
Pentru MariS:tie frate iti doresc sa ramii exact asa cum esti.S-ar putea sa fii printre fericitii Lui.Asa cred eu.
Pentru Cristi: iti doresc sa nu iti inchizi niciodata inima ta mare pentru ca multi au nevoie de ea.Acesta s-ar putea sa fie jugul tau bland dar mare va fi bucuria ta frate.Tu si cu MariS sunteti pentru mine Crestinul si Credinciosul lui John Bunyan.A avut dreptate puritanul meu.Chiar existati.
Pentru Trice:tie iti dedic cele scrise de Apostolul Pavel in I Corinteni 15:51-55.Restul este tacere,vorba unui titlul celebru.
Pentru Theo:frate drag,iti doresc sa mergem amandoi candva,one last time,intr-o cruciada catre Regatul Cerului.Ar fi frumos pentru modul cum ne imaginam noi doi finalul de drum.

Cu multumiri tuturor celor care am conversat de-a lungul timpului,cu scuze pentru ca nu mai am timp decat sa postez,in zilele ce urmeaza,sper,ce mai am,imi iau la revedere si va doresc...chiar ce va doresc?Sa ne vedem toti cu bine-n Fata Domnului.

FRATE, OMULE, sper să ne mai bucuri şi pe viitor cu postările tale!
Doamne ajută!

Esti minunat, frate! Cate dreptate ai!
 

Merci, frate drag, mi-ar placea sa mergem in calatorie, alaturi de marii crestini de pe forum, in marile centre unde au activat crestinii asiro-chaldeeni, atat nestorienii, cat si unitii cu Roma. Acum, din pacate, locurile acelea sunt ravasite de turmoil si devastate de "aliatii" (????) nostri (!) americani, insa poate schimba Dumnezeu cursul istoriei, vorba unei stiliste cu suflet mare plecata de pe forum demult, si cine stie? vom gusta cu totii din spiritualitatea arameofona, a acelui popor a carui limba a vorbit-o Domnul si Dumnezeul nostru, in zilele fericite ale Intruparii Sale.
Am si murit de ras... Daca fratele Mihnea ajunge staret la Esphigmenou, Sfantul Munte va deveni Biserica Locala in Sfanta Biserica Catolica, iti dai seama. Stiu eu pe unii care vor inflama blogurile lor stiliste si "traditionaliste", racnind sa iasa oamenii in strada....pentru nu se stie ce... Apoi cred ca noi toti catolicii, daca ajunge Catalin Papa (dragul nostru coleg brasovean nu poate fi decat anti-Papa), o punem frumos de o schisma, cu Erethorn ca Papa adevarat. Fiind avocat ca mirean, o sa le fie imposibil adversarilor sa ne "faca" prin aiuritele lor de legi anticrestine, iar Statul Vatican va avea din nou legile sale proprii, cele mai drepte de pe Pamant.
Ca sa inchei fantezia mea, o continuare a celei apartinandu-ti, vsovivi va ajunge primar la Pucioasa, care va deveni o republica teocratica, inversul celei genevane a marelui Calvin, adica cu ioc preocupari pentru starpirea pacatului, si cu icoane ale verginicai pe toti peretii si holograme ale aceleaisi in toate intersectiile, spre lupta impotriva gLumii, si in scoli cu manuale de romana redactate in stilul lui personal, neourmuzian. =))
Desigur, spre necazul Papei Cata, Patriarh al Romaniei va ajunge un carismatic sau un penticostal (aia care pentru Cata sunt enervant de multi, si mai si vorbesc in limbi), cu locum tenens un mormon cu patru neveste, si cu Adriana3 ca prima episcopita anglicanoida din BOR.
Trice si Vasinec, ajunsi ministri la Alimentatie, respectiv, Sanatate, pun in libertate toate suinele din romania, crescand dramatic numarul mistretilor, si in cele din urma tot septelul se va intoarce in salbaticie. Nu mai vorbesc ca vor propune in parlament legalizarea Sabatului adventist.
Cu drag si fratie,
Un grec-catolic iubitor de aramei si protestanti.

Ziua cand Dumnezeu a mers printre noi
 

PARTEA I

Motto: ,,Sa nu coboare nicicand noaptea asupra ta,niciodata sa nu te cuprinda umbra.Sigura sa-ti fie calatoria prin acesta valea innourata si intunecoasa.Pacea sa-ti fie mereu un oaspete tandru,o pace sfanta si divina.Lumina binecuvantata de sus sa-ti lumineze cararea.Florile mele s-au ofilit iar rodul meu cade din pom dar florile anului de aur se deschid asupra ta.Secerisul meu,cu snopii lui stransi,aproape s-a sfarsit.Al tau este insa pe drum,copilul meu,cand eu apun.” (Horatius Bonar)

Majoritatea oamenii traiesc dupa reguli si sisteme.Incadrarea in ele le da un sentiment de siguranta intr-o lume intr-o continua transformare,deseori haotica,rar blanda si aproape chinuitoare prin rapiditatea cu care darima si recladeste in vietile noastre temeliile pe care,in mod ipotetic,consideram ca stam.Insa sistemele sunt si ele supuse acelorasi reguli ca si fiinta umana,cat timp sunt legate de ea.Se transforma,supravietuiesc,se rispiesc,dispar si reapar sub o alta forma,clarifica sau incurca si mai rau.Pot fi efemere ca si omul sau,in mod grotesc,pot supravietui falimentului celui care le-a generat.Desi pare imposibil creatia supravietuieste creatorului ei.Sau cel putin da impresia asta,restul oamenilor,din motive usor neclare,dand buzna sa mentina-n viata fie si reguli care,realist vorbind,nu au nici o legatura cu lumea in care traiesc.Nici macar nu se mai aplica dar sunt lasate-n coma, privelistea lor fiind capabila sa linisteasca pt moment demonii nelinistii metafizice din fiecare individ.Aparenta invinge adeseori esenta.Ideea simpla,in cuvinte mai putin sofisticate,este ca omul sa aiba de ce sa se agate.Sau in ce sa-si agate gandirea.Iar sistemul si regula sunt cele mai perfecte cuie.Pusa la uscat dupa nelinisti si zbateri,mintea se ordoneaza cuminte in calapodul regulii,isi gaseste cadenta si apoi o ia de la capat.Pana la urmatoarea iesire in décor cand va necesita iar resuscitarea.

Sunt oameni pe care daca ii scoti din sistemul lor de reguli sunt pierduti precum un nou-nascut noaptea-n padure.Spaima necunoscutului ii intinde ca pe un elastic care,finalmente,revine la pozitia initiala.Nu sunt de condamnat,cand te ineci te agati de ce poti,chiar daca colacul nu iti garanteza ca vei ajunge la mal ci doar ca nu te vei ineca pe moment. Oricum este mai bine decat nimic.Problema incepe cand ai ajuns la mal si tu pleci spre casa tot cu colacul pe tine.

Pentru marea majoritate a credinciosilor,istoria ideilor si credintelor religiose ofera diferite posibile sisteme si reguli.Poti incerca sa le respecti pe toate,sau doar pe unele, dar nu este scris nicaieri ca vei avea zile suficiente pentru asta sau ca vei reusi asa cum iti imaginezi.Insa exista si o alta perspectiva,una a unei libertati fantastice,nemaintalnite in istoria lumii.In mod ciudat,acesta posibilitate este cel mai des ignorata in detrimental regulii si sistemului.Se spune ca litera ucide.Nu litera ci regula si sistemul in care functioneaza.Daca pui cap la cap absolut tot ce a spus Hristos,faceti proba asta cand aveti timp,si incepi sa te gandesti care este punctul comun atunci o perspectiva fantastica se deschide.Sa fie oare un alt sistem,ar intreba unii fericiti.Sistemul perfect?Nici vorba,este de fapt lipsa sistemului,este libertatea in forma ei pura.

Acum mult timp am citit o prelegere al lui Paul Tillich care spunea asa: ,,Uitati toate doctrinele crestine.Uitati propriile voastre certitudini si indoieli,cand auziti chemarea Mantuitorului.Uitati morala crestina,implinirile si esecurile voastre,cand veniti la EL.Nu vi se cere nimic,nici o idée despre Dumnezeu,nici bunatate,nici sa fiti religiosi,nici sa fiti crestini,nici sa fiti intelepti,nici sa fiti morali.Vi se cere numai sa fiti deschisi si sa vreti sa acceptati ceea ce vi se da,Fiinta Noua,fiinta iubirii,a dreptatii si a adevarului,asa cum acesta se manifesta-n EL,al carui jug este bun si a Carui povara este usoara”.

M-am revoltat cumplit.De fapt nu eu,ci sistemul de reguli stratificat in mine,in constiinta mea.,, Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.”(Apocalipsa 3:20)era pentru mine completat cu ,,daca esti conform regulilor si te incadrezi in sistemului meu,cel perfect”.Sistem in care desi eu nu ma incadram doream ca tot universul sa se incadreze in el.O scuza patetica pentru propria incapacitate.Abordarea spargea micul meu sistem,mica mea lume sigura si moarta-n traire,da sigura,si desi ni-se ofera totul noi optam sa ne multumim cu putin sau chiar cu nimic.Este mai sigur,mai usor de incadrat,de protejat sistemul care se cuibarise speriat intr-un colt al constiintei.Dar trebuia sa supravietuiasca cu falsul lui alai,bun lingusitor al mandriei.Pana la urma este de preferat un mort cuminte decat un viu care vrea sa iti faca praf geamurile falsitatii dupa care te ascunzi. Apoi, peste timp,am citit cateva concluzii ale lui Karl Barth.Le voi posta in intregime.

PARTEA A-II-A

,,In nici un caz Isus nu a fost un reformator care ar fi facut ca o noua ordine sa triumfe peste altele vechi,care a contestat vechea ordine pentru a o inlocui pe acesta cu una noua.EL si ucenicii Sai nu s-au alaturat niciuneia dintre partidele ce existau in acel moment.Unele dintre acestea,si nu cea mai rea dintre ele,era cea a fariseilor.Insa Isus nu s-a identificat pe Sine ca unul dintre ei.Si nici nu a pus bazele unei noi partide,care sa se opuna celei a fariseilor.EL nu a reprezentat,nu a luat parte si nici nu a facut sa triumfe vreun program anume,fie acesta politic,economic,moral sau religios,conservator sau progresist.Desi EL nu a atacat intr-un mod special pe nici una dintre aceste partide,a fost totusi privit cu suspiciune si respins de reprezentantii acestora.Motivul pentru care viata Lui nu a fost niciodata una stabila este tocmai acela ca EL a pus toate programele si toate partidele sub semnul intrebarii.Fata de orice sistem al ordinii sociale din acele timpuri,fie ca era vorba despre unul criticat sau unul apreciat,EL a manifestat o neimplicare iesita din comun,pe care nu o putem descrie altfel decat ca o neimplicare imparateasca.

EL nu a avut nevoie de nici o partida,in sensul in care ar fi fost nevoie de un sistem care sa reprezinte autoritatea abosluta si pe care EL ar fi urmat sa-l propuna sis a-l justifice ca fiind o autoritate necesara.Pe alta parte,EL nu a trebuit nici sa incalce in mod sistematic vreun astfel de sistem,nu a incercat sa rastoarne asemenea sisteme,nu a incercat sa le inlocuiasca cu altele sau sa le corecteze.EL a putut trai in orice sistem al ordinii lumesti.Prin tot ceea ce a facut EL a consimtit asupra faptului ca Templul lui Dumnezeu se gasea la Ierusalim,ca in acest templu erau de gasit invatatorii Legii,ca pe tot teritoriul tarii erau imprastiati discipolii lor,carturarii,ca fariseii erau dusmanii lor cei mai inversunati.Si-a dat si consimtamintul si asupra faptului ca teritoriul Iudeii se gasea sub stapinirea romanilor si a acelor israeliti care li-se alaturasera,ca Imparatul Romei isi exercita guvernarea atat asupra teritoriului cat si asupra poporului care facuse legamantul cu Dumnezeu.EL a consimtit la faptul ca existau tot felul de familii,ca existau bogati si saraci.Isus nu a spus niciodata ca acest tip de lucruri nu ar fi trebuit sa existe.

EL nu a opus niciodata un alt ,,sistem”acelora deja existente.EL nu s-a alaturat miscarii reformatoare a esenienilor.Isus pur si simplu a aratat cat de irelevante sunt aceste lucruri,a aratat ca Imparatia Cerurilor este dincolo de toate acestea.EL a trait in aceea libertate fata de lume pe care o implica Imparatia Cerurilor,s-a dat pe Sine acesteia.Isus s-a folosit de acesta libertate pentru a putea sa isi faca loc in toate aceste sisteme,atat EL insusi cat si ucenicii Sai.A interpretat si si-a asumat aceste sisteme in propriul sau mod,intr-un sens propriu,in lumina in care acestea erau vazute din perspectiva Imparatiei Cerurilor.Astfel ca a fost inevitabil ca EL sa nu intre-n conflict cu modul in care aceste sisteme erau interpretate de oamenii din timpul Sau.S-a ajuns in mod inevitabil la aceea ca EL a revelat caracterul provizoriu,relativ,al tuturor acestor sisteme,modul in care erau conditionate de situatiile umane,failibilitatea lor ascunsa.A revelat acesta nu doar ca principii ci intr-un mod la fel de clar,si prin atitudinea Sa fata de ele,prin modul in care EL le-a dat pe fata adevarata lor relevanta.

Insa nu faptul ca,intr-un mod cu totul accidental,in tot ce a facut,Isus a revelat oamenilor libertatea ce poate fi gasita-n Dumnezeu a facut din EL acela care a dat nastere unei revolutii mult mai radicale decat oricare alta dinainte de EL sau de dupa EL.Esentiala a fost libertatea insasi,libertatea ce nu poate fi discutata din perspective ordinii lumesti.Intreaga ordine a lumii dispare atunci cand Isus,prin vorbele si faptele Sale,le coboara pe toate cele inalte si le inalta pe toate cele smerite.Ordinea lumii afirma intotdeauna ca cele inalte sunt inalte si cele umile sunt umile.Prin existenta Sa,Isus a facut ca temeliile intregii ordini lumesti sa se clatine.In ultima instanta secretul lui Isus si in acesta privinta era tot conformarea cu Dumnezeu Insusi.

Acesta relatie pe care Dumnezeu Insusi o are cu ordinea lumeasca,cu toate sistemele valorice care,atata vreme cat va exista istoria vor avea o anumita valabilitate temporara,circumscrisa fiecarui loc si fiecarui timp in parte.Dumnezeu le aloca tuturor acestor sisteme lumesti o epoca sau un domeniu,fara insa ca prin acesta EL sa ajunga sa fie legat de vreuna din ele,fara sa imparta cu vreuna din ele autoritatea Sa divina,fara sa acorde vreunia valabilitate universala,valabilitate in fata tuturor oamenilor,indiferent de epoca sau zona.Chiar si in epoca si zona specifica fiecarui astfel de sistem,Dumnezeu nu le face pe acestea sa fie aboslut necesare,nu le acorda o autoritate absoluta.In felul acesta Dumnezeu Insusi se instutuie pe Sine ca limita pentru toate acestea.Din perspectiva lui Dumnezeu,acestea sunt vazute dintr-o lumina speciala,intr-o lumina in care apar ca fiind limitate.Acesta este modul in care Dumnezeu considera aceste lucruri.Acesta modalitate nu reflecta un principiu,nici implinirea unui anumit plan,ci ceva cu mult mai revolutionar de atat,si anume atitudinea Aceluia care sfarama toate inlantuirile,Aceluia pentru care toate dezvoltarile istorice,toate situatiile istorice,nu reprezinta altceva decat un semn,un semn care indica intr-un mod lipsit de echivoc catre libertatea Sa,catre Imparatia si stapinirea Sa asupra istoriei.”

Mult timp aceste concluzii m-au urmarit pentru ca imi legau verigile lipsa din rationamentele sistemului meu.Insa nu intelegeam cum sa leg indemnul de a veni in fata Lui liberi de noi insine,stiind ca asta nu se poate decat prin cum ne-a invatat EL si nu cumva asta este tot o regula?Intr-o zi mi-am amintit un verset din Evanghelia dupa Matei: ,, Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.”.Poti falsifica multe lucruri,poti minti,insela,sau imita dar niciodata,absolut niciodata,nu poti falsifica inocenta unui copil,nu o poti imita fara sa cazi in inselare si amagire.Conditia de baza a intoarcerii este tocmai conditia pe care nu o putem falsifica,nu o putem obtine,iar,fara EL:inocenta pierduta.