Eram doar curios:de ce scrie "ortodox" la religia in care crezi? Eu zic sa modifici ,ca sa nu para ca minti "premeditat".

Ortodox - pentru ca aceasta este credinta de baza pe care mi-o asum.

Budismul, din punctul meu de vedere, este o explicatie mai detaliata a crestinismului, in special cel ortodox - care are o doctrina teologica (patristica) mai profunda decat celelalte culte crestine.

Se pare ca nu stii(sau mai rau,ignori) care e definitia crestinului ortodox...dar daca esti corect ,treci budist la credinta...

Si asta cine o masoara?

Aia fiind...?

[/quote]Trezirea presupune sa incepem sa-L percepem pe Dumnezeu in aparentele lumii.[/quote]

TOATE aparentele lumii? Si cele rele?

Dimpotriva, Budhismul asa cum il intelegi tu e o denaturare a crestinismului ortodox.

La Multi Ani Nicoletelor, Nicusorilor si Nicolailor - sa fie cu totii invingatorii tuturor ispitelor (nike - victorios)!

Un mic eseu dedicat celor sarbatoriti astazi:

---------------------------------

Arata-ti adevarata forma!

--------------------------------

Majoritatea culturilor/religiilor popoarelor au mituri, povesti, povestiri in care raul apare deghizat sub o anumita forma - pentru a exercita tentatii asupra eroilor/eroinelor, pentru ai abate de la calea virtutii, pentru a le fisura, contamina conduita cu actiuni impure.

Orice ispita este invelita intr-o anumita forma deghizata. Camuflajul ei este astfel 'proiectat'€ caci, intr-un fel sau altul, promite un anume tip de €œbine€.

Daca ii putem recunoaste adevarata natura, implicit functia cauzala, ii rezistam cu usurinta, daca nu, reuseste sa ne amageasca, ne determina sa actionam intr-un anumit mod, care invariabil produce in cele din urma daune - suferinte in noi insine si asupra celor din jur.

In situatia in care nu ne trezim si nu ne disociem de lucrarea ispitelor acestea pot pune stapinire incetul cu incetul asupra mintii si inimii noastre. Tes in jurul nostru o panza de paianjen, o plasa rezistenta - care, ulterior, cu greu mai poate fi rupta.

Ispitele pot fi recunoscute, de la caz la caz, din experienta personala, dupa modul in care actioneaza, dupa efectele pe care le produc.

Recunoasterea lor este cu atat mai rapida cu cat aflam mai multe despre ele, cu cat avem o educatie, o pregatire intelectuala mai elevata in acest sens.

Ignoranta cu privire la natura ispitelor este factorul favorizant principal care permite acestora sa puna stapanire pe noi, pe intreaga noastra existenta.

Asadar, €œcunostinta este asemenea unei vraji, incantatii pozitive de genul - Arata-ti adevarata lucrare! - care ne dezvaluie cu claritate modul real de actiune al ispitei, ii demasca ambalajul amagitor.

Forma cea mai inalta de cunostinta este identificarea naturii ultime a agentului care amageste, a procesului efectiv de seductie si a subiectului supus amagirii.

Toate cele trei aspecte au un numitor comun, natura esentiala necompusa a realitatii, adevarata forma a existentei insasi.

Cand incepem sa discriminam natura esentiala a realitatii orice ispita poate fi cu usurinta demascata cu porunca care invoca puterea de cunoastere: Arata-ti adevarata forma!

Evident, nu prea te-ai intalnit cu ispita - si asta nu pentru ca te-ar fi ocolit ci probabil pentru ca nu esti capabil sa o recunosti ca atare.

Oamenii cazuti in patimi cel mai adesea stiu ca ceea ce fac e rau, ca nu sunt pe un drum bun si totusi asta nu ii ajuta cu nimic.

Un simplu proces mental ca cele elogiate de tine, cu "natura ultima, blabla" nu ajuta la cine stie ce.

Natura umana e mult mai sofisticata dar budhistii nu au de unde sa stie asta.

Este dificil sa precizam in ce proportii sunt repartizate cauzele majore care stau la baza savarsirii raului.

Acestea ar putea fi clasificate in trei:

-nestiinta (inclusiv confuzia - atunci cand vrem sa facem un bine dar facem rau)
-neputinta (stim ca este rau dar nu ne putem abtine)
-placerea (ne place sa facem rau)

Toate trei se regasesc in anumite procentaje in fiecare persoana (raportate la un interval de timp).

Contracararea raului din perspectiva subiectului se imparte in doua:
-cand subiectul aplica antidotul singur / are perceptia ca lupta singur
-cand subiectul aplica antidotul cu puterea Lui Dumnezeu (inlauntru lui functioneaza o Alianta / energiile inimii sunt patrunse de putere divina)

Din cele doua ultima este superioara.

Contracararea raului din perspectiva obiectului care suscita actiunea negativa - a perceptiei acestuia, de asemenea poate fi impartita in doua:
- obiectul poate fi perceput catafatic
- obiectul poate fi perceput apofatic

Din cele doua ultima este mai profunda. Este repede facatoare de pace - pentru ca se afla pe pamantul ferm al adevarului.

Serios? Cand a zis Budha asa ceva? Sunteti niste furaciosi fara jena, budhismul nici macar nu e o religie deista.

Alin, reactia ta este fireasca in conditiile in care, cel mai probabil, nu ai studiat budhismul in ansamblul sau.

Cunostintele tale presupun ca sunt limitate doar la textele care prezinta intr-un mod denaturat aceasta religie, de pe o pozitie partizana, care evident urmareste sa o discrediteze cu etichete negative simpliste, gen "neantizare", "depersonalizare",....
--------

Budhismul a cunoscut cinci faze evolutive, cea de a cincea fiind Vajrayana - expresia maturitatii acestei religii - care, in secolul 8 e.n. a devenit practica budista dominanta in India. Ulterior, a fost exportata in Tibet in secolul 11 e.n. (Marpa Lotsawa).

Vajrayana este o dezvoltare a Theravadei (budismul vechi - bazat pe canonul Pali) - pastrand la baza conceptul de anatta ( fara-sine / negarea oricaror atribute exprimabile ale sinelui) insa, oferind explicatii suplimentare cu privire la intelesul profund al acestuia.

Din aceasta perspectiva, Vajrayana poate opera cu lejeritate cu un panteon de expresii deiste (toate ca reflexii ale Realitatii Fundamentale) - fara coliziuni si limitari in natura ultima a Persoanei.

Vajrayana a incoporat o viziune apofatica a Persoanei, in toate expresiile sale, prin contributia exceptionala a lui Nagarjuna (150-250 e.n.) care a elucidat intelesul 'vacuitatii'.

Aducerea Lui Dumnezeu in inima (Adi Buddha) este specifica etapei intermediare Guru Yoga (Unirea cu Invatatorul) din sistemul Vajrayana.

Aceasta are ca fundament scriptural afirmatia lui Buddha Gautama: "Cine se gandeste la Mine voi fi cu el".

----

Crestinismul a cunoscut de asemenea o maturare teologica - prin contributia unor lucrari patristice exceptionale - De exemplu, nu avem scris in Biblie tehnicile isihaste de linistire a mintii - ele sunt rodul unor contemplatii si interpretari scripturale. Sunt expresia maturitatii intelegerii scripturilor in esenta lor.

Hai sa fim seriosi, sunt niste inventii a unor calugari budhisti, n-au treba cu Budha si budhismul propriuzis.
Probabil au mai furat de ici de colo, pentru a se integra in mediul in care operau deja.

Pentru majoritatea oamenilor, budhismul propriuzis e greu de digerat, la fel ca si ateismul - omul are nevoie de Dumnezeu, asa ca budhismul a trebuit "adaptat" ca sa mearga cu panteismul deja existent in zonele respective iar mai nou, in cazul tau si probabil nu esti primul, sa para oarecum compatibil cu crestinismul.

Cand de fapt si de drept opereaza cu o cosmogonie si antropologie total diferita.

Budha era Dumnezeu cumva?