Deh, cam asa zic si iehovistii, adventistii, etc.

Apropo, de Sf. Constantin cel Mare ai auzit? Ce a fost, ce a facut, ce ii datoreaza Biserica.
Macar asa, in treacat.

Chiar din istorie vedem cum crestinismul a constituit sursa de inspiratie si cel care a conferit consistenta la nivelul unor state, voievodate, imperii etc. Cel mai la indemana exemplu este cel al Imperiului bizantin, cunoscuta “simfonie bizantina” dintre stat si Biserica ramanand, pana astazi, un model si o dovada ca se poate gasi un loc de intalnire pentru Imparatia lui Dumnezeu si imparatia cezarului. Si in spatiul romanesc se regasesc numeroase exemple, precum cel al Moldovei lui Stefan cel Mare si Sfant, in care dimensiunea crestina nu era doar o caracteristica a vietii religioase, ci isi punea amprenta pe insasi politica statului respectiv.
Venind mai aproape de zilele noastre, desi nu se vorbeste suficient despre aceasta , nu putem trece cu vederea miile de vicitime ale inchisorilor comuniste, persoane persecutate de regimul totalitar pentru ca indrazneau sa aduca o critica pe baze crestine (religioase) la adresa sistemului (si nu vorbim aici doar de preoti, ci de toti cei care nu puteau tolera nedreptatea si prigoana ateista, marturisindu-L pe Hristos si, implicit, intregul ansamblu de valori morale crestine). Iar in decembrie 1989 a devenit si mai evident ca demonstrantii care ingenuncheau si rosteau rugaciunea
“Tatal nostru” se ridicasera impotriva dictaturii si in numele unei libertati si a unei demnitati a persoanei umane asa cum este ea postulata de credinta crestina.
Dar poate cel mai elocvent exemplu pe care-l putem gasi pe tema “crestinul si politica” este cel care, desi bimilenar, isi pastreaza nealterata actualitatea. Este vorba de cazul Sfantului Ioan Botezatorul si de modul in care s-a implicat el in viata sociala a
timpului sau. Numit de Hristos ca fiind cel mai mare om “ridicat intre cei nascuti din femei” (cf. Matei 11, 11), ascet ce a dus, inca de la o varsta frageda, o viata de o asprime de neegalat, Inaintemergatorul Domnului nu doar ca a propovaduit venirea Imparatiei si a lui Mesia, ci a avut si o atitudine necrutatoare fata de toate lipsurile morale ale timpului sau.

sursa: http://ziaruldeiasi.ro/opinii/cresti...tica-ii~ni8mv9

Vai de steaua noastră! Iarăşi ne credem buricul pământului? Cum a spus şi părintele Rafail Noica: trăim o Ortodoxie prost înţeleasă şi astfel "riscăm să fim acuma în poziția evreilor, care ei înșiși au pierdut tradiția ce s-a dat neamului lor".

Nu confunda imaginea ta , cu imaginea celorlalți :)))

Observ cum ii urmăresti postarile lui Culai , si cum aduci in discuție în mod obsesiv pe Rafail Noica .
Inainte erai obsedat de de Părintele Boca :)
Ai un orizont duhovnicesc extrem de limitat , si cum prinzi o brosură, sau un google , repeți până la exasperare acelasi autor si aceleasi informații, până gasesti ceva "noutăți " :)))

Postarea comentată, ce a a lui Culai, mă privea şi pe mine. Obsesia mea nu te priveşte pe tine. Încă mai sunt curios ce ai înţeles din scrisoare preotului nemulţumit...că tot veni vorba de priceput.

Păi face aceeaşi greşeală ca Rafail Noica. Şi acesta aduce în discuţie în mod obsesiv pe Sofronie Saharov. Iar acesta pe Siluan şi aşa mai departe, până la Hristos.
De ce e aşa ciudat ca o inimă îndrăgostită să aducă mereu în discuţie pe cel iubit sau/şi preţuit? Nu este, oare, nevoia sinceră a celui care iubeşte pe părintele lui?

Unii oameni au nevoie, cel puţin până la o vreme, să aibă ca un fel de centru al cugetării şi iubirii lor pe un învăţător. Apoi, cu vremea, din raţiuni ştiute doar de Dumnezeu, ei pot fi oarecum "eliberaţi" din dependenţa de cel care îi ajută să se nască, să devină. Presupun că asta se întâmplă şi cu fratele Simpllu şi cred că e un lucru foarte bun, firesc.

Ucenicul e legat organic, prin fire nevăzute, zămislitoare, de maestrul lui.
Oricine a fost ucenic şi/sau maestru cunoaşte bine aceste lucruri.

Modul in care raspunzi face ca toată "invatatura" ta sa fie egală cu zero barat :)
Un om care are "pretentiile" tale , adoptă o altă cale in a răspunde micilor ispite , fie si celor de aici :)
Dacă aici nu faci față, in viața reală esti terminat :)))

Adevărat, adevărat graiesti, si atunci ucenicul îsi urmează maestrul lui , il "copiază " , se identifică cu el , numai că realitatea din teren nu o confirmă, ci dimpotrivă.
Il vezi tu pe maestrul sa stea nopți pierdute pe net in dispute sterile , sa se faleasca cu învățătura X sau Y si câte si mai câte :)
Ori te identifici cu maestrul , ori nu , ori iubesti , ori nu !
Nu poți sluji la doi stăpâni, Ioane :)
Apoi , pupatul ăsta in fund dintre voi a devenit mai mult decât amuzant :)))