Pai Corogeanu si maicutele au declarat la proces ca nu i-au dat mancare si apa ca parte a "exorcizarii". Nu am scos-o de la mine. Femeia cerea, ei au spus cu gura lor ca nu i-au dat!!!!

Asta e ideea: daca primea tratament se calma. Si asta insemna ca e o boala trupeasca, nu una sufleteasca (demonizare). Ce-i asa de greu?

Mai Mirean tu ai vazut vreodata un demonizat?? Eu DA!! nu mai judeca frate opreste-te!!

Ai mai spus asta Mirean, si nu te-am contrazis, insa in primele declaratii tot maicile au spus ca nu primea mancare, nu ca nu ar fi vrut sa-i dea, nu exclud sa se fi schimbat ceva in declaratii pe parcurs.

Ma refer la maici si la preot, nu la monahi in general...si la ultima ta fraza de raspuns la discutia legata de tratamentul din spital.

Pai atunci cum s-a calmat frate de cateva ori, fara nici un alt tratament in afara rugaciunilor? Daca era bolnava si-atat, se calma fara tratament?

eu nu cred ca cienva poate spune cu certitudine ca "am vazut un demonizat" poate comportamental se manifesta asa cum credeam noi ca ar face cineva demonizat. Exista foarte multe afectiuni in care oamenii se comporta fie ca niste demonizati (striga impotriva lui Dumnezeu) fie ca niste nebuni dupa Hristos cum ii mai numesc unii (atunci cand sunt pro Dumnezeu) Acesti oameni in fapt sufera de de afectiuni psihice grave precum schizofrenia, mania sau psihozele epileptice.

Delirul si halucinatiile mistice sunt extrem de comune acestor afectiuni. si asta nu de azi, de ieri, ci din totdeauna. Epilepsia in special, a fost considerata din antichitate drept o boală divina. Se credea ca în timpul crizei pacientii comunică direct cu Dumnezeu. Majoritatea epilepticilor sunt guvernati de o credintă profunda. Aceste trsasaturi au făcut ca, de-a lungul vremii, numerosi bolnavi de epilepsie sa se aciueze pe langa manastiri

Parerea mea despre Corogeanu (din ce am vazut la TV) este ca acesta are un nivel scazut de inteligenta si unul crescut de mandrie combinatie ce poate fi fatala

evident ca te mai si calmezi ca doar nu o tii intr-un show. ....Aceste persoane pot avea perioade lungi fara psihoze (aparent totul e in regula) oricum in schizofrenie sau cel putin in anumite forme ale acestei boli ( respectiv schizofrenia catatonica) refuzul de a manca si de a bea este o caracteristica alaturi de o mare - foarte mare violenta ( si o mare forta), limbaj violent

Pana la urma nimic nu e intampaltor Cine stie ce lectie de viata sau duhovniceasca are de invatat parintele sau daca o va invata. Poate ca aceasta intampalre e un semnal pentru cei care se joaca de-a Dumnezeu, pentru cei care cred ca pot sa scoata draci etc...

Pai demonizatul se manifesta cel mai urat in biserica, atunci cand i se fac rugaciuni si slujbe, cand este atins de sfintenii, vorbeste cu ton nefiresc preotilor despre iad si despre faptul ca il arde, injura groznic, blesteama, se zbate, ameninta, etc.
Un bolnav psihic nu are asemenea manifestari in preajma celor sfinte. Si nu ma refer numai la cei imobilizati ci la demonizati in general, care altfel nu intra in biserica. Schizofrenici sunt multi care vin la slujbe si nu urla niciunul la miruit.
Eu despre epilepsie am citit altceva in Scriptura, nu am vazut sa scrie undeva ca ar fi boala divina, dimpotriva. Poate in literatura laica apar asemenea teorii, despre care ai citit tu. Cred ca altul este motivul pt care epilepticii cauta manastirile, un preot sau monah te-ar putea lamuri mult mai bine. Eu cred ca poti deosebi un demonizat de un bolnav psihic, si nu-ti trebuie studii de medicina, ca n-ai ce face cu ele, ci mai degraba cunostinte teologice. Este parerea mea...

Marilena, am cunoscut si inca mai cunosc fete demonizate cu care am vb.pe la unele dintre Sfintele Manastiri in unele din cateva momente in care nu aveau crizele lor cotidiene de posesie sau de manifestare a acestei boli si unele dintre ele erau perfect constiente de ceea ce li se intampla,erau incurajate de Maica Domnului,de Sfinti precum Sfantul Vasile cel Mare,Sfantul Mucenic Ciprian,Sfanta Mare Mucenita Iustina si Sfanta Mucenita Marina in acele clipe de cosmar si de criza pe care le aveau,fiind astfel incercate foarte mult,dupa cum se putea constata chiar si la fata locului si nu numai,si dupa cum sustineau si ele personal referitor la incurajarile Sfintilor si ale Sfintelor,si intentionat refuzau ele insele,de buna voie si nesilite de nimeni,aceasta mancare de dulce,tineau post aspru chiar negru,intrucat stiau ca numai abtinandu-se si infranandu-se automat de la mancarea de dulce vor rabda si suferi mult mai usor durerile si chinurile trupesti si sufletesti ale acestei boli destul de urata,chiar cea mai grava dintre multe alte boli,asa ca aceasta sarmana fata tocmai de aceea a refuzat sa manance stiind foarte bine aceasta si sperand ca numai asa,prin post aspru si rugaciune,va putea fi eliberata de demonii ingaduiti din motive numai de Dumnezeu stiute pentru a le incerca credinta si a se apropia si mai mult de EL,putand deveni chiar mucenite daca nu cartesc si rabda toatea acestea in tacere si supunere,ca de altfel toti Sfintii,nu degeaba se zice ca rabdarea este a sfintilor,dar asta nu inseamna ca maicile nu i-au dat de mancare sau au lasat-o la voia intamplarii.Fericiti sunt cei ce nu au vazut aceasta la fata locului si cred adevarul marturisit de ele,ele nu au niciun motiv sa minta cand este vorba de viata cuiva,mai ales ca au ales ele insele sa isi inchine intreaga viata Lui Dumnezeu.Asa ca eu sunt de acord cu afirmatia ta,si anume aceea cum ca maicile au rugat-o sa manance dar fiind si ramanand aceasta rugaminte in van."Sunt patru lucruri pe care nu le mai putem recupera niciodata:piatra dupa cadere,cuvantul dupa ce acesta a fost rostit,ocazia dupa ce am pierdut-o si timpul pe care l-am pierdut inutil si in zadar." Asa si cu piatra pe care o aruncam in aproapele nostru judecandu-l aspru,de parca noi nu am avea greselile si pacatele noastre si asa destule.