Cristian, dupa cum vezi, nu esti singurul care dai citate! Iar ele pot fi folositoare chiar daca nu vin neaparat de la sfinti, ci din intelepciunea populara. Omul are posibilitate sa aleaga, sa aprecieze sau sa treaca mai departe fara sa se lase afectat nici in bine, nici in rau!

Probabil fara nicio legatura cu topicul, am gasit si eu ceva si chiar mi-a placut:

Într-o zi, i-am mărturisit Părintelui:

‒ Părinte, mă enervez foarte repede.

‒ Bun lucru e mânia!

Crezând că glumeşte, l-am întrerupt:

‒ E bun lucru?

‒ Fireşte! Dumnezeu a pus mânia în noi. Ea este nervul sufletului. Este putere. Ne-a dat-o Domnul ca, prin ea, să luptăm împotriva patimilor şi a diavolului. Aceasta este întrebuinţarea corectă a mâniei. Luăm această putere de la diavol şi o dăm lui Hristos. Dăruieşte-te lui Hristos cu forţă, cu nerv!

Altădată, în timp ce îi vorbeam despre ceva anume, mi-a zis:

‒ Văd că un frate e foarte pornit împotriva ta, ca o fiară gata să te sfâşie. (Aşa era, dar eu nu voisem să-i vorbesc despre asta.) Să nu-i zici nimic. Ne vom ruga, iar Dumnezeu îl va îmblânzi. Crezi asta?

‒ Cred.

‒ Numai Dumnezeu poate schimba inimile oamenilor. Noi, oricâte am spune, nu putem face nimic.

‒ Dar el de ce se poartă aşa, Părinte? De ce face acestea?

‒ Sst! Nu vorbi! Nu pot să-ţi spun. Tu numai roagă-te!


Din Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 207-208

Ce rusine! In loc sa stea in biserica, bateau strazile preocupati de lucruri lumesti. :)

După opinia unor oameni care aparţin tot Bisericii, ar fi fost mai bine ca creştinii să stea în biserici. Poate că, făcînd aşa, nu ar mai fi săvârşit omorul de Crăciun, confundînd omul cu porcul.
Printre creştinii care au chemat pe creştini la rugăciune s-a numărat şi vrednicul de pomenire Sofian Boghiu. El a afirmat limpede, în auzul multora: "Ce căutăm noi aici? Locul nostru e în biserică, la rugăciune!"
A fost ascultat şi urmat doar de unii...

Frate, omorul acela nu cred că poate fi pus în seama poporului sau a tinerilor care plecau genunchiul în Piață. După cum bine știi, el fusese pus la cale de către autorii loviturii de stat, aceiași care îi împușcau pe „revoltați”.

Pe de altă parte e adevărat că Biserica cheamă la rugăciune, nu la revoltă, și luptă spunând adevărul, inclusiv despre stăpânire, chiar și când acesta este incomod. Nici Părintele Galeriu, deși a fost în mijlocul „revoluționarilor” în vremea aceea, n-a îndemnat la revoltă, ci a căutat să direcționeze spre Dumnezeu acele imense energii ale sufletelor celor strânși în Piață, nu chemându-i neapărat în biserici, ci făcând din stradă Biserică.

daca Stefan cel Mare ar fi stat in Biserica la rugaciune cand turcii invadau Moldova, in loc sa lupte cu ei, oare ce s-ar fi intamplat?

Aia-i altceva.
Aci' e vorba de răzvrătire împotriva Cezarului.

Corect. :)

Adică tot la rugăciune a fost îndemnul Părintelui Galeriu, nicidecum la revoltă. :)

Pai la ce sa-i indemne la rugaciune ? Ca poate erau si budisti sau scientologi printre ei, sa nu mai zic de liber cugetatori. Nu s-au simtit acestia oare ofensati de un asa gest fundamentalist ? :)

Pentru Ioan Cezar.

Ai vorbit despre homofobie. Si totusi aceasta este atitudinea majoritatii oamenilor din societatea noastra. Nu e greu sa observi asta, cei mai multi oameni au o problema cu homosexualii.
Cand devine o fobie ca sa zic asa fobie si cand e vorba de fapt despre propaganda - decid unii ca o anumita atitudine e gresita si inventeaza un termen de asta pentru a-i pune la zid pe oameni si a-i reeduca.
Daca majoritatea gandeste intr-un fel nu e normal sa consideram aia norma si sa vorbim despre filie in cazul celorlalti si nu despre fobie ? Le-a picat din cer psihologilor descrierea omului normal si hotarasc ei care anume e fobie si care nu pe baza a ce ?