![]() |
Citat:
Capitolul VII e dedicat miscarii charismatice, l-am citit mai demult, o sa-l recitesc ca tot mi-ai adus aminte. Ca sa nu spui ca spun doar eu, ca de obicei si trebuie sa mentionez ca e doar parerea mea, iar ceilalti toti au o alta parere, uite si studii care nu sunt ortodoxe, descrise in acel capitol: "Un studiu foarte atent si obiectiv asupra fenomenului "vorbirii în limbi" l-a realizat pastorul luteran german Dr. Kurt Koch (The Strife of Tongues - Gâlceava Limbilor). După ce a examinat sute de cazuri de manifestare a acestui "dar", el a ajuns la concluzia, bazată pe argumente scripturistice, că doar patru din aceste cazuri ar putea fi cele descrise în Faptele Apostolilor, dar că nici măcar de acestea patru nu putea fi sigur." "Desigur, în lumina tradiției patristice a Bisericii lui Hristos dintotdeauna, creștinul ortodox nu ar avea astfel de dubii. Cu posibila excepție a celor patru cazuri, însă, Dr. Koch a identificat un număr de cazuri neîndoielnice de posesiune demonică, "vorbirea în limbi" fiind de fapt "un dar" întâlnit în mod obișnuit la demonizați. " "Deci fenomenul limbilor nu este cel descris în Fapte și nici nu poate fi asimilat (în cele mai multe din cazuri) cu o posedare demonică propriu-zisă; el este mai curând "... si probabil în 95% din cazuri, un fenomen mediumistic, de natură spiritistă" (Koch, p. 35)." |
Citat:
|
.........edit..................
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Tot ce scriu aici este din cuvantul introductiv la Evanghelii din Biblia TOB 2010. Evanghelia lui Luca incepe cu o dedicatie catre Teofil la fel ca si faptele apostolilor, iar in acestea din urma se precizeaza faptul ca "cuvantul cel dintai" sau "prima carte" dupa traducerea altora a fost deja dedicata vietii lui Iisus, deci a fost vorba de o Evanghelue aceasta carte dintai. Iar specialistii spun ca de fapt este o singura opera in doua parti scrisa de acelasi autor: aceeasi limba, aceeasi gandire si continuitate perfecta intre cele doua. Iar autorul se prezinta ca un cronicar care s-a informat in amanuntit inainte de a expune in ordine evenimentele. Este adevarat ca foloseste materiale care sunt comune pentru Matei si Marc, dar si parti care ii sunt proprii. Evanghelia pare a se adresa crestinilor de cultura greceasca de aceea insista asupra geografiei Palestinei (4:31, 8:26, 23:51) si a obiceiurilor evreiesti (2:23-24, 22, 17).(nu am inteles la ce referinta au facut trimitere cand au scris 22,17). Autorul insusi pare sa provina din lumea elena 5.19, 6:48-49, 9.12). Despre Evanghelia lui Ioan scrie printre altele: ne frapeaza in primul rand diferentele geografice si cronologice fata de celelalte Evanghelii: in timp ce sinopticii evoca o lunga perioada in Galilea urmata de un mars mai mult sau mai putin lung spre Iudeea si o scurta sedere la Ierusalim care se termina cu Calvarul, Ioan repartizeaza discursul sau pe o perioada lunga mentionand trei sarbatori de Pasti si diferite popasuri la Ierusalim. (eu nu observasem treaba asta, imi va prinde bine sa fac Facultatea de Teologie :)) ). Nu pot reda aici tot ce scrie la fiecare Evanghelie dar uitati aici o fraza interesanta: Ioan este singular prin alegerea si originalitatea materialelor folosite. Evoca anumite aspecte ce apar si la altii (si aici sunt multe exemple), dar anumite aspecte ale traditiei sunt absente ca de exemplu tentatia in desert, schimbarea la fata, ritualul de instituire a Euharistiei la ultima Cina , vegherea in Ghetsimani (aluzie in 18:1,11), infatisarea in fata Sinedriului de-abia este mentionata, si limbajul lui este diferit: nu mai invita la convertire in vederea Imparatiei Cerurilor, ci prefera sa vorbeasca de viata eterna acordata celor care cred in Iisus care vine de la Dumnezeu. Si scrie mult mai multe, nu pot reda totul. Revenind, remarca luarii Euharistiei in fiecare zi de crestini si deci mai propabil cu paine este foarta buna in sensul ca la primii crestini se lua dupa Agape, deci cu paine. Nu cred ca a stat nimeni sa explice reteta painii dospite si nedospite evreiesti asa cum nici la noi nu se face dupa reteta greceasca care este o paine speciala Euharistica dar nu mai imi amintesc prin ce este speciala, trebuie sa intreb din nou. Cred ca este mai densa si nu prea crescuta, dar nu bag mana in foc. Intr-adevar eu nu ma cramponez daca-i paine sau azimi, ci altii se cramponeaza si considera erezie (ortodocsii) si indepartare de casa (catolicii) cand de fapt nu-i nici una si nici alta :) |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Ei bine, eu ți-am adus două dovezi concrete că babilonienii (respectiv strămoșii lor sumerieni) cunoșteau săptămâna. Mai mult, că a șaptea zi din săptămână era sfântă. Țin să ți le reamintesc, adăugând și detalii. Prima sursă este (atenție!) ortodoxă, a doua aparținând lumii academice reprezentată aici prin reputatul profesor Constantin Daniel. Încearcă să negi aceste două surse. Nu știi cu cine te pui!
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
O să îți dau acum și părerea fondatoarei acestei secte pseudo-creștine despre Euharistie: "Rânduiala biblică a Cinei Domnului fusese înlocuită cu jertfa idolatră a liturghiei. Preoții papali pretindeau că prin bufoneriile lor fără sens, transformă pâinea și vinul simplu în "trupul și sângele lui Hristos". Cu o încumetare hulitoare, ei pretindeau pe față că au puterea de a crea pe Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor. Creștinilor li s-a cerut, sub pedeapsa cu moartea, să manifeste credința în această oribilă rătăcire hulitoare a Cerului. Mulțimile care refuzau erau date flăcărilor." |
Citat:
Citat:
"Fiind obișnuiți să disprețuiască legile Romei, ei [iudeii] învață și practică să respecte legea iudaică și tot ce le-a predat Moise în tomul lui secret, interzicându-le să arate calea la oricine nu cultiva aceleași rituri, neducând la fântâna dorită pe nimeni altul decât pe cel circumcis." (Juvenal - Satire, XIV, 100-104) „Iudeii sunt extrem de loiali unul față de altul și totdeauna gata să arate compasiunea, dar față de alți oameni ei manifestă numai ură și vrăjmășie. Ei șed aparte la masă și dorm aparte”. (Tacitus -Historiae, vol. V) Apostolul Petru, natural, vorbea din punctul de vedere al fariseismului tradițional și nu din punct de vedere al legii însăși, dar astfel de sentimente erau larg date pe față și erau date pe față în forme riguroase oriunde veneau în contact iudeii și păgânii. Iudeul strict ar fi ezitat să intre într-o casă a cuiva dintre neamuri, așa cum e reflectat de o opreliște din Mișna: „Locuințele păgânilor sunt necurate”. (Oholoth, 18,7) Într-un vechi comentariu iudaic la Leviticul apare un remarcabil exemplu al întinării ceremoniale prin contactul cu un păgân: „E relatat că Simeon, fiul lui, Kimhith, s-a dus să vorbească cu un rege arab și un strop de salivă din gura acestuia din urmă a sărit pe hainele lui și în felul acesta l-a întinat. Fratele său Iuda, a intrat și a servit în slujba de Mare Preot în locul lui”. (Midraș Rabbah, la Levitic 16,1) |
Citat:
Deci, până când Sf Biserică va decide altfel, toți catolicii sunt chemați să își iubească, respecte și cultive tradiția proprie: catolicii apuseni să se cuminece, pe cât posibil, cu ostii, iar catolicii răsăriteni să o facă, pe cât posibil, cu pânie dospită. A face contrariul nu este păcatul sacrilegiului, dar poate fi, totuși, păcatul orgoliului dacă cel ce o face crede că știe mai bine decât Biserica. Tot astfel, timp îndelungat cei dinaintea noastră s-au cuminecat cu lingurița. Noi, astăzi, ne cuminecăm folosind "pâinea" înmuiată în "vin". Așa a decis Biserica că e spre folosul nostru. Nu e nicio problemă, nu înseamnă că trebuie să facem EXACT cum se făcea acum 200 de ani. Apusenii folosesc vin alb, noi folosim adesea vin roșu. Dacă folosul credincioșilor nu dictează un vin anume, atunci fiecare își respectă tradiția. A noastră este să folosim vin roșu, probabil fiindcă seamănă mai bine cu sângele. A lor este să folosească vin alb, probabil ca să surprindă mai din timp un eventual miracol al prefacerii văzute. Dacă nu găsim vin roșu, nu e nicio problemă, luăm vin alb de la frații apuseni, ceea ce se întâmplă frecvent în practica din Ro. "În cele esențiale, unitate. În cele neesențiale, libertate. În toate, indulgență" Fer. Augustin |
Citat:
Si al doilea lucru la fel de important, azimile se foloseau doar cand incepea sarbatoarea azimilor, de aceea se si numea asa, iar asta se intampla odata cu Pastile evreiesti. Stim ca asa era si Traditia chiar si de la catolici, acestia folosind doar paine (sau prescuri) la Roma pana in preajma schismei. |
Citat:
Acestia aveau zi de sarbatoare in fiecare luna in zilele de 7, 14, etc. din 7 in sapte. Iar ultima perioada din luna aveau 9 sau zece zile. Deci nu aveau o saptamana, erau date fixe. In aprilie era 7 aprilie, 14 aprilie, etc. In mai erau 7 mai, 14 mai, etc. La fel in fiecare luna, iar noi avem duminica in functie de saptamana, nu de ziua din luna. |
Citat:
Cand ma voi indumnezei - Doamne, Da! - iti voi spune ceva concret, vazut, trait de mine. Pana atunci, insa, iti voi scrie ce au spus cei, care L-au vazut, adica Sfintii. |
Citat:
|
Citat:
Marea deosebire e ca in ortodoxie nu facem invatatura ficare dupa cum il taie capul, cum incerci sa faci tu. Tu vrei ca totul sa il experimentezi doar tu, nu te incezi in nimeni decat in tine. Nu ai cum sa faci ce au facut toti oamneii timp de 2000 de ani sa zicem. Te consideri si istoric, si teolog, si lingvist, etc., dar totul doar daca e in interesul conceptiilor tale. Asadar in Sfanta Scriptura cand era vorba de azimi scrie azimi, cand era vorba de paine dospita scrie paine (adica artos si azumos in greaca). Adica termenii din ebraica pentru cele doua cuvinte. Cauta daca gasesti o Bilbie in ebraica (daca exista Noul Testament si vezi ca sunt chiar termenii evreiesti pentru cele doua tipuri de aluat). Tu scrii de parca ai fi lingvista sau istoric. |
Citat:
|
Citat:
Citat:
Iată ce spune Sf Grigore Teologul, patriarh al Constantinopolelui, doctor și învățător al Bisericii: there is none to hinder us from keeping a Feast to the Lord our God--the Feast of our Departure; or from celebrating that Feast, not in the old leaven of malice and wickedness, but in the unleavened bread of sincerity and truth, carrying with us nothing of ungodly and Egyptian leaven. (Omilia 1:3 în PG 35:397A) Iată ce spune Sf Ioan Chrisostomul, patriarh al Constantinopolului, doctor și învățător al Bisericii: And why did they lead Him away there where they were all assembled? That they might do all things with consent of the chief priests. For he was then high priest, and all were waiting for Christ there, to such a degree did they spend the whole night, and give up their sleep for this object. For neither did they then eat the Passover, but watched for this other purpose. For John, when he had said that "it was early," added, "they entered into the judgment hall, lest they should be defiled, but that they might eat the passover" [John 18:28]. What must we say then? That they ate it on another day, and broke the law, on account of their eager desire about this murder. For Christ would not have transgressed as to the time of the Passover, but they who were daring all things, and trampling under foot a thousand laws. For since they were exceedingly boiling with rage, and having often attempted to seize Him, had not been able; having then taken Him unexpectedly, they chose even to pass by the passover, for the sake of satiating their murderous lust. Sursa aici Iată ce spune și Sf Leon cel Mare, Papă al Romei: This it is that rescues from the power of darkness and transfers us into the Kingdom of the Son of God. This it is that by newness of life exalts the desires of the mind and quenches the lusts of the flesh. This it is whereby the Lord's Passover is duly kept "with the unleavened bread of sincerity and truth" by the casting away of the old leaven of wickedness [1 Corinthians 5:8] and the inebriating and feeding of the new creature with the very Lord. For naught else is brought about by the partaking of the Body and Blood of Christ than that we pass into that which we then take , and both in spirit and in body carry everywhere Him, in and with Whom we were dead, buried, and rose again, as the Apostle says, For you are dead, and your life is hid with Christ in God. For when Christ, your life, shall appear, then shall you also appear with Him in glory [Colossians 3:3-4]. Sursa aici Să mai dau citate, sau ajunge ? |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citatele date nu prea au legatura cu subiectul, acolo se vorbeste de semnificatia Pastelui mai mult, nu ca foloseau azimi, sunt cam scoase din context. In schimb putem citi chiar in Sfanta Scriptura la Faptele Apostolilor ce foloseau la frangerea painii. Si ce dovada mai clara e nevoie cand in minuna din sec. VIII cu transformarea in darurilor era vorba de paine dospita, in inima Italiei? Chiar dl. Erethorn ne-a semnalat minunea. Putem vedea apoi ce au scris in primele trei secole, ca se folosea paine. Se pare ca vizigotii si francii erau ca unii din cultele din ziua de azi, interpretau Biblia cum o citeau, fara sa analizeze toate pasajele in ansamblu (ca se pare ca si azimile au fost introduse tot in Spania). Iar dupa unirea cu francii acestia au venit cu Filioque si azimile. Si Roma a ajuns sa creada in descoperirile vizigotilor astfel. |
Citat:
Citat:
Babilliler yedi günlük hafta oldu! |
Citat:
Apropo, biserica asta ți se pare cumva cunoscută? http://christchurchlille.com/Services1.htm Din câte am înțeles ar fi anglicană. |
Citat:
Citat:
Mai multe despre Minunile Euharistice (inclusiv, pe larg, despre Lanciano) aici: http://www.therealpresence.org/eucha...r/engl_mir.htm |
Citat:
|
Citat:
"Semeția voastră nu e bună. Oare nu știți că puțin aluat dospește toată frământătura? Curățiți aluatul cel vechi, ca să fiți frământătură nouă, precum și sunteți fără aluat; căci Paștile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi. De aceea să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutății și al vicleșugului, ci cu azimele curăției și ale adevărului." (1 Corinteni 5:6-8) Evident în citatele date anterior, precum și în baza lor biblică, nu este vorba despre materia Euharistiei, ci despre schimbarea spirituală necesară pentru împărtășirea de Paștile cele sfinte, de Hristos Izbăvitorul. "Azimele curăției și adevărului" este o metaforă pentru curăția spirituală pe care o cere împărtășirea de la masa Domnului. Pe de altă parte, nu avem confirmări că, după perioada azimilor, deci după ce apostolii și-au început efectiv misiunea apostolică, aceștia ar fi săvârșit Euharistia exclusiv cu azimă, sau măcar dacă o săvârșeau cu pâini azime. În această temă trebuie făcută o cercetare, pentru că este posibil să se ajungă la concluzia că folosirea pâinii dospite la Euharistie este o Tradițe Apostolică, și prin urmare nu avem cum să o negăm. Nu ni se spune, spre exemplu, niciunde în Faptele Apostolilor, că Biserica folosea la Frângerea Pâinii pâini azime. Iar având în vedere că azimile se foloseau cu preponderență în perioada pascală iudaică, există chiar serioase semne de întrebare asupra tipului de pâine folosită la săvârșirea Sfintei Taine. În Biserica Ortodoxă săvârșirea Euharistiei cu pâine dospită nu afectează cu nici un chip validitatea Sfintei Taine. |
Citat:
|
Citat:
|
În urma "analizelor" nu ați detectat cumva și particula lui Dumnezeu ?
|
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 12:54:36. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.