Dumnezeu ne judeca dupa cum am conlucrat cu harul Sau conform mantuirii primite in dar. Cum am inmultit talantul mantuirii, viata duhovniceasca prin conlucrarea cu harul lui Dumnezeu intru Hristos Iisus? Ce roade ale sfinteniei am adus?

Evident ca Sfanta Traditie, folocalia tocmai despre viata duhovniceasca vorbesc... cum poate omul sa se lupte cu patimile sale si cu atacurile demonice care il impiedica pe om sa il lase pe Hristos Iisus sa se salasluiasca in el... pe scurt filocalia descrie drumul pe care oamul poate ajuge la starea mantuirii, sfinteniei desavarsite: indumnezeirea cad poate marturisi "nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine". Evident ca filocalia se bazeaza pe Sfanta Scriptura, pe Hristos, pe mantuirea primita in dar, pe experienta sfinteniei oamenilor care au ajuns la nivelul indumnezeirii prin har... pe scurt: pe conlucrarea cu harul Duhului Sfant.

Asadar sa luam aminte. Domnul sa ne daruiasca har si pace.

P.S. In urma judecatii, multi vor observa ca s-au osandit pe ei insai la starea de moarte vesnica duhovniceasca... chiar daca au avut Bilbia in mana (insa s-au bazat exclusiv pe literea ei si nu pe Duhul), insa nu au conlucrat mantuirea cu harul lui Dumnezeu intru Hristos Iisus, nu au rodit sfintenia in faptele lor... caci ei au fost asemenea demonilor care "cred si se cutremura" dar nu asculta de Dumnezeu, nu fac voia Lui caci Hristos ne cheama la sfintenie, la desavarsire, la indumnezeirea prin har: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru desavarisit este" Izvor al: sfinteniei, bunanatii, intelepciunii este doar Dumnezeu.

Eu n-am găsit aşa ceva în "materialele de propagandă date membrilor", tu ai găsit? Spusesem mai ieri-alaltăieri că în "Babilon" ar putea fi până şi adventişti. Depinde ce comportament alege fiecare în raport cu acest înşelător "vin al Babilonului"...

Dar după ce? Bănuiesc că după fapte (faptele cerute de Scriptură), că doar nu după Coran!

pe scurt: dupa modul in care am acceptat darul mantuirii, am acceptat sa conlucram cu harul lui Dumnezeu "mantuirea noastra cu frica si cutremur", dupa cat de mult putem afrima: "nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" (Galateni). Evident ca acestea se oglindesc in starea de sfintenie a omului, vadita exclusiv in conlucrarea cu harul lui Dumnezeu care implica conlucrarea mintii (gandurile, voia) si infaptuirea acestor lucrari.

era vorba de o porunca pentru uciderea vrajmasului si din cate stiu eu Isaac nu era vrajmasul lui Avraam

TOATA legea a venit prin Moise, data de Dumnezeu desigur, inclusiv decalogul care este o mica parte a legii. "Sa nu furi" este o porunca din decalog dar este si o porunca a legii civile asa cum era "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte"-conform gandirii adventiste. Atunci de ce pe una o respectam si pe cealalta nu? Cine incalca o porunca din lege, le incalca pe toate nu?

aici sunt de acord cu tine


daca era atat de importanta ziua sabatului ar fi trebuit sa spuna

dar nu i-a criticat pentru faptul ca adaugasera cu de la sine putere anumite traditii la sabath cu toate ca in alte dati i-a criticat pe farisei ca parasisera spiritul legii pentru traditii batranesti. Daca era atat de important sabath-ul cu siguranta ca Hristos ar fi spus ca trebuie respectat asa cum spune legea, dar nu a facut-o

Hristos nu a spus sa ne inchinam IN FATA icoanelor lui Dumnezeu, dar nici NU a spus sa N-O FACEM.Ortodocsii se inchina lui Dumnezeu in fata reprezentarii chipului Sau. Cu toate ca Dumnezeu a spus in decalog sa nu ne facem chipuri cioplite a tot ceea ce se afla in cer si pe pamant, tot EL i-a poruncit lui Moise sa faca chivotul legii cu 2 heruvimi pe capac, catapeteasma (draperia) care despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor din templu avea gravate pe ea chipuri de ingeri. Ba mai mult in Sfanta Sfintelor Solomon pusese 2 ingeri care stateau cu aripile intinse si formau un fel de acoperis pentru chivotul legii. TOATE aceste reprezentari nu erau chipuri cioplite? Sarpele de arama ce a fost amice? Noi ortodocsii cand ne inchinam in fata icoanelor nu spunem: ICOANA AJUTA-NE sau ICOANA MILUIESTE-MA ci spunem DOAMNE AJUTA-NE asa cum evreii se inchinau in templu lui Dumnezeu dar in fata catapetesmei cu ingeri pe ea si in fata chivotului legii pentru ca NU ne inchinam icoanelor ci lui Hristos care e reprezentat pe ea.
In legatura cu duminica ea eate o zi de bucurie pentru noi ortodocsii fiind ziua invierii lui Hristos. Primul cuvant pe care l-a spus Hristos dupa inviere oamenilor (femeilor mironosite) a fost Bucurati-va!. Asta facem si noi, ne bucuram de ziua invierii urmand porunca lui Hristos: Bucurati-va!

Cred ca cel mai bine limpezeste lucrurile chiar invatatura de credinta ortodoxa (Catehismul Ortodox). http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ala-80574.html

Postez cateva scurte fragmente:
"Legea Vechiului Testament cuprinde porunci morale, ceremoniale si civile, date cu scopul de a intretine comuniunea dintre credincios si Dumnezeu si a pregati pe credinciosi pentru rascumpararea lor prin Hristos. Poruncile ceremoniale, cultul religios al poporului evreu, care doar preinchipuiau lucrarea mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, fiind - cum spune Sfanta Scriptura - numai "umbra bunurilor viitoare" (Evr. 10, 1), au incetat odata cu venirea Mantuitorului."

Au ramas insa poruncile morale, care formeaza partea cea mai insemnata a legii Vechiului Testament. Acestea au fost descoperite de Dumnezeu treptat, prin diferiti alesi ai Lui si indeosebi prin poruncile date lui Moise. De aceea, legea morala a Vechiului Testament se mai numeste si legea mozaica. Legea aceasta este cuprinsa pe scurt in cele 10 porunci dumnezeiesti - Decalogul - descoperite de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai (Iesire 20).

Poruncile au fost scrise de insusi Dumnezeu, pe doua table de piatra. Prima tabla cuprinde cele dintai patru porunci, despre datoriile catre Dumnezeu, iar a doua tabla cuprinde celelalte sase porunci, despre datoriile fata de aproapele. Legea morala a Vechiului Testament incepe, deci, cu Dumnezeu si cu datoria de a-L iubi, si se incheie cu pofta rea a inimii si cu datoria de a nu o lasa sa prinda stapanire in om. Cu aceasta se spune ca toata plinirea legii pleaca din dragostea catre Dumnezeu, iar calcarea ei, din pofta rea a inimii care uita de Dumnezeu.

Decalogul este cea dintai lege scrisa a Vechiului Testament si, totodata, cea mai inalta lege morala data pana la Domnul nostru Iisus Hristos. Ea ramane valabila pentru toate timpurile, fiindca cele 10 porunci sunt poruncile legii firesti, pe care Dumnezeu le aduce la cunostinta credinciosilor intr-un chip mai limpede si mai hotarat.

21. Cele 10 porunci stau la temelia vietii morale a crestinului?

Da. De aceea, pentru a sti cum sa-si intocmeasca viata potrivit vointei lui Dumnezeu, pentru a-si castiga mantuirea, crestinul trebuie sa cunoasca si sa pazeasca cele 10 porunci."

Cred ca totul este foarte clar. Toate cele 10 porunci, fara exceptie (inclusiv porunca a IV-a, referitoare la pazirea zilei a saptea) trebuiesc pazite.

Noi crestinii ortodocsi dorim si traim inca de pe acum in ziua a 8-a (viata vesnica intru Hristos prin harul Duhului Sfant) al carei inceput este ziua inveirii Domnului (prima zi a saptamanii) caci "Aceasta este ziua pe care a facut-o DOMNUL sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea" (Ps 117) caci in aceasta zi trebuie sa "intocmim sarbatoare (Sfanta Liturhghie, Sfanta Euharistie) pana la altar" (Ps 117)

Asadar sa luam aminte. Har si pace sa ne daruiasca Domnul.

Am inteles. Practic, traiti cu gandul la vesnicie, ceea ce este foarte bine.

Dar, cu porunca scrisa de Insusi Dumnezeu, in piatra, cum ramane? Ce facem cu pazirea zilei a saptea (singura zi a saptamanii, sfintita si binecuvantata de Dumnezeu)?

Domnule "mistret" nu traim cu gandul (visand, imaginandu-ne cum ar fi...) la intalnirea cu Hristos Iisus, ci in fiecare prima zi a fiecari saptamani (serbam invierea Domnului) Duminica (insa nu doar atunci, ci mai ales atunci) ne adunam la Sfanta Liturghie pentru ca impreuna cu preotul (preotii) slujitor(i) al Sfintelor Taine ale lui Hristos Iisus (caci ei sunt "iconomi ai Sfintelor Taine ale lui Dumnezeu" Corinteni) sa ne facem "partasi dumnezeiestii firi"(II Petru 1) prin impartasirea cu adevarat trupul si sangele Domnului caci in EL "locuieste trupeste toata deplinatatea dumnezeirii" (Coloseni 2,9).
Astfel avem o cognitie reala a conlucrarii cu harul lui Dumnezeu, noi nu traim nici in trecut, nici in viitor unirea deplina cu Hritos Iisus, ci inca de acum "lucram cu frica si cutremur mantuirea noastra" (Filipeni) cu ajutorul lui Hristos Iisus caci "fara EL nu putem face nimic" (Ioan 15).
Astfel la Sfanta Liturhjie noi martursim: "Hristos Iisus cel invitat este in mijlocul nostru si va fi" caci "Hristos Iisus si astazi si ieri si in veci este acelasi" (Evrei 13,8)

Litera... si duhul.
Dumnezeu a spus ca evreii sa serbeze iesirea din robia egipteana in ziua sabatului si astfel a fost aleasa ziua de sambata (ziua a 7-a a saptamanii) caci Dumnezeu s-a ohnit in acea zi... Iisus Hristos a fost in mormant in acea zi. Intr-adevar, sambata este o zi de doliu, o zi de odihna in care Domnul este in mormant.

Pe noi crestinii, Iisus Hristos ne-a scos dintr-o robie mult mai cumplita: robia mortii duhovnicesti (patimile si pacatele) si robia atacurior demonilor. De aceea noi serbam ziua invierii Domnului Iisus Hristos, ziua cand ne bucuram de intalnirea cu EL inviat. Duminica este ziua bucuriei, ziua fericirii in care nu ne odihnim in sensul de nelucrare... ci ne odhnim in Hristos Iisus cel inviat, ne odhinim in harul Dumnezeiesc si pacea pe care ne-o daruiste Hristos Iisus la Sfanta Liturghie.

Asadar sa luam amine... Pace tuturor. Domnul sa ne daruiasca har si pace.

P.S. scuze pentru completarile uterioare.

Se pare ca incurcati lucrurile. Sfanta Scriptura si Catehismul Ortodox nu desfiinteaza pazirea celor 10 porunci dumnezeiesti. Dimpotriva, ne indeamna sa le pazim (pe toate), iar in ceea ce priveste porunca a patra, iata ce spune invatatura de credinta ortodoxa:

"126. Care este porunca a patra?

Porunca a patra este aceasta: "Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau; sa nu faci in acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine. Ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt intr-insele, iar in ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o" (Ies. 20, 8-11).

127. Ce invata porunca aceasta?

Aceasta porunca invata doua lucruri, si anume: datoria muncii in timpul celor sase zile ale saptamanii si datoria de a sarbatori ziua a saptea, ca zi de odihna, inchinata Domnului.
"

Am citat din Catehismul Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nci-80579.html).

Observati adevarata motivatie a pazirii poruncii referitoare la ziua a saptea? Este vorba despre o sarbatoare a creatiei impreuna cu Creatorul. Credeti ca doar pentru evrei a facut Dumnezeu cerul, pamantul si marea si tot ce este in ele? Sau, pentru evrei s-a odihnit Dumnezeu in ziua a saptea (ca sa ne dea un exemplu suprem)?