Glasul Sfintilor:,,Aceasta este credinţa celor scăldaţi în lacrimi, a celor ce plâng pentru dreptate, adevăr şi viaţă. Nu este credinţa slugilor nedreptăţii, înşelăciu­nii şi morţii, a prietenilor râsului ce sfârşeşte prin disperare. Aceasta este credinţa celor scăl­daţi în lacrimi, care plâng din cauza neputinţei lor şi a neputinţei întregii omeniri. Ei caută Izvorul dreptăţii, al adevărului şi al vieţii. Şi acest Izvor le este dat. Astfel, lacrimile lor de durere sunt transformate în lacrimi de fericire, pentru că ei găsesc cea mai preţioasă comoară, adică pe Tatăl Atotputernicul, Făcătorul. Ce mai au ei de căutat când prin El li se dă totul ? Le rămân doar lacrimile de pocăinţă cu care ei spa­lă orice nedreptate şi înşelăciune şi se îndepăr­tează de moartea veşnică. Spălaţi cu lacrimile pocăinţei, ei devin blânzi şi îngăduitori faţă de fraţii lor ce se căiesc, faţă de tovarăşii lor de drum, pe cărarea ce duce la tărâmul etern şi îi ajută să descopere dreptatea lui Dumnezeu, Iz­vorul dreptăţii, adevărului şi vieţii.

Aceasta este credinţa voastră, purtători de Hristos, credinţa strămoşilor voştri, care nu au regretat niciodată calea anevoioasă şi lacrimile vărsate când au ajuns lângă Domnul şi au fost consolaţi. Aceasta să fie şi credinţa copiilor voştri, din generaţie în generaţie până la sfâr­şitul veacurilor. Aceasta este Credinţa Ortodoxă salvatoare ce nu a fost niciodată ruşinată. Cu adevărat, aceasta este credinţa poporului cu adevărat ales, a celor ce poartă icoana lui Dum­nezeu în sine. La Judecata lui Dumnezeu lor nu le va fi greu. Ei vor fi numiţi binecuvântaţi."(Sfantul Nicolae Velimirovici)

Inseamna ca n-ai inteles atitudinea Apostolului Pavel.

Nu, ideea era alta.
Vroiam doar sa stiu daca dvs. np, sunteti asa de indignati doar la auzul acelor cuvinte din randuiala revenirii la ortodoxie sau va indignati si la cuvintele apostolul Pavel care cere unei comunitati intregi sa-l blesteme si excomunice pe acel incestuos.
E posibil sa ma insel, dar din ce ai spus, s-ar putea cumva deduce, ca motivul care te retine sa revii la ortodoxie e dat de acea randuiala care cere lepadarea de toate ereziile si ruperea relatiilor cu cei care continua sa le sustina.

De aceea am intrebat, tu ce ai fi facut daca ai fi fost ruda cu acel incestuos din Corint, despre care apostolul Pavel le-a zis celorlati sa-l dea satanei?
L-ai fi dat sau nu?

In discutia de aici nu era vorba despre miliardele de neortodocsi care n-au auzit niciodata de ortodoxie. Sau era? Scuze, n-am citit decat putin.

Inseamna ca n-ati inteles porunca lui Hristos.

Cu atat mai mult contextul si destinatarii acuzelor lui Pavel.

Nu mai sunt indignata. Am fost odata, dar m-am obisnuit cu ideea.
Aceasta randuiala a fost pentru mine odata o pricina de poticnire. Dar nu asta ma retine, ci faptul ca nu vad ce as gasi mai mult decat pot gasi aici unde sunt. Poate ca sunt oarba, dar asta e...
Daca ar fi fost ruda cu mine as fi rupt de mult contactele cu el. Insa a-l da pe mana satanei nu inseamna blestem, ci anathema, adica acea aruncare peste gard, lipsire de sprijinul Bisericii, excludere. Iar cand nu esti in Biserica pe mana lui Dumnezeu, esti afara, pe mana satanei. Iar atunci cand satan pune mana pe un fost crestin e vai de el, caci se razbuna pentru toate rugaciunile de dinainte. :) Ii nimiceste trupul si chiar sufletul, daca Dumnezeu ii da voie sa o faca.

Glasul Sfintilor: Sfintul Teodor Studitul (+826)

"Atunci cind Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: "Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cirmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi cistiga existenta? ... Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramine nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramii tacut si dezinteresat?

Sinodul nu este aceasta: sa se intruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se intruneasca in numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor... si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapinirea de a incalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra... Sf. Ioan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati in comuniune cu ei.Avem porunca de la insusi Apostolul Pavel ca, atunci cind cineva invata ori ne sileste sa facem orice alt lucru decit am primit si decit este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeaza a fi osindit, ca nefacind parte din clerul sfintit. Nici un sfint nu a incalcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfint, daca ar fi calcat-o.

Si chiar daca am fi pacatosi in multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, indepartindu-ne de orice erezie si urmind oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotaririlor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavirsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane." (Migne, PG Epistola II.81)

Apropos` de atidudinea ortodocsilor musculosi:

Ei, cat de aproape sunt de a se implini Scriptura si cu mine:

"Ferice va fi de voi cand, din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra!" (Mat.5:11)

Iti poti schimba nick-ul din Ucenic in Mucenic:25:

Pentru cei care se smintesc de semantica cuvintelor, e bine de precizat ca expresia „a anatemiza”, inseamna a exclude temporar, a excomunica pe cineva din corabia Bisericii.

Ramas pe cont propriu, cel exclus isi va da singur seama din feluritele necazuri, ce inseamna sa crezi ca poti traversa oceanul cu o anvelopa plutitoare si nu in corabia sigura care de 2000 de ani n-a naufragiat pentru ca Hristos e carmaciul ei.

Adica exact asa cum reiese si din cuvintele apostolului Pavel din 1Cor5: „pe unul ca acesta (incestuosul) să-l daţi Satanei spre pieirea trupului, pentru ca sufletul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus”.

Sensul propriu al cuvantului „anathema”, in greca, desemneaza ceva care a fost separat spre a fi ridicat mai tarziu. Cuvantul este compus din "ana" - o prepozitie ce indica o miscare ascendenta, respectiv "thema" – parte separata.

Adica a exclude in sensul de a separa ceva stricat, putred pentru a nu se strica si celelalte parti. Daca intr-un cos cu mere se gaseste si unul putred, acela trebuie ridicat si separat (ana+thema), scos afara pt. a nu se strica toate merele.

La fel si in cazul incestuosului pe care comunitatea trebuie sa-l excluda pt. a nu se molipsi si altii de la naravul lui, la fel si in cazul cuiva care, nu doar ca respinge cu obstinatie invatatura cea dreapta, ba mai mult, incearca sa-i contamineze si pe altii cu propria erezie putreda.

Cel anatemizat e exclus pedagogic pt. o vreme, rastimp in care sa mediteze serios daca doreste sa ramana exclus din corabia lui Hristos. Daca se razgandeste, poate oricand reveni in corabie.

Dar trebuie neaparat sa faca dovada ca a renuntat la orice l-ar putea contamina din nou, pe el sau pe ceilalati.

In general oamenii se excomunica singuri, renuntand la comuniunea cu Biserica, fie prin erezie, fie prin necredinta, indiferenta, pacate, nepasare etc. Biserica nu obliga pe nimeni sa faca parte din ea si nu poate decat sa le respecte cu multa durere, libertatea de alegere.

Raul nu se margineste numai la cel care savarseste pacatul „Oare nu stiti ca putin aluat dospeste toata framîntatura?” (I Corinteni 5:6), ci raul inainteaza si cuprinde si celelalte madulare. De aceea Sf. Apostol Pavel a excomunicat si iarasi a primit in Biserica, dupa ce s-a pocait, pe cel care facuse un pacat grav (1 Corinteni 5, II Corinteni 2: 5-11) L-a „dat Satanei” nu pentru a ramane in mainile ei (adica in stare de zbucium, neliniste interioara), ci ca sa-l scape rapid de tirania Satanei, l-a dat pentru a trezi in el constiinta, pentru a se cai, pocai. La fel a facut si in alt caz: Dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească. (I Tim 1,20) Dumnezeu ingaduie ispita pentru a ne intari in bine si nu pentru a ne prabusi in rau, caci orice ispita poate fi invinsa (1 Corinteni 10:13) Apostolul Pavel le-a dorit binele, nu raul atunci cand "i-a dat Satanei".