În prealabil postat de Paznica ploii (Post 359617)

Dacă convingerea e aceeaşi,da ai dreptate,cum spunea Landsberg,filozoful probabil uneori gaseste mai multa iarba pe campia mediocritatii decat pe muntii goi ai inteligentei deci succes cu Dobrin7m!

În prealabil postat de Paznica ploii (Post 359617)

Dacă convingerea e aceeaşi,da ai dreptate,cum spunea Landsberg,filozoful probabil uneori gaseste mai multa iarba pe campia mediocritatii decat pe muntii goi ai inteligentei deci succes cu Dobrin7m!

În prealabil postat de dobrin7m (Post 359596)

Eu nu stau de vorba fata in fata cu Dumnezeu dar incerc sa invat de la Sfintii Parinti. iar ei ne spun: fiti simpli si lucrati poruncile Domnului.
Dar de unde stii ce inseamna a fi simplu la Dumnezeu? Ti-a spus chiar Bunul Dumnezeu ca simplitatea este identitatea absoluta dintre opusi, dintre termenii contradictorii?

Am incercat si eu vreo 20 ani sa filozofez si sa resping multe ca de, eram mare filozoaza, dar acum nu imi doresc decat iertarea Domnului pentru pacatele mele.

Iata acum o intamplare simpla despre cum judeca Dumnezeu in toate nu doar in simplitate.
``unui bătrân cu viaţă sfântă ce a stat mult timp în pustie şi se ruga lui Dumnezeu să-i descopere judecăţile Sale, i se arată un înger care îl întreabă: "Ce doreşti?" "Vreau să ştiu judecăţile lui Dumnezeu", zice sfântul. Îngerul îi răspunde: "Nu este om care să ştie aceasta, dar pentru că m-ai rugat îţi voi da nişte exemple". Şi îngerul l-a luat pe pustnic şi după o zi de mers au ajuns la o gazdă. Au dormit noaptea, iar gazda i-a servit cu ce avea mai frumos, cu o tavă de argint. Au servit cele de pe tavă, iar la sfârşit, îngerul ia tava şi o aruncă într-o prăpastie. Şi au pornit mai departe. Au ajuns la o grădină foarte frumoasă. Au poposit lângă un izvor şi stând la un loc mai ferit, văd un om bătrân care se aşază şi el. Apoi apare un călăreţ care începe să-i ceară banii. Bătrânul nu întelege despre ce bani era vorba. Călăreţul se înfurie şi îl bate până îl omoară. Sfântul şi îngerul au plecat mai departe. Au ajuns în cele din urmă la o casă părăsită, din care mai rămăsese un singur perete în picioare. S-au asezat să doarmă, iar îngerul, în loc să doarmă, a dărâmat complet zidul şi l-a refăcut. Dimineată, părintele foarte neliniştit îl întreabă: "Eşti înger sau eşti demon? Ce înseamnă toate cele ce le-am văzut?" Îngerul răspunde: "Creştinii la care am înnoptat sunt evlavioşi şi au făcut multe fapte bune. Tava de argint era însă câştigată prin nedreptate. Şi pentru ca să nu-şi piardă plata faptelor bune şi mântuirea, am luat tava de la ei. Bătrânul mort, în tinereţe a omorât pe cineva. Călăreţul era stăpânul locului unde am poposit şi urmărea hoţul care tocmai îi furase banii. Astfel, bătrânul a plătit cu viaţa sa uciderea făcută de el mai demult, ca să i se ierte din păcate. Iar în locul zidului părăsit a fost o casă foarte mare. Şi ultimul din casa aceea a îngropat o comoară în zid, care era cât pe-aci să se surpe. Stăpânul de acum ar fi găsit comoara şi ar fi trăit în nedreptate şi răutate. Zidul făcut acum va dura până se va naşte cineva care, găsind banii, îi va folosi într-un scop bun. Deci", i-a zis îngerul, văzând mirarea sfântului, "nu mai cerceta judecăţile lui Dumnezeu, ci îngrijeşte-te de păcatele tale".
Parintele Ieroschimonah Stefan, Schitul Lacu Muntele Athos

În prealabil postat de dobrin7m (Post 359600)

Sa restabilim realitatea crestin ortodoxa , pe acest forum crestin ortodox.

``Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu trebuind să ajungă până la asemănarea cu Dumnezeu, să fie asemenea cu Dumnezeu. I-a dat Domnul și putere să facă acest lucru, dar omul n-a înțeles de la început care era menirea lui, pentru că a venit vrăjmașul cu înșelăciunile lui și l-a îndepărtat de la calea cea dreaptă. Și atunci a trimis Dumnezeu pe Fiul Său pe pământ să arate oamenilor cum să ajungă asemenea cu Dumnezeu. Cum spune sfântul Ioan Evanghelistul că „cel care crede în Dumnezeu să facă cele ale lui Dumnezeu”. Și atunci a venit Iisus spunând: „Eu sunt Calea Adevărul și Viața”! Nu există altă cale sau învățătură! și nu compari învățătura lui Dumnezeu cu vreo învățătură omenească; acesta este sfântă, desăvârșită, este deplină, n-are nevoie de completare, nu-i lipsește ceva, n-are nevoie de schimbări sau adăugiri și trebuie crezută așa cum a lăsat-o Dumnezeu. Nu există alte adevăruri! Deci Dumnezeu, făcătorul cerului și al pământului, a iubit așa de mult lumea încât a venit pe pământ ca să scoată din nevrednicie și necaz pe om. Și atuncea învățătura Lui trebuie să aibă toată încrederea noastră și de aceea trebuie să ne-o împropriem și s-o cunoaștem cât mai bine.
Există bineînțeles diferite secte zise creștinești, care s-au îndepărtat de la învățătura cea adevărată a lui Dumnezeu, întunecați fiind de uneltirile vrăjmașului. Spun Sfinții Părinți, părinții mari ai Bisericii, că „dacă omul se abate de la viața cea bună, face greșeli, face păcate, atunci el de fapt deschide larg ușa diavolului. Și primul lucru pe care-l face diavolul când intră în om este să-i întunece mintea. Dumnezeu a dat omului minte și învățătură pe care dacă o păstrează va ști să deosebească binele de rău. Altfel diavolul îi întunecă mintea și omul nu mai înțelege ce e bine și ce e rău și după aceea vrăjmașul îi sugerează toate păcate posibile și toate răutățile. El nu mai poate săvârși binele fiind întărit în păcat și vrea să-l facă pe om cât mai vinovat în fața lui Dumnezeu, ca să se asigure că-l va dobândi pentru iadul său. De aceea lumea înțelege altfel lucrurile, sau chiar nu le înțelege defel.
Atâția ani de păcat fac ca răul să se încuibe în om, iar el devine rob al păcatului și își schimbă felul de a cugeta, de a vedea, de a înțelege. Așezarea minții lui făcută de Dumnezeu se strică și se modifică după formele păcatelor pe care le face. Omul pe dinafară rămâne om, fiindcă pe dinăuntru este chip al păcatelor pe care le săvârșește. Toate gândurile și cugetările lui sunt strâmbate după contururile păcatelor făptuite.
„Dușmanul omului, casnicii săi”! El este de pe acum rob și face ceea ce îi poruncește stăpânul său, moare de acum din viața aceasta, fiind arvunit nefericirii veșnice.``
Parintele Stefan Schitul Lacu

Iata cum Parintele Stefan ni-l dezvaluie pe Dumnezeu, pe Iisus Hristos si Duhul Sfant. Trinitatea minunata pentru care eu nu trebuie nici sa imi crap capul si nici sa ma fac praf ca sa o inteleg pentru ca o simt.

Imi pare rau pentru tine, dar de atata filozofie, ai devenit rob al mintii tale, minunandu-te mereu cat de bine gandesti cele adanci ale intelepciunii.
Eu nu vreau de cat sa fiu robul lui Dumnezeu si atat.
Dumnezeu sa te ajute sa cugeti, sa vezi si sa intelegi corect.

În prealabil postat de Paznica ploii (Post 359632)

Sau odata ce te fereşti de efectul amestecării,logic e ca mediocritatea să rămână în suspensie.

În prealabil postat de Paznica ploii (Post 359636)

Iar cine e conştient că provenienţa concluziilor este un ad hominem se retrage...
Mulţumesc că mi-ai corectat preconcepţiile.