hmmm, n-as zice, de ce sa nu incerci sa faci exact ca raskolnikov? disparitia babornitei e o binefacere universala, patimirea lui raskolnikov e personala. mai corect era sa spui sa incerce sa faca precum sonia...

Aici nu era vorba nici despre Raskolnikov, nici despre Sonia si nici despre vreo babornita, ci despre cum citim o carte.

ei, na... uite:

"d) Esential pentru noi este sa aplicam invataturile de acolo per ansamblu.

Primele patru puncte sunt valabile pentru orice carte (ma refer la cartile bune, nu la maculatura), iar ultimul e valabil pentru multe dintre cartile ce au fost vreodata scrise. De exemplu legat de ultimul punct, daca citesti "Crima si pedeapsa" de Dostoievski, incearca sa nu faci precum personajul Raskolnikov."


deci tu zici ca asta ar fi mesajul lui dostoievski sau asta ar trebui sa preia/invete cititorul de acolo, sa nu facem ca raskolnikov. nu e deloc asa.

Cititorul poate invata mult mai multe din aceasta carte. Eu am dat doar un exemplu. Nu inteleg insa de ce nu sunteti de acord cu mine. Insa poate ca nu am fost suficient de clar. Eu ma refeream la faptul ca Raskolnikov a omorat-o pe acea batrana si spuneam ca ar fi cazul sa deducem de aici ca nu e bine sa facem ca el. Ma gandesc ca sunteti si dumneavoastra de aceeasi parere. Ca daca nu, tare ma tem pentru viata mea!

Acum vad ca ati adaugat fraza: "Esential pentru noi este sa aplicam invataturile de acolo per ansamblu"

E clar ca daca citesti o carte si iti vine sa aplici ceea ce ai vazut acolo, vei aplica lucrurile cu cap. Ca daca iei ca punct de reper Cartea lui Iosua si aplici asediul Ierihonului in cazul casei vecinului tau masacrandu-i copiii, nevasta pisica si porcul nu inseamna ca ti-ai folosit prea mult ratiunea. Sau daca stai in casa cu familia ta si te apuci sa le spui "Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc", ce au sa zica parintii tai? Ca te-au crescut pana la varsta asta, iar tu ai luat-o razna. De fapt cred ca nu am fost atent cu acel "per ansamblu" care probabil n-are ce cauta aici deoarece mai mult incurca lucrurile. Pentru ca atunci cand citim o carte intelegem nu numai ceea ce spune cartea, ci si ceea ce vrem noi sa pricepem din ea. Uitati-va sa vedeti cat de mult se cearta crestinii in legatura cu niste versete amarate din Biblie. Chiar daca ele sunt clare, tot se nimereste unul care incearca sa-l inteleaga intr-un mod aparte. Avem o adevarata placere sa cautam propriile noastre idei in text, chiar daca ele nu se gasesc acolo. Aceasta pentru ca ne intereseaza mai mult ce e in capul nostru decat in text. De aceea eu am incetat sa mai caut ceva anume in Biblie. O citesc fara sa am un program ideologic si nu-mi pasa ce voi gasi in aceasta carte. O citesc pur si simplu ca pe un roman. Ma entuziasmez, ma enervez, ma relaxez odata cu personajele din ea si de cele mai multe ori ma mir de cat de diferiti de noi, dar si cat de asemanatori sunt oamenii aceia despre care citesc. Si nu uit niciodata sa mai trag cu ochiul la ceea ce se intampla prin literatura Mesopotamiei, Egiptului antic si Greciei, ca doar nici Biblia aceasta nu a rasarit din neant. Si inca un lucru: nu amestec niciodata Noul si Vechiul Testament. Sunt carti cu mesaje diferite.

n-am adaugat nimic, la chestia aia ai raspus tu (nu ma simt ok daca ma "domnesti", tutuieste-ma).
nu sunt de acord cu interpretarea ta, crima si pedeapsa este altceva, nu chiar crima si nici chiar pedeapsa, dar te-ai intrebat daca nu cumva crima este si pedeapsa pentru baba? este ca poate fi si asa? este fenomenal! am scris in alta parte, raskolnikov cauta sa se mantuie prin suferinta si-si gaseste tot felul de scuze care mai de care mai "morale" ca s-o omoare pe babornita. romanul este plin de invatatura ortodoxa, asa cum este ortodoxia rusa, fara gri si exaltata.
ergo, raspunsul tau la punctul d ar fi trebuit sa fie sonia. ea reprezinta invatatura lui Iisus, dragoste neconditionata si sacrificiu pentru aproapele nostru.

si ajung la incheierea ta. nici eu nu le amestec, de altfel nici cei care au ales ce sa puna in biblie n-ar fi vrut. daca ar fi avut curajul si ar fi separat vt de nt inca de atunci omenirea ar fi fost altfel, mai buna zic eu. bine, ar fi fost rea pentru evrei, cu consecintele respective, nestiute si doar inchipuite, dar cred ca o lume crestina plina de un singur mesaj, cel de iubire, ar fi fost altceva.

Nu poate. Textul nu suporta o asemenea interpretare. Despre un text putem spune multe, dar nu chiar orice. Exista intotdeauna niste limite ale interpretarii. Umberto Eco are chiar o carte despre asta, tradusa la noi prin anii '90. Si de ce e batrana pedepsita? Pentru ca nu se conformeaza idealului de Uebermensch la care visa Raskolnikov la momentul respectiv? Personajul ii da in cap babei pentru ca o considera un fel de fiinta inferioara fata de care nu trebuie sa ai scrupule. Eu vad aici mai degraba o influenta nietzsceana de care autorul se distanteaza punandu-l pe personaj sa duca pana la ultimele consecinte ideea de supraom.

Cat despre Sonia si dragostea neconditionata sau sacrificiul pentru celalalt, sunt de acord. Poate ca exista si un sambure ortodox in toata povestea si poate ca acesta are o pondere foarte importanta. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa transformam romanul lui Dostoievski intr-un roman religios, pentru ca nu e asa ceva. Nici Divina Comedie de Dante Alighieri care e mult mai plina de elemente religioase si care incearca sa puna in paralel esenta iubirii cu cea a divinitatii nu e o carte de religie catolica. Prezenta unor elemente de spiritualitate religioasa intr-o carte nu transforma acea carte intr-o carte de religie. Peste o mie de ani cand crestinismul va disparea, romanul lui Dostoievski inca va fascina mintile cititorilor. La fel cum o va face probabil si Biblia. Si asa cum o fac la ora actuala Iliada, Odiseea, Poemul lui Gilgamesh, cele doua Edda islandeze etc. Valoarea unei carti trece dincolo de vreme si vremuri.

În primul rând Biblia e o carte, sau ca să fim mai preciși, o colecție de cărți. Dacă e o carte sfântă sau o simplă carte, ea se citește în același mod, deoarece, indiferent cum ar fi, ea e compusă din cuvinte, propoziții și fraze care trebuie descifrate. Cuvintele, propozițiile și frazele sunt lucrurile de la care pornim, așadar Biblia e o carte. Faptul că unii o consideră sfântă nu îi scutește de necesitatea de a începe lectura ei pornind de la aceste elemente de bază. Putem să ne rugăm înainte de a o citi, însă sensul unei cărți nu depinde de rugăciunile noastre, ci de modul în care materialul lingvistic se combină în carte. Sensul unei cărți pre-există în carte și ceea ce trebuie să facă un cititor e să înțeleagă pe baza textului ceea ce a zis autorul. Or ca să înțeleg ceea ce spune cineva n-am nevoie să mă rog, altfel ar trebui să ne rugăm ori de câte ori participăm la o conversație sau auzim pe cineva spunând ceva. Biblia e o carte. Restul e pur și simplu balast inutil. Mai întâi să încercăm să o înțelegem. După aceea ne putem ruga.

Orice carte poate fi citită în întregime dintr-o simplă răsuflare, pentru că orice carte are un sens global pe care îl pot pierde din vedere dacă mă concentrez asupra unor simple fragmente. În plus omul are capacitatea de a unifica elementele constitutive ale unui text deoarece posedă o facultate mentală esențială: memorie. Aceasta îi permite să lege ceea ce a citit anterior de ceea ce citește în momentul de față. Cititorul nu e un animal lipsit de ținere de minte.

Orice text conține o anumită obscuritate, cu alte cuvinte niciun text nu poate fi înțeles la modul complet, deoarece orice text conține o anume distanță între mine cititorul și autor: o distanță în timp, o distanță culturală sau chiar o distanță lingvistică în cazul în care între limba în care e scris textul și limba pe care o folosesc eu există anumite diferențe mai mari sau mai mici. Tot ce pot spera e să mă apropii cât mai mult de ceea ce spune cartea. Lectura e un proces continuu. Cărțile bune spun mereu lucruri noi. Doar cărțile proaste plictisesc dezvăluindu-se din prima.

A înțelege un text înseamnă mai mult decât a asculta ce spune altcineva despre acesta. Atunci când mă pierd în comentarii risc să pierd din vedere tocmai punctul de pornire, adică textul însuși.

Dacă am ajuns să credem fără să ne pese dacă am înțeles, oare ne va mai păsa să deschidem cartea? Mai are rost să citim?

Lectura e un act intențional. Întotdeauna când citim avem propriile prejudecăți pe care le aruncăm asupra textului. Problema e să conștientizăm aceste prejudecăți, poate că dincolo de ele vom întrezări ceea ce autorul intenționa să spună.

Nicio carte nu e atât de misterioasă încât să nu poată fi înțeleasă. Iar dacă totuși ea nu poate fi înțeleasă, înseamnă că n-are niciun sens, iar autorul a eșuat în a se exprima în ea. Un autor care scrie o carte în care refuză să se facă înțeles nu poate avea pretenția ca cititorul să dorească să îl înțeleagă. Dacă o carte nu are deschidere, ea va rămâne închisă.

Există două categorii de necredincioși: cei ce batjocoresc Biblia și cei care o citesc. La fel cum există două categorii de credincioși: cei care o deschid pentru a o citi și cei care o folosesc drept armă deschizând-o sau nedeschizând-o. Cum poți batjocori Biblia? La fel cum poți batjocori orice carte: raportându-te la ea ca un animal. Aceasta indiferent că ești credincios sau necredincios.

Dacă nu o citim e clar că nu o putem înțelege. Iar dacă o citim și nu o înțelegem e pentru că limbajul e un lucru mult mai complex decât credem noi.

Da, știm. Dacă nu ești credincios, nu poți pricepe. Credincioșii cred că doar ei pot pricepe. Dar creadă ce vor ei. Nu mai comentez pentru că nu e nimic de comentat aici. Să ne întoarcem la problema noastră și să lăsăm lucrurile ce n-au nicio legătură cu ea: balast inutil.

Poți înțelege o carte chiar dacă nu crezi că lucrurile despre care vorbește sunt adevărate. Altfel n-am putea înțelege deloc literatura care în cea mai mare parte e ficțiune.

Tora este parte a Vechiului Testament, adică a Scripturii. Of!

Reiau ceea ce spuneam mai sus despre cititorul care nu este obligat să înțeleagă ceea ce autorul refuză să îi împărtășească. Cât despre necuratul care ne acoperă mințile n-am să discut deoarece e o problemă teologică ce n-are ce căuta într-o discuție serioasă despre teoria lecturii, altfel am ajunge la ideea aberantă că sensul unui text poate fi afectat de tot felul de creaturi supranaturale care ar modifica înțelesurile cuvintelor pentru a transforma totul în ceva neinteligibil, într-un soi de haos semantic.

E tocmai ceea ce spuneam ceva mai înainte că nu pot interpreta un text fără a porni de la propriile prejudecăți sau presupoziții. Ziceam că lectura e un act intențional. De exemplu creștinii citesc Biblia prin filtrul propriilor convingeri. E simplu.

Exact aceeași idee însă exprimată altfel.

Înseamnă că Scriptura nu cuprinde niciun mesaj pentru noi. Deci pentru ce o mai citim? V-aș contrazice deoarece există oameni care o înțeleg. Și destul de mulți.