E foarte interesant cum a evoluat conceptul mantuirii de-a lungul vremii, de la evreii din vechime cu o conceptie destul de limitata care considerau ca a intra in gratiile divine inseamna sa traiesti sanatos si mult pe acest pamant, sa nu ai lipsuri, la oamenii de astazi care vor brusc viata vesnica, dar daca se poate sa nu fie pe acolo cutare pe care nu il sufera si de ce nu sa ne mearga bine si acum, ca doar a promis Domnul.

Da, e adevarat ca exista diverse interpretari ale conceptului de
mantuire. Eu incercam sa vad cum intelege zorobabel termenul
de MANTUIT pentru ca am sesizat ca a pune semnul egalitatii intre
mantuit si viata vesnica si apoi a spune ca esti deja mantuit acum
e ilogic sau cel putin ceva nu se leaga. Zorobabel spune ca el este
mantuit, dar asta ar insemna ca poseda deja viata vesnica si totusi
el este muritor ca noi toti, de altfel. Deci altceva insemna pentru
el a fi mantuit. Sa fie oare certitudinea ca va merge in Rai pentru
ca are deja biletul in buzunar, iar acest bilet a fost platit deja de
Hristos prin jertfa Sa? Nu stiu, de aceea l-am intrebat sa explice
ce intelege prin termenul MANTUIT.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Intr-adevar Sf. Scriptura spune numai adevarul. Dar, din pacate, el poate
fi interpretat in multe feluri. Iata cum intelegem noi ortodocsii aceste cuvinte.
Crestinul prin predarea sa in bratele Mantuitorului, prin credinta sa si prin
faptele sale isi aduna viata vesnica in suflet. De altfel, a-L avea pe Hristos in
suflet inseamna vindecarea sufletului. Numai ca acest lucru nu se intampla
deodata, sa zicem la botez, ci este un proces dinamic care dureaza toata
viata. Si este asa pentru ca noi trebuie sa dovedim credinta NECLINTITA in
Hristos, nu doar o credinta oarecare, ca sa primim vindecarea si vesnicia.
Din aceasta cauza noi credem ca sufletul, cel putin al celor drepti, nu mai
poate muri, el devine, prin Hristos care locuieste in el, nemuritor. Trupul,
insa, e muritor.
Aceasta argumentare minimala e doar pentru a arata ca sfintii nostrii sunt
nemuritori cu sufletul si locuiesc deja in Imparatia Cerului. Un suflet care
i-L are pe Hristos nu poate muri, caci atunci cuvantul Scripturii n-ar mai
fi adevarat. Dar noi credem nu numai atat, ca doar sufletele sfintilor sunt
nemuritoare, ci chiar toate sufletele sunt nemuritoare, iar argumentatia e
tot una biblica. Ea se bazeaza pe spusa Mantuitorului sa ne adunam comoara
in cer, nu pe pamant, caci cea de pe pamant o mananca rugina sau moliile,
dar cea din cer e nepieritoare. Dar despre ce Cer vorbeste Mantuitorul? Pai,
tot Mantuitorul ne da raspunsul cand afirma sa nu cautam Imparatia Sa in
afara noastra, ci Imparatia Sa este inlauntrul nostru, adica in sufletul si
inima noastra. Si atunci, daca este asa, si eu cred ca asa este, cum ne
adunam noi comoara in suflet daca el va muri. Apoi, sfintenia presupune
o acumulare de virtuti, adica formarea unui caracter pe deplin in acord cu
Hristos. Or, daca sufletul moare, tot ce am acumulat se destrama si asta
inseamna ca am adunat degeaba. Sigur, Dumnezeu poate recrea sufletul,
asa cum poate recrea si trupul, dar asta inseamna o alta persoana, caci
si trupul pe care Dumnezeu il recreaza nu mai e acelasi cu trupul cu care
am parasit aceasta viata. De aceea ortodoxul nu face bodybilding ca sa-si
modeleze un trup frumos, caci oricum nu cu el va fi recreat, dar face in
schimb "soul-bilding" pentru ca stie ca acesta e singurul care rezista mortii
si el va fi, asa cum si-l desavarseste aici, asa si in Imparatia lui Dumnezeu.
Iata ce frumos se leaga lucrurile in Ortodoxie! Numai ca trebuie citita cu
foarte mare atentie si multa adancime. De aceea, draga zorobabel, te invit
sa recitesti scrierile sfintilor ortodocsi ca sa te convingi de frumusetea,
adancimea si adevarul lor. Caci sfintii nostrii s-au nevoit mult, mult, cu
post si rugaciune, inainte de a scrie chiar si o singura fraza din scrierile
lor. Si totul se imbina atat de armonios cu Sf. Scriptura.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cand zic ca sunt mantuit inseamna ca Hristos a platit pentru pacatele mele si eu merg in cer pe baza jertfei Lui.

Viata vesnica se refera la faptul ca moartea a doua (iazul de foc si pucioasa) nu te afecteaza. Nu se refera la prima moarte, pe care o experimentam toti. Viata vesnica nu inseamna ca nu mai mori fizic, ci spiritual.

Ai inteles bine, asta inseamna. Faptul ca sunt iertat pe baza jertfei lui Hristos si merg in cer datorita acestei iertari pe care am primit-o in dar. Hristos a platit pretul iertarii mele.
Am vazut ca ai pus intrebari intr-o postare de dupa asa ca am sa raspund la acelea in postarea respectiva.

Omul ajunge in rai, nu doar datorita mortii lui Hristos, ci si impartasirii noastre de El in cadrul Sfintei Liturghii. Dar de vreme ce protestantii sustin ca natura umana a fost distrusa de pacat, ea nu mai poate fi sfintita. Au trecut de la o extrema la alta. Plecand de la doctrina catolica, care invata ca natura umana nu a fost afectata de pacat, au ajuns sa invete ca ea este total distrusa.

Daca ar fi fost de ajuns doar moartea Sa, nu ne-ar mai fi cerut sa permanentizam jertfa Sa si sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Sau.

Un lucru important in ceea ce afirmi tu este faptul ca esti in curs de vindecare, si nu tu esti cel care te vindeci ci Hristos.
Da ca sa te vindeci mai intai trebuie sa mergi la doctor(Hristos). Ori asta e problema cu oamenii, nu vor sa vina la doctor si prefera pacatul. Doar cei care vin (cei credinciosi) sunt vindecati.

Sfintirea este un proces dinamic, nu si mantuirea. Dupa cum spuneam mai sus, mantuit esti atunci cand iti recunosti nevoia de vindecare si vii la Cel ce poate vindeca,Hristos. Si El o va face.
Un om care se increde in Hristos (ma refer o credinta autentica, nu doar una verbala,superficiala) este pazit prin puterea lui Dumnezeu. Daca cineva zice ca e credincios dar asta nu se vede in traire mai mult ca sigur acel om nu este credincios.
Tu daca ai venit la Hristos, crezi ca El te poate vindeca? Faptul ca tu sugerezi ca vii la Hristos dar apoi poti sa o iei in necredinta iar, inseamna ca nu ai venit la Hristos, ca daca ai fi venit atunci ai fi ramas cu El( cand zic tu ma refer in general, nu la tine ). Biblia ne asigura ca daca suntem ai lui Hristos atunci El se ingrijeste de noi, si ne va vindeca.

Pai si eu zic la fel, cine e a lui Hristos nu va cunoaste moartea a doua. Trupul moare, sufletul nu.

Nu fa confuzia ca moartea sufletului e la fel cu moartea trupului. Moartea sufletului inseamna iazul de foc si pucioasa dupa cum afirma Scriptura.
Sufletul nu moare in sensul de disparitie(nonexistenta).
Comoara este rasplata pe care o primesc crestinii, in functie de ce au facut pe pamant si la asta face referire Hristos cand spune sa adunam comori in Cer.

Repet ce-am zis, moartea sufletului nu inseamna disparitia lui, ci faptul ca e atins de moartea a doua, care e iazul de foc si pucioasa. Dar cei credinciosi nu sunt atinsi de moartea a doua. In Apocalipsa spune asa :
"Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc. "