Nu numa' că poţi să zici aberaţii, da' nici nu te sfieşti s-o faci.:52:

esti sigura de asta?

Si noi faceam la scoala petrecere de halloween si carnaval dar cu costume frumoase nu grotesti chiar daca erau si vrajitoare (care oricum exista in povestile pt copii ca si zmeii, ursitoarele,balaurii) deci 2 petreceri cu costume si am amintiri foarte frumoase. nici nu ne trecea prin minte ce s-a scris in posturile celelalte, eram doar entuziasmati de eveniment si de dulciuri:)

halloweenul este oricum o prostie , ca si valentine's day 2 inventii imprumutate de peste ocean.

In varianta americana se zic povesti de groaza. Iar din pacate asta nu e atat de inofensiv pt cei mici - cunosc 2 copii care la varsta aceea frageda (gradinita / clasele mici) au fost atat de influentati de aceasta expunere la povestile de groaza, ca au ajuns de nu puteau sa adoarma decat cu lumina aprinsa. de frica.

Ba da, le sugereaza, pt ca asta este tematica sarbatorii.
Ca romanii au adoptat-o si adaptat-o stilului lor, asta este altceva, insa pina si acesta este un proces care nu s-a incheiat, ci este inca in desfasurare.

Cred ca in acest sens exemplul Yasminei este concludent pt americani (care este firesc sa raspunda conform cu semnificatia si traditia sarbatorii la ei):

Intrebarea este: daca intrebi copii romani de ce poarta masti hidoase la serbare, ce vor raspunde?

Da, acesta este un mecanism prin care un parinte il poate invata pe copil sa gestioneze fricile nejustificate (sa rada cand se sperie degeaba, sau printr-un joc "bau! te-am speriat"), insa cand scopul devine unul rautacios, sa sperii pe cineva, nu mai e acelasi lucru.

Pai la americani obiceiul de a se deghiza in altceva vine de la celti care se deghizau in spirite ca sa sperie /pacaleasca / treaca neobservati pe linga spiritele care ei credeau ca in acea noapte bantuie pamantul.

Oare acestia au fost dintre copii expusi la acele costume / imagini / simboluri / notiuni in copilarie, cand, indragindu-le, le-au adoptat impreuna cu (poate fara sa constientizeze) o parte din semnificatia lor?

Dar nimeni nu crede ca daca te duci la o petrecere de Halloween, gata esti posedat. E vorba la modul general. In primul rand, Halloween nu este o sarbatoare romaneasca. Doi, este o sarbatoare pagana, toata lumea stie de unde a aparut aceasta sarbatoare. Trei, ce legatura au crestinii cu Halloween? De ce trebuie sa acceptam toate aberatiile din occident? De ce sa te costumezi taman de Halloween? Daca va place balul mascat, faceti unul in alta zi. Cum a spus un parinte din UK, tara de unde provine aceasta sarbatoare, pericolul este ca se induce in conceptul populatiei o idee veche, pagana, frica de moarte si se uita de Hristos si darul vietii pe care ni l-a facut. Doar ptr. ca, crestinii-ortodocsi, nu accepta sa participe la aceasta sarabtoare si considera ca Romania, fiind tara ortodoxa de 2 milenii, nu ar trebui sa adopte aceasta sarbatoare, nu inseamna ca abereaza sau ca sunt nu stiu cum. Mai usor cu epitele si complimentele, caci pe fiecare topic numai asa vorbiti.

uite ce perla am gasit acum cateva pagini pe threadul asta.

In urma unui extemporal dat elevilor de clasa a IV-a intr-o scoala americana, la intrebarea: “Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?”, 80% dintre ei au raspuns: “as vrea sa omor pe cineva”.

Da, se scriu multe aberatii...

Ar fi interesant de aflat, cam cat de des (in majoritatea scolilor? doar in unele? cat de semnificativ?) s-a ajuns in prezent pe la noi sa fie sarbatorit Halloween-ul cu povesti de groaza povestite/citite celor mici (sau orice fel de alta modalitate de expunere la asemenea povesti, in afara de costume)?
Ma refer la serbarile la care cei mici pot participa.

Cat de des / mult / intens sint cei mici expusi la simbolurile, mitologia, povestile, ideile, notiunile legate de lumea celui rau - privit din perspectiva faptului ca o asemenea expunere face familiara copilului, lumea fortelor raului.
Prin expunere repetata copilul va privi ca familiare lui aceste lucruri; va fi obisnuit cu ele; nu le va respinge prezenta pt ca a fost obisnuit de mic (chiar parintii au permis sa fie inconjurat de ele?).

Oare in ce masura ca adulti adoptam ca facand parte din lumea noastra interna, internalizam, ceea ce ne era familiar in copilarie?

Ce te faci daca unui copil i se creeaza sentimentul de familiaritate (prin expunere repetata si atitudinea permisiva din partea parintilor) asupra simbolurilor si lumii celui rau? Daca in copilarie se servesc, chiar de catre parinti (investiti cu maxima autoritate si dragoste de catre copil), permisiune spre simbolurile si notiunile lumii oculte, a lumii celui rau, prin permisiunea expunerii la sarbatoare si la povestile de groaza aferente?

In ce masura expunerea, la varsta la care copilul nu prea face clar distinctia intre lumea povestilor / lumea notiunilor ce vin dinpartea parintilor/scolii/mediului si trebuie invatate sau adoptate ca dorindu-se a defini realitatea = o modalitate de invatare / si lumea reala), astfel de simboluri / notiuni pot fi mult mai usor invatate si adoptate ca proprii la varsta de copil si pot ramane (eventual impreuna cu perceptia alterata asupra ce este bine/folositor/acceptabil si ce nu) in om pina la maturitate?

in aproximativ 70% din cazuri da. Sun sigura ca, copiii nu se gandesc ce fel de sarbatoare e, sau daca macar e sarbatoare, atat timp cat au prilejul sa se distreze, sa manance bomboane si sa isi puna imainatia la contributie pentru costumele alea si pentru decoratiuni.

Am facut practica intr-o scoala, clasele 1-4, si am prins si halloweenul si am vazut cum e.
Majoritatea copiilor nici nu stiu ce fel de sarbatoare . Stiu ca vine de la americani si ca au ocazia sa se costumeze in ce vor ei. Au fost printele, fructe, animale, cavaleri din evul mediu dar si "Dracula", vrajitoare, pisici negre si altele.

Multumesc. La genul asta de aberatii ma refeream, ca nu e singura.

Da mă, să acceptăm noi toate prostiile vestului.

Adică să spunem adevărului minciună şi minciunii adevăr?

Câtă "înţelepciune"...
Lupul în blană de oaie la un moment dat tot hăuie...