Forum Crestin Ortodox - Haideti sa luam atitudine!

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Stiri, actualitati, anunturi (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=504)

- - Haideti sa luam atitudine! (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=11253)

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 307949)

Zaharia, a fost foarte clar ! Nu , să nu stai lângă fratele tău , lângă soţul tău, lângă cel ce se roagă , dar să-L iubeşti pe Dumnezeu mai mult ca pe oricine de pe lumea asta , mai mult şi cel mai mult , şi pe El Cel dintâi ! Greu , nu ? Ştiu , dar asta-i porunca , asta-i credinţa Adevărată, nu-i moftul lui Zaharia sau mai ştiu eu cui de prin zona asta a forumului de faţă ! Şi fratele, şi toţi din astă lume pier , ca să ne reântâlnim la El, cu El în veşnicie , iar asta-i posibil prin Mântuirea noastră , iar de-l iubeşti pe cel de lângă tine, iubindu-L pe cel dintâi şi neschimbat ai siguranţa reântâlnirii cu cei dragi din lumea asta trecătoare , căci altfel ne separăm drumurile în veşnicie pentru totdeauna, iar tânguirea , regretul şi suspinul vor fi de prisos şi va fi mult prea târziu pentru mulţi dintre cei de aici , din astă lume . Iubirea de Dumnezeu e făr de asemănare , nu are comparaţie, e unică din toate punctele de vedere . Iubindu-L pe El cel dintâi , îl iubeşti şi îţi respecţi aproapele ! Iubindu-L pe El cel dintâi, orice regulament, amendă sau sancţiune lumească sunt de prisos , căci Iubirea Adevărată nu cunosc nesimţirea , răutatea , hula şi alte cele asemenea lor , deci aici e buba :nu-L iubim pe Dumnezeu cu adevărat , pe Cel Adevărat care este singura Cale şi singurul Adevăr, aflându-ne cântăreţi la mai mulţi stăpâni, la mai multe mese şi cu dosul în mai multe luntrii , ori asta nu prea mere chiar deloc, adică credinţa NU FUNCŢIONEAZĂ !

Nu reusesc sa te inteleg/urmaresc.
Tu spui sa stam sau sa nu stam langa aproapele nostru de sex opus (ruda)?
Pentru ca ceilalti asa vor, sa nu stam, si nu inteleg de ce. Nu inteleg cu ce impiedica sotul/sotia, fratele/sora etc. care sta langa noi (si) in biserica iubirea noastra de Dumnezeu si rugaciunea.
Ne rugam doar cu totii impreuna in biserica. Si cand este biserica plina, nu mai spun. Stam unde apucam.
Banuiesc eu cam unde bati, dar parca ceri sa nu ne mai iubim rudele, aproapele. Cam asta sustii, sa nu-i iubim, ca ne intalnim cu ei inviata de apoi.
Dar Dumnezeu ne spune: "iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti" (mai mult nici nu se poate) si ..."cum va iubesc si eu pe voi".
Da, pe Dumnezeu trebuie sa-l iubim primul, dar nu exclusiv. Asa ceva El nu a cerut (sa-L iubim numai pe El), ca altfel nu ne dadea familie, frati, parinti, casatorie.
Plus ca cele doua feluri de iubiri nu se pot compara. Fiecaruia i se da iubirea cuvenita, potrivita. Putem sa iubim si om si Dumnezeu in acelasi timp, pe fiecare in felul sau.
Si cu asta am incheiat. Ispita este si forumul asta...

Citat:

În prealabil postat de tigerAvalo9 (Post 307959)

Dar eu cred ca cine are bun simt o sa il aiba pe tot parcursul vietii,fericit e si cine nu are nu o sa si-l faca asa usor,

Iarta-ma, poate n-am inteles eu ceva... In ce context ar trebui sa fie fericit cel fara bun simt? Doar asa ca poate dormi linistit? Atunci... ai dreptate!

Citat:

În prealabil postat de tigerAvalo9 (Post 307959)

BUNUL SIMT nu se formeaza asa usor,intr-un an,o luna sau 2 ani ci in decursul a multi ani,depinzand de crestere si educatie.

De obicei asa este. Totusi sunt destule cazuri cand bunul simt apare peste noapte, iar asta atunci cand Dumnezeu ne arata cat de relativa este functia, bogatia, sanatatea, etc... Am cunoscut persoane ex-arogante care pareau dispuse sa dea buna ziua si la caini, cersind parca o clipa de incredere binecuvantata!

Citat:

În prealabil postat de tigerAvalo9 (Post 307959)

Haideti sa transformam ''n-are-ul'' in o sa il aiba.Putem?Suntem in stare ,noi,de asa ceva?

Ceea ce la om este cu neputinta, la Dumnezeu nimic nu e batut in cuie. Practic omul este intr-o continua uimire si nepricepere incercand sa descifreze ce anume il sensibilizeaza pe Dumnezeu atat de mult la un pacatos de ajunge sa ia locul altuia care s-a ostenit o viata si a alunecat poate din prea multa ravna! Uneltirile diavolului sunt nebanuite, dar si mila lui Dumnezeu neintrecuta! Daca am putea face deosebire intre mandrie si smerenie, asa cum trebuie, nu dupa cum ne imaginam noi, atunci inca mai avem sanse la mantuire...

Of, dragă Sofia !

N-ai înţeles mesajul meu , dar asta-i , nu mă supăr , căci nici eu nu le-am înţeles pe toate de la bun început, ba chiar şi acum am mari ispite , neânţelegeri şi tulburări, dar caut să mă detaşez de ele şi să-nţeleg ce-i bun dintr o învăţătură, dintr un mesaj , dintr o discuţie purtată cu cineva , să înţeleg câte ceva din fiecare cădere a mea , din fiecare lecţie primită , cu toate că sunt foarte temperamental, încăpăţânat şi mândru ! Să învăţăm să nu trântim uşa ori de câte ori nu ne convine sau nu înlegem ceva ! Da , Sofia, să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însăţi ( însuţi ) , dar mare atenţie cum te (ne ) iubim pe noi înşine şi cum ne raportăm la iubirea faţă de Dumnezeu ! Iubindu-L pe El , făcând voia Lui , nu voia păcătoasă a noastră , ne respectăm şi pe noi înşine şi în primul rând pe Creatorul nostru , făcându-ne un Tot inseparabil ! Până atunci suntem separaţi mai în toate de Cel Adevărat, suntem în afara Adevărului , rămând doar iubirea , propria noastră iubire deformată şi egoistă ! Doamne ajută!+

Celui care face neoranduiala i-as spune sa nu mai faca neoaranduiala ,caci in Biserica lui Dumnezeu toate se petrec in buna oranduiala,precum si Creatorul toate le tine in buna oranduiala.
Iar celor care ii judeca pe cei care fac neoranduiala le-as spune sa caute doar sa indrepte pe cei care gresesc,fara sa ii si judece.Caci nu obligatoriu judecarea celuilalt si trantirea adevarului direct in fata,este cea mai buna cale de a il indrepta pe celalalt.
Dar care e cea mai buna cale de a il indrepta ? Sa faci din orice vorba care iti iese din gura,fie ea si de dojana ,un prilej de desavarsire.Sa nu iti fie rusine de aceea vorba,la judecata. Nu sunt retete sigure cum sa faci asta ,e o arta aceasta de a atrage atentia,fara insa a supara.
Sau daca nu,mai bine taci ! Urati sunt cei ce deranjeaza,si la fel de urati cei ce jignesc.

Şi cel mai urât , mult prea urât şi josnic , sunt vorbele mieroase , pompoase , doar rostite că sună bine , şi-ţi dau aerul de mare filozof, un filozof de tinichea , şi cam atât ! Vorba lui Zaharia:miau, miau. . . bla, bla,bla !

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 308016)

Urati sunt cei ce deranjeaza,si la fel de urati cei ce jignesc.

Parafrazandu-te, as spune ca este foarte placut cand citesti gandurile cuiva care te ung la suflet.
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate!

Citat:

În prealabil postat de OmuBun (Post 308043)

Parafrazandu-te, as spune ca este foarte placut cand citesti gandurile cuiva care te ung la suflet.
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate!

Parafrazându-te, să dea sănătate , Dumnezeu, tuturor , şi celor buni şi celor mai puţin buni, şi celor plăcuţi nouă, şi celor mai puţin plăcuţi nouă , şi celor simpatici, şi celor antipatici , TUTUROR ! Aşa gândeşte, vorbeşte un "om bun" !.

Citat:

În prealabil postat de sophia (Post 307967)

Nu reusesc sa te inteleg/urmaresc.
Tu spui sa stam sau sa nu stam langa aproapele nostru de sex opus (ruda)?
Pentru ca ceilalti asa vor, sa nu stam, si nu inteleg de ce. Nu inteleg cu ce impiedica sotul/sotia, fratele/sora etc. care sta langa noi (si) in biserica iubirea noastra de Dumnezeu si rugaciunea.
Ne rugam doar cu totii impreuna in biserica. Si cand este biserica plina, nu mai spun. Stam unde apucam.
Banuiesc eu cam unde bati, dar parca ceri sa nu ne mai iubim rudele, aproapele. Cam asta sustii, sa nu-i iubim, ca ne intalnim cu ei inviata de apoi.
Dar Dumnezeu ne spune: "iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti" (mai mult nici nu se poate) si ..."cum va iubesc si eu pe voi".
Da, pe Dumnezeu trebuie sa-l iubim primul, dar nu exclusiv. Asa ceva El nu a cerut (sa-L iubim numai pe El), ca altfel nu ne dadea familie, frati, parinti, casatorie.
Plus ca cele doua feluri de iubiri nu se pot compara. Fiecaruia i se da iubirea cuvenita, potrivita. Putem sa iubim si om si Dumnezeu in acelasi timp, pe fiecare in felul sau.
Si cu asta am incheiat. Ispita este si forumul asta...

LA biserica ne ducem ca sa ne intalnim cu Dumnezeu. In afara bisericii ne intalnim cu oamenii. Nu reusesc sa inteleg de unde tragi concluziile tale, sophia. Roaga-L pe bunul Dumnezeu sa te lumineze si vei intelege lucrurile asa cum trebuie... dar mi se pare ca prea tii cu dintii de parerile tale si nimeni si nimic nu ti le poate schimba in bine. atentie, ca fara voia ta nici Duhul Sfant nu te poate ajuta. Rugaciune multa!

Draga Crestin-Simona, felicitari pentru topicul deschis de tine !
Am citit cu atentie tot ce s-a scris pana acum pro si contra!
Parerile sunt impartite precum nici degetele noastre de la o mana nu sunt uniforme.
Ce pot eu sa afirm este ca, acum cativa ani in urma mergand pe la Manastirea Lainici, am cumparat o fila, un cartonas, cu icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate si alaturi o fotografie cu sfanta manastire. Pe verso sunt trecute cu litere de-o schioapa " CUVINTE DE SUFLET MANTUITOARE " !
Nu le reproduc aici, sunt convinsa ca multi forumisti stiu despre ce este vorba. Trebuie sa fac o paranteza scurta pentru a intelege ce vreau sa spun:
de zece ani la biserica din comuna mea s-a infiintat un cor bisericesc, unde cant si eu. Imi pare rau ca de foarte multe ori nu pot participa la Sfanta Liturghie asa cum se cuvine deoarece colegii mei susotesc, nu i-au tonul cum trebuie, cand se citeste evanghelia ies in curte, servesc anafura inainte de terminarea slujbei si cate si mai cate. Asa ca m-am gandit sa trag la xerox aceste cuvinte de invatatura, apoi le-am impartit tuturor si am sperat intr-o corectare dar cu tristete trebuie sa-ti marturisesc ca "minunea" a tinut doar trei zile. Cei care au deranjat nu s-au schimbat, din contra, erau chiar indignati ca-mi permit sa le atrag atentia...
Trebuie luata atitudine, dar nu vad nici o reusita de izbanda, totul tine de fiecare individ in parte. Ma iertati, asta e parerea mea!

Sunt semenii ai nostri care prin simpla lor prezenta imprima respectul asupra celor din jur.

Sunt alti semeni ai nostri pe care, oricat i-ai ocara sau sudui, oricate vorbe grele si nedrepte le-ai adresa, ei vor face tot ceea ce stiu ei mai bine:sa te trateze ca pe un om, frate al lui care i-a spus de fapt ceea ce avea el pe sufletul sau.

Despre acesti oameni si inca multi altii ca ei se spune ca au carisma. De fapt, este darul lor, daruit lor de catre Dumnezeu, de a-i opri un pic pe ceilalti frati din ratacirea lor, dim mersul spre nicaieri spre care se indreapta cu pasi grabiti.

Consider ca trebuie sa luam atitudine, dar singura cale care poate avea sorti de izbanda nu poate fi alta decat cea a schimbarii noastre interioare, a convertirii cu adevarat la ceea ce inseamna crestinismul.

Astazi am aflat un articol care mi-a risipit multe dintre intrebarile ramase fara raspuns si care, cred eu, poate fi de folos multora dintre noi.

De ce a cazut Constantinopolul ?

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...stantinopolul/

Cum de a permis Domnul ca "tinutul monahilor" - cum era supranumita Capadocia, sa cada in maini straine si sa ajunga loc pustiu ? Parintele staret al Schitului Darvari impartaseste cateva dintre impresiile de calatorie in aceste locuri sfinte ale ortodoxiei.

Răspunsul nu poate fi altul decât … pentru păcatele noastre!

http://www.schituldarvari.ro/blog/?m=200904