În prealabil postat de ovidiu b. (Post 607580)

Mă, dar tu de fasole cu murături n-ai auzit? Sau de o zacuscă sau o dulceaţă?

În prealabil postat de crinrin (Post 607552)

Mie nu-mi place sa tin post, dar trebuie! Strict cu referire la mancare, post fara carne, oua, lactate si peste pot sa tin, dar fara ulei nu am tinut niciodata si nici nu am simtit vreun impuls in directia asta. Nici constiinta nu ma mustra ca mananc cu ulei. De atat sunt eu in stare.

Vorbesti despre o preocupare excesiva pentru mancare; gatesti mancaruri de post, mananci din ele si totusi ba nu-ti plac suficient, ba nu sunt destul de consistente iar gandurile tot catre mancare se indreapta, desi aproape ca abia te-ai ridicat de la masa. Imi pare ca e o lupta serioasa. O mai au si altii, nu esti singura.

Vreau sa-ti spun ce am observat pe pielea mea. Daca s-a intamplat sa incalc postul, ulterior am avut ispite in directia asta - aveam tot felul de pofte. Asa ca m-am invatat minte si incerc sa nu mai dau diavolului puteri asupra mea. Tin postul doar cu retinere de la alimentele de dulce, dar nu prea tin cont de cantitate. Mananc cand si cat simt nevoia.

Ca sa-ti mai tai din foame, incearca dulciurile de post. N-or fi sanatoase, dar mie-mi tin foarte bine de foame. Bananele, strugurii, nucile - sunt consistente iar eu le mananc si cu paine si-mi tin de foame. Si nu prea tin cont de gust, important e sa am ceva in stomac. Mai ai varianta produselor din soia gata preparate - lapte, pate si cremwursti la borcan.

Si cauta sa renunti la lactate - adica sa tii post normal, astfel incat diavolul sa nu te mai ispiteasca atat.

În prealabil postat de crinrin (Post 607586)

Cunoscandu-ma, m-as poticni si de un fir de praf de dulce....

În prealabil postat de ahilpterodactil (Post 607666)

Păi atunci nu te mai cunoaşte! E simplu. .......:)
(Apropos, cu ce fel de minte se cunoaşte omul pe sine? E oare important prin ce fel de lentilă ne privim?
Că unii zic, oarecum cu laudă, că se cunosc pe ei. Dar nu se cunosc cu aceeaşi minte care, pe de o parte face trăsnăi iar pe de altă parte se contemplă pe sine? Mintea o fi numită minte şi pentru că minte. Pe cine? Pe omul care o poartă.
Ar reieşi că, până la o anume măsură a schimbării minţii, a prefacerii ei numită metanoia, mai bună e lăsarea cunoaşterii de sine în grija duhovnicului, a semenilor şi a Bunului Dumnezeu. Că noi, cei sfâşiaţi şi oarecum strâmbaţi printr-o viaţă de păcate, nici mintea autocunoascătoare nu o mai avem întreagă şi imaculată. Şi atunci ne amintim că Bunul ne-a lăsat în dar oglinzile altora, precum şi suspinul adânc al sufletului la care uneori luăm aminte, cu sau fără trezvie şi discernământ.
Aşa că la final tot spovedania, duhul umilit şi sfatul părintesc rămân repere mai bune decât propria cunoaştere de sine,îndoielnica şi mult înşelătoarea şi trufaşa.
Zic şi eu, părelnic, nu fie cu supărare.)

În prealabil postat de crinrin (Post 607668)

....descalta-te cand intri pe forumul asta.