Mai e ceva, uşor uşor pentru cunoaştere, omul leapădă Calea, şi dacă ai lepădat calea gata, nu mai ai cum să ajungi la Adevărul... ci ajungi la fundul apelor... alea de sun cer. Deci nu e frica doar de bâtă ci de greşala de a cădea în păcat, în mândrie, în sminteală, adică în necurăţie...

Iar Duhul Sfânt care este, El purcede din Tatăl şi este simbolizat printr-un porumb alb din care iese lumină sfântă şi curată... ce se află deasupra Tatălui şi a Fiului... răspândind tuturor Lumina Înţelepciunii... căci este vorba de Înţelepciunea Lui Dumnezeu împreună cu toţi îngerii şi sfinţii Săi. El a grăit şi grăieşte prin prooroci. El este proorocul, el este mângâietorul, El mărturiseşte pe Adevărul, căci ia de la El şi ne dă nouă... ca să nu ne rătăcim pe Calea spre casă, Casa aia din Cer.

Ratiune si Credinta
 

Exact!!Foarte bine!! Duhul Sfant este Dumnezeu,este una dintre cele trei Persoane Divine:"In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.Amin."

Aici e corecta distinctia. Dar e bine sa scriem cu litere mari numai ceea ce
e legat de Necreat. Ceea ce tine de creat se scrie cu litere mici ca sa nu se
faca confuzii. Deci cand spun Duhul ma refer la Duhul Sfant, nu la duhul
omului.
Acum, in legatura cu primul termen, cel de duh, in literatura patristica se
gaseste sub mai multe forme: peceti ale Logosului, logoi la Sfantul Maxim
Marturisitorul, ratiune de-a fi la Sf. Toma d'Aquino sau pur si simplu rost.
Orice lucru are rostul sau, ratiunea sa, logoi-ul sau. Omul, in schimb, are
duh inteligent sau spirit, iar Dumnezeu pe Duhul Sfant ca Persoana Treimica.
Cand am afirmat ca pe acei calugari ce practicau contemplatia Duhul ii ajuta
sa atinga acea stare suprarationala, faceam trimitere la harul Duhul Sfant
care lucreaza in crestinul ce si-a curatit mai intai inima si mintea de toate
cele lumesti si s-a ridicat la starea de contemplatie a celor mai presus de fire.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Se mai poate deduce faptul ca Spiritul Omului, fiind inteligent, se perfectioneaza pe el insusi. Sfantul Duh, prin definitie, fiind Dumnezeu, ar trebui sa fie perfect. Deci se poate intelege ca Spiritul Omului are libertate de alegere (inteligenta) necesara pentru a tinde singur spre perfectiune (spre perfectiunea Duhului Sfant), omul tinzand astfel spre perfectiunea lui Dumnezeu. Celelalte Duhuri, sunt inchise in ele insele, fara posibilitate de perfectionare din proprie vointa (fara libertate de alegere - fara liber arbitru), ci doar perfectionare prin interventie externa (interventie divina, sau interventia omului (care avand inteligenta, poate opta spre a ajuta la perfectionarea altor Duhuri - pietre, plante, animale sau alti oameni)).

Cred ca am inceput sa ma mai luminez putin, privind lucrurile din perspectiva asta :) Si dealtfel devine totul si mai logic, mai detaliat.

Deci, oricum, Duhul pare sa fie o structura informationala (nemanifestatul) mai mult sau mai putin complexa.

O sa incerc sa fac distinctie de acum inainte, pentru a nu ne pierde in confuzie.

Ratiune si Credinta
 

Toma d'Aquino in acord cu Boetius,defineste persoana ca "substanta individuala de natura rationala".Deci persoana este aceea care poseda o natura spirituala:omul,ingerii si Dumnezeu.
Dupa cum am mai mentionat,natura ,sau esenta este uncomponent metafizic al tuturor lucrurilor.Ca sa existe are nevoie de celalalt component:fiinta. Esenta lucrurilor materiale se compune din materia si forma.Forma da Modul de afi,actualizand si determinand materia,si actualizand-o,faces a apara in ea CANTITATEA.Cantitatea,dand dimensiuni materiei,distinge in aceasta únele parti de altele,facand-o individuala:adica,prin dimensiunile sale concrete,determina ca materia sa fie “aceasta DISTINCTA DE CELALALTE”.Deci materia astfel SINGULARIZATA prin cantitate,poate sa individualizeze forma specifica.Deci materia este principiu de MULTIPLICATIE.Dar in acelasi timp limiteaza Forma.De aceea pot exista mai multi indivizi care poseda aceeasi forma:mai multi oameni(forma=om),mai multe albine,,cai etc….
De aceea,prin lipsa materiei,un pot exista doi ingerí de aceeasi specie,ci fiecare este o specie diferita si poseda tóate perfectiunile speciei sale.
Forma,component actual al Esentei,este ce acare este actualizata de catre Fiinta,Forma la randul ei determinand si limitand fiinta in functie de fiecare entitate in parte.De aceea si ingerii au o limitare:cea a Formei.
In schimb Pura-Fiinta,in care Esenta se identifica cu Fiinta,deci un are limitarile precedente este Infinita,deci indivizibila.Iar pe acesta il numim Dumnezeu.Deci cum natura difera de persoana,in cazul unei naturi indivizibile,pot exista mai multe persoane cu o singura natura-indivizibila.
Aceasta este explicatia metafizica si theologica prin care se demonstreaza non-contradictia misterului Trinitatii,care dupa cum observam ramane totusi un mister revelat.

Deci, s-ar putea intelege ca in starea de reflectie, impingem spre maxim (sau perfectionam) duhul inteligent al omului. Iar la un moment dat, atunci cand duhul inteligent al omului atinge o anumita perfectiune (o stabilitate si maturitate mentala, informationala), atunci duhul omului intra intr-un fel de interactiune directa cu Duhul Sfant (constientizarea Duhului Sfant). Este asta oare momentul in care omul incepe sa-l perceapa direct pe Dumnezeu? (deci nu-si constientizeaza propriul duh, cum greseam mai devreme, ci constientizezea Duhul Sfant - adica devine direct constient de prezenta inteligentei lui Dumnezeu - de prezenta mentalului lui Dumnezeu)

Nu mai filozofaţi atâta! Să despici prea mult firul în 4, duce la vorbărie aiurea şi apoi cine vă înţelege? Vă stricaţi capul cu astfel de probleme.

Starea contemplativa il ridica pe om la cunoasterea lui Dumnezeu prin acea triada
- duh (rost, logoi, ratiune de-a fi), duh al omului (suflare a lui Dumnezeu, dar nu
de aceeasi natura cu Fiinta lui Dumnezeu) si Duh Sfant.
Omul in starea contemplativa va intelege rostul si ratiunea fiecarui lucru creat de
Dumnezeu, va intelege asemanarea dintre duhul sau si Duhul si va putea experia
(experiere = experimentare la nivel personal) cunoasterea lui Dumnezeu prin
legatura ce se stabileste intre duhul sau si harul Duhului Sfant.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Pai daca duhul nostru nu-si da silinta sa inteleaga corect lucrurile, nu poate tinde spre perfectiunea Duhului Sfant :)