În prealabil postat de Daniel_7 (Post 369760)

Telul oricarui crestin este mantuirea,dobandirea Duhului Sfant,si implicit a sfinteniei.
Numai ca foarte,dar foarte putini,isi mai aduc aminte sa puna aceste lucruri si in practica.
Pentru dobandirea lor este necesar jertfa,suferinta,departarea de lume si placerile ei,iar noi ,poate mai cunoastem ceva ,ca citim,dar in practica nu punem nimic....

În prealabil postat de LittleSparrow (Post 369761)

De aceea spunem in rugăciune:
"Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi.."

În prealabil postat de Daniel_7 (Post 369769)

Asta e clar,insa ar trebui adaugat si Asceza,privegherea,mersul mai des la Biserica- acestea sunt jerfe pe care nu le mai facem.

În prealabil postat de AndreiM (Post 369771)

Si milostenia, dragostea de frati intru Hristos, intelegerea, neagonisirea si blandetea.

În prealabil postat de Daniel_7 (Post 369776)

Putem continua,insa si acestea sunt lucruri rar intalnite...,la crestinii de azi.

În prealabil postat de AndreiM (Post 369778)

Adevarat frate! Iar noi pentru ca stim aceasta trebuie sa ne nevoim si sa fim exemplu pentru ceilalti. Ca un sfat : cercetarea vietilor sfintilor ajuta foarte mult.

În prealabil postat de Daniel_7 (Post 369796)

Eu stiu de 11 ani,si inca nu am apucat sa fac ceva.Poate la tine merge mai repede ....
Succes...

În prealabil postat de xanixade (Post 369730)

Si mai adaug, tot asa, de pe acest forum, dar din alta parte:

Citat:
În Filocalie, Sfântul Ioan Carpatul spune că atunci când chemăm Numele lui Iisus în rugăciune şi zicem: „Miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, la fiecare cerere răspunde glasul tainic al lui Dumnezeu: „Fiule, iartă-ţi-se păcatele tale…!” Şi tot el spune în continuare că, atunci când rostim rugăciunea, nu ne deosebim întru nimic de sfinţi, de cuvioşi şi de mucenici, căci, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, „rugăciunea, chiar când e rostită de noi, cei plini de păcate, ne curăţă numaidecât”. Mare e mila lui Dumnezeu pentru noi, iar noi, păcătoşii şi lăsătorii, nu voim să-I dăm nici măcar o jumătate de ceas drept mulţumită şi înlocuim vremea rugăciunii, care e mai însemnată decât orice, cu grijile şi interesele vieţii, uitând de Dumnezeu şi de datoria noastră!