Dreptate pare ca are alt sens in Sfintele Evanghelii,in Noul Testament.
Ce zicea legea iudaica,ca daca o fecioara greseste si ramane insarcinata sa fie ucisa cu pietre.
Da Sfantul Iosif,logodnicul Maicii Domnului,vazand ca Maica Domnului era insarcinata si nestiind inca ca era minune,ca s-a intrupat Dumnezeu Cuvantul intr-ansa,ce zice,ca "fiind drept" a vrut sa o lase in ascuns.
"18.Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.
19.Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns."
In ascuns sa nu se afle de ce o lasase,ca sa fie in primejdie de a fi ucisa cu pietre.
(si zice ca "drept fiind si nevrand sa o vadeasca").
Iar Dumnezeu Iisus Hristos nu a impiedicat pe cei de vroiau sa omoare pe femeia prinsa in desfranare cu pietre?
Este ravna buna,de la Duhul Sfant si ravna rea de la draci sau din cauza pacatelor noastre.
(eu stiu de aceasta ravna rea de la pacatele noastre ca am cunoscut-o foarte mult si mai sufar inca de aceasta din pacate.)
Ce insemna in limba romana mai veche,drept?
Milos,smerit,ce s-o fi inteles atunci ca acum eu fiind inrait nu mai inteleg modul de gandire cu bunatate, cu mila,cu intelepciune al acelor oameni.

"
22.Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă şi altul din femeia liberă.
23.Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă s-a născut după făgăduinţă.
24.Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea (femei) sunt două testamente: Unul de la Muntele Sinai, în Arabia, şi răspunde Ierusalimului de acum, care zace în robie cu copiii lui;
25.Iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră."
(Din Epistola catre Galateni a Sfantului Apostol Pavel,capitolul 4).


Legea cea veche se daduse pe Muntele Sinai,iar legea cea noua,desavarsita, s-a dat in Ierusalim de Dumnezeu Iisus Hristos.

Sa fie oare vorba de o lupta nevazuta, intre bine si rau? Te urmarsc, dragul meu, de o vreme. As vrea sa-ti spun o vorba calda, pe care stii bine ca o meriti, dar tocmai pentru ca stii, prefer sa ma rezum doar la un sfat: cerceteaza-ti adancul sufletului si lasa "corectitudinea" celor surzi si orbi.
Nu demult constatai:

Poate daca omului i-ar fi ingaduit sa vada ce se petrece in lumea nevazuta, s-ar ingrozi si i-ar iubi cu toata fiinta lui si pe cei mai pacatosi dintre pacatosi, fiindca locul unde vor ajunge ne cutremura si ne trezeste pe noi, care , cu voia lui Dumnezeu, am fost privilegiati daca reusim sa intelegem asta. Contrastul acesta, ne ajuta pe noi sa intelegem din greselile altora, pentru ca un om intelept asa trebuie sa faca: sa vada si sa ia aminte la tot ce-i in jurul lui. Din pacate ne-am obisnuit sa privim superficial, peste crestetul celorlalti, ne consideram vrednici de a da sfaturi si verdicte, pentru ca... asa e corect. Nu realizam ca noi stralucim, nu pentru virtutile noastre, ci pentru caderile celor slabi si inselati de cel ce ne uraste. Iar cand omul (oricine ar fi el) este pus la zid, fie fiindca este din alta confesiune, fie ca are anumite slabiciuni, fie ca a indraznit sa puna mai presus blandetea decat corectitudinea subiectiva, apar pe nesimtite "martorii oculari" dispusi sa tina hangul... corectitudinii, aducand laude si osanale celor care n-au inteles inca semnificatia rugaciunii "Tatal nostru", desi fac trimitere la toti sfintii parinti ca si cum i-ar avea la degetul mic!
Daca ne-am opri pentru o vreme, daca nu ne-am mai incapatana sa spunem vrute si nevrute, daca ne-am oferi mai mult timp rugaciunii sincere, am realiza ca lumea e rea fiindca noi o facem asa. Ce sa-i cer eu celui pe care-l pun la zid? Sa ma iubeasca? De ce-ar fi el mai bun decat mine? Asta nu inseamna ca-i tolerez slabiciunea si nici ca ma alatur confesiunii din care face el parte. Daca Dumnezeu va ingadui, intr-o zi se va intoarce. Daca-l cert, se trezeste? NICIODATA. Eu doar sunt dator sa spun in gandul meu "Doamne, miluieste-l si pe cutare, ca are atat de multe trasaturi minunate, doar ca vrajmasul ii tulbura mintile si el nici nu simte, bietul de el." Eu cred ca asta vrea Dumnezeu de la un crestin-ortodox.

Cel bun spune despre cel corect:
``Din pacate ne-am obisnuit sa privim superficial, peste crestetul celorlalti, ne consideram vrednici de a da sfaturi si verdicte, pentru ca... asa e corect.``...``iata arme zanganitoare``

Cel corect spune despre cel bun:
``din prea multa bunatate acceptam si erezii fiind fara sa vrem pricina de sminteala unora``

"Liniştiţi-vă! Căci Domnul nu Se mânie în fiecare zi (Ps. 7, 11). Inima lui Dumnezeu
este nespus de largă... A noastră-i ca de vrabie. Ce-i de făcut?... Cel ce va răbda până la sfârşit
va fi mântuit a spus Domnul, dar nu a pomenit când, cu ce fel de sfârşit, nici ce va avea de
îndurat: o furtună mai mică sau uragan. Iar cum anume trebuie să stai, nu ştii, şi nici cum stau
ceilalţi nu poţi ghici. În mâna Ta, Doamne, ne predăm sufletul! Înţelegând aceasta, înţelegem
şi căile Domnului.......
Eu cred că, în general, nu are mare importanţă faptul că oamenii nu sunt întru totul
buni, şi că, de fapt, ei sunt buni. De aceea, este mai bine şi mai sigur să-i socotim pe toţi sfinţi.
Este chiar de preferat unei judecăţi drepte. Este o asceză aici, şi nu degeaba, ci ca să se
împlinească pravila cea bună: întotdeauna să vezi curată faţa aproapelui tău. Noi avem o
zicală: («Ce-i al meu şi-i nespălat este alb»; e o zicală păcătoasă. Trebuie să spunem
altminteri: Ce-i al meu şi e spălat este negru, şi ce-i al altuia şi e nespălat este alb."
Sfantul Teofan Zavoratul

Bag de seama ca de fapt toti suntem la fel. Si cei buni, si cei corecti, si cei blanzi, si cei aprigi. Toti pacatosi.
Asadar fie , fiecare cum l-a lasat Dumnezeu si asa sa se nevoiasca fiecare pentru mantuirea sa. ca toti in final sa ajunga asemenea Lui. Asa cum insusi Iisus ne-a poruncit. Fiti asadar desavarsiti precum Tatal vostru este.

Asa este, sunt de acord cu ce spuneti. Eu cred ca noi trebuie sa fim si corecti si buni, dar bine ar fi sa fim corecti cu noi si buni cu altii si nu invers. A fi desavarsit asa inteleg: sa fii corect cu tine si bun cu ceilalti. Atunci nu te mai poti indreptati singur, caci prin corectitudine fata de altii tinzi mai tot timpul sa te indreptatesti singur. Si "cu masura cu care vei masura, cu aceea ti se va masura!" Esti bun cu altii si Dumnezeu va fi bun cu tine, esti corect cu altii si Dumnezeu va fi corect cu tine (si nu stiu de-ti va conveni asta!). Eu nu spun ca sunt corect, bun nici atat, dar macar caut bunatatea. Dar cum "magarul" e si incapatanat (pe langa ca e prost)... e tare greu...
Si nu uita, mama, sa fii bun!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ma bucur mult.
Asa e, cauti bunatatea.
Si eu o caut. Le caut pe toate. Si bunatatea , si corectitudinea, si blandetea, si iubirea. Si e tare greu, ca suntem ingreunati de pacate. ca de nu am fi asa grei, tare usor le-am mai gasi pe toate si repede am ajunge la desavarsire.
Dar unde am ajunge fara nevointa?
Sunt linistita acum. Ca ce rost contradictii intre noi, cand de fapt slujim aceluiasi Dumnezeu. Nu suntem noi madularele aceleasi Biserici? Biserica crestina ortodoxa? Nu avem noi acelasi cap? pe Iisus Hristos?
frumoasa pilda cu doi calugari care au zis: hai sa ne certam si noi. Pai cum? pai uite eu iau piatra asta si zic ca e a mea. Si tu sari si spui, ca nu ca e a ta si ne certam sa vedem cu e.
Si primul calugar ia piatra si zice: uite asta e mea. Iar celalt raspunde: apai daca ai luat-o , a ta sa fie.
Asa si noi.

Nu-i asa ca astazi este duminica frumoasa?
Multe bucurii duhovnicesti
Doamne ajuta!

Am uitat.
Iertare, dar trebuie musai sa schimbi acolo din crestin in ortodox.
Esti cum esti. Slava lui Dumnezeu pentru toate. Poarta cum se cuvine numele de ortodox.
Inca odata iertare

SUBSCRIU.

Pt cel care s-a nascut ortodox este de neinchipuit sa lase pt. orice fel de motiv ortodoxia...ramaneti ortodox si luptati pt.valorile crestin-ortodoxe...chiar daca sunt multi care gresesc in sanul ortodoxiei este mai usor si pt. ei ca sa fie corectati de unul "dintre-ai lor"...si nu de unul care i-a abandonat!

Si apoi ortodoxia nu este vinovata pentru greselile unor ortodocsi!

Si primul calugar ia piatra si zice: uite asta e mea. Iar celalt raspunde: apai daca ai luat-o , a ta sa fie. Am si luat-o si o port tot timpul in buzunar. E o pietricica, nu o piatra, e din gradina mea, desi mi-as fi dorit sa fie din Ierusalim. Cand eu tac, striga ea. Si cum tac tot mai des ...
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase, nu le merit dar le primesc cu bucurie.
Cat despre ce scrie la religie, cred nu e important ce scrie ci cum esti. Eu simt ca mai am multe de invatat, dar mai ales de facut pana sa ajung ortodox. Sunt deabia la genunchiul broastei.
Si nu uita, mama, sa fii bun!
Har, smerenie si jertfa de sine.