Forum Crestin Ortodox - Se poate tine "post partial?"

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Postul (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5059)

- - Se poate tine "post partial?" (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=13080)

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 375856)

In primul rand durerile cele mai cumplite de stomac se datoreaza stresului. Poate ca sotul chirurg ar fi trebuit sa-si dea seama si de asta, nu te doare stomacul ca tii post, ci pentru ca esti stresata de faptul ca ei nu sunt de acord cu asta. Nu zic ca nu poate exista si o cauza organica (gastrita hiperacida sau chiar ulcer ) care se precipita pe fondul consumului de produse vegetale, sau din contra la reluarea regimului cu produse animale. Astea s-ar putea tine cat de cat usor sub control cu medicatie, fie ea si naturista. trebuie sa stii insa ca daca ai facut ulcer, nu vei scapa de el niciodata, simptomele vor reveni si vor disparea de la sine cu sau fara medicatie, iar daca ai tulburari neurovegetative (traduse prin crampe, balonari, dureri abdominale) acestea pot avansa si pot afecta in timp si alte aparate si sisteme (cel mai frecvent cardiovascularul). Asa ca ar face bine dnul doctor sa se gandeasca un pic si la sanatatea ta pe termen lung inainte sa bage frica in tine, dar pentru asta ar trebui sa aiba o revelatie divina, ca altfel nu vad cum ,ca eu sunt convinsa ca si el e convins ca iti face tot binele din lume.

Sper sa nu te supere mesajul meu, dar cred ca aici proiectezi foarte mult.
Ar trebui oare sa citesc: "lui nu ii pasa destul de mine, de stresul pe care-l traiesc pt ca nu accepta mersul meu la biserica, postul etc..?"

(Numai ca la mine in familie e cu totul alta situatie, eu nu ma consider dependenta emotional de el, nu cer afectiune etc... ci la mine in familie primeaza binele copiilor.)

"Dl. doctor" chiare a vazut multi oameni in suferinta reala. Imi relateaza cazuri ingrozitoare, unele emotionante etc.. Eu chiar cred ca boala este aia in care nu te poti ridica din pat. Altele sunt mofturi.

Eu cred ca alea le-am patit ca nu tineam post real, ci imi cumparam lapte de soia si-l turnam in cafea sa aiba gust mai bun. Si-mi cumparam si alte lucruri deosebite, "de post", ca nu-mi parea suficienta hrana simpla.

Citat:

Chiar daca minciuna ta a fost salvatoare, e totusi regretabil ce s-a intamplat. Si e regretabil sa ai o casnicie bazata pe astfel de minciuni. Sa stii ca va trebui mereu sa o acoperi pe una cu alta, pana nu vei mai sti nici tu ce sa crezi. Eu nu stiu daca ceea ce te detrmina pe tine de fapt sa minti e credinta in Cristos ci frica de ceilalti. Poate ca postul n-ar trebui totusi sa fie un razboi cu restul lumii, ci sa fie mai mult in sufletul nostru. (si nici sa nu ne duca la imbolnaviri, caci am auzit de curand ca totusi Dumnezeu nu apreciaza cand ne batem joc de noi singuri).

Partea asta parca ar fi din gura soacrei mele care-mi tot spunea ca "nu prin post iti arati credinta. credinta o ai in inima."
Tocmai azi ma gandeam ca Sfanta Maria Egipteanca a mancat din doua paini timp de ani intregi. Noua ni se pare ca ne imbolnaveste postul. Dupa cum au observat atatia: pacatele ne imbolnavesc.

Si sunt minciuni.. si minciuni. Daca am de ales intre a face ceva ce eu cred ca este bine (dar isc scandal si neintelegeri) si a face ceva incorect, dar care multumeste pe toti.. pai atunci mai bine mint, dar fac ce trebuie.
Altfel cum? Sa fiu "onesta" cu sotul, dar nu cu Dumnezeu?
(In primul rand multi oameni nu au capacitatea de a intelege unele lucruri, oricat te-ai stradui sa le explici. Le lipseste educatia religioasa de baza pe care trebuiau sa o primeasca in familie!)
Si mi s-a intamplat sa aud chiar minciuni despre mine.. :), nici alea nu ma obosesc sa le dezmint. Fiecare sa creada cat poate si cat intelege.
Dar cel mai rau este sa nu stii tu ce este adevarul.

Ca se potriveste in discutie, iti voi povesti de prietena mea care intreba ca tine: "poti tine post.. partial?". Ca traia in concubinaj.
Dar o perioada nu se apropiau unul de altul si mancau de post. Doar ca toata situatia era absurda, pt. ca ei erau concubini, locuiau impreuna, practic traiau in minciuna.
Si eu nu stiam ce sa-i spun.. I-am zis sa posteasca, ca ma gandeam ca daca Dumnezeu vede asta, poate se indura de ei sa le dea gandul cel bun, sa iasa din pacat (dar tot i-am zis sa se marite, ca-i pacat).
Si au stat mult timp in relatie, ani intregi.. pana cand s-au despartit (evident din cauza ca el nu dadea semne de insuratoare, ci tot amana indefinit).
Acum este alt om, a iesit din rolul de femeie docila (pe care si-l asuma femeile in astfel de relatii). Nu mai e dependenta afectiv.. Statea cu teama ca ar pierde ceva, pana cand a inteles ca de fapt nu are nimic de pierdut.

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 388031)

Acum este alt om, a iesit din rolul de femeie docila (pe care si-l asuma femeile in astfel de relatii). Nu mai e dependenta afectiv.. Statea cu teama ca ar pierde ceva, pana cand a inteles ca de fapt nu are nimic de pierdut.

Si barbatii adora sa profite de astfel de femei ... dependente emotional. Nu am inteles faza asta la unele femei. Se plange ca primeste pumni, dar prin atitudinea ei cere pumni.

Eu sunt de parere ca postul sa fie tinut dupa putinta fiecaruia. Unii lesina daca nu mananca un sandvis inainte de-a pleca la munca, altii rezista pana la amiaza fara sa manance sau sa bea. Straduinta conteaza si sunt convinsa ca Dumnezeu nu o trece cu vederea.
Conceptul de "post partial" are o semantica intortochiata; in comparatie cu nevointa unui pustnic care mananca o felie de paine la 3 zile, postul unui mirean care nu poate renunta la ulei poate parea unul "partial". In mod similar, la spovedanie duhovnicii nu dau sfaturi identice pentru probleme identice ale diferitor persoane.

Nu sunt de acord cu cele afirmate de anna21 cum ca postul celor care traiesc in concubinaj este absurd. Iisus Hristos a venit pentru cei pacatosi, nu pentru cei virtuosi.

Doamne ajuta!

Citat:

În prealabil postat de Pr. Gheorghe (Post 367769)

In conformitate cu invatatura ortodoxa, postul este un obiect si nu un scop in sine. Scopul unic si desavarsit al oricarui crestin este mantuirea sufletului. Fiecare crestin insa are un traseu intim si individual de parcurs pentru a ajunge la asemanarea cu Dumnezeu, la sfintenie. Pe tot acest parcurs, Dumnezeu este in permanenta in apropierea noastra, "asteptand" sa-L rugam (prin rugaciune, credinta, fapte bune divese, acte de cult, etc.) sa intervina in sprijinirea si calauzirea noastra. Postul este unul din "obiectele" pe care le folosim in ajutorul nostru pentru a asculta (a dovedi ascultarea), ori pentru a multumi (lui Dumnezeu), ori pentru a razbate in lupta de zi cu zi fata de cel care poate pierde si trupul si sufletul pentru vesnicie.

Postul nu trebuie incarcat cu puteri pe care nu le are, dar nici nu trebuie lipsit, dezbracat, de lucrarea lui de baza: fortarea liberei vointe spre a face binele prin ascultare inteleapta si infranare curatitoare. Postul nu poate fi (si nu este) la fel pentru toti crestinii. Exista o serie de reguli de baza ale postului, ce au scopul de a asigura buna intelegere si asezarea initiala corecta, dar postul se dimensioneaza individual, prin sfatuire in duhovnicie, in functie de scopul principal: mantuirea.

Crestinul este dator sa se spovedeasca inainte de a tine post, spre a cere prin duhovnic binecuvantarea lui Dumnezeu pentru lucrarea ce urmeaza sa fie inceputa. Crestinul este dator sa accepte, in smerenie, calauzirea duhovnicului in fiecare lucrare ce o savarseste cu scopul de a castiga raiul. Alta randuiala este de la drac, iar dracul stie sa "te gadile intr-un mod placut pe la urechi" cu mandria propriilor virtuti, unele inchipuite doar, daca asa crede ca te face sa cazi!

In concluzie, orice crestin inainte de a dori sa tina post trebuie sa-si doreasca cu totala tarie sa se mantuiasca. Apoi va folosi si postul si orice alt sprijin ii va pune Dumnezeu la indemana dupa cuvantul celui pe care tot Dumnezeu l-a trimis sa fie calauza. Nimeni nu poate castiga mantuirea ca autodidact, ci mantuirea se poate obtine doar prin ucenicie in ascultare iubitoare.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Citat:

În prealabil postat de coralina (Post 388037)

Nu sunt de acord cu cele afirmate de anna21 cum ca postul celor care traiesc in concubinaj este absurd. Iisus Hristos a venit pentru cei pacatosi, nu pentru cei virtuosi.

Doamne ajuta!

Desigur, Iisus Hristos a venit pentru cei pacatosi, ca sa-i insanatoseasca.
Dar totusi, asta nu inseamna ca poti trai in concubinaj, de ex. si sa te impartasesti, nu? Si asta inseamna destul.

Ca atunci cand traiesti in concubinaj, deja ai ales: pacatul, iar nu pe Hristos..

Apoi tii post? Asta nu indica decat o anumita superstitie, iar nu credinta reala. Plus ca risti sa te minti: ai ales ceea ce este mai usor, te minti ca esti oarecum ok, dar ignori esentialul: ca nu te poti uni cu Hristos pt ca te-ai unit deja cu dracul desfranarii. (suna cam urat, dar in mod intentionat, pt ca este ignorata dimensiunea acestui pacat.. ba mai este confundat si cu casatoria!!!)

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 388041)

Modul in care argumentezi tu face ca situatiile de gen sa para simple: cei care traiesc in concubinaj (de o luna, un an, 10 ani sau 40 de ani) trebuie sa se casatoreasca religios sau sa se desparta. Insa nu e deloc simplu; unele cupluri au copii impreuna, case, un rost, gospodarii, samd. Cateodata chemarea la credinta vine "mai tarziu" in viata si nu concomitent pentru cei doi soti.
Ma bucur ca tu nu esti intr-o asemenea situatie, insa iti garantez ca celor care sunt nu le e usor. Si nici nu cred ca indraznesc sa se considere "ok" daca tin post. Doar la Dumnezeu e judecata!

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 388041)

Nu mai judeca tu după mintea ta ce e în casa şi în viaţa altuia!
Cum judeci tu, aşa vei fi judecată!

Citat:

În prealabil postat de DragosP (Post 388065)

Nu mai judeca tu după mintea ta ce e în casa şi în viaţa altuia!
Cum judeci tu, aşa vei fi judecată!

Principiul "să nu judeci" înseamnă "nu te pronunţa asupra stării (harice ori căzute) a celuilalt" şi nu "să nu faci judecăţi morale". Judecăţi morale ("aceasta e bine", "aceasta e rău") putem face şi este bine să facem. Despre această deosebire am scris aici.

Problema morală ridicată aici este dacă e de folos postul în condiţiile traiului în concubinaj. Nu îmi dau seama dacă răspunsul pastoral este diferit de răspunsul teologic. Răspunsul pastoral e mai greu de dat. Dimpotrivă, răspunsul teologic este limpede ca lacrima, deoarece ne lămureşte Marele Arhiereu: "Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.
Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi." (Mat 10:35 sqq).

Dar cine este acela care Îl iubeşte pe Domnul ? Ne lămureşte tot El, aici: "Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte".

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 388078)

De acord cu tine. Dar cred că eşti de acord cu mine că e o deosebire între a zice "e păcat să trăieşti în concubinaj" şi a zice "trăieşti în concubinaj? eşti un păcătos, degeaba mai ţii post!".

Dar dacă cineva ţine post, în păcat fiind, tocmai pentru a primi sprijin să iasă din păcat cum interpretaţi?