Corespondentul modului de gândire cunoscut sub numele ”corectitudine politică”, în lumea credinței este corectitudinea religioasă, adică aceeași Mărie cu altă pălărie. Dacă, să zicem, pentru un postmodern e corect politic să relativizeze adevărul că nu mai are niciun reper absolut la care să se raporteze, pentru un credincios încă netocmit duhovnicește anumite formulări teoretice ale Bisericii sunt sacralizate în sine, fără nicio legătură cu experiența eclezială la care trimit ele sau modul de existență pe care-l indică. În haosul prostestant și neoprotestant, o prostie similară o identificăm sub forma corectitudinii biblice formale, un criteriu smintit după care ei își formatează în mod arbitrar convingerile.
Toate aceste corectitudini au în comun un fundal mental necrozat și au generat de-a lungul timpului războaie, crime, inchiziții, prigoane ale sfinților, dezbinări în Biserică și familie și multe alte nenorociri. Din corectitudinea religioasă și-au extras fariseii principalele acuzații care au condus la răstignirea Domnului (”Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară...” Ioan 19:7). Nu-i foarte greu de intuit că toate aceste atașamente fanatice față de literă și mentalitate obligatorie sunt orchestrate de un singur dirijor, pe care Hristos îl numește ”tatăl minciunii”.
În Biserica Ortodoxă, fenomenul corectitudinii religioase capătă proporții îngrijorătoare, dar văd că lumea este preocupată mai degrabă să se înroleze în și să amplifice mișcarea aceasta de dezagregare eclezială, fapt care arată că cei mai periculoși dușmani ai lui Hristos sunt cei care se autoproclamă casnicii Lui.

Sper ca intelegem acelasi lucru, corectitudinea politica este grija de a nu spune un adevar care ar putea supara pe altcineva. Mergand pana la relativism, adica nu exista un adevar absolut, ci fiecare vede adevarul sau.
Aceasta corectitudine politica se reflecta foarte bine si in religie, corespondentul ei ar fi conceptiile ecumeniste. Corectitudinea religioasa inseamna sa nu spunem ceva din ortodoxie care ar pune mai prekos un alt cult, adica exact conceptiile ecumeniste.
Ceea ce descrii tu este extremismul, fanatismul, de care ortodoxia si Biserica a fost straina, in sensul ca intotdeauna s-a aflat de partea prigonitilor. E si firesc, este Biserica lui Hristos, prigonitorii au fost intodeauna cei ce nu erau in adevar si se luptau cu adevarul, inclusiv eretici. E normal ca ei sa doreasca sa nu mai faca excese, poate pentru ei ecumensimul e si un lucru bun, dar nu si pentru ortodoxie, noi aveam tot ce ne trebuie, nu avem ce schimba in privinta invataturii, ci doar noi sa urmam acestea.
Ceea ce spui tu spunea si MariS, e ceva gresit, invers fata de ceea ce e adevarat. Unitatea e data de adevar, nu de intelegerea intre oameni in neadevar. Iar conceptiile ecumensite pentru ortodoxie sunt gresite, erezii. A mai fost un patriarh care a dorti sa ii impace pe ortodocsi si monofiziti facand un adevar la mijloc si a ajuns sa fie el insusi condamnat ca eretic.
Iar la sfarsit tocmai ecumenistii ii vor prigoni pe dreptcredinciosi, trecand si de partea Antihristului, chiar si acum acestia creaza dezbinare in Biserica. Se poate observa si pe site, cate unii au fost de partea unui eterodox, atacand pe cel ce spunea adevarul.
Ca sa nu vedem doar la suprafata si sa nu cumva sa gresim tabara, Cuv. Paisie Aghioritul spune:
"Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit."
Asta cu intelegerea, iubirea, e doar la suprafata, e de fapt intelegere si iubire doar pentru cei ce au aceelasi idei ecuemniste, cei ce spun neadevarul. Fata de cel ce spune adevarul de multe ori se poarta cu ostilitate, pentru ca nu le place acest adevar. (sa nu generalizam, doar unii cu conceptii ecumeniste).

Aşa, ca la 1948 ?

În ce priveşte mesajul lui Mihailc, n-aţi înţeles mare lucru din el. Dacă veţi verifica alte postări ale dânsului, veţi vedea că are o atitudine anti-catolică chiar mai pronunţată decât a dumneavoastră, numai că substratul este altul.

Ai înțeles lucrurile într-o ordine greșită, așa cum s-a răspândit pe internet, cu erorile de rigoare, cu contribuția unui blog ortodoxist. În forma prezentată de tine, corectitudinea politică e un fel de politețe socială ușor exagerată și nimic mai mult, iar extensia acesteia în relativism ontologic, o consecință aleatorie mai degrabă improbabilă.
În realitate, așa-zisa corectitudine politică este consecința cea mai extremă cunoscută până acum, a individualismului postmodern, ce pleacă de la premisa relativismului, sucombând în absolutizarea lui. Ideea de bază este că nu există niciun fel de argument care să susțină, în absolut, categoriile de adevărat sau fals, inferior sau superior și alte perechi de noțiuni ce introduc o ierarhie apriorică în ordinea realului, prin urmare acestea nu au relevanță publică. Singurele principii care au o oarecare valoare obștească sunt legile civile, alcătuite la capătul unei dezbateri în urma căreia se obține, într-o formă variabilă, consensul politic. Conform acestei ideologii, autoritatea morală, valoarea simbolică, metafizica și alte imponderabile filozofice sau religioase sunt preferințe individuale sau de grup, iar acestea nu au voie să penetreze spațiul public unde pot intra în coliziune cu alte preferințe ale indivizilor, producându-le disconfort psihic. Cu alte cuvinte, fiecare e liber să creadă ce vrea în cușca lui izolată etanș de societate.
Aceasta este o descriere foarte, foarte succintă a formei de plecare a corectitudinii politice, fenomenul e în plină expansiune și autogenerare, invadând tot spațiul social. De exemplu, un ortodox contaminat de corectitudine politică se ferește să-și facă cruce când trece pe lângă o biserică, o troiță, un cimitir etc., dintr-un sentiment de jenă față ceilalți oameni, din teama că ar putea fi disprețuit și batjocorit. Sau nu-și mărturisește credința atunci când este întrebat și mărturisirea lui îi poate aduce o pagubă oarecare. Iar combaterea corectitudinii politice nu se face exacerbând comportamente grobiene, gesticulații autoritariste sau afișând o credință strict propozițională. Adevărul mărturisirii este vizibil și în modul cum mărturisești, nu doar în conținut, ca să nu mai spun că mărturisirea este aproape nulă atunci când nu corespunde cu felul de a fi al mărturisitorului. Și încă ceva... mărturisirea nu te exonerează de consecințele următoarelor apucături: ”preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neîntelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările, și alte lucruri asemănatoare cu acestea” (Galateni 5:19-21).

Exact, un bun exemplu, ca in perioada comunista, pentru cine nu asculta doar istoria partizana facuta de greco-catolici ca doar acestia au avut de suferit in timpul comunistilor si doar ei au fost in inchisori.
In ceea ce il priveste pe Mihailc eu cred ca are posibilitatea si intelepciunea sa poata sa raspunda singur si fara ajutor la mesaje, nu cred ca are nevoie de superioritate numerica. Cu toate ca discutam uneori in contradictoriu pana la urma suntem in aceeasi barca, ambii fiind ortodocsi, ceea ce nu e cazul dvs. Parerile dvs. raman simple pareri, doar cu titlu informativ, fiind bazate pe unele conceptii gresite nu pot fi luate ca bune toate. Eu cred ca am inteels exact ce dorea sa spuna, iar atitudinea anti-catolica e buna doar in perspectiva adevarului (ortodox), mai degraba e vorba de anticatolicism (invataturi catolice gresite, diferite de ortodoxie).

Aţi spus că BOR a fost de partea celor prigoniţi. Cum a luat apărarea BOR, în 1948, prigoniţilor greco-catolici ?

Faptul că nici ortodocşii nu vă dau dreptate ar trebui să vă pună pe gânduri. În ce mă priveşte, sunt cel puţin la fel de ortodox ca dumneavoastră. Nu ştiu dacă aţi auzit, dar Biserica Catolică, pe lângă că este Una, Catolică şi Apostolică, aşa cum o descriem în Crez, mai este şi ortodoxă.



Iar ceea ce expuneţi dumneavoastră nu sunt păreri ? Nu au titlu informativ ?

Adevarat in prima parte, asta am spus si eu pe scurt despre corectitudinea politica. Nu am luat de pe net, sintagma e atat de folosita incat e greu sa nu auda cineva de ea, au scris chiar si filozofi de la noi impotriva ei. Daca la inceput era conventie de buna intelegere s-a ajuns sa se afirme ca adevarul e chiar relativ si chiar sa se impuna reguli in respectarea corectitudinii politice.
De exemplu in domeniul religios ultimele cazuri au fost cele cu sora medicala careia i s-a cerut sa scoata cruciulita de la gat pentru a nu rani sentimentele noncrestinilor, acceptarea pacatului homosexualitatii ca ceva firesc, etc. Sau in cazul nostru numirea cu biserici a altor culte pentru a avea respect a dus ca unii sa creada ca exista mai multe biserici, nu doar cea Ortodoxa. Sau participarea la intrunirile ecumeniste a BO a condus la intelegerea ca ortodoxia le considera la fel pe toate. Sau intelegerea buna cu BC sa duca la ideea ca sunt la fel de ortodocsi ca si noi. Exista un ecumensim mai liberal, care spune ca toate cultele crestine sunt cam la fel si un ecumensim mai restrans, care spune ca doar catolicii (eventual monofizitii) sunt la fel, adica un fel de filocatolicism.
In legatura cu ultima parte, nu trebuie sa spuna nimeni prea mult, fiecare poate cerceta pe cont propriu inavatatura ortodoxa, care e doar baza, abia apoi urmeaza cresterea duhovniceasca si rarirea pacatelor. Pacatele fiecaruia sunt altceva, acelea nu trebuie sa le judecam noi si nici nu stim ce are omul in suflet. Bloguri ortodoxiste nu prea stiu ce sunt si care nu sunt ortodoxiste. Exista si unii care fac unele exagerari (en conspiratii), dar acelea sunt doar exagerari, mai problematic este un blog in care se sustine invatatura ecumensita, straina de ortodoxie (din fericire nici nu am vazut astfel de bloguri, e posibil sa existe). In general nu am timpsa citesc de pe bloguri, doar cand redau informatia de acolo.

Exact pe dos aţi înţeles, şi doar v-a explicat Mihailc foarte clar. Nu convenţia socială duce la relativism, ci relativismul duce la impunerea convenţiei sociale. Corectitudinea politică este consecinţa, nu cauza unui sistem valoric văduvit de un ax central absolut.

Ati inteles partial gresit, ceea ce am vrut sa spun era ca ortodocsii au fost tot timpul cei prigoniti, in acea tabara, nu a prigonitorilor. Dar si cu greco-catolcii s-au inteles, atat in inchisoare, dar si dupa (IPS Andreicut era acuzat de securitate ca ii ajuta pe greco-catolcii din clandestinitate). Abia dupa revolutie greco-catolicii au gasit tapul ispsitor in persoana BO.
Eu am vazut chiar ca un user imi dadea dreptate, de unde "toti ortodocsii"? Nu imi dau dreptate doar cei ce au unele conceptii de influenta ecumenista, e si normal din moment ce eu critic chiar conceptiile ecumeniste. Cu Mihailc am avut de la un timp mai multe discutii in contradictoriu pe tema asta, dar cum v-am scris si in mesajul anterior, asta e intre ortodocsi, dvs. puteti doar sa cautati aliati pentru conceptiile dvs., dar asta duce la incercarea de dezbinare intre ortodocsi.
Ortodox este cel ce marturiseste toata invatatura ortodox si mai ales se afla in BO. Drept credincios spune si un mulsuman ca este, la fel oricine din orice religie. Asadar e doar parerea dvs.
Unele da, dar de multe ori scriu invatatura ortodoxa, atunci dau si citate. Dvs. nu puteti face asta pentru ca in primul rand nu marturisiti toata invatatura BO, cel mult pe cea catolica. La fel fiecare ortodox marturiseste si inavatura ortodoxa, nu doar ideile sale personale.

Prefer sa port discutia cu Mihailc si sa-mi spuna ce a explicat si ce n-am inteles. Nici nu am spus eu asta, e ce ati inteles dvs. ca as fi spus eu.