Dvs. credeti ca Sfantul Apostol Pavel voia sa ne arate ca mortii au partasie cu Domnul Iisus Hristos, fara a fi nevoie de INVIERE? Sa intelegem ca invierea nu-si are rostul?

Domnule, eu nu imi bat capul in mod deosebit cu Invierea. Ce ma intereseaza este sa fiu, pe cat posibil, placut Domnului si semenilor mei.


Eu cred in porunca despre care Dumnezeu a spus ca este cea mai mare: Iubeste-L pe Dumnezeu.... si pe aproapele tau.... neconditionat, fara motive, fara alte justificari, fara a astepta nimic, fara a cere sensuri, explicatii, minuni, rasplata.


Dumneavoastra, in schimb, se pare ca sunteti superior tuturor miilor de teologi catolici, ortodocsi, copti si ai altor biserici, care s-au aplecat asupra Scripturii timp de aproape doua milenii, in interpretarea dumneavoastra.

Cind s-a referit la prezenta fizica s-a referit la prezenta sa in chip de om vizibil fiindca Iisus a promis celor care implinesc legea si poruncile ca El va veni si li se va arata (atunci cind un discipol a intrebat -de ce noua si nu lumii?)
Deci venirea Sa este inteleasa ca fiind una fizica -vizibila.

Unii considera ca prioritate este neprihanirea si desavirsirea , altii ca prioritate este credinta in revenirea Lui si a inveirii.

Ambele sint la fel de importante , de ce? fiindca desavirsirea deplina necesara intrarii in Imparatia lui Dumnezeu nu se obtine in locuinta mortilor ci tot aici pe pamint si cum o singura viata nu este deajuns este necesara invierea.

Personal consider ca Pavel nu trebuia canonizat in ciuda faptului ca se pare a avut ceva revelatii insa anumite aspecte ce tin de eschatologie nu le-a inteles f bine.
Ori el le-a inteles dar nu le-a exprimat destul de detaliat ca sa le intelegem si noi la fel. Cert este ca el a crezut ca Iisus si Judecata vor veni in scurt timp pentru ca nu au inteles adevaratul sens al unei fraze a lui Iisus referitoare la "cineva" dintre ei care nu va gusta din moarte chiar de ar veni Judecata -asa incit ei au crezut ca Judecata este in timpul vietii lor.
Asa incit a concluzionat ca o singura viata are omul si apoi vine Judecata-fiindca logic nu mai era timp si pentru alte vieti.
Acest rationament dovedeste ca Pavel nu studiase profetiile VT referitoare la vremurile din urma , sfirsitul timpului, Imparatia sfintilor pe pamint, urgia , razboiul, pustiirea locasului sfint si alte lucruri. Altfel si-ar fi dat seama ca vremea inca nu venise si ca mai dura mult -
"In vrema aceea va fi un drum din Asiria pina in Egipt" "si in Egipt vor mai fi doar 5 orase care vor vorbi limba caldeilor."
"in acele vremuri fluviul cel mare Eufrat va fi secat" pe vrema aceea nu era secat, abia azi cu irigatile intensive a fost secat.
Precum si alte astfel de amanunte.

Studiind Vt ne dam seama ca imparatia sfintilor nu este tot una cu Imparatia lui Dumnezeu desi are legatura tocmai fiindca Imparatia lui Dumnezeu prin intrupare divina vine din nou pe pamint asa cum a fost promis.
In Apocalipsa avem vag explicate doua invieri -prima este a unora a doua a altora.
Noi ne imaginam ca la inviere si rapire vom fi facuti deodata arhanti ca sa putem intra in Impataria lui Dumnezeu insa asa ceva nu scrie nicaieri.
-vedem chipul lui Dumnezeu dar nu pentru ca sintem arhanti ci asa cum si ucenicii au vazut pe IIsus tocmai pentru a fi calauziti spre desavirsirea necesara.
Rapirea inseamna ducerea undeva fara stirea altora.
Rapirea lui Iisus in vremurile Judecatii nu este posibila decit din punct de vedere al trupului fizic pamintesc -caci altfel El ca aspect divin este mereu prezent in Tatal si nu ar avea de unde sa mai fie rapit, iar Tronul este si el pe pamint venit odata cu Cortul sa locuiasca cu oamenii.
A se reciti neaparat Zaharia 14.

Asadar rapirea este de pe pamint pe pamint. iar "rapirea" pentru a intimpina pe Iisus care va imparati pe pamint poate fi explicata si altfel in conditiile in care vom fi albiti si lamuriti si vom trai pe pamint vremurile frumoase promise ale imparatiei sfintilor.
Nimeni nu merge in Imparatia lui Dumnezeu daca nu este deja sfint arhant de pe pamint- la acest lucru s-a referit Iisus cind a spus ca nu va gusta din moarte adica nu va mai merge degeaba in locuinta mortilor ci va intra direct in Imparatia lui Dumnezeu.

Albiti si lamuriti nu inseamna desavirsiti ci doar purificati :"cel incet la minte se va intelepti, cel pacatos se va umple de virtute iar sfintii se vor sfinti si mai mult prin faptele lor."

Faptul ca cei care inviaza sau traiesc in miile de ani ale imparatiei sfintilor si a lui Hristos scapa de a doua moarte inseamna ca au botezul sfint, ceilalti care vor invia peste miile de ani inca nu.
Deasemena scapa si datorita faptului ca nu vor mai fi pacate ci doar inclinatii pozitive.
In aceste mii de ani au destul timp sa fie facuti desavirsiti avind deja asigurata viata vesnica tocmai pentru ca nu vor mai avea de ce sa moara spiritualiceste.
Asta inseamna invierea catre viata vesnica si nu accederea gratuita in Imapartia ingerilor. In acest fel ne primim cununa, treptat treptat.

In VT mai este un verset in care se atara (evreilor) ca Sluga lui Dumnezeu se va aseza si va turna Legea in ei si ei vor imparati. Dar evident nu de unii singuri ci impreuna cu toti sfintii pamintului.

Desemenea mai sint si alte versete care arata ca Sluga lui Dumnezeu nu va obosi pina cind nu va azeza Legea pe pamint.

Sluga lui Dumnezeu nu stim la cine se refera , probabil la Mielul sau la Tronul. Pentru ca in Isaia 52 Sluga lui Dumnezeu este vazut ca avind o infatisare schimonosita fara asemanare cu oamenii de care in prima fara oamenii se vor speria insa apoi vor asculta lucruri (duhovnicesti) pe care nu le-au auzit si care nu li s-au spus.

Stiu. Va bateti capul cu purgatoriul. INVIEREA nu conteaza. Am dreptate?


Daca vreti sa iubiti cu adevarat si sa fiti placut semenilor, trebuie sa fiti motivat de nemarginita dragoste a lui Dumnezeu (care se "materializeaza" in INVIERE si mostenirea vietii vesnice, prin pretul platit de jertfa Domnului Iisus Hristos). Daca nu aveti aceasta motivatie, iubirea dvs. este formala, fortata, superficiala, etc.

P.S. Cunoastem despre iubirea aratata semenilor, de-a lungul secolelor, de unii (foarte multi) credinciosi. Ex: Torquemada.


Miile de teologi, despre care vorbiti dvs., au facut multe greseli si s-au contrazis intre ei ( nu mai vorbesc de faptul ca au contrazis, pe fata, Sfanta Scriptura). Este stiut ca unii "teologi" sunt recunoscuti de o biserica si respinsi de alta. Mai mult, sunt unii Sfinti Parinti ale caror invataturi sunt selectate (unele invataturi sunt considerate bune iar altele gresite - la acelas Sfant Parinte).

Cat priveste cele 2 milenii: pot fi 2 milenii de acumulare de invataturi si obiceiuri gresite.

Pentru mine, adevaratii teologi sunt Domnul Iisus Hristos si Sfintii Sai Apostoli. Iar Ei m-au invatat despre nadejdea revenirii Domnului si a INVIERII.

Sa intelegem doar ca sfintul apostol Pavel dorea sa moara in trup pentru a se bucura de Cristos; iar asta inseamna ca "mortii", adica cei care decedat cu trupul, da, au partasie cu Domnul Isus Cristos; asta ne spune negru pe alb sfintul apostol Pavel. E si credinta catolicilor si a ortodocsilor:dupa moarte, sufletul nostru se desparte de trup si se va bucura sau nu de Domnul nostru Isus Cristos. Asa ne-a invatat Isus Cristos cind, atirnat pe cruce, i-a spus tilharului "Astazi vei fi cu mine in Rai", asa ne spune sfintul apostol Pavel, asa spune si Biserica si asa credem si noi.

Invierea isi are rostul, bineinteles. Insa atunci vom invia si cu trupul. Insa noi ne concentram pe prezent, pe lupta de zi cu zi cu pacatul, ispita, victoria si bucuria in Isus Cristos. Si speram ca moartea fizica sa ne surprinda in starea in care vom putea spune:"nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine". In felul acesta noi vom trai impreuna cu El, indiferent cind va fi invierea in trup, indiferent ca traim aici, pe pamint sau pe lumea cealalta.

Hai nu ma inebuniti ?!

Deci Avraam, care nici nu auzise de Isus Cristos, Inviere si viata vesnica, nu-l iubea pe Dumnezeu, hmm ?!!

Nu din dragoste pentru Dumnezeu a vrut el sa-si sacrifice fiul, ci din formalism si superficialitate, hmm ?!!

Maria, atunci cand a zis lui Dumnezeu: "Fie mie dupa voia Ta", il iubea fara motiv, hmm ?!!

Moise, Aron, David, etc. etc. etc. etc., toti sfintii Vechiului Testament, care nu stiau despre Inviere, il iubeau pe Dumnezeu asa, formal, corect ?!

Dintre musulmani, evrei, nimeni nu-l iubeste pe Dumnezeu, corect ?! Sau il iubesc aiurea, fara sa stie de ce ?

Dumneavoastra, domnule Grasu, si secta dumneavoastra, sunteti ca niste fii care spun: "Il iubim pe tata pentru ca o sa ne lase mostenire pamantul, casele si conturile lui in banca; nu putem sa il iubim pur si simplu; daca nu ne-ar fi promis conturile in banca, nu am avea motiv sa-l iubim".
Daca aceasta este religia pe care v-o doriti, sanatate buna; dar nu mai incercati sa ne-o bagati pe gat sub titulatura de crestinism.

Nu prea stiu ce sa mai cred despre Sfantul Apostol Pavel. In 1 Tesaloniceni cap. 4 (incepand cu vers. 13), ne spune ca "vom fi intotdeauna cu Domnul" (vers. 17) la revenirea Sa si Invierea mortilor. Apoi, dvs. imi aratati ca Sfantul Apostol credea in partasia cu Hristos, pe timpul mortii, inainte de revenirea Mantuitorului si Inviere.

Apoi, chiar nu mai inteleg de ce mai trebuie sa revina Domnul si sa fie o INVIERE. Doar ca sa adune hoiturile celor care oricum sunt cu EL? Mai este om problema: Domnul vorbeste cu mortii (face spiritism)? Nu ar face mai bine sa-i invieze si apoi sa discute cu ei?

P.S. Propun sa incehiem aici aceasta usoara deviere. Subiectul mortii a mai fost discutat. Acum vorbim despre revenirea Domnului si INVIERE.

Domnule Erethorn, Sfanta Scriptura ne spune ca marii oameni ai credintei, din VT, credeau in fagaduintele lui Dumnezeu (inviere, viata vesnica, Imparatia Sa). Asta era si baza credintei lor: fagaduintele Domnului. Iata ce ne spune Scriptura despre acestia:

"si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad." (Evrei 11:1). Nu ai nadejde = nu ai credinta adevarata.

"si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui!" (Evrei 11:6)

"Caci el (despre Avraam este vorba) astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu"(Evrei 11:10) - Avraam credea in Imparatia lui Dumnezeu (nu o stiati pe asta).

"Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, .... Caci se gindea ca Dumnezeu poate sa invieze chiar si din morti"(Evrei 11:17-19) - Avraam credea in fagaduintele Domnului si inviere (pe asta chiar ca nu o stiati).

"In credinta au murit toti acestia (este vorba de marii oameni ai credintei din VT) fara sa fi capatat lucrurile fagaduite, ci doar le-au vazut ai le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini ai calatori pe pamînt."(Evrei 11:13) - toata credinta se baza pe fagaduintele pline de dragoste a lui Dumnezeu (INVIERE, mostenirea vietii vesnice) despre care sfintii vechiului testament stiau.

Daca dvs. aveti o credinta bazata pe altceva decat fagaduintele lui Dumnezeu... mi-e foarte greu sa va inteleg.

P.S. Care Sfant din VT il sarbatoriti? In afara de Sf. Ilie eu nu mai cunosc nici un sfant VT sarbatorit.


Domnule, noi il iubim pe Tata, asa cum l-au iubit toti credinciosii din Sfanta Scriptura. Toti au crezut in fagaduintele LUI si L-au iubit.

Dvs. de ce-L iubiti pe Dumnezeu? Treaba asta cu iubirea total nemotivata nu exista nici in Sfanta Scriptura. Sunt doar texte de ale dvs. Pentru ca iubirea adevarata, manifestata in biserica dvs., s-a vazut cu varf si indesat, de-a lungul istoriei (si se va vedea, din nou).

Constientizarea faptului ca am un Dumnezeu care imi poarta de grija si mi-a pregatit un loc in Imparatia Sa, ma indeamna la dragoste. Dumnezeul dvs. doar exista (nu fagaduieste nimic, nu face nimic). E ca un dumnezeu mort. Iar dvs. sustineti ca-L iubiti. Dati-mi voie sa nu va cred.

Nu ma mir ca nu intelegeti ceea ce apostolul Pavel spune, mintuitorul spune, Sfinta Scriptura spune. Dumneavoastra,cei din secte, "ascultind" fiecare in parte de Sfintul Duh, aveti fiecare in parte propria viziune asupra DOmnului. Fiind limitati, iar Domnul infinit, normal ca daca mintea dumneavoastra nu pricepe spuneti ca nu e posibil.


Referitor la deviere: nu e nici o deviere; invierea mortilor nu e adevarata noastra nadejde, cel putin a unora dintre noi. Adevarata noastra nadejde este aceiasi nadejde a sfintului apostol Pavel si a tuturor sfintilor: Isus Cristos. Fie ca traim, fie ca murim, sintem cu El. Dumneavoastra neintelegind cuvintele Sfintei Scripturi va imaginati ca vom trai intr-o stare amorfa pina la sfirsitul lumii cind vom avea parte sau nu de rasplata. Noi consideram ca rasplata noastra deja o avem de pe pamint cind, in necazuri, bucurii, foame, durere sintem cu Cristos.Iar aceasta rasplata va continua si dupa moartea noastra, iar la invierea trupurilor, ne vom bucura sa fim toti slujitorii Lui Cristos impreuna cu EL atita timp cit EL va binevoi sa ne considere slugile sau prietenii Lui.

Concluzie: adevarata noastra nadejde este Isus Cristos. Fara nadejdea in Isus Cristos nici invierea mortilor nu are valoare, caci fara El poate ca vom fi osinditi vesnic, lucru pe care nu il doresc nimanui.

PS Nu gasiti sensul invierii trupurilor in conditiile in care sufletul nostru, dupa moarte poate avea partasie de Isus Cristos? (apopos, cuvintul "hoit" nu-si are rostul atunci cind vorbiti despre un subiect ca acesta si nici atunci cind vreti sa vorbiti cu respect despre creatia Domnului). Cine sinteti pina la urma dumneavoastra sa vreti sa intelegeti tot ceea ce DUmnezeu a creat sau a planuit?

Domnule, va permiteti cam multe prezumtii. Pe toate cele de mai sus le stiam (adica, stiam textele, nu neaparat si interpretarea sectei dumneavoastra).

Ceea ce vedem este interpretarea pe care o da Sf. Paul unor situatii veterotestamentare. Nici una din aceste interpretari ale Sf. Paul nu lasa nici macar sa se intrevada aceasta modalitate cu capul in jos pe care o promovati dumneavoastra, privitor la raportul iubire - incredere in Dumnezeu.

Iubirea primeaza. Ne incredem pentru ca iubim, nu iubim pentru ca ne incredem.


Si daca nu au zi in calendar credeti ca nu-i cinstim ?

E foarte bine ca Il iubiti, dar intelegeti o data ceea ce v-am explicat mai sus - increderea vine din iubire si nu invers.

Domnule, eu nu am nevoie de motive ca sa-l iubesc pe Dumnezeu. Daca nu pricepeti chestia asta, sunteti mai rau decat toti fariseii pe care i-a luat la suturi Mantuitorul; sau, mai bine spus, sunteti demnul lor urmas. Vamesul care isi batea pieptul si plangea nu si-a pus problema "De ce il iubesc pe Dumnezeu".

Cat priveste faptul ca ceva exista sau nu in Scriptura, imi permit sa va amintesc ca, pentru Biserica lui Dumnezeu, sola scriptura este o mare bazaconie. Prin urmare, nu mai incercati sa va justificati ideile cu aceasta doctrina care este straina de Biserica.

eu stiam ca la penticostali sunt "profetii" ... Ah, nu, am uitat, o aveti si dumneavoastra pe profeteasa White....

Aberati ingrozitor. Dumnezeu fagaduieste si face o multime de lucruri. Puneti mana pe Catehismul Bisericii Catolice, si cititi despre subiect de la art. 1021 incolo.

Ceea ce nu puteti sau nu vreti sa ricepeti este ca toate fagaduintele si toate actele de indurare divina sunt o expresie a dragostei, si nu o conditie a ei; si aici ma refer la dragostea reciproca.

Dragostea este motorul dintai, ea este, intr-un fel incomprehensibil pentru noi, la originea Sfintei Treimi, la originea Creatiei, la originea Rascumpararii. Um om care nu intoarce divinitatii aceasta dragoste neconditionata nu este demn de ea.

Am mai spus-o si o repet: dumneavoastra, adventistii, sunteti niste fii care isi iubesc tatal pentru mostenirea pe care o asteapta de la el. Halal dragoste.