In general nu-i bine a judeca, pentru ca nici unul nu-i fara de pacat si juecata fratelui e insusi un pacat. Si cei ce desfraneaza cu mintea , cu vorba sau cu fapta are indreptare, precum si cei cel judeca au loc de indreptare de mandria cei fac judecatori. Toti la olalta in lupta cu pacatul fie el cu gandul, vorba sau fapta, formeaza marea familie crestina ortodoxa. Sa nu judecam , ci sa invatam iertarea si iubirea precum Mantuitorul ne-a dat pilde nenumarate. Si cel mai mare pacatos de pe aceasta planeta, daca cauta indreptare si sa caieste pentru faptele lui, este pilda pentru cei ce merg in pacat fara a realiza acest lucu si nu au picatura de cainta. Sa ne rugam neancetat indiferent de ce patimi purtam in suflet si sa-i invatam si pe altii din greselile noastre fara a imprastia in jur ura si dispret, lucruri complet straine unui crestin adevarat fie el pacatos sau nu, dar fara de pacat nimeni nu e in asta lume.

Nu de judecata celuilalt avem noi nevoie, ci de judecata propriului eu! Ei, cine nu stie sa se judece pe sine, n-a invatat smerenia si cine nu a invatat catusi de putina smerenie, nu se poate ruga! Dumnezeu nu primeste rugaciunea celui mandru!

E bine ca in programul nostru de rugaciune sa includem momente in care sa vorbim cu Dumnezeu din inima noastra! Asa cum simtim noi sa ne rugam Lui! Si mai ales sa spunem din toata inima " Doamne, invata-ma sa ma rog!" AmiN!

Draga Alina, fiecare incearca sa vorbeasca din propria experienta. Eu experienta nu prea am. Dar daca o luam pe Elena "Va iubesc", ea desi e tanara, abia a implinit 30 ani, ea nu numai ca da cele mai bune sfaturi, dar si face ceea ce zice. Si poate chiar mai mult. Sa nu avem impresia ca credinta merge mana in mana cu varsta. Sunt unii de pe forum cu mult mai multa credinta si putere in rugaciune decat altii cu anii dublu la numar dar credinta pe jumatate, ca sa ma citez si pe mine in acest context.
Cei mai incercati si mai induhovniciti sunt bineveniti a ne da noua fratilor mai "mici" in credinta sfaturile necesare.
Si pe tine te vad printre cei cu experienta, dar cate odata iti lipseste blandetea din vorba, care cu siguranta si mie imi lipseste. Atunci cum vrem, ca mesajele noastre sa ajunga la inima celor care le citesc? Iarta-ma, Alina, nu am vrut sa te supar, ci doar sa-ti spun ca te apreciez.

cum ar trebui sa ne rugam?
un pustnic spunea: cind ne rugam sa simtitm flacarile iadului ca sint in prejurul nostru...
si altul: sa simtitm ca stam chiar in fata Domnului nostru Iisus Hristos si ca Lui ii cerem ceva
iar altul: Ce Domn/Rege ne-ar asculta ruga, daca am face-o cu plictis si intr-o doara?
POate poti sa minti un seaman de-al tau cind i te rogi pentru un lucru oarecare, insa pe Dumnezeu nu ai cum sa-l minti, pentru ca el, asa cum spune Imparatul si proorocul David, ne cunoaste inlauntrul, pentru ca ii sintem creatia.
Eu pot sa zic ca multi ani nu am stiut sa ma rog pentru ca nu am stiut ce sa cer.
Insa, multumesc Lui Dumnezeu, de ceva timp stiu ce anume sa-i cer.
Doamne ajuta.

Andrei, frumos spus: "Eu pot sa zic ca multi ani nu am stiut sa ma rog pentru ca nu am stiut ce sa cer." E inca o dovada ca cine isi propune sa urce scara desavarsirii, nu procedeaza de sus in jos, ci de jos in sus, urcand treapta cu treapta.

Ancah, blandetea sta dincolo de cuvinte. Ea este viata inimii :) Vorbeai de experienta, nu vreau sa te supar dar afla ca esti inselata. Trebuie sa invatam din pateric din vietile sfintilor nu din asa zisa mea experienta duhovniceasca. Eu nu am nimic anca, nici macar fapte bune :| Am doar dorinta de a merge pe cale. Pocainta anca este o stare a inimii, este viata ei, nu sta in cuvinte. :)

Eu sunt de parere ca rugaciunile randuite de biserica au toate cererile pt.cele ce ne sunt de trebuinta si mi se par foarte puternice ,daca le citim cu atentie.
La rugaciunle de dimineata eu gasesc cereri pt. a petrece ziua fara de pacat si de multumire pt.noaptea pe care Dumnezeu ne-a dat sa o trecem cu bine.
Iar la rugaciunile de seara cereri pt. a mai primi de la Dumnezeu inca o zi in dar si de pocainta pentru pacatele facute in timpul zilei.
De multe ori imi este greu sa fiu atenta la rugaciune ,dar de cand merg mai des la sf.biserica imi e mult mai bine.
Am urmat sfatul sf.Teofan Zavoratul si mai merg si la alte slujbe in afara de sf.Liturghie duminicala.
E bine sa ai o disciplina in rugaciune ,o ora cand sa citesti aceste rugaciuni ,dar nu toata lumea are un program strict ,nu depindem numai de noi.

Si in celelalte ore ce se intampla...:(?
Daca porunca e "-Sa ne rugam neincetat!":)

Cum sa ne rugam neincetat?
Citeste mai inainte raspunsul lui Costel!

Sfintii parinti spun ca tot ce facem in numele Domnului se poate numi rugaciune.
Eu cred ca daca te rogi atatea ore pe zi in restul timpului rugaciunea vine de la sine .Par.Calistrat vorbea despre o credincioasa care se roaga 5 ore pe zi,pensionara.
Fiecare se roaga cum poate si cat poate ,esenta este sa ne curatim de pacate si sa devenim mai buni ,sa inviem sufleteste.

Poate fi socotita rugaciune si aducerea aminte de Dumnezeu. Spunea parintele Savatie (cred) ca dorul dupa Dumnezeu se arata si prin dorinta de ati face cruce cand treci prin fata unei biserici. Cand inima ta arde cauta cu nesat sa se inchine Ziditorului. Imi amintesc ce am simtit cand m-am impartasit dupa o perioada de canon. Trupul imi tremura tot de teama si iubire, stiam ca atunci, acolo ma voi reintalni cu El cu Ziditorul cu Hristosul. Am mai scris pe undeva, Dumnezeu nu inseamna pravila fratilor Domnul inseamna iubire:) Nu vedeti cum plang de bucurie doi care se vad dupa un anumit numar de ani? Cu cata iubire se imbratiseaza? Ei va dati seama daca am simti aceea dragoste cum trebuie sa se mai bucure inima noastra de El? Aceea cred eu ca e rugaciunea neincetata. Rugaciunea din iubire nu din datorie.