Imi este clar...eu vorbesc ceva si tu raspunzi altceva...ba ca e gri - ca nu este alb si negru, ba cu alimentatia, acum imi spui de zaharia - ce legatura au toate acestea - incearca sa porti o discutie la subiect. Eu am pus niste probleme clare si vad ca te eschivezi de a le discuta, desi ele in prima faza te-au socat.

Dumnezeu sa-ti ajute sa faci bine in Biserica si peste tot pe unde vei merge. Dar retine: rugacinea, post, spovedanie - iubire fata de Dumnezeu si aproapele - toate facute cu smerenie.

Si apropo sfatuieste-te cu Dumnezeu si Sfintii - de la oameni s-ar putea sa nu primesti tocmai sfaturile cele mai bune.

Sophia, cel putin pentru o vreme, nu te mai implica in activitatile sociale, in comitetul parohial, in cor! Ti-a spus si Noesisaa. Mergi si tu la biserica numai ca sa participi la slujba, ca sa te rogi si atata tot! Si in rest, stai pe margine!

Pai exact asta ar trbui sa-i spui de fapt preotului meu si altora care se pun pe ei insisi in prim plan si nu-si vad greselile.

Uite spune-mi tu cum te-ai simti practic si cum ai proceda in situatia urmatoare:
Astepti sa vina preotul cu Botezul, cu casa si familia pregatita. Zice ca nu are timp azi, ca se duce la altii (ca acei altii s-au anuntat nu stiu cand, mai din vreme) si ca vine a doua zi. Si lasi totul balta ce aveai in plan si sta si familia ta drepti si asteptati, si nu vine nici a doua zi. Nu suna, nu raspunde la telefon. Iti vine sa te duci sa-l cauti la spital, sa nu fi patit ceva.
Si in final, cand intrebi ce se intampla, in loc sa-si ceara scuze, sau sa gaseasca o solutie gen vin maine, sau poimanine sau in alta zi (ca am inteles de aici de pe forum ca nu intra zilele in sac si se poate circula cu Botezul mai mult de alea 2 zile)si rezolvam (ca aveai si alte lucruri importante de intrebat cu ocazia vizitei, ca altfel nu ai prilej), iti spune ca n-ai decat sa-ti sfintesti singur casa si restul nu mai spun. Bum.

Asta e numai un exemplu. Spune-mi ce faci in cazul asta?
Eu nu stiu si nu sunt preot sa-mi sfintesc singura casa. Sau daca pot, atunci la ce mai imi trebuie preot in general. Unde este granita inre ceea ce pot face eu si ce poate numai preotul?

Spune-mi concret cum procedezi cu el.

Revenind la ceea ce spuneam mai sus.

Am gasit unele raspunsuri simple si la locul lor, char daca nu au stiu exact ce sa-mi spuna si le multumesc acelora (Noessissaa, Fallen, glykys etc.)
Ei stiu sa umble cu oamenii...Ideile lor sunt bune. le iau in seama.

Si ma gandeam si eu, cautand solutii practice.
Uneori este buna si o pauza. E nevoie sa te retragi sa fii numai tu cu Dumnezeu si sa ai linistea sa te gandesti, sa privesti in tine, sa-ti regasesti linistea in suflet si trup.

Si Iisus facea asta, si monahii. Iisus sa ducea singur undeva (in Ghetsimani, sau pe munte, sau pe maul marii) si medita si cauta linistea si dialogul cu Tatal.
Monahii se duc si ei in pustie, sau unii devin eremiti.
In felul asta au linistea rugaciunii, evita pacatele lor si ale celor din jur fata de ei poate (ca nu mai supara nici ei pe altii).
Si unii preoti se duc si se mai retrag in asa zis concediu.

Mi-as dori sa merg la o manastire, sa stau o vreme acolo. Mai mergeam inainte, in tara si ma simteam bine.
Unii au nevoie de manastire, de linistea ei si de a discuta cu cineva acolo.
Sa nu-mi spuneti ca e vorba neaparat de muls vaci si arat campuri.
E vorba de partea spirituala a manastirii. Munca o facem destul in afara ei.

Cand iti ajunge la tample oboseala, rabdarea, lupta, poate ca este o idee buna sa te retragi, sa-ti refaci fortele.
Pe Dumnezeu il gasesti oriunde, te poti ruga, poti vorbi cu El, te poti ruga.
Dar macar nu-ti mai faci pacate, nu dai nici altora prilej sa le faca.

Si poate ca nici asta nu se poate face cu forta. Daca nu te potrivesti cu mediul respectiv, cu omul respectiv, relatia nu va functiona niciodata, decat poate cu multe compromisuri. Si de obicei in astfel de cazuri unul renunta mereu si altii niciodata. De dragul pacii renunti si renunti pana ti se usuca sufletul. Si altii tot iau.

Poate ca este si asta o lectie, o voie a lui Dumnezeu. Poate ca asa vrea El sa ne invete ceva. Lasandu-i pe unii sa ne faca rau, dandu-le lor totul.
Nu stiu.

Eu nu mi-am aflat drumul. Nu mi-am aflat nici Omul, asemenea celui de la lacul Vitezda. Mi-am dorit mereu sa fiu eu Omul pentru altii si poate ca tocmai de asta am obosit.... Nu stiu.

Ma uit la altii cu drag, cate pot face in biserica lor si ce frumos este: cateheza, revista, ridica biserica, gradinita, scoala, cercuri, agape, cor, biblioteca, orfani, batrani, etc. Totul impreuna. Cinste lor!

Sophia, stropirea casei cu aghiasma poti sa o faci si singura, atata vreme cat nu esti in perioada lunara. Gustati din aghiasma mica si anafura toata lumea, zilnic. Faceti rugaciunile, pe care le puteti.
Mergeti duminica la Sfanta Liturghie. gaseste-ti un preot pe sufletul tau, la care sa te poti spovedi. Roaga-l pe Domnul si El ti-l va darui.Garantat.
Gandul al Domnul mereu. Nu descuraja. Dupa nori apare si soare. Doamne ajuta-ma! Doamne miluieste-ma! de cat ori poti.
Cu nadejde, sophia, Domnul nu te va lasa.

Draga Sophia,

Imi pare rau de problemele pe care le ai... cele descrise de tine si celelalte, nespuse, dar care probabil exista si ar putea fi cauza celor spuse...
Parerea mea este ca ar fi foarte bine sa iti gasesti un preot/ duhovnic pe sufletul tau, cu care sa poti vorbi si pe care sa il asculti cu credinta. Dumnezeu sa te ajute sa il gasesti! In rest nu ar trebui sa pui la suflet ce fac cei din jurul tau (din biserica sau mai stiu eu de unde)... nu e treaba noastra asta... Bineinteles, cu familia e altceva, nu poti sa-i ignori, dar nu ma pricep sa dau eu sfaturi in acest sens...
Roaga-te lui Dumnezeu si Maicii Domnului sa fii ocrotita si ajutata! Si cred ca ar fi foarte bine sa mergi in continuare la Sfanta Liturghie (la aceeasi biserica sau la alta - ortodoxa, desigur) si sa te concentrezi pe slujba si pe rugaciunile tale si mai putin pe cei din jur...

Doamne ajuta!

Fara suparare Sofia dar de cativa ani de cand scrii pe forumul asta, cam tot ce scrii arata faptul ca esti la "rascrucea" asta de care vorbesti.

Nici intr-o barca, nici in cealalta.

Nu stiu ce inseamna Biserica pentru tine si ce asteptari ai tu dar din frustrarile enuntate de tine se pare ca asteptarile tale sunt mai putin de natura spirituala.

Sau ai un mod ciudat de a intelege spiritualitatea, ca un fel de socializare iar o socializare esuata este pentru tine o spiritualitate esuata.

Ei bine, imi pare rau sa-ti spun, dar esecul spiritul il precede pe cel social.

Nu exista "greselile Ortodoxiei", exista greselile unor oameni care se cred ortodocsi si aici intri si tu.

Incearca sa-ti mai atenuezi meritele si la fel si acuzele care le aduci celorlalti si lucruile se vor mai echilibra si tu ai sa fii mai linistita.

Dar miezul problemei ramane de natura spirituala.

Fara suparare dar nu esti tocmai persoana care sa fi inteles corect cum trebuie facut lucrul asta.
S-a discutat deja..

Nu o mai da inutil la intors.
Saracul Scoty, bun baiat, nu zic nu, dar mai are mult malai de papat pana sa priceapa anumite lucruri cum trebuie si nu cum ii pica bine..

Tot fara suparare Aline:

1. Da, tocmai asta este problema. Lucrurile nu s-au schimbat.Am iertat si inghitit, dar e tot rau. In fond la ce te asteptai? Acelasi preot, aceeasi biserica, aceeasi oameni, viata mai grea. Ce schimbari ai fi vrut sa se intample?
Si am ajuns iar la un punct de minim unde ma intreb ce sa fac.

2. Nu stiu la ce barci te referi.

3. Ce anume intelegi prin spiritualitate, aici? Daca te referi la credinta, atunci pot sa-ti raspund asa:
- n-am ce frustrari de natura spirituala sa am. Nu Dumnezeu si nici sfintii nu ma supara. Ma supara cei din biserica de pe pamant. Pentru problemele de natura spirituala dam socoteala fiecare numai in fata lui Dumnezeu.
- am mai spus de atatea ori ce astept de la Biserica, in sensul de institutie pe pamant a lui Hristos. Astept exact ceea ce cere si asteapta si El: cumpatare, smerenie, iubire de oameni (concret activitati sociale), iar ca spiritualitate cum o numesti tu, cateheza, imbunatatirea stranei, o comunicare mai buna cu preotul (il consideram si duhovnic dar...) si sa-si faca datoria de preot si om).
Am dat mai sus un exemplu care m-a suparat si am intrebat concret ce ar face altii in locul meu.
Citeste si tu, in loc sa ma critici si da-mi un raspuns concret la problema.
Si sa stii ca la tot ceea ce am spus mai sus imi doresc sa particip si eu, dar decizia finala este a preotului.

4. Nu stiu la ce esesc spiritual te referi.

5. Spiritualitatea, aia pe care eu o numesc credinta, nu poate functiona fara social. Pentru mine biserica nu inseamna numai sa ma duc sa ma inchin, sa ma rog, sa tin post si sa ma impartasesc. Inseamna si ce fac pentru aproapele meu, inseamna si invatatura, inseamna si a fi activ sa faci biserica mai buna, slujbele ei (adica ceea ce se numeste: strana/cor, citet (ala de citeste din carti la slujbe), informare, ce mai poate face o femeie in biserica.

Meritele mele? Unde le-ai citit? Nu am spus ca le am, pentru ca singura nu pot face nimic. Unde m-am laudat eu?

6. Ba da, exista greselile ortodoxiei ca institutie si reprezentanti ai ei, asa cum fiecare credinta are problemele ei. Eu sunt ortodoxa, nu ma cred ortodoxa. Da, exact, exista greselile unor oameni din cadrul ortodoxiei. Exista greseli personale (pacate fata de Dumnezeu) pe care le facem toti: eu, tu, x si y si cele comune, pe care le face institutia si din cauza carora suferim multi (mai ales in diaspora).
Probabil ca tu si altii nu le vedeti si vi se pare ca nu exista, pentru ca nu va intereseaza anumite lucruri, nu va loviti de ele.

De cate ori a spus Hristos sa iertam?
De cate ori ti-a iertat Dumnezeu tie?
Ce spune rugaciunea "Tatal nostru"? Este acolo un "precum".
"Cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura".
Te-ai intrebat ce ar fi daca si Dumnezeu ar obosi si el sa-ti mai ierte?

Poate ma insel, dar pentru tine Biserica inseamna un loc unde te poti intalni cu persoane dragute si cumsecade.
Mai putin un sistem de valori care sa-l urmezi "la sange" oricat de greu ti-ar fi.

Ai contestat de fiecare data cand ti-a convenit, invatatura Bisericii.
Ai fost trimisa sa vezi care este si cum este la origine, in loc de asta ai preferat sa te declari confuza de parerile expuse pe Internet si sa ramai la parerile tale.

Te consideri ortodoxa, dar asa cum vrei tu sa vezi ortodoxia, ai propriile sabloane morale, mergi pe drumul tau, sa nu te miri daca ajungi intr-o fundatura.
Categoric nu e vina ortodoxiei.

N-ai acest drept. Dar ai dreptul sa ierti.
Adica supararea este naturala, se poate intampla, dar TREBUIE sa treci mai departe. De fiecare data. De 70 ori cate 7 si peste. Vezi mai sus.

Ai o oarece stare de confuzie, Biserica e una, preotul pe care esti suparat ca nu ti-a satisfacut niste ambitii personale si nu se incadreaza in asteptarile atale, este altceva.
Bine ar fi sa avem si fata de noi cel putin atatea pretentii cat avem fata de altii.
Dar iti pot spune ca este un proces invers, cu cat avem mai putine asteptari de la noi (si prin asta coboram) cu atat avem mai multe de la altii.

Si daca in ceea ce ne priveste pe noi insine, putem face muuuulte, in ceea ce ii priveste pe altii nu foarte multe, in orice caz nu repede si usor cum ne asteptam in general iar asta duce la frustrare.

Astfel stand lucrurile, cred ca este limpede ce poti face ca sa le indrepti.

Mi-a scapat cred, link te rog.

Incapacitatea de a ierta si tot ce deriva de aici -> deruta si deriva spirituala, chiar sociala, etc.

Sau pe scurt: bagare in seama.
Dumnezeu nu-ti conditioneaza si limiteaza faptele bune la ce faci in biserica (ca loc social).
Intentiile bune sunt bune atat timp cat sunt bine puse in practica. Atunci cand ele cer si implicarea altora, intervine regula: "binele cu forta nu se poate". Nu este loc pentru ce vrei tu? Treci mai departe si iti vezi de ale tale.
Fortezi? E vina ta, si intentiile bune nu mai sunt bune. Si tu esti cea mai buna confirmare ca este asa, binele autentic nu degenereaza niciodata in frustrare.

Ortodoxia e mai presus de orice institutie.
Si reprezentatii adevarati sunt Hristos si Sfintii.
Cu ce ti-au gresit ei?

De la a fi botezat ortodox pana la a fi ortodox e un drum lung.
Esti sigura ca l-ai parcurs in intregime?
Probabil daca ai fi, n-am mai fi avut aceasta conversatie acum.

In momentul in care alegi sa fii intr-o tara unde ortodoxia este o raritate cred ca trebuie sa-ti asumi riscurile de rigoare si sa nu fii prea mofturos.

Daca problema e serioasa si cu adevarat spirituala poti lua in considerare si posibilitatea de a trai mai prost, dar mai aproape de inima ortodoxiei (geografic vorbind).

Altfel ajungi la un asa grad de ipocrizie si ratacire incat sa-ti parasesti credinta pentru mofturi si sa spui ca ai dus-o in felul asta la superlativ.
Sunt suficiente exemple pe aici.

Depinde despre ce lucruri vorbesti. Esti sigura ca Dumnezeu ti le-a cerut sau sunt ambitii personale?