Sa te auda Dumnezeu , si sa le faca cu adevarat simple . . . !

Raspund la acest mesaj numai pt ca am vazut aici numele meu.
Ma mira acest fapt (am crezut ca izbucnirea "te displac mult" este una de moment, dar vad ca atitudinea aceasta e pervaziva).
Ca sa clarific situatia din partea mea: ei bine, eu nu te displac.
Incearca sa separi mesajele altora de persoana ta.
Putini te cunosc personal (in cazul acelora, chiar nu ar trebui sa ii suspectezi de rea vointa, cred eu).
Restul iti raspund la postari, atat.

Mie imi pare rau ca esti atat de chinuit in alegerile tale, dar , am mai zis, raspunsurile nu le gasesti aici.
Parerea mea (cu riscul sa te supere) este ca fara renuntare nu vei misca un pas. Renuntare la ce? La toata stiinta si intelepciunea lumeasca in care ai investit timp si efort si pe care o iubesti din tot sufletul si incerci sa o impaci cu ortodoxia.
Dar alegerile sunt ale tale.
Iarta-ma ca te-am suparat. Nu aceasta a fost intentia mea.

Iarta-ma frate ca te-am suparat. Nu aceasta a fost intentia mea. Cat celorlalti useri precum: cristiboss, anna21...nu procedati corect si nici frumos!

Cristi,

Am vrut să te întreb de mai multe ori, văzînd că îl tot ataci în mod gratuit pe Ioan: ţi-a intrat cineva în cont?!

Acum puţin timp a fost un schimb de idei între noi pe privat, început de tine, pe care-l fac public tocmai ca să mă lămureşti:

Pe fratele care îţi greşeşte îl rabzi o vreme (şi cît a răbdat Ioan!), dar dacă insistă în greşeala lui trebuie să-i spui într-un fel sau altul. Pentru îndreptarea lui, ca să nu zacă în înşelare.

Va multumesc. Ma iertati, va rog frumos.

In fata voastra nu voiesc sa ridic capul. Sunteti prea buna cu mine, mereu. Asa cred eu, sa ma iertati.

Multumesc, Florin-Ionut. marturisesc acum ca mi-ai facut o surpriza mare si frumoasa. Sa ma ierti, frate, pentru suparari.

Cu iertare, de trei ori iertare sa nu va suparati.
Adam cel inainte de caderea in pacat a fost facut cu fire curata si lipsita de orice imaginatie. Avea un discernamant curat si o stravadere pe care astazi doar sfintii o mai ating. Toate le vedea curat asa cum sunt, fara distorsionarea imaginatiei sau a unei minti pacatoase. Umbla gol si nu se rusina tocmai fiindca nu avea imaginatia care este aducatoare de pacat.
In clipa in care Adam a cazut in pacat a patruns si imaginatia in mintea sa. A fost momentul in care raul a intrat in firea omeneasca. Din clipa aceea si-a dat seama ca e gol si si-a imaginat deja ca e vazut gol.

Noi oamenii avem firea cazuta a lui Adam. Din pricina inmultirii pacatelor avem si imprastierea mintii la rugaciune. Insa Sfintii Parinti asa ne invata si asa si este: -intai curatare de pacate, apoi curatare a mintii de pacate, deci lipsa de pacate in gand, si apoi curatarea imaginatiei pacatului. Pentru a putea ajunge la inaltimea rugaciunii trebuie sa cureti tot lumescul din tine.
Omul profund induhovnicit este lipsit de imaginatie intrucat are discernamantul si dreapta judecata. Nu are nevoie de imaginatie pentru ca are incredere totala in Dumnezeu in a carui voie se lasa. Nu este nevoie sa isi imagineze ce va fi pentru ca ia viata asa cum e si cum ii randuie Dumnezeu. Nu isi imagineaza descoperiri nemaipomenite pentru ca stie ca daca trebuie sa descopere ceva Dumnezeu ii descopera in minte si atunci va stii. Dar va stii doar atunci cand Dumnezeu ii va descoperi. In toate face voia lui Dumnezeu si atunci nu are sens sa isi imagineze nimic.
Fiind induhovnicit si avand pe Dumnezeu in minte, nu mai are cum sa mai fie acolo si imaginatia. In minte e doar Dumnezeu. Si astfel Dumnezeu il intelepteste iar mintea celui induhovnicit vede totul clar si limpede in orice moment.

Am vrut si eu sa raspund la acea postare, dar am renuntat ca sa nu mai incing spiritele.
Eu am avut un thread pe aceasta tema, la care am renuntat pt ca nu prea cadeau oamenii de acord ca imaginatia este nociva cresterii duhovnicesti.
Daca ai informatii in plus despre acest subiect (care ma intereseaza), m-as bucura sa le postezi acolo:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=10618