Deci să înţelegem că părintele Necula a făcut prozelitism în cel mai pur sens al cuvântului?

nicidecum, dar dumneata tot asa vei suci cuvintele, orice ti-ar spune cineva, si orice-ar scrie....

edit: cam asta inseamna prozelitism, fara dictionar...

Deh, ce să-i faci... a voleur, voleur et demi!

:1: n-am zis-o eu!!!

Domnul Catalin sustine ca parintele Necula a facut apostolat in biserica penticostala.
Daca dumneavoastra credeti ca nu a avut cum sa faca apostolat (pentru ca e 1700-1900 de ani prea tarziu) atunci cum ati defini ceea ce a facut parintele?

Am citit o alta definitie pe forum: ortodocsii nu fac prozelitism ci misiune.
Credeti ca parintele Necula a facut misiune?

ce bine-am ras! de unde le scoateti mai oamenilor? am zis bine, mare talent la sucit cuvinte!

ca sa nu va mai puneti mintea pe bigudiuri:

http://www.youtube.com/watch?v=myEzo...feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=F1OoE...feature=relmfu
http://www.sfaturiortodoxe.ro/sfanta_lumina.htm

poate ajuta.... mai mult decat cuvintele sucite si ras-sucite

Doamne ajută!
Sigur că da, am specificat faptul că părintele a mers acolo pentru a mărturisi Ortodoxia. În acest sens, în mesajul precedent, am scris astfel:
"Cred că părintele şi-a îndeplinit foarte corect misiunea: a mărturisit cu dragoste şi convingere Ortodoxia, rămânând foarte sincer în dialog (a menţionat încă de la începutul prelegerii scopul prezenţei sale la acea conferinţă, fără a încerca să manipuleze sau să folosească tehnici de "captatio benevolentiae"), păstrând, în acelaşi timp, păstrând o atitudine foarte deschisă, tolerantă şi diplomatică (în sensul pozitiv al cuvântului)".
De asemenea, în finalul mesajului, am menţionat clar că socotesc relativismul ("concepţiile ecumeniste", aşa cum preferaţi dvs să spuneţi) ca fiind una dintre cele mai grave ispite ale vremii noastre. Părintele profesor Necula n-a relativizat credinţa ortodoxă, nu a afirmat că toate cultele ar fi la fel de corecte, ci, dimpotrivă, într-un mod foarte deschis şi sincer, a mărturisit convingerile sale ortodoxe, vorbindu-le ascultătorilor săi despre încrederea în Maica Domnului, despre cinstirea icoanelor (menţionând chiar că unii creştini şi-au dat viaţa pentru aceasta) şi despre alte aspecte ale Ortodoxiei.

Să aveţi o seară binecuvântată!

Doamne ajută!
Aţi scris aşa: "Din pacate exista si persoane care confunda delimitarea care se face intre ortodoxie si erezie cu intoleranta, habotnicia si izolarea".
N-am condamnat delimitarea Ortodoxiei de erezie, ci calificarea arbitrară a unora drept "eretici", doar pentru că, din diverse motive, nu s-au născut ortodocşi sau, dezamăgiţi de atitudinea NOASTRĂ, au părăsit Biserica cea una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.
Mai clar: respingerea preacinstirii Maicii Domnului, de exemplu, este o gravă erezie. În schimb, dacă un creştin neoprotestant îmi va spune că el n-o venerează pe Sfânta Fecioară, nu-l voi numi "eretic", ci îl voi trata cu tot respectul şi încrederea cuvenite unui creştin care, ca şi mine, crede şi-L iubeşte pe Domnul Hristos. Îi voi respecta libertatea de credinţă şi-i voi vorbi (dacă va fi de acord să discutăm pe această temă) despre Maica Domnului din perspectivă ortodoxă, despre relaţia noastră cu ea, despre bucuria de a o avea drept Măicuţă a noastră şi călăuzitoare către Fiul ei Cel iubit. O voi mărturisi deschis pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cu bucurie şi dragoste faţă de ea, dar nicio clipă nu-l voi judeca pe interlocutorul meu că n-o cinsteşte! De ce nu-l voi judeca? În primul rând, fiindcă aşa m-a învăţat Hristos (Matei7, 1); apoi, fiindcă cel căruia îi vorbesc (a câta oară va trebui să repet?) crede în Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh (Unicul Dumnezeu adevărat) şi, din cauza unor împrejurări istorice triste, amăgit fiind, a ajuns incapabil de a înţelege adevărata semnificaţie a preacinstirii Maicii Domnului.
Ideile eterodoxe sunt erezii, dar cei care au aderat la ele din sinceritate sunt creştini, fraţi ai noştri neinformaţi care, fără s-o ştie, au nevoie de ajutorul nostru, au nevoie, în primul rând, de exemplul nostru personal pentru a reveni la Ortodoxie. Nu ei sunt autorii dezbinării dintre creştini şi să nu uităm cuvintele atât de dure şi de reale ale părintelui N. Steinhardt, monahul mărturisitor de la Rohia: "cei ce se declară slujitorii lui Hristos şi se urăsc ori defaimă unii pe alţii sunt nişte mincinoşi neruşinaţi" (Dăruind vei dobândi).

Dacă un semen de-al meu neortodox Îl mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu, cu ce drept aş putea da eu verdicte în privinţa sufletului lui? Cum aş îndrăzni să-l numesc "eretic", de vreme ce Dumnezeul meu şi al lui a spus clar: "pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară"? Dacă Hristos primeşte pe oricine crede în El, mă pot împotrivi eu acestei hotărâri divine?

"Altfel, vrand nevrand este exclusivist, deci..?"
Ştiţi cum a fost în Biserica primară cu acei creştini proveniţi dintre evrei, care practicau circumcizia şi-i mai sfătuiau şi pe alţii s-o practice, acordând acestui act o valoare soteriologică? Probabil că ştiţi la ce mă refer şi probabil că ştiţi cum au reacţionat Sfinţii Apostoli în faţa acestei grave încercări de iudaizare a creştinismului: au mărturisit cu tărie adevărul, au fost chiar severi şi au polemizat cu iudaizanţii (vezi Ep. către Galateni), dar nu i-au considerat ca excomunicaţi şi vrednici de iad pe acei creştini încremeniţi în obiceiurile iudaice de care nu se puteau elibera.

Aţi mai spus că: "Dar din pacate, dupa cum stii, nu toti cei care isi spun crestini impartasesc aceeasi credinta si in acelasi Dumnezeu (chiar daca il numesc la fel)".

Da, eu mă refeream la cei care cred în Sfânta Treime, în Întruparea, Răstignirea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos... pe scurt, la cei care acceptă adevărurile revelate fundamentale ale creştinismului (dogma trinitară şi cea hristologică).
Nu m-am referit la cei ce au căzut victime ale unor erezii antitrinitare şi hristologice (aşa cum sunt, de exemplu, unitarienii urmaşii sabelienilor din primele veacuri). Desigur că şi aceştia din urmă au dreptul de a fi iubiţi... dar m-aş gândi mult dacă să-i numesc sau nu "creştini", săracii. :( Sincer, îmi pare rău pentru ei... :(

Acum nădăjduiesc că mi-aţi înţeles mai bine ideea. NU sunt relativistă, NU împărtăşesc idei sincretice, ci sunt doar o ortodoxă tolerantă faţă de cei de alte credinţe şi foarte deschisă faţă de creştinii din celelalte confesiuni.

Toate cele bune!

De aceea am folosit cuvantul apostolat, ca sa evidentiez o diferenta. La fel ca Apostolii, se marturiseste doar adevarul, fara incercari de convingere, atragere, etc. Ortodoxia nu are nevoie de cat mai multi membrii, ci doar cei pe care Dumnezu ii doreste, de aceea se spune in Sfanta Scriptura de cei alesi. Cum se spunea si in pilda semanatorului, se arunca doar cuvantul si totul depinde de terenul pe care a cazut, nu de cuvant. Iar terenul e pregatit dinainte de cel ce asculta.
In al doilea rand, la fel de important, sau cel mai important lucru, conteaza ce se propovaduieste, pentru ca toti pot propovadui orice idee, si martorii fac asta, si scientologii, etc. Ortodoxia propovaduieste adevarul care duce la mantuire, altii propovaduiesc neadevaruri care rup de la mantuire. Asta e cel mai important.