chiar daca apostolul Petru a fost "piatra" pe care Domnul Christos si-a intemeiat Biserica, totusi de ce Benedict de astazi, ar fi un fel de "nou Petru"? face Benedict minunile pe care le facea apostolul Petru? ceva care sa certifice ca Dumnezeu l-a ales intr-o pozitie de frunte in cadrul Bisericii Sale! la asta ma refer! ce este cu acest Benedict si de ce ar fi el conducatorul bisericii Crestine? de cand oamenii aleg un conducator spiritual si nu Duhul Sfant? nu era cazul ca Duhul sa aleaga?

Exista ceva care sa certifice ca pe preotul din parohia mea l-a ales Dumnezeu sa savarseasca Sfintele Taine, adica sa celebreze Sfanta Liturghie, sa ierte pacatele, in numele lui Hristos, sa boteze, sa miruiasca ?

Evident ca exista. Si anume, invatatura Bisericii, care ne arata ca, prin punerea mainilor, in cadrul Tainei Preotiei, preotul primeste un anumit har.


Evident ca Duhul Sfant alege, la fel cum Duhul Sfant l-a inspirat, de exemplu, pe Sf. Paul atunci cand a scris Epistola catre Tit, sau cum Duhul Sfant i-a pazit de orice greseala dogmatica pe Sfintii Parinti de la Sinodul de la Chalcedon etc.

Am o curiozitate: puteti, va rog, sa ne spuneti carei biserici ii apartineti ?

Eu te-aș sfătui să-i faci reclamație la administrația forumului, că a îndrăznit să susțină un punct de vedere ortodox.
Păi se poate așa ceva? Unde se crede el!? :30:

Impresionant!
 

Hristos a înviat!
"(1) Eu sunt ucenic al lui Iisus Hristos.

(2) El este Dumnezeul meu, Domnul (stapanul) meu, Mantuitorul meu. El mai este Invatatorul si Povatuitorul meu, sprijinul si ajutorul meu.

(3) Invatatura Lui o gasesc in Sfanta Scriptura si ma silesc sa o aplic asa cum se cuvine in viata mea de zi cu zi. Gresesc adeseori dar ingaduiti, sunt doar un ucenic."
Dar sunteţi un ucenic foarte silitor, din câte observ!
Impresionantă mărturisire de credinţă!!!
Domnul nostru Iisus Hristos, Lumina vieţii noastre, să vă ocrotească totdeauna şi să vă umple inima de bucuria sfântă a prezenţei Sale!
M-a impresionat profund ceea ce aţi scris.
"De la Papa de la Roma pana la tanarul proaspat increstinat din Pakistan si de la Patriarhul Constantinopolului pana la cel mai smerit calugar sihastru, toti suntem frati in Hristos."
Amin!

"5) De aceea zic si sustin: unitatea face mai mult decat dogma."
Dogmă, în limbajul teologic ortodox, = adevăr de credinţă revelat. De aceea, cred că, înţelese în acest sens, dogmele (cel puţin cele fundamentale) constituie tocmai liantul dintre noi, toţi creştinii, deşi între confesiunile şi denominaţiunile noastre există, din păcate, numeroase diferenţe. Cele mai importante dogme (adevăruri de credinţă, transmise prin Revelaţie) sunt exact cele pe care le-aţi mărturisit - adică dogma trinitară şi cea hristologică.
Noţiunea de "dogmatică" este total diferită de dogmatism... :)
Mărturisim împreună că Hristos a înviat?
Da!
Înseamnă că unitatea noastră de credinţă se bazează pe un adevăr mai puternic decât orice diferenţă dintre noi, superior oricărui obstacol din lumea aceasta. "Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?" (Romani8, 35) se întreba, retoric, "Apostolul neamurilor".
Potrivit credinţei noastre creştine, Adevărul absolut este nu o idee sau un sistem doctrinar, ci o Persoană - Fiul lui Dumnezeu întrupat (cf. Ioan14, 6). Astfel, aşa cum atât de frumos aţi menţionat în mesajele dvs, credinţa noastră este, în primul rând relaţia de comuniune cu o Persoană şi, pornind de aici, adeziunea liberă şi necondiţionată la întreaga învăţătură pe care Această Persoană - Iisus Hristos - ne-a descoperit-o.
"Ce este de folos in ochii necredinciosilor, ca eu sa fiu una cu cel ce marturiseste pe Hristos sau sa fim doi marturisitori separati ai aceluiasi Domn, despartiti, afurisindu-ne si anatemizandu-ne reciproc?"
Şi în această privinţă, sunt întru totul de acord cu dvs. Chiar dacă, din cauza împrejurărilor istorice, Îl slăvim pe Dumnezeul iubirii împărţiţi în atât de multe confesiuni, cred că putem păstra, cu ajutorul Domnului, solidaritatea şi dragostea dintre noi pentru ca, mărturisindu-L pe Hristos în acelaşi gând, să putem exclama, plini de credinţă şi bucurie, că "Aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră. Cine este cel ce biruieşte lumea, dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?" (1Ioan5, 4-5).
Nu trebuie sacrificată dragostea pentru adevăr şi nici adevărul nu trebuie pervertit sau renegat sub pretextul iubirii. Dumnezeul nostru, Sfânta Treime, este Izvorul adevărului şi al iubirii, astfel încât, rămânând în dragostea autentică şi păstrând adevărul ce ni s-a revelat, vom putea urma îndemnul inspirat al Sfântului Apostol Pavel: "ţineţi adevărul în iubire".
Este atât de trist faptul că unii creştini nu ezită să-şi adreseze unii altora apelativul total necuviincios şi nedrept "eretic". De ce să-l numim "eretic" pe cel care, asemenea nouă, crede în Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh - Unicul Dumnezeu adevărat?
Dacă celălalt are o opinie diferită faţă de noi, dacă el, din diverse motive, înţelege relaţia cu Tatăl ceresc într-un mod neobişnuit, chiar ciudat din perspectiva noastră, nu este oare onest şi politicos să-l invităm la un dialog sincer, bazat pe dragoste şi respect?
M-a impresionat ceea ce aţi relatat într-un alt mesaj (tot la topic-ul acesta) despre discuţia din Biserica dvs, în care ne-aţi numit "fraţi ortodocşi".
Cred că există două extreme foarte dăunătoare pentru viaţa noastră spirituală, pentru pelerinajul nostru către Împărăţie: relativismul sincretist pe de o parte şi, pe de altă parte, habotnicia, intoleranţa faţă de confraţii creştini din celelalte confesiuni, care sunt coreligionarii noştri.
În încheierea acestui mesaj, aş dori să citez o cugetare a părintelui Nicolae Steinhardt, pe care am mai postat-o de câteva ori pe forum, fiindcă-mi pare deosebit de profundă şi ziditoare de suflet: "cei care se declară slujitorii lui Hristos şi se urăsc ori defaimă unii pe alţii sunt nişte mincinoşi neruşinaţi".

Pace şi bucurie întru Hristos!

cum as putea sa fac una ca asta??

sunt de acord sa fie respectati si cei care cred in institutia papala dar si cei care nu cred, insa sa spui prima data ca papa este "unsul Domnului" si apoi, cand esti intrebat mai exact, sa retractezi intr-un mod rusinos zicand ca nu crezi ca ar trebui sa existe un papa pentru poporul lui Dumnezeu, mi se pare bizar cel putin! respect acei oameni care spun deschis ceea ce cred, fara ocolisuri!

pentru detalii personale cred ca putem folosi mesageria privata; totusi va rog retineti ca nu din perspectiva apartenentei la o anumita confesiune am scris pe acest topic o opinie contrara credintei dvs., ci din perspectiva unei simple cetatene care-si pune niste intrebari legate de lumea in care traim si de modul de gandire al comunitatilor din mediul in care ne ducem viata de zi cu zi.

nu va judec si nu am nimic cu dumneavoastra daca considerati pe papa Benedict ca fiind slujitorul Domnului si vicarul lui Christos, va respect credinta !

iata deci nedumerirea mea (a unei simple cetatene): daca luam ca fiind veridica ipoteza ca Petru a fost cumva deasupra celorlalti apostoli (el fiind stanca, lui i s-au dat cheile Imparatiei, el a iubit cel mai mult pe Domnul); de ce astazi, episcopul Ratzinger ar fi mai presus ca ceilalti episcopi? daca vorbim de Petru ca a avut o intaietate fatza de ceilalti apostoli, de ce astazi Ratzinger este in aceeasi pozitie? si de ce trebuie sa fie asa? adica de ce, pe tot parcursul istoriei, un episcop intotdeauna este vazut ca fiind peste ceilalti???

Nu vi se pare bizar ca cereti sa vi se raspunda direct si fara ocolisuri la intrebarile pe care le puneti, iar cind sinteti intrebata direct si fara ocolisuri carei biserici ii apartineti dumneavoastra refuzati?

dar este off-topic si nepotrivit sa discutam detalii legate de cei care se logheaza pentru a posta !
o sa va trimit un mesaj personal cu raspunsul atat de asteptat !

(in plus de asta, nutu, eu nu am cerut sa primesc raspunsuri, nu pot "soma" pe cineva sa-mi raspunda, ar fi un gest urat si necivilizat, eu am cerut ca fiecare sa spuna exact ceea ce crede, daca tot exprima niste idei, nu??)

Motivul este simplu.

Dacă acceptăm faptul că Mântuitorul, atunci când a înfiinţat Biserica Sa, a instituit o anumită ierarhie funcţională (preoţi, episcopi, apostoli, etc.), atunci trebuie să ne întrebăm care poate fi motivaţia din spatele existenţei acestei ierarhii.
Dacă admitem că Iisus l-a instituit pe Petru drept cap al Bisericii văzute, pentru a-i întări, pentru a-i conduce şi îndruma pe fraţii săi episcopi, atunci trebuie să ne întrebăm dacă necesitatea care a stat la baza unei asemenea decizii continuă să existe.

Ar fi oarecum ilogic să spunem că, la începuturile Bisericii, aceasta a avut un cap văzut, în persoana lui Petru, urmare a unui mandat încredinţat direct de către Mântuitor, urmând ca în generaţiile următoare acest oficiu să înceteze a exista.