După cum ne arată si marii noştri duhovnici, copiii somalezi vor avea parte de judecata lor, după legea firii.

Cum adica ? Nu ii trimitem noi in iad sau in rai ? :1:
Atunci de ce se pune aceasta intrebare sub diferite forme ? De ce trebuie opus exemplul copilului somalez "fundamentalismului " ortodox ?

Întreabă-i pe cei ce pun întrebarea.

Eu cred ca moartea copilului somalez nebotezat este o palma data fiecaruia dintre noi.
Si mai cred ca un ortodox ar trebui sa repete pana la lacrimi ca nu exista mantuire in afara bisericii. Cred ca ajuta la "zidirea personala " cum zicea cineva.

Am să vă spun de ce.

Un preopinent fundamentalist, de aici de pe forum, a dat mai demult un răspuns năucitor la această întrebare, pusă tocmai din perspectiva învăţăturii biblice şi patristice a judecării după legea firii a celui nebotezat fără vina sa.

Dumnealui a recunoscut că, da, vor fi judecaţi după legea firii (ceea ce nici nu putea să nege, fiind, după cum am arătat, o învăţătură atât biblică, cât şi patristică) dar, a adăugat dânsul, chiar dacă acceptăm că vor judecaţi, nu acceptăm că vor fi şi iertaţi.

Mai pe scurt, vor fi judecaţi după legea firii şi condamnaţi toţi.

Mai adăugaţi la asta şi alte idei, de genul "din BO face parte cine merită", ceea ce conduce logic la concluzia că pruncul somalez mort nebotezat nu a meritat să fie mântuit, şi veţi avea imaginea unui gen de atitudine care trebuie combătută cu tărie.

Dumneavoastra uitati ca un copil nici n-ar putea fi judecat dupa legea firii. Dar intrebarea mea era alta si anume : Nu cumva se ascunde altceva in spatele dorintei nevinovate de a vedea copilul somalez mantuit ? De ce folosim copilul somalez ca sa ne promovam propriile idei despre Dumnezeu ? (lasand la o parte faptul ca nu sant nici macar propriile idei de multe ori :1:).
De cand a devenit ocupatia noastra sa decidem cine anume ajunge in rai ? Si de ce nu putem intelege de ce trebuie sa afirmam mereu ca in afara bisericii nu exista mantuire ? In opinia mea una din marile greseli ale timpului nostru este ca nesocotim intelepciunea inaintasilor nostri.

Nu nesocotim intelepciunea inaintasilor nostrii ci pur si simplu noi suntem mai cumsecade decit ei . Ce nu este clar ? Si se cheama probabil ca astfel nu suntem ortodocsi anacronici .

Un exemplu asemanator cu copilul somalez au mai incercat sa speculeze maicumsecadistii inaintasilor prin jenantul exemplu cu Gestapoul si evreii din podul casei , la care au obtinut un raspuns tot cum nu se asteptau . Si au tot insistat pina li s-au inmuiat picioarele si apoi au gasit ce cautau . Defapt , in spatele insistentei maladive cu acest exemplu era altceva , care din cite vad inca nu si-a gasit leacul .

Cred ca si acum se invirte cam tot pe linga asa ceva.

' Om mai vedea !

Ei, uite frate ca mi-ai pus si mie, in sfarsit, o minge la fileu...:)
Pai, tocmai fratia voastra, atat de strasnic ancorat la radacini (lucru pe care il gasesc bun intru totul, dealtfel) sa uiti una din vorbele Bisericii nostre dintotdeauna?
Aceea care ne lamurea ca teolog e orice om care se inchina lui Dumnezeu, orice rugator, cat de mic, un savarsitor de-o vorbulita, acolo, un scancet, ceva... In fine, un cautator al Domnului, un catindat la Vesnicie.
Ce sa mai spun de mucenitii si mucenitele din Vietile Sfintilor? Ca majoritatea erau "doar" "simpli" credinciosi. Nu erau, oare, teologi acei indumnezeiti martiri? Ce teologie au facut ei!!! Cu sange, frate Catalin, cu sange au scris teologia...
As mai adauga si pe prostovanii de plaiesi ai lui Stefan si ai tuturor domnitorilor nostri, care puneau mana pe coasa si spada ca sa lupte cu paginatatea, de dragul Domnului si al credintei noastre ortodoxe fara de care ei, prostovanii, nu puteau pricepe in ruptul capului si-al coastelor cum se poate trai pe pamant.
Iarta-ma ca iti reamintesc, o fac doar ca-mi e draga acceptiunea ACEASTA a vietii cu adevarat traite de crestini, iar nu cea care ma duce cu gandul la o institutie sau scoala, la ifose si aere de snobi si snobinete, ori direct la mandria mea neroada, bunaoara...

Altminteri, picam de-a dreptul in Dexul lumesc, unde laic e omul care nu face parte din cler. Pai de nu e omul preot, gata, nu-i teolog?
Ba uite, sa te necajesc un pic, iti amintesc o vorba tot din Traditie. Si inca, mult savurata de insisi membrii clerului nostru: cica dracul e al mai mare teolog!... N-ai vazut pe la Fratii Karamazov ce i-au facut lui Ivan? De-aici si sintagma "diavolii teologali".

In fine, am scris doar asa, spre descretirea fruntilor si-a atmosferei.
Sa fiu iertat!

P.S. Nu stiu daca se mantuieste somalezul. Domnul stie! Dar asa cum Il cunosc eu, cat si daca Il cunosc, eu cred ca Multmilostivul si PreaInduratul nostru Hristos are grija de ei, chiar daca noi ne incrancenam sa dezbatem la nesfarsit (din nevoia fireasca de a spori consonanta noastra cognitiva si linistirea afectiva) "piatra filosofala" a Botezului.

Nu era mai simplu un răspuns la întrebare ?

De unde încrâncenarea aceasta de a vă eschiva de la un răspuns simplu ?

La profilul dvs. scrie "misionar ortodox". Bine. Să presupunem că, în calitate de misionar, aţi merge într-un loc în care ortodoxia nu a ajuns încă şi aţi predica Evanghelia. Unul dintre cei cărora le predicaţi vă întreabă: "Bine, dacă eu mă convertesc am o şansă să mă mântuiesc, dar tatăl meu, la care în timpul vieţii n-a ajuns niciun misionar ortodox, ce soartă are ? Va arde în Iad o veşnicie ? De ce nu a ajund niciun misionar ortodox ? El nu a meritat să fie mântuit ?"

Ce îi răspundeţi ?

Cigar
 

Ma întrebati cum trebuie pomeniti parintii dumneavoastra morti în secta! Pomeniti-i în rugaciunea particulara si rugati pentru ei nemarginita mila a lui Dumnezeu, si acesteia încredintati-i soarta lor. Iar în biserica nu pot fi pomeniti. Biserica se roaga pentru fiii sai, ca sa pastreze credinta lor si sa sporeasca în ea, iar pentru cei din afara sa ca sa se întoarca la credinta si sa intre în unire cu Biserica. Dat fiind ca întoarcerea la credinta trebuie sa se savârseasca aici, pe pamânt, puterea acestei rugaciuni se întinde numai asupra petrecerii pamântesti a celor pentru care se face ea. Biserica este unirea vie a tuturor credinciosilor, care, adunându-se sub un singur Cap, Hristos Domnul, alcatuiesc un singur trup. Ea e alcatuita din credinciosii vii si morti. Necredinciosii, vii si morti, sunt în afara ei si în afara Domnului si Mântuitorului nostru, Care e Capul ei. Necredinciosii de aici sunt chemati, si daca se folosesc de aceasta chemare si intra în Biserica se fac si ei madulare ale Bisericii. Mântuitorul spune: „Cine va crede si se va boteza va fi mântuit, iar cine nu va crede si nu se va boteza va fi osândit." Si înca: „Cine nu va fi botezat cu apa si cu Duh nu va intra în împaratia lui Dumnezeu!" Iar acest lucru trebuie savârsit pe pamânt. Mai mult: în cer se va arata dezlegat doar lucrul care a fost dezlegat pe pamânt. S-a întâmplat ca unii din cei vrednici de împaratie sa moara cu vreun pacat nedezlegat, iar Domnul a hotarât ca ei sa se întoarca pe pamânt pentru a împlini ceea ce era cu lipsa. Cei care mor în afara credintei si a Bisericii sunt asemenea cu sinucigasii... Pentru sinucigasi Biserica nu se roaga, fiindca ei mor în pacat de moarte nedezlegat - necuratit prin pocainta... Amar e pentru dragostea dumneavoastra sa auda asta despre parintii dumneavoastra, însa la ei e cam acelasi lucru ca la copiii morti nebotezati. Acestia sunt încredintati nemarginitei milostiviri a lui Dumnezeu. Si dumneavoastra sa încredintati lui Dumnezeu soarta parintilor dumneavoastra, rugându-va pentru ei la rugaciunea particulara ca El sa faca cu ei dupa milostivirea Sa si dupa credinta dumneavoastra în aceasta milostivire.